ma gandesc cateodata cat de repde trece timpu. si nu ma gandesc noastalgic sau melancolic, din contra, ma gandesc ca la un lucru normal ( cum ma gandesc ca la anul va trebui sa dau Bac-ul) ca la ceva ce se intampla fara sa vrei, fara sa poti face nimic. ma gandeam ca asta e marea neputinta umana. sa nu poti face ceea ce vrei, ceea ce simti. probabil ca pentru multi deja nu mai conteaza daca trece timpul sau nu, ca e ceva la care nu se gandesc niciodata. nici eu nu ma gandesc foarte des la asta, poate ca azi a fost o zi speciala si s-a intamplat sa ma gandesc la asa ceva, a fost ceva ce nu am premeditat. si tot azi mi-am dat seama ca nu putem opri timpul si ca asta este probabil cea mai mare neputinta a omului.
citeam intr-un roman horror ( "Roiul" de John Saul) despre acest nenorocit sentiment de neputinta. personajele erau bolnave, dar nu puteau sa spuna ceea ce simteai cu adevarat. asta era cea mai mare neputinta.
nu stiu de ce am scris postul asta, daca are un inteles sau nu, ideea e ca neputinta nu inseamna neaparat umilinta, ci doar o stare de fapt ce nu poate fi schimbata
Un comentariu:
timpul, intr-adevar trece mai repede decat in trecut.am gasit o explicatie stiintifica pentru asta.pamantul are masa de 2 kg sa zicem.oxigenul, dioxidul de carbon si ce mai e in aer, au si astea masele lor, numai ca noi, oamenii, le distrugem, in locul lor ramanand vid[care nu are masa], deci masa totala a pamatului scade, cu foarte putin, ce-i drept, insa scade[sa zicem 1,98 kg].ei bine, asupra noului corp, cu acelasi volum dar cu masa mai mica, actioneaza aceleasi forte, iar noul corp, fiind mai usor, se roteste mai repede si astfel timpul se micsoreaza, insa cu vreo 2,3 secudne pe an, din cat am calculat eu.:D
Trimiteți un comentariu