singur

pana la urma tot de unul singur ajungi sa faci ceea ce iti propui. ceilalti sunt doar asa... usor obiecte de decor, nu ca ei nu ar conta, dar cand e vorba de drumul tau in viata, foarte multi ajung simple obiecte de decor. nu toti si nu e ceva de rau. mi se pare foarte normal ca oamenii din jurul meu sa conteze, dar cum eu sunt tipul ambitiosului din romanele obiective, parca sunt un pic altfel. si nu e de rau. cred eu. pana la urma trebuie sa ajung sa fac ceva de unul singur fara sa mai am pe cineva langa mine care sa ma ghideze pas cu pas pentru ca am ajuns la o anumita varsta in care nu prea mai este atat de usor sa ma mai scoti din ale mele si sa ma faci sa imi gasesc un alt drum in viata. asa e. trece vremea si cand ajungi sa faci ceva de unul singur parca e asa... miracolul suprem. e o betie  de moment, dar e cea mai frumoasa. asta vreau si eu sa o traiesc si desi lumea spune ca cele mai frumoase lucruri le traiesti cu cineva, eu cred ca tot singur esti pana la urma pentru ca ceea ce ai reusit, ai reusit de cele mai multe ori pe picioarele tale, adica singur.