si eu sunt om!

mi-am dat seama ca eu nu am vorbit niciodata despre lucrurile rele pe care le fac . bine, uneori le precizez asa, intr-o scurta descriere mereu insotita cu un zambet ironic sau mai stiu eu cum. zambetul ala e pus parca pentru a ma scuza. cred ca am gresit multe. foarte multe. acum nu constientizez sau mai bine spus am uitat pentru ca tot ceea ce facem noi, tot raul pe care il pricinuim il uitam cu usurinta poate din cauza vinei sau a remuscarilor. nu stiu, dar e un fenomen. si cred ca am aderat si eu la el. cred ca am facut-o din comoditate, dar nu stiu de ce astazi m-a apucat asa un curaj teribil si cu deplin simt al responsabilitatii, m-am hotarat sa recunosc ca pana la urma sunt si eu fiinta umana ( nu are legatura cu postul malinei, sau poate ca are, poate ca sunt si eu prea limitat ). nu stiu despre ce as putea sa vorbesc acum. despre ce sa povestesc, dar un lucru e sigur imi pare rau si asta o recunosc. restul daca e la preot, dar cred ca nici acolo ca nu m-am spovedit prea des.