nu stiu cum se face, dar cred ca am ajuns la o criza de personalitate prin care pana acum nu am mai trecut. nu ca as fi trecut vreodata printr-o criza de personalitate, dar am mai avut cateva ocazii in care mi-am dat seama ca de fapt nu sunt eu. cum? nu stiu. a venit asa din senin.
in primul rand am impresia ca nu imi mai gasesc locul. am impresia ca am prea multe locuri.
in al doilea rand, nu exista nicio provocare. si ma deranjeaza asta din cale afara pentru ca nimic nu este mai mood killer decat lipsa asta de ceva anume. ma deranjeaza la culme existenta nimicului.
in al treilea rand este plictiseala care pare ca a pus stapanire pe mine. nu e vorba ca nu am ce sa fac, e vorba ca exista o repetitie in ceea ce ma priveste si asta ma omora pentru ca nu imi place sa fac acelasi lucru sau variatiuni ale aceluiasi lucru in fiecare zi.
de asta cred eu ca am ajuns un fel de ne-eu. nici nu mai tin minte de cand nu am mai zis ceva care sa ma caracterizeze in proportie de suta la suta cuiva, de cand nu am mai sos eu o maxima a la claudiu, de cand nu am mai facut eu ceva de in ce mod normal faceam doar eu.
am impresia ca m-am schimbat si asta din cauza celor trei motive de mai sus care ma fac sa fiu un fel de ne-eu. si nu stiu de ce, dar imi este un pic frica. sa nu se duca motivele de mai sus si sa raman ca acum. sa fiu asa schimbat.
cat de tare pot sa urasc schimbarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu