in ultima vreme lumea a luat prostul obicei de a ma enerva. si eu am prostul obicei de a ma enerva din cauza prostilor, cum se zice, cerc vicios. tare vicios. dau cateva exemple si le comentez:
1. pe mine mama m-a invatat sa salut si ca un prost ce sunt, tin cont de chestia asta. si salut. nasol e cand nu mi se raspunde. sa imi fie cu iertare, dar crezi ca te salut de dragul de a intra in conversatie cu tine, ca imi esti simpatic de mor? nu! incerc sa fiu si eu politicos si coleg. te vad si ... nah. sa trec ca animalul? nu. astept minima decenta de a mi se raspunde. oricum, asta mi se intampla mai rar. lumea in general, raspunde cand salut. am zis ca incep cu ceva soft asa...
2. vorbesc ceva si lumea nu ma intelege. oi fi eu la germana si nu stie toata lumea, dar am prostul obicei a folosi romana, dar cred ca si aici gresesc, nu de alta, dar folosesc romana corecta si cand lumea aude ca pronunt si ma exprim corect, se sperie si ... iesire din tipar => nu te intelegi cu omul. si asta ma depaseste. nu mai spun ca un joc de cuvinte ( o chestie minora ca: e genul ala de dragoste "You jump, i jump", a trebuit explicata? really. chiar nu stie toata lumea asta de doi lei?).
3. lumea care ma priveste de sus. de fapt, asta nu ma enerveaza decat daca prostul care o face este si agresiv. eu cred ca intr-o conversatie normala, despre lucruri banale, nu trebuie sa ma apuc sa enumar teorii despre X si Y si Z. chiar nu putem sa vorbim despre altceva? si daca e sa dai sa schimbi subiectul... dom'le, nu ai habar despre ce vorbesc inteligentii... si asa... se ridica privirea si eu sunt undeva jos. unii tac apoi. altii, prosti continua. si le dau perversa.
trei situatii. cam astea deocamdata, dar la cat de lunga este lista... o sa mai revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu