despre nimic

am mai spus si cu alta ocazie si acum profit de sa ma repet, nu de alta, dar nu cred ca mai sta cineva sa mai citeasca ce am scris eu acum o mie de ani, inainte de Hristos. intru pe cate un blog si a simt aiurea. adica imi dau seama ca blogul meu nu e chiar atat de frumos cum as vrea sau ca nu ma reflecta aproape in intregime sau mai stiu eu ce. ma mai uit in urma si mai vad cateva postari mai vechi despre magda ciumac si despre elodia si ma cam bufneste rasul, dar imi dau seama ca daca o persoana care nu ma cunoaste deloc ma poate foarte usor condamna pentru ceea ce scriu sau am scris atunci, nu ca ar conta foarte mult pentru mine ce ar zice unul. ii pot bloca accesul, dar nu asta este ceea ce conteaza. cateodata ma simt chiar foarte dezamagit de blogul meu si de ceea ce am facut din el, dar sunt zile in care imi dau seama ca ceea ce am scris aici chiar conteaza si asa mai departe si imi lasa impresia ca este un fel de jurnal pe care din pacate il cam citeste toate lumea, dar asta este partea a Nspea, pentru ca daca nu as fi de acord, azi, tu, cititorule nu ai putea sa te uiti la randurile aceastea din care incerci sa gasesti vreo idee sau macar o mica semnificatie, dar nu gasesti nimic, nu pentru ca esti prost sau nu te duce capul, ci pur si simplu pentru ca nu exista asa ceva in ceea ce scriu eu acum.

gata. idee clara acum, fara discursuri filozofice de sute de mii de cuvinte, fraza kilometrica pe care mai mult csigur nu o voi mai citi, dar pe care aproape inconstient o voi face publica omenirii interesata si insetata de mine si de blogul meu. da. idee: ma simt aiurea cand citesc ceva pe un alt blog si imi dau seama ca desi as vrea sa scriu si eu la fel, sau ma rog sa pot scrie cu acel bun simt pe care autorul respectiv il reuseste din plin. si nu pot. imi place foarte mult ceea ce scriu altii, ceea ce fac si ceea ce zic, dar sunt un vesnic nemultumit, nu de ei, ci de mine. cam asa ma pot descrie acum, cand am intrat in npul an si cand vad ca ma incearca o noua faza in gandire. interesant este faptul ca nu sunt deloc emo. chiar nu stiu ce este cu mine de scriu atatea lucruri despre chestii dastea de interior. nu ma caracteriza, dar trecem peste. 

sunt invidios pe blogul lui x sau y. nu stiu de ce simt asta, deoarece blogul meu are de toate. poate pentru ca nu pot scrie ca el? poate. sau nu stiu. 

oricum, inainte sa spun vreo alta mare prostie de remarcat ceva foarte interesant. imi place blogul meu asa cum este si nu vreau sa il modific. e bine asa cum este, imi place, dar nu stiu ce ma apuca cateodata de sunt asa de nu-stiu-cum cu ceea ce este al meu. cred ca ar trebui sa incep sa apreciez ceea ce am. da. cred ca asta este cheia. inchei aici, un post despre nu stiu ce, fara tema si idei.