vineri, 23 aprilie 2010

unde?

lipsa oamenilor aparte este o dezamagire. cel putin pentru mine, care as vrea sa cunosc astfel de oameni, dar care din pacate nu am norocul acesta. poate cand ma voi duce la facultate, voi intalni oameni care sa ma schimbe si care sa lase o impresie puternica asupra mea. poate.

ma gandeam la romani si la lipsa unor oameni de valoare, unor oameni care sa fascineze. noi, ca natiune, ca spirit, am uitat ce inseamna sa fii fascinat de cineva sau de ceva. pentru noi, fascinatia s-a transformat in admiratie pentru cei care au si nu muncesc. marea problema asta e. nu conteaza ca nu am ce sa mananc, e important ca unul are si nu munceste si de aici am tras eu concluzia ca suntem un neam de puturosi care sta cu mana intinsa.

am fost mereu asa? a fost vreo perioada in care lumea nu statea in trening manacand seminte la coltul strazii? speram. eu sper ca da pentru ca in imaginatia mea, usor romantica, cred ca perioada interbelica a fost asa. un festin cultural.

eu nu am pe cine sa admir, nu am pe cineva pe care sa il admir. nu e vorba neaparat de lipsa modelelor pe care eu le consider irelevante, ci de oameni care sa ma faca sa ma uit la ei, asa... cu gandul ca e ceva acolo, ceva ce nu mi-a fost dat sa vad pana acum.

azi am asistat doar, la o discutie trista. de ca sa inveti daca esti in stare sa te descurci asa, fara carte, sa iasa banu' tata? eu am ramas socat de pragmatismul asta care nu e nici macar asa ceva. si am ramas asa mult timp pentru ca imi dau seama ca eu fac ceva care imi place si care cred ca ma ridica din punct de vedere uman, dar si intelectual si poate mi-am dat seama ca asta nu o sa imi asigure banii de care am nevoie sa ma tin in primele randuri. si nu mi-a pasat pentru ca pana la urma eu nu vreau neaparat bani, vreau altceva. e o chestie asa... si nu cred ca o sa mor de foame. daca faci ceva doar sa faci, cum se fac facultatile astazi, e normal sa ajungi un ratat inadaptat. nu stiu. poarte nu ar trebui sa scriu lucrurile astea. nu am de unde sa stiu unele lucruri, dar am asa un sentiment care ma face sa cred ca o sa gasesc ceea ce caut. e o certitudine care vine din...? nu se stie, dar deocamdata e important ca vine.

Niciun comentariu: