anul asta e tare nasol.
nu stiu de ce, dar parca nici nu simt ca a venit Craciunul. daca stau bine sa ma gandesc, cel mai mult am vorbit despre Craciun la germana unde am invatat mai multe despre urarile specifice and so on. asa ca germana a devenit pana la urma legatura mea cu o realitate destul de romaneasca cum este Craciunul ( eu numesc Craciunul realitate romaneasca pentru ca noi sarbatorim intr-un fel si fiecare popor se deosebeste prin asta asa ca daca am de gand sa ma plang, ma voi plange de aceasta realitate romaneasca pentru ca pe cea de afara nu o cunosc aproape deloc sau doar din filme, ia asta nu se pune).
cum asa?
simplu. printre mii de fise de lecturat, mii de definitii si Aristoteli si Platoni, aproape ca nu iti mai vine sa te mai gandesti la ceea ce urmeaza. sincer, am ajuns sa traiesc mult prea mult in prezent din cauza asta. abia astept sa se termine si sesiunea care nici macar nu a inceput si sa ma apuc de lucruri lumesti, cum ar fi sa citesc o carte de consum. tin minte ca inainte (cand romanele erau mai scumpe) citeam mereu Stapanul Inelelor. acum ca romanul este mai ieftin, se pare ca nu mai am timp pentru ca Miron Costin are mari planuri cu mine. eu cu el mai deloc, dar el ma vrea salbatic se pare. si sincer am chef sa te terfelesc putin. sa ma lupt cu el si sa ies de acolo cu fruntea sus. imi place ca macar am ajuns sa fiu mai ambitios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu