istoria scolii (partea a doua)

si m-a mutat diriga langa Aurelia. era cam nasol asa in prima banca. aveam cu cine sa vorbesc pentru ca in spate stateau Miki si Maria, dar era aiurea. Aurelia nu pera vorbea cu mine si din cate am inteles eu de la ea nici nu prea avea o parere prea buna despre mine. nu ca ar fi contat avand in vedere ca nu eram decat colegi de banca si nici atat. doar stateam la ore in aceiasi banca. si s-au cam stricat lucurile. nu prea mai puteam sa comentez ca ma vedeau sau auzeau toti profii. dar era binisor pentru ca se putea copia foarte usor si se puteau si inca se pot da sms foarte usor. la faza asta nu am ce sa comentez. oricum. am avut note mari si mergea destul de bine. apoi a venit in clasa o tipa noua, iar asta se intampla anul asta, care s-a imprietenit foarte repede cu Aurelia si curand s-a mutat cu ea. eu am ramas singur si parasit in prima banca, dar foarte repede a venit Maria din spate. si a fost iarasi frumos ca vorbeam o gramada, iar Marica ne zicea Brangelina. :)). glume de-ale lui Marica, radem un pic asa ca vorba aia e prof si are catalogul. cu timpul n-am mai vorbit asa  de mult cu Maria, ea nu a mai adus sendvisuri, eu nu am mai adus apa, Crisa se facuse soft, si nu am mai iesit toti la incubator. si uite asa m-am mutat eu cu Cristina.

si acum stau cu Cristina. e foarte tare ca vorbim mereu si ca de obicei avem ce vorbi. avem foarte multe lucruri sa ne povestim desi vorbim si la telefon, si pe mes si etc. pe Cristina o acuza Marica ca a stricat Brangelian, Maria s-a mutat in alta banca, dar nu e adevarat.

nu stiu daca s-a vazut foarte bine din ceea ce am scris eu aici ca fiecare loc in care am stat a fost important pentru ca fire usor socialibila si foarte dezinvolta nu m-am putut abtine sa nu leg micute conversatii cu cei din jurul meu. mereu a fost asa. e foarte interesant cum Balzac avea dreptate. mediul social face omul. si omul face mediul.

( to be continued cu alte povestiri de pe la scoala)

posibilitatea de a gresi

...pentru ca pana la urma greseala ramane ceva rau, nu-i asa? adica ar trebui sa invatam din greselile noastre, nu? dar atunci ar insemna ca greselile sunt bune, dar eu cred ca greseala ramane rea. asa suntem invatati de mici cand dam lucrari si facem greseli luam note mici. cand gresim suntem pedepsiti, chiar si adulti fiind, cand facem pacate, gresum si vom fi pedepsiti. si asa am ajuns eu sa cred ca greseala este, in general, de rau. si este de rau. si poate fi de foarte rau daca nu primim o a doua sansa. sunt rau la faza asta. eu nu prea cred in a doua sansa. situatiile in care cineva merita o a doua sansa sunt cu steluta. adica exceptii. si aici vine problema mea, daca exista posibilitatea de gresi. si cand gresim cerem iertare. si uneori asta nu este de ajuns pentru ca desi ai primit iertarea, in mintea ta si in constiinta ta sau in viata ta, tot ramane senzatia greselii. pentru ca daca ai fost iertat, nu conteaza sau poate conteaza pentru eliberarea ta spirituala. sau pentru a face bine persoanei care te iarta. dar in mintea ta, urma a ceea ce a fost va ramane mereu. si de aia ne inspaimanta atat de rau greseala. si de aia ma inspaimanta atat de rau greseala, dar imi dau seama ca eu pot sa fac ceva sa opresc sentimentul de vina. sa trec peste. este atat de ciudat cum o idee pentru un post poate veni asa din zbor fara sa aiba nimic cu viata mea de toate zilele. pana la urma pare si este cam simpla teorie, dar imi place atat de mult incat ajung sa il fac principiu. pentru ca posibilitatea de a gresi, este ca ciocolata calda. black cioco. dulce amaruie, esec si voluptate, esec si placere,

extrema nemultumirii

sunt extrem de numultumit de mine in ultima vreme. chiar foarte nemultumit. am o mie de motive si ceea ce este mai rau este ca sunt nemultumit de ceea ce fac. faza nasoala este ca are legatura cu mine. asta este.

pana la urma e certitudine.

am 19 ani si nu stiu cum se face dar am impresia ca pe mine nimic nu ma poate darama. si cand spun nimic, ma gandesc si stiu sigur ca nimic. am un sistem imunitar super bun. oameni, lucruri, zile. e ceva care ma cam sperie, dar atat. am impresia pana si in cele mai proaste zile ale mele ca pot face orice. si chiar pot face orice si chiar fac orice. am capacitatea asta de ma ridica in picioare si de a simula. ma simt bine, nu-i nimic. ha. ha. funny. nu stiu cum am facut. am capacitatea asta si ma admir. imi place. e unul din putinele lucruri pe care le apreciez la mine. spuneam undeva mai jos ca eu cand n-am probleme imi fac. asa si acum. eu cand am parte de rau, imi fac bine. sunt cameleonic la faza asta. si ma bucur. si e si plicticos intr-o oarecare masura. nimic sa nu ma mai surprinda... adica ma mai surprinde cate ceva, dar nu asa... iesit din comun de tare. nimic. pare boring si chiar e... si daca e ceva. ca nu e. imi da asa sentimentul ala ca fac premonitii. e tare. cum spuneam cuiva. orice cunosc depinde de mine. e asa simplu. poate de aia am eu asa noroc. ma deranjeaza ca la inceput am pus ca am impresia. oare de ce? pana la urma e certitudine.

istoria scolii (partea intai)

cum se apropie sfarsitul liceului am inceput sa ma gandesc la trecut. am inceput sa fac cateva radiografii ale existentei mele la liceu. am inceput sa ma intorc in timp sa revad lucruri si oameni de care acum pare ca nu ma mai leaga nimic. e teribil de trist si de urat, dar asta este si eu nu am cum sa mai indrept lucrurile. e interesant cum se face ca la un moment dat, m-am inteles si am fost destul de apropiat cu aproape o treime din clasa. pana la urma din toti a ramas Cristina. mai sunt si ceilalti, dar ea iese in evidenta. oricum. am inceput sa ma gandesc la ceea ce a fost. si mi-am adus aminte cateva lucruri interesante, toate legate de felul in care am stat in banca si cu cine.
asadar...

prima data am stat in banca cu Frazetty. era banca in care el sta si acum. nu am fost niciodata cei mai buni prieteni, dar niciodata nu ne-am certat si ne-am inteles mereu bine. in spate stateau Andreea si Irina. pana la jumatatea semestrului nu am stiut cine e cine. ziceam asa la nimenireala. cu Andreea vorbeam foarte mult. eram amandoi foarte vorbareti si cam tocilari :)). oricum  aveam concurenta. pe randul de la geam cu ochelari si uniforma (doar in primele zile) stateau Maria si Anne. ma intelegeam foarte bine cu Andreea si foarte multa lume a zis ca suntem impreuna. cu Irina a fost un pic mai greu pentru ca ea nu vorbea. si nici Fraz. si foarte multa vreme a fost asa. in fata statea Cami. si Ioana statea cu ea parca. numai tin minte. cu ele nu am fost niciodata friends. din cand in cand, mai venea Anca, o tipa plina de viata, lipsita de umorul negru si sarcasmul care o caracterizeaza acum.  nu stiu ce spunea dar era atat de funny cateodata. si era frumos acolo in spate. foarte frumos. o data la primul test la fizica si nu stiam ca se poate copia ma chinuiam, plin de jena si panicat, sa copiez cu Andreea o formula. n-am fost in stare. am luat amandoi sapte. si am inceput sa cunosc lumea din clasa. pe Meri care tin minte ca a venit la mine si am inceput sa vorbim la misto. eu eram Mos Craciun si ea nu stiu ce se voia. apoi am vorbit cu Kitti. si de pe randul din mijloc era Ana. arata bine, era buna rau. vorbeam cu ea des si era cam sensibila. dar era ok. cred ca in primul semestru m-am inteles cu toata lumea. erau totusi si persoane cu care nu am vorbit. cu Maria, Anne si Crisa. Crisa avea grija sa te tina la distanta si tin minte ca nici nu prea venea pe la scoala. nu stiu cu cine era ea prietena, dar stiu ca enerva pe toata lumea. si chiar pe mine si atunci am catalogat-o eu jigodie ordinara. a venit a zecea si in clasa asta Costin a devenit Frazetty si Andreea s-a mutat pe randul de la geam. in locul ei a venit Kitti care era cam ca acum, dar eu nu eram prea obisnuit cu ea. a fost bine si a fost frumos si a fost tare, dar treptat, treptat am trecut pe randul de la geam.

pe randul de la geam am stat in spatele clasei. in ultima banca. cu timpul m-am mutat cu Anne care s-a dovedit a fi foarte de gasca. cu timpul am inceput sa schimb cuvinte si cu Maria si cu Crisa, dar ea e alta poveste. nu cred ca putea sa ma sufere. intre timp se formase un noi grup. Cristina, Anca, Andreea si Amalia...aaa. pe Amalia o stiam mai demult. de la scoala. si apoi cand grupul lor s-a destramat eu am ajuns foarte bun prieten cu Cristina si de atunci suntem la fel. Andreea a venit in banca in fata mea, langa crisa. in spatele ei eram eu si Anne apoi in spatele nostru Maria si Meri. si atunci a inceput petrecerea. si ce bine ne-am mai distrat. ne duceam cu totii la incubator sau langa scoala si stateam toti cu cei care fumau. ma rog. a fost foarte tare si ne-am distrat de minune. am inceput sa vorbesc cu Crisa si mi-am dat seama ca nu e chiar asa de rea. si am schimbat eticheta, fara jigodie ordinara :)). multe amintiri. cantam cu Andreea Stars are blind si radeam o gramada. in perioada aia am inceput sa vorbesc, mergeam acasa cu ele, cu Vio si Mada care ma enervau groaznic inainte sa le cunosc. la fel. mergeam zilnic acasa si radeam o gramada. intre timp la noi in clasa venise Mirela cu care am vorbit foarte tarziu.  in a unspea Anne care si-a dat seama ca nu e prea mare scofala daca sta in spate cu noi, ca nu prea mai invata, desi culmea aveam cele mai mari note, a plecat in prima banca cu Issa, pe care o categorisisem repede ca tocilara. statea mereu in banca si invata. apoi s-a schimbat. si langa mine a venit Maria. si atunci a inceput adevarata distractie. aproape ca o innebunisem pe aia de stiinte, iar Marica cred ca nu ne mai suporta prea mult. sigur. eram eu, andreea, maria si crisa. pana ne-a separat diriga. eu am trecut din ultima banca in prima. langa Aurelia. to be continued...

(sfarsitul partii intai)

crazy plate lady