doi ani

acum ca a trecut primul an de facultate am inceput sa ma gandesc mai serios la ce se intampla in viitorii doi ani. ma rog. mi-am facut eu unele planuri. de felul meu sunt foarte ambitios asa ca nu ma "indoi" ca o sa si reusesc sa duc la capat ceea ce imi doresc.

acum.
ma gandesc ce o sa fac cand o sa termin facultatea. ce o sa lucrez? (stiu ca nu ma mai exprim la fel de bine cum o faceam pe vremuri, dar acum scriu asa... cum gandesc. am mai spus intr-un articol mai vechi ca se poate considera un flux al constiintei). in Romania jobul inseamna mai mult decat ne dam seama.
un job inseamna viitorul din punct de vedere material. si sa nu ma ia lumea cu prostiile alea cu banii si fericirea...(sunt sigur ca nu cei saraci au zic chestia asta, desi nu pot zice ca sunt muritor de foamne sau mai stiu eu ce. cred si sunt recunoscator pentru ceea ce am. multi nu cred ca am avut nici macar jumatate din ce am eu, dar ma simt nemultumit intr-un fel. acum astept sa fac si eu ceva. sa castig si eu niste bani, pe cont propriu)

sa revin la job si la viitor. oare ce o sa fac eu peste astia doi ani? oare ce o sa... ? si punctele astea de suspensie pot sa le completez cu orice afirmatie. poate ca imi e intr-un fel frica de ceea ce o sa vina. nu am castigat pana acum bani deloc pe cont propriu si cred ca subiectul asta al primului job incepe sa ma framante. oricum fetele isi gasesc mai repede joburi decat baietii, desi noi aspiram la lucruri mai serioase (misogin sau nu, am dreptate. de fel, nu sunt misogin, din contra. femeile daca ar fi mai puternice ar muta lumea din loc). nu vreau sa ma angajez. nu vreau pentru ca inca nu am terminat de invatat si pentru ca am imi doresc sa investesc o gramada in educatia mea. vreau sa ajung la un nivel. nivelul inca nu l-am stabilit nici macar eu. nici eu nu am reusit (intr-un fel) sa imi dau seama cat de multe vreau.