Claudiu zice...

17 luni

2012-01-30T11:02:00.002+02:00

se duce si luna asta.
17 luni (inclusiv vara) pana termin facultatea.
mai putin de doua sarcin=))

is it perfect?

2012-01-13T23:18:00.002+02:00

daca nu imi place schimbarea, asta inseamna ca traiesc perfectiunea? la o adica eu nu ma multumesc cu putin, asa ca nu se poate sa nu ma intreb daca ceea ce traiesc acum este perectiunea avand in vedere ca tin cu dintii de ea si refuz orice schimbare. pana la urma asta e ideea. refuz orice schimbare. de ce? nu imi face bine, imi da batai de cap si de ce sa ma ... serios. si nu sunt prea comod. poate, intr-un fel, traiesc perfectiunea.

riscuri

2012-01-04T17:57:00.002+02:00

anul asta este facut pentru riscuri. i can feel it. so let's risk it!

You sneaky mom!!!

2012-01-03T18:16:00.001+02:00

vechiul si noul

2012-01-03T18:12:00.003+02:00

...vechiul
nu stiu cum a fost pentru altii, dar pentru mine 2011 a fost cel mai prost an prin care am trecut. niciodata nu am fost mai stresat si mai speriat de ce s-a intamplat in jurul meu ca anul trecut, asa ca nu pot decat sa ma bucur pentru ca am trecut in noul an. poate ca pentru altii a fost bine si chiar cunosc unii care au avut tot norocul din lume, dar cum eu... in orice caz. este bine ca a trecut si acum trebuie sa fiu optimist, asa cum mi-am propus.

...noul
nici noul nu pare sa fie extraordinar pentru ca am o mie de chestii de facut pentru a nu ajunge sa am restante (pentru mine restantele sunt niste chestii... nu vreau sa zic ce si cum pentru ca am niste idei tare aiurea pentru unii). ce este cu adevarat important este faptul ca am devenit optimist. si ca am facut cateva "resolutions" cum li se spune la americani pe care am de gand sa le tin. si inca ceva. foarte important pentru mine (nu am de gand sa spun ce si cum pentru ca este o chestie extrem de personala).

asa ca pare ca totul o sa fie bine. si o sa fie. atata timp cat speranta moare ultima.

2011-12-31T15:03:00.002+02:00

HAPPY NEW YEAR!!!

700

2011-12-22T20:30:00.001+02:00

Asta este cel de-al 700-lea post/articol. Abia astept sa ajung la o mie :P:D

10 pentru 2012

2011-12-22T20:29:00.002+02:00

nu stiu cum se face, dar ma simt uneori ca un profet. nu este lucru pe care eu sa nu il prezic si sa nu se intample. am un fler, ceva de speriat, asa ca ma gandesc sa fac si eu (ca doar este trendy sa faci asa ceva in timpul asta al anului) 10 previziuni care se vor indeplini pana la anul. o sa vorbim la anul pe vremea asta (daca nu se indeplineste profetia cu 2012, care este pe 21 decembrie) si o sa vedeti ca am avut dreptate.

1. facultatea o sa fie mai fun, dar si mai naspa. o sa fie asa... eine Mischung.
2. andreea esca o sa se retraga de la stirile protv.
3. o sa se termine dansez pentru tine (cu mentiunea ca exista sperante sa nici nu mai inceapa. sperantele imi apartin)
4. oana zavoranu o sa se certe din nou cu mama ei.
5. elena udrea o sa apara in playboy (dupa tabu, in piele neagra, este si normal).
6. bani... aici este un punct sensibil. nu o sa zic ce o sa se intample, dar intelegeti voi.
7. apocalipsa? vrajeli.
8. o sa intalnesc cel putin 100 de prosti. ma rog, eu sunt si magnet pentru ei:))
9. o sa termin toate sezoane din How I Met Your Mother.
10. o sa fie criza. de nervi. prea multa lume crizata

how I met your mother

2011-12-22T20:16:00.001+02:00

asta este serialul care imi place la nebunie zilele astea... ma rog. sunt multe defecte (e un soi de friends condensat, dar funny, clever pe alocuri si in spiritul ala pe care nu pot sa il descriu acum, ala de ... comoditate, de familiaritate pe care ti le dau unele seriale:))), dar este cel mai mare antidot impotriva plictiselii. zic. oricum nu prea am cum sa ma plictisesc sau de ce sa ma plictisesc. daca e sa ne gandit cat am de invatat... rar am fost asa de in pom cum sunt acum, dar nu am nicio problema. niciuna. sunt tare chill. de aia ma si uit la HOW I MET yOUR MOTHER

legen... wait for it, wait for it... dary!!!

2011-12-22T20:13:00.001+02:00

birthday

2011-12-17T22:54:00.000+02:00

daca e ceva ce nu imi place, aia e ziua mea. ma rog, par dramatic asa, dar am zis sa incep asa postul asta. suna foarte american ce am zis. nu suna, e. si este foarte bine tocmai pentru ca asta este exact ceea ce vreau. anyway...
nu imi place ziua mea. niciodata nu mi-a placut.
de ce?
pai, oamenii sunt foarte draguti, iar eu nu sunt obisnuit cu asa ceva. e trist, dar adevarat. plus ca... I feel... eh... nu mai zic, dar ideea este ca
I dislike my birthday.

the new macarena :D

2011-12-11T21:13:00.001+02:00

melodia asta este nebunie curata. noua macarena:)) are si coregrafie.

enervare

2011-12-11T20:09:00.001+02:00

ma mai enervez eu cateodata asa... lipsa de respect din partea unora la adresa mea... oricum am zis ca nu ma mai enervez, dar de data asta fac o exceptie. ma enervez si n-am sa fac nimic. imi bag picioarele.
punct.

Vunk si Antonia - Pleaca (din doua motive)

2011-12-10T12:00:00.001+02:00

postez videoclipul asta din doua motive, de fapt, cele doua motive pentru care este atat de tare.
1. Antonia
2. melodie in romana (rar in zilele noastre) care mai are si un mesaj. rar mai gasesti asa ceva

primul 1 decembrie facut in oras

2011-12-04T14:18:00.001+02:00

Tin sa scriu aici o mica povestire despre cumam petrecut eu prima data intai decembrie in oras. Nu stiu daca mai tinetiminte, dar acum cativa ani au pus unii de la nu stiu ce banca un ditamai bardulin Piata Unirii. Nu stiu cine a venit cu si mai inteligenta idee sa mergem sinoi sa vedem mandretea de brad. Oricum, am hotarat ca pana la urma sa ne ducemsi noi sa vedem „luminile” ca asa le numeam pe atunci si cred ca daca mai estesa repetam experienta tot asa le-am numi, dar nu cred ca mai este cazul sa neducem acolo buluc.

Initial, ne-am strans vreo sapte sau opt. Nupot sa dau nume pentru ca nu este frumos, dar am de gand sa folosesc initialelesi daca este sa citeasca cineva... asta e! Pana la urma povestesc aici cevaextrem de funny. Am zis sa vedem si noi concertul ca era si asa ceva, desi eu nu am auzit delocmuzica. Cica erau trupe din astea tari, dar sunetul a fost atat de prost ca nuam auzit nimic. Stateam acolo ca niste fraieri si inghetam si asteptam sa seaprinda chestia aia mare de fier. Sa nu va imaginati ca bradul ala era cinestie ce. Cred ca multi dintre voi l-ati si vazut. Era o chestie mare, de vreo10m, cu beculete asezate matematic unul langa altul, fara pic de gust sibicolora (alb si albastru, daca mai tin bine minte).

Si uite asa inghetam noi acolo. Da-i un paharde vin fiert, da-i cu o gluma, da-i cu un cantec si incheie apoteotic cu undans. Nu stiu de ce, m-am uitat la telefon. Nu aveam semnal. Intre timp, vad cae mai multa luma in jurul meu, dar nu imi dau seama ce putea sa insemne astacand aveam sa plecam.

Si s-a aprins magaoaia aia. Ieee! UUU! Din asteade admiratie maxima (maxim! Am zis!) pentru chestia aia, apoi sa plecam. Unde?

- Hai la Mc sa manacam si noi ceva si sa maistam de vorba.

Tin sa precizez ca pe atunci eram mai mici sinu stiam noi exact ce este shotul de tequila sau vodka.

- Haide! zicem noi intr-un glas.

Si dam sa plecam. Acum, problema: pe unde? Pestetot numai oameni. Intre timp ne dam seama ca ne-am despartit si am ramas vreocinci.

- Sa ne tinem de mana sa nu trezim ca nedespatim din nou, zice M. (baiat).

Ramasesem eu, C. , M. care era dupa C. pe acolo,A. si N. Si ne tinem noi de mana si pornim in valuri sa scapam de lume. Cum nuputeam sa ajungem la Mcul de la Unirii, am zis sa ne ducem la ala de laDristor.

Si uite asa, in multime era si unul cubicicleta. Blocat, normal. Eu, in spatele lui, iar langa mine, C (fata) careimi zice:

- Haide!

- Unde? Nu vezi ca...

- Incearca sa...

Zic eu un scuzedin ala incet si nu aude.

Purtata de multime, C ma impinge in fata siasa ma trezesc cu roata intre picioare. Roata din spate a bicicletei. Tot purtatade multime, o baba cade peste bicicleta. Eu, blocat, ma vad avariat asa ca iaubicicleta de sa si o imping lovind in fata. Cel care avea biciclta nu mai erain stare de nimic.

In fata, eu loveam cu bicicleta, o pitzi careera cu o gorila langa ea. Se intoarce ea si il vede pe proprietarul bicicleteisi crede ca asta o loveste. Mieroasa, zice catre gorila:

- Iubiii....

Gorila se intoarce (eu eram pe faza asa cam-am oprit cand am vazut ca proasta apeleaza la prost):

- Ba! Ce faci? F*&ti mortii ma-tii! Si ilscuipa pe saracul nevinovat.

C era sa lesine de ras in spatele meu.

Cu greu scap din multime.

Ne intalnim. Si plecam la Mc la Dristor. Intretimp, M se dadea la C, iar C, matura si inteleapta, acum s-a mai schimbat si eaun pic, o ia la fuga. Si asta dupa ea. Si se alearga ei o mie de ani. Alte detalii,nu mai dau. S-ar putea ca lumea sa isi dea seama despre cine vorbesc.

Faust

2011-12-03T21:31:00.001+02:00

Abia astept sa vad piesa asta. In primavara, trebuie sa ma duc neaparat sa vad piesa asta de teatru.

Medeea de Euripide

2011-12-03T21:10:00.001+02:00

adevarul este ca nu te astepti cand citesti ceva de genul, sa iti si placa. mie nu mi-a placut, mi s-a parut de-a dreptul geniala. piesa de teatru adica pentru ca vreau sa vorbesc despre o piesa de teatru aici. MEDEEA.

pentru cei care nu stiu cine este Medeea fac un mic rezumat. ea este sotia lui Iason (ala cu lana de aur), o mama care si-a ucis copiii. cam despre asta este vorba si in piesa de teatru.

cei doi, Iason si Medeea, au fost alungati din cetatea lor de scaun (din cauza Medeei, dar nu vreau sa va spun si de ce pentru ca vreau sa va fac sa cititi piesa) si s-au refugiat in Corint unde rege este Creon. Iason o insala pe Medeea cu Creusa, fiica lui Creon, si pana la urma doreste sa se casatoreasca cu ea, dar Medeea, razbunatoare, o ucide pe Creusa si isi ucide si copiii.

pe langa povestea care pare foarte lacrimogena si telenovelistica o sa gasiti ceva mai mult. tragedia. o sa vedeti acolo ce inseamna cu adevarat tragicul, ce inseamna tragedia, nu chestia aia pe care teoreticienii literaturii o numesc tragism (notiune estetica). nu. tragedia pura. este ceva aparte, iar experienta de lectura, unica, mai ales, daca nu ai mai citit vreodata asa ceva. eu m-am apucat de citit mai multe tragedii dupa ce am descoperit piesa asta de teatru.

personajul principal, Medeea, este atat de complex construit incat reuseste sa te puna pe ganduri, un prilej de meditatie. si cand te gandesti ca autorii dramatici din acea perioada nu aveau modele dupa care sa se ghideze cum au cei contemporani. si inca ma mai mir cum se face ca nu avem multe piese de teatru cu adevarat bune.

si mai aesre ceva aparte acolo, in piesa. dupa ce am terminat de citit, am avut impresia ca tot teatrul pe care l-am citit si toate piesele de teatru pe care le-am vazut pana acum, au fost rezumate si puse aici. ceva aparte, va spun. si acum cand scriu cuvintele astea, imi este foarte greu sa le aleg. de ce? pentru ca impresia este atat de puternica, chiar daca a trecut o gramada de timp (2 saptamani? chiar atat de mult? se pare ca si perceptia mea asupra timpului s-a schimbat) de cand am citit-o.

piesa asta are doar plusuri. minusuri pentru teatrul antic (mai ales tragedia pentru ca asta am reusit sa citesc mai mult pana acum) si NU EXISTA. cred ca piesele astea nu sunt doar modele, ci adevarate capodopere. si te mai miri cum omul a reusit sa scrie asa ceva, dar a inventat-o pe Paris Hilton. din pacate, nu am reusit sa gasesc un teatru la care piesa asta de teatru sa fie reprezentata pentru ca m-as duce sa o vad. sunt tare curios ce actrita ar putea sa o joace pe Medeea, "figura pasiunii demente" cum este ea trecuta la mine in planul de seminar.

ambele fotografii sunt de pe wikipedia.org, articolul in limba engleza despre Medeea. prima pictura este a lui Sandys, iar cea de-a doua a lui Delacroix.

saptamana asta

2011-12-03T15:57:00.001+02:00

saptamana asta am facut o gramada de prostii. am fost tare penibil la unele faze, dar nu dau acum exemple ca doar nu am de gand sa ma fac de ras la mine pe blog... in orice caz, acum ma simt in stare de mai mult. mai multa intelepciune. o sa fiu mai corect, in primul rand cu mine:).

zen

2011-12-03T00:17:00.001+02:00

m-am hotarat eu zilele astea sa fiu mai zen asa. ma cam enerveaza conceptul pentru ca l-am auzit de o mie de ori si nici acum nu sunt in stare sa spun cu adevarat ce inseamna, dar imi place cum suna si stiu ca este legat de linistea pe care trebuie sa o ai tot timpul, ca un soi de meditatie din aia budista (ca doar de acolo vine si conceptul). naspa este ca nu prea stiu cum sa fiu zen, eu care sunt... zenless asa, daca pot sa ma numesc asa. ma gandeam sa citesc si asta fac de o mie de ani, mai precis, de cand ma stiu. unde mai pui ca inca mai am in mine o dorinta nebuna de face si cateva micute recenzii unor romane pe care le-am citit de curand.

si iata cum soarta asta cruda imi scoate in cale oameni care ma enerveaza total. cat de total (stiu ca nu are grad de comparatie, dar tot il pun, ca la cozonac, sa fie!)? foarte.

cand am si eu o zi mai buna, unde prin mai buna se intelege cafea si feeling ok. looking forward sa fac ceva nou pentru facultate, chiar sa invat pentru ca imi dau seama ca mai am doar un am si ies de la facultate si nu ma duce capul deloc, atunci, ghinionul..., imi iese prostul in fata. si sunt unii care tipa, mah, tipa sa ii vezi si eu, desi lately stau prost cu vederea, ii vad. si nu doar ii vad. imi vorbesc si n-am cum sa nu raspund ca doar nu sunt salbatic. si raspund. si imi zice si raspund. si imi zice si raspund. si imi zice si dau pe afara. bine, nu sa ma vada, dar in mintea mea... zilnic se intampla din astea. tind sa cred ca am standarde prea sus si vreau doar oameni destepti in jurul meu. nu cred asta in totalitate. sigur sunt si eu un pic sarit, dar eu nu cer decat decenta. si cand nu o primesc... da... intr-un fel sunt sarit de pe fix. vreau decenta.

obiceiuri proaste

2011-12-02T21:29:00.001+02:00

in ultima vreme lumea a luat prostul obicei de a ma enerva. si eu am prostul obicei de a ma enerva din cauza prostilor, cum se zice, cerc vicios. tare vicios. dau cateva exemple si le comentez:

1. pe mine mama m-a invatat sa salut si ca un prost ce sunt, tin cont de chestia asta. si salut. nasol e cand nu mi se raspunde. sa imi fie cu iertare, dar crezi ca te salut de dragul de a intra in conversatie cu tine, ca imi esti simpatic de mor? nu! incerc sa fiu si eu politicos si coleg. te vad si ... nah. sa trec ca animalul? nu. astept minima decenta de a mi se raspunde. oricum, asta mi se intampla mai rar. lumea in general, raspunde cand salut. am zis ca incep cu ceva soft asa...

2. vorbesc ceva si lumea nu ma intelege. oi fi eu la germana si nu stie toata lumea, dar am prostul obicei a folosi romana, dar cred ca si aici gresesc, nu de alta, dar folosesc romana corecta si cand lumea aude ca pronunt si ma exprim corect, se sperie si ... iesire din tipar => nu te intelegi cu omul. si asta ma depaseste. nu mai spun ca un joc de cuvinte ( o chestie minora ca: e genul ala de dragoste "You jump, i jump", a trebuit explicata? really. chiar nu stie toata lumea asta de doi lei?).

3. lumea care ma priveste de sus. de fapt, asta nu ma enerveaza decat daca prostul care o face este si agresiv. eu cred ca intr-o conversatie normala, despre lucruri banale, nu trebuie sa ma apuc sa enumar teorii despre X si Y si Z. chiar nu putem sa vorbim despre altceva? si daca e sa dai sa schimbi subiectul... dom'le, nu ai habar despre ce vorbesc inteligentii... si asa... se ridica privirea si eu sunt undeva jos. unii tac apoi. altii, prosti continua. si le dau perversa.

trei situatii. cam astea deocamdata, dar la cat de lunga este lista... o sa mai revin.

inca putin...

2011-12-02T20:54:00.003+02:00

inca putin si intram in 2012.
adica o sa vina o noua apocalipsa pe care cred ca o sa o trecem cu bine, dar nu dau detalii pentru ca nu vreau sa dau lumii idei despre cum poate sa supravietuiasca pentru ca are si Mircea Badea dreptate cand spune ca pe pamantul asta sunt o mie de prosti. ciudat este ca prostii au noroc. mult... au mancat ceva bun cand erau mici si de aia cred ca sunt asa de norocosi.

intre timp, eu am lipsit doua luni de pe blog. n-am avut chef sa scriu si nici nu cred ca am avut despre ce sa scriu. d-aia nici nu am scris:))

a inceput si facultatea... nu mai spun nimic. shit happens all the time. si eu ma mir cum de nu sunt atat de norocos avand in vedere peste cat shit dau. eee... sunt si eu prevazator si nu deschid gura. ma feresc. truc simplu, dar eficient ca durexul:)

faza cu noul an e mereu... naspa. oamenii parca innebunesc cand se gandesc la revelion. pana mai ieri eram si eu din categoria aia, dar anul asta sunt atat de chill... rar am fost vazut asa de chill... prea rar:)) asa ca daca mai este inca putin pana pe 31 decembrie... i don't give a shit!

PS (?): da, am schimbat tonul. si o sa ramana schimbat:)

revin

2011-12-02T20:54:00.001+02:00

dupa doua luni. revin astazi. nu stiu de ce am lipsit, dar revin. :D

despre povesti

2011-09-29T20:21:00.000+03:00

probabil ca este normal sa imi placa la nebunie povestile avand in vedere ca imi place si literatura, se completeaza reciproc si natural din punctul meu de vedere. ciudat este ca nu am mai auzit de foarte mult timp o poveste buna. nu am mai auzit pe cineva care sa povesteasca ceva care sa imi atraga atentia si sa ma faca sa ascult pana la final. lumea stie ca eu nu ascult tot pentru ca sunt sigur ca lumea este constienta ca atunci cand povesteste nu este chiar succinta si poate ca lumea isi da seama ca traim in secolul vitezei si nu am cum sa stau sa ascult ce are de zis daca moare cu propozitia in gura. revenind. din cand in cand se mai intampla ca cineva sa imi povesteasca unele lucruri care... bine. e chiar o poveste. in adevaratul sens al cuvantului. desigur, sesizez micile inventii (lumea nu doar ca vorbeste mult, minte la fel de mult) dar strecor continutul de inventie si pana la urma iti dai seama ca ce ai auzit este ceva aparte. asta apreciez eu la oamenii care imi povestesc ceva.huge like pentru povesti.

fan-fic

2011-09-29T14:14:00.000+03:00

stiti ce este fan-fic? termenul vine de la fan-fiction. conceptul este foarte simplu (si ilegal spun eu). fanul unei carti scrie la randul sau o poveste cu personajele sau pornind de la actiunea din cartea citita sau indragita. un soi de rescriere a ceea ce un autor consacrat a scris. fan-fic-urile de la The Vampire Chronicles au enervat-o pe Anne Rice care nu este deloc de acord ca personajele ei sa fie preluate de altii. alta scriitoare importanta care se opune acestui tip de literatura este JK Rowling.

personal, cred ca fan-ficul este un soi de plagiat si plagiatul este furt. nu cred ca cineva are dreptul sa se foloseasca de ceea ce o persoana a creat. cum ar fi daca ne-am apuca acum si am scrie cateva volume din Ciresarii? sau am rescrie unele carti importante. din punctul meu de vedere, legea ar trebui sa pedepseasca acest gen de manifestare care a umplut internetul. nu ai dreptul de a te folosi de ceea ce a creat cineva, indiferent daca o sa castigi bani sau nu.

acum cateva minute (deci este un post la cald ceea ce scriu aici) am citit pe net un fan-fic romanesc despre Twilight. pana la urma nu cred ca este importanta cartea in sine cat mai mult intentia celui care a scris pornind de la cartea respectiva. am ramas socat sa vad ca de acolo se poate extrage un adevarat roman. cartea (pentru ca se poate numi si asa) avea aproape 20 de capitole si cred eu ca ar reusi sa faca un volum de 300 de pagini. desigur, nu am citit tot, ci doar un capitol.

am fost foarte mirat sa vad ca cea care a scris are talent.
actiunea curgea, era o atmosfera aparte acolo. era ceva ce merita citit, dar problema era ca nu exista originalitate pentru ca personajele erau preluate (asta ca sa nu zic direct furate) de la o autoare care vanduse milioane de exemplare. am ramas cu un gust amar pentru ca fata respectiva putea sa scrie ceva extrem de bun, dar nu. a preferat sa ia ceva care deja exista pe piata. pe blogul acela am mai observat si alte fan-ficuri la fel de bune. sincer, chiar avea talent.
daca stau bine sa ma gandesc, ei, aceasta manifestare ii face foarte rau. de ce? ii omoara talentul pentru ca nu creaza, ci copiaza, plagiaza. mare pacat.

indiferent cat de bun este produsul final (si la cum este scris Twilight se pot obtine foarte usor produse finale mai bune) lumea trebuie sa invete ca nu asa se procedeaza. talentul nu inseamna doar cateva randuri aruncate pe hartie sau intr-un document in Word (asa as avea si eu talent ca doar scriu pe blogul asta de atatia ani). inseamna tehnica de scriere, tehnica de lectura (Rebreanu spunea ca daca un scriitor este dator sa citeasca literatura pentru ca ea este meseria lui si trebuie sa cunoasca ce se intampla in bransa) si originalitate. orice preluare, repet, nu este decat plagit, copiere, furt.

oamenii care scriu pe net au mult talent (nu ma refer la mine, sincer, eu facand parte din categoria celor care scriu pentru ca le place, dar nu inseamna ca au si chemare sa faca asa ceva) si este pacat sa il irosesti. este chiar o risipa. si cand am vazut acolo cateva romane... nu dau link sau nume. nu trebuie, nu critic o anumita persoana, ci un curent in sine. oamenii trebuie sa inceapa sa incerce sa fie creativi, altfel, nu merge.

Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

2011-09-28T11:32:00.002+03:00

spun din start 10/10.
nota asta mare este ceva aparte pentru ca eu dau foarte greu note mari romanelor politiste. de ce? pentru ca sunt foarte putini scriitorii in stare sa ma faca sa citesc plin de interes cartea pana la ultima pagina (de exemplu Jeffery Deaver). Yrsa a reusit asta si trebuie sa ii dau cezarului ce-i al cezarului. ca de obice, nu spun nimic despre actiunea romanului, dar precizez pe puncte ce este bun si demn de remarcat, dar si ce nu mi-a placut (nu exista roman perfect, tocmai de aceea, pentru imperfectiuni imi si plac unele romane pe care altii le critica).

PRO

Personajul principal. nu este genul acela de personaj anost care isi da sufletul sa gaseasca criminalul si etc. nu. este o femeie divortata care are foarte multe probleme pe cap si care se descurca cum poate cu ele. destul de des apar date despre viata personala a Thorei ceea ce este un plus ca ofera personajului veridicitate, are si ea ea problemele ei care o aduc mai aproape de public.
intoarcerea la trecut. ador povestile vechi care sunt dezgropate.
multe personaje, personaje pe care nu le uiti si care te ajuta sa iti creionezi mai bine tabloul.
scriitura. faci parte din universul despre care vorbeste scriitoarea pentru ca povesteste despre lucruri cu care ne intalnim in fiecare zi si la care scriitoarea face referire cu naturaletea la care si noi ne gandim la ele (nu ca la alti scriitori).
povestea in sine. frumos ambalata, alambicata pana la ultima pagina (cand afli cine este, de fapt, criminalul) si bine prezentata.

Minus

Epilogul. scurt. nu te lasa sa te gandesti la viitorul personajului. se vede ca intentionat sa faca o serie si asta ma duce cu gandul la marketing and stuff si ma abtin pentru ca altfel ii dau o nota mai mica.

all in all, entertainment si poveste bune=roman de succes.
nota 10.

THE job

2011-09-28T10:31:00.001+03:00

hai sa vezi nebunie!
cum sa imi gasesc un job cat timp sunt la facultate si toata lumea vrea sa fiu la cursuri. nu ca asta este ceva rau sau mai stiu eu. eu cred ca studentul trebuie sa se duca la toate cursurile pe care le are pentru ca de aia este la facultate. sa invete, sa aprofundeze. nu zic ca nu este bine sa nu ai un job, dar cum sa il mentii in Romania cand sunt atat de multe cursuri si seminare (seminarii) la care trebuie sa ma duc pentru ca altfel nu ma baga in examen.
o restanta nu este moarte de om, nu este o tragedie. de ce sa am o restanta cand pot sa invat si sa evit asta? asta este o alta regula dupa care ma ghidez.
revenind.
am cautat un job, dar nu am gasit nimic. nu sun pretentios, dar nu cred ca munca de opt ore trebuie rasplatita cu 400 pe luna. prefer somajul care este mai bun, 250 si nu ridici un pai.
nu asta este planul meu.
vreau un loc de munca, dar cum? cum sa imi gasesc un loc de munca cand eu sunt inca la facultate si facultatea nu ma lasa?
asta este to be or not to be al meu de inceput de an universitar.

delete

2011-09-27T17:28:00.000+03:00

astazi am avut, la fel cum am avut si acum cativa ani cu hi5, o dorinta nebuna de a sterge facebookul. sincer. am ajuns la concluzia ca nu imi foloseste la nimic. pana acum mai faceam cate ceva cu el, dar acum... a devenit ca hi5ul pe care l-am lasat in urma acum multi ani. poate ca am gresit cand l-am lasat in urma. daca stau sa ma gandesc perioada aia a fost una din cele mai bune perioade din viata mea. ciudat e ca nu ma mai recunosc in pozele alea. as vrea altele, tot dintr-o perioada la fel de extraordinara, dar nu mai vine. deloc. blank. si asa a venit dorinta asta nebuna de a da delete nucleului comunicarii pe net:))=))

dupa aproape doi ani

2011-09-10T20:07:00.001+03:00

ciudat cum si dupa doi ani inca imi mai este dor de whistul din Gene. ciudat. foarte ciudat!

succesul in Romania

2011-09-10T11:17:00.002+03:00

noi avem o imagine tampita despre succes. tampita si gresita. nu intru in detalii acum, o sa o fac un pic mai incolo cand o sa scriu un post special despre asa ceva, dar nici nu stim sa recunoastem pe cineva care are succes in adevaratul sens al cuvantului. iar Inna are succes, dar nu la romani, ci in Europa.

toata lumea isi da cu parerea despre ea. are sau n-are voce? normal ca n-are. nu canta ca pe CD ca doar nu este robot, dar nu conteaza. n-are voce. de fapt, in Romania, daca nu canti ca pe cd sau "ragaeton tza, tza, tza, harla, barla, tarla" nu ai valoare si nu ai voce.

eu spun ca Inna este o cantareata buna. nu imi place, dar nici nu pot sa nu recunoasc ca ea este unul din cele mai de succes produse romanesti din ultimii ani. ma minunez cum se face ca in strainatate este mai bine primita ca la noi. poate ca Tudor Musatescu avea dreptate cand spunea Nimic nu este mai al dracului ca norocul altuia si cred ca asta se aplica atat de bine romanilor.

mai este ceva.
suntem recunoscuti ca ne dam cu parerea in cel mai josnic mod. cum am huiduit-o pe Madonna a aflat toata lumea. cum fetele de la Pussycat Dolls gafaie si etc. exemplele sunt nenumarate. singurele care au scapat sunt trupele de rock, mult mai respectate. nici asta nu comentez.

cred ca va veni o vreme cand artistii astia ne vor ocoli. ne vor ocoli pentru ca suntem necivilizati. sa fim seriosi! o face pe Madonna doua milioane de euro? nu. asa ca nu are de ce sa mai vina la noi sa fie huiduita pe nedrept. nimeni nu cred ca s-a gandit ca Madonna poate face si desface in industria muzicala. cred ca deja ni s-a dus renumele ca suntem nemultumiti.

Inna nu o sa mai cante in Romania asa des. am pierdut? nu stiu.
este trist ca nu suntem in stare sa ne bucuram de un produs romanesc care are foarte mult succes in strainatate. inca ceva. ea nu este singurul exemplu. sunt atat de multi si cred ca va urma o generatie care o sa aduca ceva nou in muzica din Europa.

recitire

2011-09-09T17:08:00.000+03:00

astazi m-am apucat sa recitesc (in germana de data asta) Barbati care urasc femeile de Stieg Larsson. o fac doar pentru ca am nevoie de putin exercitiu pentru germana. o nebunie. big like.

nordici

2011-09-08T20:04:00.000+03:00

imi plac la nebunie scriitorii nordici de romane politiste. nu stiu cum se face, dar ma fascineaza decorurile alea. imi place la nebunie sa citesc despre zapada si sa imi imaginez cum sunt oamenii acolo. nu cunosc pe nimeni care sa fie suedez sau norvegian sau sa locuiasca acolo, dar am o impresie foarte buna despre ei.
acum citesc Furtuna solara de Asa (cu un cerculet pe A:))) Larsson.

epuizantul televizor

2011-09-08T19:50:00.000+03:00

anul acesta cred ca televiziunea a ajuns la cel mai jos nivel la care a fost in scurta si nesemnificativa ei existenta in Romania. stim ca la noi, spre deosebire de tarile civilizate, subiectele care conteaza cu adevarat nu se dezbat. nu ma refer la cele referitoare la cultura. recunosc, cultura nu aduce raiting si un post de nisa este suficient pentru satisfacerea pietei. nu suficient pentru ca o natiune sa aiba pretentii ca face parte din Europa, pamantul care pana la urma a inventat notiunea de cultura in sensul pe care il cunoastem astazi. ma rog. ce vreau sa spun este ca daca esti prost, hot sau curva iti gasesti locul nu doar in politica, ci si in televiziune.
din naivitate si pentru ca nu ma pot abtine, mai fac prostia de a deschide din cand in cand televizorul. nu stiu cum se face, dar subiectele raman mereu aceleasi. nimic nu se schimba. normal, nimic nu se rafineaza, ci se adanceste in ... (am spirit democratic si am sa va las, din nou, sa adaugati voi ce va doriti).
dupa ce m-am uitat aproape o jumatate de ora, m-am plictisit teribil. de ce? pentru ca nu se vorbeste despre nimic. oamenii spun cuvinte in care nu doar ca nu cred, nici nu se regasesc. betia cuvintelor de la Caragiale. m-am simtit aproape epuizat dupa o ora. de ce?
daca nu este Boc, este Basescu, daca nu este Oana, e Varciu, daca nu este Moni, e Truica (noua starleta si starlet - sunt sot si sotie - in peisajul monden, mai bine spus in natura asta moarta), daca nu este divort, e inmormantare sau paranghelie tiganeasca (facuta de tigani sau de romani care nu au auzit de conceptul din ce in ce mai rar intalnit, bunul gust si bunul simt). simt ca ma sufoc.
mi s-a urat.
am mai spus ca nu o sa ma mai uit si la televizor, dar nu am cum. vreau sa fiu informat, dar nu are cine sa ma informeze. jurnalele de stiri nu sunt decat mondenitati de doi lei. natura moarta.
asa se intampla la noi.
o jumatate de ora de uitat la televizor te lasa fara oxigen o saptamana. concluzia este una singura.
natura moarte.

(imaginea este luata de pe wikipedia.org. Natura moarta cu mere si struguri, Claude Monet, 1880, Institutul de Arta din Chicago.)

later edit: niciodata nu va reusi peisajul romanesc sa se inalte la valoarea acestei picturi. el ramane, pe vecie, din pacate, doar o caricatura de Caragiale.

astazi am o dispozitie poetica

2011-09-06T22:37:00.001+03:00

Din nou, noi
Nichita Stanescu

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

Blaga

2011-09-06T22:09:00.001+03:00

cine nu cade, nu se poate inalta.

uneori

2011-09-06T21:55:00.000+03:00

sunt zile ca astea cand iti dai seama de o mie de chestii. despre tine. despre lume. despre ceilalti si despre alti o mie de despre. si ce vezi? ce vezi cand iti dai seama?
nu conteaza ce vezi.
adevarul este ca, uneori, in viata, nu conteaza nimic din ceea ce vezi.
si creed ca asta este o bucurie. sa nu vezi. eu vad. si daca vad, ce mare lucru am facut.

solemn

2011-08-28T20:10:00.002+03:00

de astazi nu ma mai uit niciodata la stiri si o sa reduc la cinci minute pe zi uitatul la televizor.

promit!

stiri

2011-08-28T10:15:00.000+03:00

in tara noastra nu exista stiri. cred ca suntem una din putinele tari din Europa unde nu exista stiri de calitate. nu stiu cum sunt altii dar pe mine nu ma intereseaza multe lucruri. dau exemple.

1. nu ma intereseaza ce face Basescu. sincer. chiar nu cred ca face lucruri interesante plus ca de la tatal Ebei... nu mai zic nimic pentru ca sunt rautacios cu saraca fata. lumea are impresia ca Base e ca Lady GaGa adica trebuie sa fie mereu urmarit si imediat sa comentam ce face el. ce sa comentez? ca a sarbatorit in casa de la Neptun cu unii dintre colegii lui de facultate? nu am ce sa comentez. sfidarile de gen ma lasa rece.

2. nu ma intereseaza nunta lui Borcea cu Alina ("Cristi Borcea, viata mea!" replica asta nu am cum sa o uit)

3. nu ma intereseaza cum este singurul drum care exista pana la mare sau la munte.

4. nu ma intereseaza cand ploua in Bucuresti si nici stirile de gen: "Pe strada Teilor a cazut un plop peste masinile din parcare". asta nu este stire.

5. nu ma intereseaza ce face, zice sau cum se manifesta Gigi.

6. nu ma intereseaza ce fac curvele in club. sincer.

jurnalismul in Romania nu exista. cred ca poti sa ii numeri pe degete pe cei care sunt in stare sa iti spuna ceva interesant care sa te ajute cu adevarat. eu ma uit la un singur astfel de program. se numeste "Ora de business". este o emisiune bazata mai mult pe economie si tendintele vremii. asta trebuie sa stie lumea. sa se orienteze. pentru prosti exista stirile care dezbat ce am scris mai sus.

Sfat de la Carcotasi (bun de pus in practica)

2011-08-23T11:57:00.001+03:00

fate

2011-08-22T20:05:00.000+03:00

Whatever limits us, we call Fate

Ralph Waldo Emerson

oare?

2011-08-20T12:38:00.000+03:00

Wo ein Wille ist, gibt es auch ein Weg.
(Unde exista dorinta/ambitie, exista si un drum)

discretie

2011-08-19T15:51:00.000+03:00

faceam o referire aici despre discretie. ma rog.
spuneam ca eu cred ca lumea nu mai stie ce este aia discretie sau intimitate. am observat ca oamenii isi pun viata pe taraba si o sa vand, daca nu cu un pret mare care sa le asigure traiul imbelsugat, cu 3 la 10.000 (sau trei la un ron, dar eu inca mai folosesc vechea exprimare). niciodata nu am inteles motivele. nu cred ca as putea vreodata sa primesc atat de multi bani incat sa ma faca sa spun ceva despre viata mea. poate ca este de vina educatia sau cine stie, dar eu nu pot sa ma vand asa de usor. este foarte la moda.
tin minte ca si la liceu era asa si un pic si la facultate vad, desi aici oamenii sunt mai retinuti, dar nu din mare discretie, ci din frica de a nu putea sa vanda ei primii, oricum, un soi de prostie. la liceu a inceput chestia asta. fiecare incerca sa iasa in evidenta si facea asta prin ce mijloace avea si sincer nu erau prea multe. ma enervau foarte mult astia destepti care incercau sa fie prosti pentru ca era trendy. mi se parea o risipa de potential si eu, cu o imagine de tocilar poate, niciodata nu am fost rusinat de ceea ce stiam pentru ca eram convins ca nu o sa pot sa fac ceva doar cu ceea ce stiu si oricum, asta nu ma reprezenta in totalitate. altii vindeau asa. altii povesteau despre sex. nimic nu mi se pare mai banal decat sa povesteti despre sex. pana la urma, sex poate sa faca oricine si nu vad de ce trebuie sa faci din asta un eveniment.
interesant este ca aceste doua tipuri sunt prezente acum aproape peste tot la televizor. prostul sau proasta si c**va sau macho (cu diferente de gen aici). se pare ca imaginea asta pe care o vand acum are radacini vechi. desigur, vanzarea imaginii inseamna datul afara din casa, lipsa decentei de a fi discret si vad ca asta vine inca din liceu. sa nu imi spuneti ca nu exista asa ceva la liceu pentru ca nu cred. exista. sunt aia care se descurcau indiferent de ocazie, care reuseau sa treaca cu note ok, dar fara efort si care acum au devenit vedete si spun lumii cat de ok este sa te certi la televizor si cat de ok este sa povestesti ce faci cu nevasta in pat. astia sunt oamenii din ziua de astazi. trist si ciudat.

povesti

2011-08-19T15:37:00.001+03:00

ma uitam la blogul meu acum si ma gandeam cat de buna este imaginea de fundal. pana la urma, lumea este un vraf de carti. nu conteaza coperta, titlul sau autorul. toate sunt aici. amestecate. in lumea asta in care fiecare poate sa iti spuna o poveste astfel incat sa poti face o carte (spun sa faci pentru ca e o diferenta intre a scrie o carte si a o face, iar in cazul de fata doar a face merge) si sa o expui lumii (din nou, spun expun si nu vinde. oamenii au uitat ca vietile lor nu se vad, au uitat de discretie). ciudata chestia asta! ce legatura are lumea cu imaginea mea de fundal? nu stiu. poate sunt oamenii care citesc sau poate ca ... eu cred ca, de fapt, cartile alea sunt exact ceea ce scriu eu aici. povesti - superb termen care sugereaza cel mai bine ce fac eu aici. sunt o minune si cuvintele astea. chiar sunt. sunt povesti pentru ca sunt despre oameni si sunt povesti pentru ca nu sunt date toate detaliile. cuvant mai bun nu cred ca exista. si nici sens mai bun pentru ca fac eu cu blogul asta.

guilty

2011-08-17T18:45:00.001+03:00

sunt vinovat.
imi plac unele chestii superficiale, ar spune unii.
imi plac chestiile la moda.
guilty.

Pumpin'

2011-08-17T18:42:00.001+03:00

nu ma pot abtine sa nu pun melodia asta. poate ca o sa ma criticati, dar mie imi place.

(41. pe lista mea. nu ma mai intereseaza ce zic oamenii despre mine. sincer, iar asta chiar nu ma asteptam sa se intample)

invataturi din ultimul an

2011-08-17T18:40:00.000+03:00

fac aici o mica lista cu ce am invatat eu in ultimul an.

rabdarea este un dar divin de care nu toti ne bucuram.
la fel si inteligenta. (nici eu nu stiu daca ma bucur neaparat de ea, dar cum sunt pe linia de plutire, tind sa cred ca sunt cel putin istet)
happy endings are boring.
germana este tare.
ca inca mai pot invata, desi am crezut ca asta se poate face doar pana la o anumita varsta.
am invatat ca nu tot ce vreau se implineste, desi asa am fost invatat.
people always leave (din OTH, dar si acum o mai tin minte si inca mai dau dreptate acestul dicton)
un proverb nemtesc zice ca unde este vointa, exista si un drum. nu degeaba suntem atat de departe de Germania. la noi este: unde este un drum, este noroc chior ca vointa oricum nu prea mai avem noi.
cartile se citesc si pentru ca trebuie, nu doar din placere.
prietenii se schimba.
lumea nu inceteaza sa te uimeasca. probabil si la 100 de ani o sa ma mai uimeasca ceva.
morfologia si fonetica nu sunt asa de grele.
morfologia si fonetica germana este chiar usoara daca iti propui sa inveti limba.
Odobescu chiar a fost tare.
facultatea m-a schimbat total (am devenit un obsedat care doar despre asa ceva vorbeste).
age is just a number.
daca e ca ceva sa mearga prost, atunci sa te astepti la asta (cum zicea si Murphy).
nu exista modele.
e greu sa iti gasesti un job.
studiile chiar conteaza.
facultatea face diferenta.
internetul chiar schimba vieti.
blogul nu trebuie abandonat.
dar serialele da. unii oameni trebuie sa mai si creasca. eu ma numar printre ei si, PERSONAL, daca las serialele cred ca o sa mai cresc.
schimbarea este de dorit, dar mai greu de obtinut.
politica e ca un serial tv prost.
vedetele apar si dispar. pitipoancele raman.
razboiul dintre sexe are doar victime, nu si invingatori.
in micile razboaie, rusinea este a invingatorului care a sacrificat mai mult. el este cel mai lovit de victorie.
siturile de recrutare chiar merg.
ciocolata ramane cea mai tare chestie ever.
mai un pic si reusesc sa invat germana.
cred ca o sa vorbesc germana fluent.
obictivitatea este necesara.
lumea nu se schimba dupa tine.
Tom si Jerry sunt mereu tari.
stirile in Romania nu sunt stiri.
punctuatia trebuie respectata, dar nu pe blogul acesta al meu. in texte scrise pe hartie poate, dar in rest nu.
durerea de masea este nasoala.
final. ar mai fi multe, poate la fel de superficiale, dar multe.

rabdare

2011-08-17T18:22:00.000+03:00

nu mai am rabdare. abia astept sa inceapa facultatea!!!

licenta

2011-08-17T08:27:00.000+03:00

cineva imi zicea ca trebuie sa ma apuc si sa ma gandesc la lucrarea de licenta. sincer, imi surade ideea, desi mai este atat de mult timp pana cand o sa dau licenta. mai este atat de mult. aproape ca nu imi vine sa cred, dar... ma amageam ca este o idee. o sa fie ceva si cu licenta asta, dar abia astept. abia astept ceva care sa ma puna in priza. vacanta asta m-a chinuit mai mult decat orice.

greu

2011-08-17T08:21:00.000+03:00

nu stiu cum se face, dar lucrurile devin din ce in ce mai grele. ma asteptam ca daca e sa ne marim lucrurile sa se complice, nu sa devina in halul asta de grele. poate sunt si eu mult prea sensibil (ma mir!!!) dar parca te simti coplesit de ce se intampla uneori. parca nu mai ai nicio speranta.

sa ne gandim.
in primul rand suntem mari (dah!, ce ma enerveaza exprimarea asta, dar nu am ce sa fac) si ne trebuie bani. rezultat=> ne angajam. adevarul este ca povestea americana este foarte la moda si unde mai pui ca lumea ne-o arunca in fata. cam asa trebuie sa procedam si noi, sa ne angajam. desigur, incerc. faza este ca doar incerc. de ce? pentru ca nu te angajeaza nimeni sezonier. ce vor angajatorii de la studenti? sa fie sclavi. sclavi care sa le aduca bani si sa munceasca mult si sa nu ceara socoteala nimanui. si inca ceva. cum sa lucrez cand am zile in care stau opt ore la facultate? in strainatate, stundetii au doua cursuri maximum pe zi si normal ca au timp sa le faca pe toate.

in al doilea rand. life unexpected. era un serial cu numele asta, dar nu mai e. l-au cancelled. in orice caz, se mai intampla si chestia asta. nu zic ca nu ma astept pentru ca ma astept si nu cred ca asta este marea mea problema. nu este asta. problema mea este alta.

problema mea este ca este prea greu. problema mea este ca vreau prea mult, prea repede.

Eu, tu, el si ea

2011-08-16T19:07:00.002+03:00

Recomand serialul asta. Nu cred ca in momentul asta, in Romania, exista un serial mai bun.

nesimtire

2011-08-16T19:03:00.000+03:00

eu nu sunt fan Vadim Tudor. sa fie clar. omul are problemele lui si nu am de gand sa le comentez eu aici, dar astazi a spus ceva foarte inteligent. infractorii au mai multe drepturi decat noi, iar asta trebuie sa recunoastem cu totii ca asa este. toata lumea pare sa aiba mai multe drepturi in Romania decat oamenii de rand. toti. numai noi, romanii care mai muncim si mai platim niste impozite pentru ca unii si altii sa traiasca bine, nu insemnam nimic pentru statul asta care pare sa se ingrijeasca doar de scursuri. sincer. daca nu esti ... si aici completeaza fiecare cu ce defect vrea, atunci inseamna ca nu ai drepturi. cred ca de foarte multe ori ne-am simtit asa si dupa cum stau lucrurile vor mai urma inca multi ani in care vom pati la fel. la fel. o sa fim discriminati. asa se face ca cei care fac rau au mai multe drepturi. nu-i asa?

obiectivitate

2011-08-16T15:58:00.000+03:00

astazi m-am hotarat sa fiu mai obiectiv. am zis ca nu se mai poate sa mai scriu asa... despre nemurirea sufletului si de cele mai multe ori, posturi care nu sunt usor de inteles daca nu cunosti situatia despre care vorbesc. unde mai pui ca sunt si unii care desi ma cunosc si poate au un pic de habar despre ce vorbesc... tot nu le iese. nu le iese sa isi dea seama despre ce vorbesc pentru ca eu am prostul asta obicei... nu mai zic nimic. iar o dau in altele.

revenind. de astazi, am ajuns sa imi dau seama ca e mai bine sa fiu mai obiectiv si o sa fiu. obiectiv cu viata mea adica. sau mai bine zis cu ce scriu.

pauza

2011-08-16T15:43:00.000+03:00

iar am luat pauza.
iar nu am mai scris o mie de ani.
ma gandesc chiar sa ma apuc si sa imi fac un nou blog, dar nu ma lasa sufletul. chiar nu ma lasa sa sterg sa sa fac altceva... anyway. ciudat.

ce fac ceilalti

2011-07-26T20:16:00.000+03:00

ma gandeam astazi de ce ne intereseaza, uneori si in diferite forme, de ce ne intereseaza ce fac ceilalti. de ce ma doare pe mine ce face X sau Y si nu gasesc un raspuns. tind sa cred ca este ceva ce tine de mentalitate, ceva ce ne depaseste si, din pacate, ne si caracterizeaza ca neam, ca popor. nu e ceva ce unii pot nega. ne intereseaza si e mult spus ca ne intereseaza. manifestam o oarecare curiozitate fata de ceilalti.
eu cred ca e bine. inseamna ca mai avem o legatura cu ceilalti.

(btw... interesul la care ma refer nu e barfa. aia e simplu de vazut si nici nu cred ca mai trebuie dezbatuta)

Zola

2011-07-26T20:12:00.002+03:00

recomand LA Paradisul femeilor de Emile Zola.
e o carte aparte. timp de trei ore am fost fascinat de un mall, ma rog, un mall in faza incipienta. un roman superb. recomand. dupa ce termin (probabil maine seara sau poimaine cel mai tarziu), promit ca fac si o recenzie. deocamdata doar o recomand. o carte superba. sincer. si eu nu recomand foarte des carti pe care nu apuc sa le citesc.

aerisit

2011-07-26T20:10:00.000+03:00

gata.
am plecat o saptamana si ma simt ca si cum as fi renascut. am luat aer dupa cum spuneam intr-o postare mai veche. si ma simt asa de bine. ma simt asa pentru ca acum am forte proaspete. si lumea stie ca e de rau (cand ma enervez, desigur) cand se intampla asa ceva... asa ca precautie.

rar

2011-07-17T20:55:00.002+03:00

legat de postarea anterioara.
e ciudat cum se face ca lately, lumea nu ma mai intreaba ce fac. ma enerveaza. oamenii incep cu altceva. uneori o prostie care nici macar nu imi retine atentia. nu stiu de unde pana unde crede lumea ca se poate si fara ce faci,
de aceea apreciez
atat de mult
un ce faci? sau ce mai faci?

multumesc!

2011-07-17T20:53:00.001+03:00

celor care citesc si mai si intreaba ce se intampla... multumesc! un sincer multumesc!

de luni

2011-07-13T23:42:00.002+03:00

...plec.
ma distantez.
iau aer.
respir.

distanta

2011-07-13T23:41:00.000+03:00

am impresia ca m-am distantat atat de mult de blogul asta.
nu stiu.
am impresii lately si lucrul asta nu imi place. nu imi place pentru ca impresiile astea nu sunt certitudini.
in orice caz. simt ca crescut si ca vreau mai mult. vreau mai mult de la blogul asta. ma amuz pentru ca in timp ce scriu randurile astea ma gandesc ca poate nu imi mai place atat de mult pentru ca am schimbat atat de des templateurile... prea multa schimbare nu e de bine.
allzuviel ist ungesund.
(zice neamtu')

dezavantaj

2011-07-13T23:38:00.000+03:00

cel mai mare dezavantaj, atunci cand ai atat de mult timp liber ca mine, este ca ajungi sa te gandesti la o mie de lucruri. si asta e de rau. nu e demon mai mare ca demonul gandirii. suna tragic sau profetic sau mai stiu eu cum cand zic asa, dar... nu. adevarul este ca nimic nu e mai nasol. si eu am inceput sa ma gandesc. si nu imi place cand fac asa ceva. nu imi place cand am timp liber. am ajuns sa cred ca marele avantaj al celor care au o sluja sau o carirera este faptul ca nu au timp sa se gandeasca. ca sunt liberi din punctul asta de vedere.

cald

2011-07-10T15:38:00.000+03:00

cald.
cald.
cald.
mult prea cald.

si

2011-07-09T15:00:00.000+03:00

si sa ma vad cum trec si peste asta. am impresia ca m-am bagat intr-un mare cacat. sper sa mai si ies ca la cat noroc am eu in unele faze... parca vad. oricum. am de gand sa scap repede. si pot sa o fac. scriam undeva mai jos ca nu mai stiu sa stiu. adevarat. ciudat este ca mi-am pastrat capacitatea de a putea. si POT

l.e.

2011-07-08T20:54:00.002+03:00

deocamdata ma delectez pe net cu desene animate. sunt mult mai tari decat ce prostii exista acum la tv. anyway.

vara este un sfetnic bun (sper)

2011-07-08T20:53:00.000+03:00

ciudat sau nu (pentru cei care ma cunosc) am ajuns in pana de idei. sincer, nu stiu. si (logic!) intrebarea e "ce nu stii?"... raspunsul este simplu. nu stiu in general. am impresia/sentimentul sau sa ii spunem cum o fi pentru ca oricum ideea se intelege, am impresia/sentimentul ca am uitat sa stiu. erau vremuri cand stiam mai multe. erau vremuri cand puteam sa stiu si credeam ca asta este un drept al meu. acum imi dau seama ca nu era decat o aptitudine si ca pana acum nu am facut decat sa... uite ca si aici se opreste ideea. uite! asa se intampla. imi lipseste concentrarea, logica, totul doar din cauza ca nu stiu. pur si simplu nu stiu. nu mai stiu. nu mai stiu sa nimic. poate ca ce am scris acum nu are sens, dar pentru mine are. am uitat. am uitat o mie de lucruri. si abia astept sa mi le aduc aminte. poate ca pana la urma, vara este un sfetnic bun.

sugestii?

2011-07-08T17:20:00.000+03:00

deja am terminat toate cartile pe care voiam sa le citesc. m-am apucat sa citesc ca un disperat si am reusit sa epuizez cartile foarte repede. abia astept sa se deschida din nou bibliotecile astea sa pot sa mai iau si eu cate ceva. de exemplu, as vrea sa citesc un Stephen King (Capcana pentru vise - Dreamcatcher) si niste carti fantasy. nu stiu de unde pana unde m-a apucat faza asta cu romanele fantasy pentru ca nu sunt ceea ce unii ar numi un fan al genului. in orice caz... daca mai stiti voi ceva tare de citit...

PS. nu colectiile astea noi de la adevarul sau mai stiu eu ce. nu mai vreau sa ma citesc asa ceva. adica m-am plictisit de genul acesta de carti. oricum, din toamna cand am sa ma intorc la facultate am de gand sa citesc numai chestii de gen. am de gand sa reiau lectura intelectuala.

Ugliest Weenie

2011-07-07T14:14:00.000+03:00

btw

2011-07-04T07:49:00.000+03:00

btw... vinovati pentru notele de la Bac sunt elevii. cand singura ta grija este sa arati cat mai cool pentru vineri, sambata si duminica, zilele cand te duci in club sa arati ca esti la fel de smecher/a ca orice parazit din astia pe care ii vezi la televizor... atunci este clar. este clar ca tu esti de vina.
subiectele au fost la fel de ok ca anul trecut.
oricum, Bacul a facut ravagii in grupurile scolare unde lumea nu invata si pana acum AU COPIAT sa scape de Bac. e bine ca i-a picat. merita. toti...

incercari

2011-07-04T07:46:00.000+03:00

ma incearca un sentiment de... adevarul este ca nu stiu ce fel de sentiment ma incearca.
oricum.
sunt plictisit si aproape nimic nu imi intra in voie. nimic.
greu cu lectura, greu cu invatatul la germana (greu in sensul de ma plictisesc repede). greu in general.

vacanta

2011-07-01T07:28:00.000+03:00

e rau cu rau, dar mai rau e fara rau.
sincer.
imie este dor de facultate.
intr-un fel am intrat in ritmul acesta nebun si acum... acum imi dau seama ca odihna ma cam plictiseste, nu face sa ma simt mai bine.

genial sau ce?

2011-06-28T18:13:00.001+03:00

libraria de la taraba

2011-06-22T21:44:00.000+03:00

niciodata nu am crezut ca voi vedea o taraba de ziare, stiti cum aratau pe vremuri, cu afise multe, ruginite etc, o taraba care sa aiba mai multe carti decat ziare.

trebuie sa spun ca m-am bucurat cand am vazut ca cele mai multe dintre ziare s-au gandit sa scoata colectii de carti. e un soi de a populariza cultura (desi in Romania se mai citeste, dar nu le fel ca inainte si inca ceva, oricum se citeste literatura mai de calitate decat in strainatate unde microbul si fascinanta globalizare a facut ca literatura sa devina bun de consum pentru masele care de cele mai multe ori abia silabisesc) si asta trebuie sa ne bucure. in plus, am observat ca titlurile sunt alese in asa fel incat sa corespunda asteptarilor publicului. ceea ce este de bine pentru ca am observat ca publicul nu are gusturi chiar foarte proaste. ma astetam la mai rau. sincer.

revenind la aceasta imagine a cartii vanduta langa fundul celulitic si imens al unei dive producatoare (de bani si placeri pentru populatia onanista care considera o astfel de femeie, in primul rand femeie si in al doilea rand, femeie). initial m-a socat. sunt un pudic cand vine vorba de carti si mereu am fost aproape de lesin cand am vazut cum unii rup cartile (exagerare tipic romantica pe capul meu). cu timpul m-am obisnuit cu imaginea asta. si este de bine.

este de bine pentru ca oamenii mai cumpara carti. este bine pentru ca oamenii mai aud de un autor sau mai vad o carte. nu cred ca este vorba despre consum in ceea ce priveste piata romaneasca de carte si aici ma refer la consum in sensul literaturii de consum. eu cred ca in Romania inca nu a fost descoperit consumul de literatura. si cred ca nu va mai trece mult timp pana se va ajunge si la asa ceva. in curand, izvorul nesecat care erau cartile de afara, importurile, nu va mai interesa. oamenii vor vrea si altceva si cred ca atunci cei care au stiu si stiu sa scrie vor ajunge milionari. sunt sigur ca asa ceva se va petrece. sunt sigur.

pana atunci, ne bucuram de cartile de la taraba. sunt multe, sunt unele de calitate si ar fi pacat sa strambam din nas, arogant, doar pentru ca ele stau langa ... ma rog. langa cine se nimereste din pacate. zic si eu o prostie (nu imi place zicerea asta pentru ca partea care tine de material din mine nu se poate abtine) nu cum arata conteaza, ci continutul.
(primeaza continutul, dar atunci cand vrei sa citesti ceva si cartea este prost legata sau mai stiu eu ce, placerea si comoditatea lecturii se termina)

doi ani

2011-06-21T17:51:00.000+03:00

acum ca a trecut primul an de facultate am inceput sa ma gandesc mai serios la ce se intampla in viitorii doi ani. ma rog. mi-am facut eu unele planuri. de felul meu sunt foarte ambitios asa ca nu ma "indoi" ca o sa si reusesc sa duc la capat ceea ce imi doresc.

acum.
ma gandesc ce o sa fac cand o sa termin facultatea. ce o sa lucrez? (stiu ca nu ma mai exprim la fel de bine cum o faceam pe vremuri, dar acum scriu asa... cum gandesc. am mai spus intr-un articol mai vechi ca se poate considera un flux al constiintei). in Romania jobul inseamna mai mult decat ne dam seama.
un job inseamna viitorul din punct de vedere material. si sa nu ma ia lumea cu prostiile alea cu banii si fericirea...(sunt sigur ca nu cei saraci au zic chestia asta, desi nu pot zice ca sunt muritor de foamne sau mai stiu eu ce. cred si sunt recunoscator pentru ceea ce am. multi nu cred ca am avut nici macar jumatate din ce am eu, dar ma simt nemultumit intr-un fel. acum astept sa fac si eu ceva. sa castig si eu niste bani, pe cont propriu)

sa revin la job si la viitor. oare ce o sa fac eu peste astia doi ani? oare ce o sa... ? si punctele astea de suspensie pot sa le completez cu orice afirmatie. poate ca imi e intr-un fel frica de ceea ce o sa vina. nu am castigat pana acum bani deloc pe cont propriu si cred ca subiectul asta al primului job incepe sa ma framante. oricum fetele isi gasesc mai repede joburi decat baietii, desi noi aspiram la lucruri mai serioase (misogin sau nu, am dreptate. de fel, nu sunt misogin, din contra. femeile daca ar fi mai puternice ar muta lumea din loc). nu vreau sa ma angajez. nu vreau pentru ca inca nu am terminat de invatat si pentru ca am imi doresc sa investesc o gramada in educatia mea. vreau sa ajung la un nivel. nivelul inca nu l-am stabilit nici macar eu. nici eu nu am reusit (intr-un fel) sa imi dau seama cat de multe vreau.

Targ

2011-06-20T21:27:00.000+03:00

nu ma pot abtine sa nu postez asa ceva. nu ma pot abtine!!! un deliciu in ceea ce priveste logica si limba romana! serios! jos palaria!

udrea

2011-06-20T21:24:00.001+03:00

nu am nimic cu saraca. pe bune ca nu am nimic cu ea, dar apare atat de des la tv ca e mai ceva ca Monica Columbeanu sau ca Oana Zavoranu... prea mult. daca as fi PRul ei, i-am recomanda sa mai stea linistita. overexposed.
e prea expusa!

Yeah! I'm back!

2011-06-17T20:09:00.001+03:00

ma intorc la ce stiam sa fac cel mai bine. si ma apuc serios. Seriously!

ma repet, dar de data asta sa se inteleaga

2011-06-11T22:06:00.002+03:00

ma repet, dar de data asta sa se inteleaga bine. schimbam placa. si sa vezi atunci. de data asta nu zic... doar scriu aici [=)))] si acum o sa pun in practica...

alambicat

2011-06-08T23:13:00.000+03:00

imi citeam postarile trecute si trebuie sa recunosc ca imi face o deosebita placere pentru ca ma redescopar. am zis foarte des chestia asta si am impresia ca ma repet, dar cum o fac aici, in spatiul meu de pe net, spatiul meu propriu si personal... ma rog. nu continui ca va prindeti si voi ce vreau sa zic. acum sa revin la ceea ce am vrut sa spun initial. citeam si am descoperit ca eu sunt foarte optimist in toate postarile astea. sincer sa fiu asta ma bucura destul de mult pentru ca imi dau seama ca mesajul se transmite bine. imi dau seama ca postarile in care sunt mai suparat asa, mai nervos, mai intrigat, se delimiteaza de cele in care sunt happy. si sunt happy destul de des, desi in ultima vreme am inceput sa nu mai arat asta pe blog. ma gandesc ca de cand sunt la facultate am facut o atat de mare drama din asta si am scris atat de mult incat am de gand sa ma opresc sa mai folosesc acest cuvintel peste vara. nu ma pot abtine sa nu zic ceva de germana care intr-un fel asa... vorba clasicilor in viata... e sufletul meu. de germana trebuie sa mai zic cate ceva. asa. sa amintesc. macar o micuta nota de subsol. am de gand sa ma distantez. am impresia ca am cam stricat frumusete de blog din cauza ei. pe bune. era asa de tare inainte, desi aveam si pe atunci unele obsesii, dar am de gand sa ii ofer stralucirea de alta data. si nu doar promit. chiar am de gand. imi zicea cineva (daca o sa citeasca o sa isi dea seama cine) ca sunt unii angajatori care se uita pe bloguri sa vada ce fel de oameni sunt cei pe care ii angajeaza. la mine nu as vrea sa se uite. de ce? pentru ca sunt prea sincer. prea sincer si asta e de rau. in contextul asta adica pentru ca in general e bine sa existe sinceritate. in tine ca om. haide ca e usor de inteles. inca o data precizez. nu tin cont de sintaxa sau de alta reguli pentru ca am impresia ca ma limiteaza si nu mai sunt atat de expresiv pe cat imi doresc. stiu. o nenorocire de teorie, dar ea a mea si nu va las sa va bagati.
(si asa am mai scrie eu un post lung, alambicat si poate, intr-un fel aiurea desigur, chiar degeaba. zic asta asa sa ma flatez pentru ca stiu ca nu este unul degeaba. doar unul fara un subiect anume:)))

mult

2011-06-08T17:46:00.000+03:00

vara asta vreau sa ma ocup de blog si vreau sa fie ceva serios, cum nu am mai facut-o de cand eram mic si ma entuziasma la culme sa scriu pe blogul asta. si acum imi place. si acum sunt mandru de el, desi sunt sigur ca daca e sa privesc in urma, am de ce sa rad si de ce sa ma enervez si de ce sa ma rusinez.

sunt sigur ca am scris o mie de cuvinte aiurea. sunt sigur ca unii zic ca sunt analfabet. stiu asta. si poate ca unii zic ca nu e ceva normal ca cineva care este la Litere sa nu stie sa scrie.

tin sa mentionez. PE ATUNCI NU ERAM STUDENT.

anul I

2011-06-08T17:44:00.000+03:00

poate ca a fost mai mult decat o experienta de viata.
si intr-un fel ciudat chiar a fost mai mult. acum stau sa ma gandesc la asta. nu de alta, dar am descoperit ca sunt o mie de chestii pe care ar fi trebuit sa le fac si pe care nu le-am facut. sunt o mie de chestii si totusi... nu am dobandit dupa primul an de facultate acel sentiment de "I did that". ma asteptam sa il capat, dar nu a fost asa si intr-un fel a fost mai bine ca nu am facut asa. inca ceva. cine crede ca anul intai e misto, se insala. grav de tot.

Leidenschaft

2011-06-07T21:17:00.000+03:00

... sau pasiune.
cred ca mi-am descoperit o pasiune. si asta este germana. sa fie pasiune prea mult? este poate prea mult. sa zicem hobby, dar la titlul asta de Leidenschaft nu renunt.

un post de ... revenire

2011-06-07T16:44:00.002+03:00

Greu cu sesiunea.

Greu cu viata asta lately.

Cred ca este prima vara care ma prinde fara sa imi fac deloc planuri. Eu in general ma gandesc si pun la cale cate ceva, dar anul acesta nu. Si poate ca ceea ce e mai trist e ca intre cele doua-trei dorinte de vara asta se regasesc, de fapt, cateva chestii care sa ma ajute mai apoi la facultate. E cam mult utilitarism pentru mine. Sincer. Ma cam streseaza gandul la fel cum ma streseaza gandul la examenul de folclor. Cred ca a fost cel mai greu examen din toata existenta mea. Nici licenta nu cred ca o sa fie asa de grea.

rememorare

2011-05-03T22:03:00.000+03:00

ma uitam pe blog si nu am cum sa nu observ lista asta de ani.
nu am cum.
si totusi, unde au trecut?
o sa citesc intr-o zi niste posturi mai vechi, sa vad, de fapt, sa imi dau seama ca nu mai sunt la fel. sa vad cum gandeam. sa ma amuz si sa imi para rau.
la fel cum imi pare rau ca nu mai scriu atat de des.
imi pare rau pentru ca pana la urma asta e ceea ce imi va aminti peste cativa ani ce am facut, de ce si ce sunt.
bine, atunci imi voi da seama de ceea ce eram.
e ciudat.
niciodata nu am inteles de ce lucrurile din trecut erau mai bune.
sincer...
si revenind la lista.
aproape ca nu iti vine sa crezi.
nu citesc astazi pentru ca nu vreau sa ma intristez.
pentru ca sunt sigur ca o sa ma intristez.
o sa ma intristez si o sa ma oftic.
de ce lucrurile din trecut sunt mai bune?

lista

2011-05-03T21:57:00.000+03:00

anul acesta am simtit ce inseamna frustrarea de a vrea sa citesti o carte si sa nu poti.
vreau atat de mult sa citesc ceva care sa imi faca placere, ceva ales de mine si nu sa bifez un titlu dintr-o bibliografie, care ma va ajuta ce-i drept. imi e asa de greu cand ma gandesc si la cat mai am de asteptat pana sa apuc sa mai citesc ce vreau eu. e frustrant.
nu stiu cum se face, dar semestrul acesta am examene pana aproape de finalul sesiunii. semestrul trecut era mai bine, chiar daca aveam in sapte zile (o saptamana) sase examene. ma descurcam mai bine pentru ca era un soi de exercitiu si imediat puteam sa scriu. asa. unde mai pui ca mai am si examene orale.

first year

2011-04-22T11:34:00.001+03:00

acum trece si primul an de facultate.
ca sa vezi.
si chiar mi-am facut prieteni la facultate. chiar a fost tare, desi se putea si mai bine.

douazeci de pagini

2011-04-22T11:33:00.000+03:00

citesc din ce in ce mai greu.
ma gandesc ca este din cauza a ceea ce citesc, dar faza comica este ca nu am cum sa nu citesc din moment ce nu am sanse deloc sa trec examenul la literatura romana. profii de la facultate sunt foarte stricti si mai ales isi dau imediat seama cand cineva triseaza (in sensul ca stiu cand cineva copiaza sau ma rog, alte forme de trisat - a trage cu ochiul la colegul, all in all, copiaza) ceea ce ma bucura din cale afara pentru ca intr-un anume fel asta arata ca exista diferente intre noi. asa se intampla si la literatura romana. citesc de doua luni si ceva tiganiada (bine, am citit alte zece carti intre timp).
acum citesc Peregrinul transilvan si merge greu. am ajuns sa ma bucur daca reusesc sa citesc douazeci de pagini fara oprire. atat de greu ma pot concentra.

40 de minute

2011-04-11T17:44:00.000+03:00

astazi am stat la biblioteca 40 de minute, apoi am plecat pentru ca m-am plictisit si nu am mai avut rabdare sa stau.
sincer.
40 de minute.
problema era ca trebuia sa mai scriu si ceva pentru facultate. desigur...
imi scapa cuvintele printre degete in ultima vreme. nu prea mai pot sa ma exprim cum o faceam pe vremuri. sincer, as vrea sa mai pot zbura si eu cum faceam pe vremuri printe randuri si taste. acum nu mai pot. adica mai pot, dar nu asa cum o faceam pe vremuri.
ce voia sa spun cu cele 40 de minute?
ca nu mai am rabdare. sincer, puteam sa spun asta si in mai putine cuvinte, dar... am mai spus, ma pierd in cuvinte.

voluntariat

2011-04-10T09:47:00.000+03:00

ma gandesc destul de mult sa ma duc la voluntariat. si am de gand sa fac asta. am si gasit unde si sper sa fie o experienta aparte.

despre cum a trecut timpul. mic tratat personal si nefilozofic

2011-04-10T09:45:00.000+03:00

habar nu am cum a trecut timpul. mai ales in ultimul an. adica parca mai ieri eram aici pe blog si ma plangeam de cat de nasol este la facultate si cum ma plictisesc si cum toate visele mele cele mai frumoase nu s-au indeplinit. credeam eu ca sunt dezamagit, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, nu sunt si din contra, pana la urma facultatea s-a dovedit a fi mai mult o experienta hai sa ii zicem spirituala, desi nu e cea mai buna sintagma, decat una amuzanta, inca o data nu e bun cuvantul.
nu stiu cum a trecut timpul.
ma gandesc si acum la prima zi de facultate si imi dau seama ca tin minte foarte multe detalii, desi nu am de ce si mai ales pentru ce. prima zi nu a fost in orice caz ceva deosebit sau poate ca nu imi dau eu acum seama.
ceea ce este cu adevarat deosebit este, pana la urma, faptul ca a trecut timpul atat de repede. atat de repede si parca nu am facut mare lucru intre timp. nu inteleg de ce, pentru ca am facut si am evoluat intr-un fel pe care normal ca nu pot sa mi-l explic, dar de care sunt constient si sunt sigur ca o sa ma ajute in viitor.macar atata lucru, desi sunt mai multe. sincer sa fiu, sunt mai multe, dar nu am timp acum de ele si nici nu vreau sa le insir aici.

...cu sensul de apartinand maselor.
da. am invatat si eu cate ceva de cand sunt la facultate si trebuie sa specific sensul la care ma refer atunci cand scriu adica zic ceva.
ma gandesc sa nu ma mai las furat de iluzia asta a popularului. nu stiu de ce, dar vreau sa scap de acest sentiment si anume ca sunt atat de prins in mrejele acestei nebunii.
nu vreau sa mai citesc carti de consum.
nu vreau sa mai ascult muzica de club.
nu vreau sa mai aud de divorturi.
nu vreau sa mai vad fituici pe post de ziare.
ma uitam acum cand ma pregateam sa inchei acest post, si am descoperit ca acest consum, acest popular ne-a acoperit in totalitate.
in totalitate.
ne-a luat aproape toate simturile.

oftica=ambitie

2011-03-27T21:50:00.001+03:00

eu asa zic. cand te oftici inseamna in primul rand ca iti pasa, iar apoi inseamna si ca vrei mai mult. cand vrei mai mult esti ambitios (desigur, afirmatia e usor gratuita in contextul acesta care nu e in stare sa creioneze atat de bine conceptul). nu suna bine, dar eu asa cred si cand eu cred... mai conteaza cum suna?
cineva zicea ca un cliseu. eu zic ca nu e pentru ca de cele mai multe ori eu sunt in stare sa fac totul exact asa cum vreau eu. asta este arta mea. si imi place. si sunt in stare si pentru ca sunt in stare, de cele mai multe ori, primesc ceea ce vreau si mai ales ceea ce merit.
acum ma oftic.
ciudat.
sincer, chiar foarte ciudat.
desigur, cei care citesc ce am scris vor zice ca nu e decat un sentiment cauzat de evenimentele din ultima vreme. as vrea sa fie, dar nu e. poate ca e si asta un semn.
am vazut ceva si asta ma oftica teribil si asta sincer, ma face mai ambitios. pentru ca ma oftic si daca ma oftic sunt mai ambitios:))
am logica.
sa mor de nu am logica.
anyway
concluzie: ofticatul e intr-un fel si un mare ambitios.

despre cum scriu

2011-03-27T18:18:00.000+03:00

am vrut sa scriu de acum o luna si ceva despre cum scriu si mai ales de ce scriu asa. cine intra la mine pe blog, poate sa fie mirat ca nu scriu chiar cum trebuie si poate ca ajunge la concluzia ca noua generatie de la litere este exact cum spun toti si anume cam praf. nu este asa.
eu nu tin cont de normele de punctuatie, asa ca nu o sa vedeti mereu unde trebuie o virgula sau ceva. de ce? pentru ca marea majoritate a posturilor mele nu sunt scrise si apoi recitite si apoi cizelate si rascizelate. nu. eu scriu si scriu exact cum cred sau cum vreau fara sa mai tin cont de nimic. de aceea exista si cateva litere scrise aiurea. in orice caz. eu scriu aproape cum gandesc. acesta este pentru mine fluxul gandirii, fluxul a ceea ce vreau sa spun si de aceea se mai intampla sa mai pun un titlu si eu sa scriu cu totul pe langa.
asta am vrut sa fie asa, un soi de lamurire, desi, sincer, lately, nu mai intereseaza de lamuririle pe care unii vor sa le primeasca.
i don't give a shit!

observatie

2011-03-27T18:13:00.000+03:00

de fapt, o reobservare a unui fapt care acum ceva vreme ma enerva.

eu pe blog, nu am poze. nu am si eu o imagine acolo, un ceva, sa mai vada si omul care intra aici, macar o imagine, mai ales ca am citit un sondaj in care se spunea doar 10% din textul unei pagini este citit de vizitator care ajunge acolo mai mult sau mai putin voluntar.
cam asa si eu.
poate ca am nevoie de poze, dar daca e sa caut, sa pun si eu aici, o floricica, un ceva, nu gasesc o imagine care sa fie cu adevarat sugestiva. si asa... parerea mea de rau sau nu stiu cum se numeste nu este intemeiata.

decizie

2011-03-26T22:27:00.000+02:00

saptmana asta a fost foarte importanta pentru mine pentru ca am hotarat sa fac cateva lucruri care ma vor ajuta pe viitor. asa ca postul asta o sa fie un soi de rezolutie.
1. am de gand sa mint mai des
minciuna e pana la urma cea mai ceruta forma de sinceritate. suna aiurea, stiu, dar va spun ca pentru cei mai multi din oamenii slabi care nu sunt in stare sa ia o hotarare singuri, minciuna e un gest de maxima sinceritate. atat pot ei. eu am de gand asadar sa le ofer cat pot de mult.
2. am de gand sa introduc o doza de ipocrizie in ceea ce fac.
tot pentru astia mai slabi care nu sunt in stare sa faca ceva. am de gand sa fiu mai ... decent. sau mai dragut cu ei. o mica doza de ipocrizie
3. am de gand sa fac ceva si sa schimb unele lucruri, dar nu in totalitate. am de gand sa mai adaug cateva lucruri rele sau cateva defecte (imi e greu sa dau un verdict si sa le dau un nume pana la urma) pentru ca pana la urma, lumea sa fie multumita.
asta e o decizie. proasta, ce-i drept, dar am de gand sa ma tin de ea, sa vad daca e lumea mai multumita de voi.
daca Parisul mai merita o liturghie, poate ca mai merita si lumea care ma inconjoara una.
so be it.

despre scris

2011-03-21T20:42:00.000+02:00

imi este foarte greu sa scriu in ultima vreme. nu stiu de ce, dar cu greu se umplu cateva randuri si sincer sa fiu asta duce la un sentiment de frustrare, dublat de gandul ca neglijez blogul asta, ceea ce intr-un fel am facut de cand a inceput facultatea. asta nu imi place la mine. si o sa o schimb, desi nu vreau sa scriu doar pentru ca trebuie. mai ales pe blog. aici trebuie neaparat sa scriu cand vreau si ce vreau si nu pot sa umplu pagini, doar cu gandul de a indeplini o norma pe care sincer, nici nu vreau sa o indeplinesc.

asta este o ciudatenie la mine. vreau sa fac uneori cate un compromis, dar nu pot. e ceva, o forta, o ceva care nu ma lasa sa fac un pas pe care mai apoi l-as considera eu, personal, gresit. (si intr-un fel ar fi si un lucru pe care l-as lua personal, o ofensa personala). despre asta intr-un alt post.

din nou despre responsabilitate

2011-03-21T20:38:00.000+02:00

si inca o data as vrea sa aduc in discutie responsabilitatea. merge greu cu ea. foarte greu. si sa inteleaga, nu din partea mea merge asa de greu. din contra. eu dau pe afara cateodata si se pare ca asta e de rau si chiar daca e, eu tot nu ma las. nu ma las deloc. o sa vreau sa imi pastrez, ceea ce eu numesc asa, calitatea asta.

vorbitul ca remediu

2011-03-13T20:49:00.000+02:00

faza aia cu vorbitul ca remediu nu prea merge. sa va spun de ce. pentru ca atunci cand vorbesti nu faci decat sa spui ceea ce ai vrea sa auzi si ceea ce te face sa te gandesti ca decizia pe care ai luat-o este cea mai buna. este un mod, tampit spun eu, de a te asigura ca ai facut ce trebuia, un mod de a te incuraja atunci cand nu esti sigur ca ai facut ce trebuia. e in firea noastra sa incercam sa ne incurajam, sa descoperim ca am facut bine. de aia ajuta cica vorbitul, dar asta nu inseamna ca daca ai curaj sa spui cu voce tare ceea ce ai facut sau ceea ce ai de gand sa faci, asta nu inseamna ca este si cel mai bine. intr-un fel nu faci decat sa te minti. asa ca daca e nevoie de ceva cand iei o decizie... atunci e de responsabilitate pentru faptele tale. atat.

putin

2011-03-13T11:45:00.000+02:00

am scris putin anul asta si nici nu stiu daca ceea ce am scris e bine. ma bucur doar ca la facultate am invatat ca nu exista bine sau rau, ci doar...parere. si atat. dar am scris putin si imi pare rau pentru ca am de ce sa scriu. chiar am de ce sa scriu si mai ales despre ce.

censorship

2011-03-13T11:44:00.000+02:00

desi nu ne dam seama intr-un fel ne cenzuram din respect pentru altii. mi-am dat eu seama de asta gandindu-ma la blogul meu si de ce nu scriu unele chestii. nu le scriu dupa cum i-am spus si lui S. (iti fac reclama) pentru ca ar insemna sa mai dezvalui ceva din viata de zi cu zi si nu vreau asta din respect pentru cei cu care traiesc. nu se stie cum vor percepe ceea ce scriu si nu cred ca nu scriu din teama asta pentru ei, ci pentru ca nu VREAU sa se simta asa. e un soi de respect si nu e vorba de cenzura dupa cum am spus eu in titlu. titlul oricum nu e bun pentru ca eu nu sunt in stare sa scot un titlul potrivit pentru fiecare postare de-a mea. nu e cenzura, e respect.

probabil ca postul asta va fi destul de controversat. nu ma intereseaza. nu ma intereseaza pentru ca m-am schimbat. si nu ma mai intereseaza atat de mult cand vine vorba de ceea ce cred. mi-am cimentat convingerile si acum e mai greu sa mi se schimbe cineva si desi o sa fie interpretat ceea ce scriu, nu ma intereseaza pentru ca ceea ce am scris este ceea ce cred si cred ca oamenii cu care vorbesc zilnic merita RESPECT, iar eu imi manifest respectul prin a le proteja intimitatea. nu ca ceea ce as scrie ar fi barfa. mai rau. e vorba de convingerile lor. un soi de dialog, iar asta e prea intim, chiar si pentru un blog putin cunoscut.

open minded

2011-02-21T20:47:00.000+02:00

nu stiu de cand, pentru ca nu am stat sa urmaresc foarte aproape subiectul, romanii au devenit foarte open minded. probabil ca le place la nebunie cum suna pentru ca nu cred ca au habar ce inseamna asta.
cum era si de asteptat lumea, vede conceptul asta drept nonconformism si imi pare rau sa spun, dar nu e deloc asa.
open minded este o persoana care traieste in zilele noastre, nu cineva nonconformist. sunt multi cei care uita anul in care traiesc si se hazardeaza de anumite conceptii foarte vechi, niste prejudecati care nu le fac decat rau. nu spun ca nu sunt bune pentru ca daca o idee a aparut acum o suta de ani si inca se mai pastreaza inseamna ca are ceva aparte care o face sa mai fie inca in vigoare, dar ne cam limiteaza. bineinteles, asta alegem noi. adica daca suntem limitati, de ce si mai ales in ce grad. asta este o persoana open minded. care este in stare sa gandesca si mai ales care stie de ce face anumite lucruri pentru ca are o experienta care o ajuta sa ia decizii.
asta nu nonconformismul nu o cred. mi se pare, cum mi se par si acesti noncoformisti, roade ale unor frustrari persoanale.
din pacare, romanii nu sunt in stare sa faca o astfel de diferentiere si pentru ei toti cei care se opun moralei, bunului simt si isi creeaza o lume sau o dimensiune a lor unde se ghideaza doar dupa reguli proprii sunt open minded. imi pare rau pentru voi. astia sunt mitocanii si cocalarii de pe strada nu oamenii open minded.

funny people

2011-02-12T11:59:00.000+02:00

nu stiu daca voua vi se intampla sa ascultati pe cate cineva vorbind si sa va rasara in coltul gurii un zambet ironic. sau nu ironic pentru ca nu este cel mai bun cuvant. doar un zambet fiind amuzati de ceea ce va povestesc? mie mi se mai intampla si sincer sa fiu cred ca pe oamenii astia ii indragesc cel mai mult. nu pentru naivitatea lor cum ar zice unii. ii indragesc pentru ca sunt mai sinceri si pentru ca spun ce au de spus. si ii mai indragesc tocmai pentru ca nu sunt naivi. sunt doar usor originali in comparatie cu ceilalti (grup in care porbabil ca ma gasesc si eu) care nu se deschid chiar asa de usor in fata unora.
de ce?
adica de ce zambesc?
pentru ca nu am cum sa ma abtin. sunt unii care spun niste chestii atat de dragute si de simpatice incat nu ma pot abtine. ceea ce ma deranjeaza in foarte mare masura este ca lumea percepe asta drept aroganta. si nu e sincer sa fiu. eu nu sunt arogant decat cu cei prosti si pe cei pe care ii dispretuiesc, iar daca e sa fiu dispretuitor cu cineva iti dai imediat seama de sentimentele mele. nu sunt un mare magician care sa se ascunda.
oricum. voiam doar sa zic ca oamenii astia (funny people dupa cum le-am spus in titlu) iti fac intr-un fel ziua mai buna. si te binedispun. si ... asta e frumos in ceea ce ii priveste. ca au parte de o mie de SIuri