greu

nu stiu cum se face, dar lucrurile devin din ce in ce mai grele. ma asteptam ca daca e sa ne marim lucrurile sa se complice, nu sa devina in halul asta de grele. poate sunt si eu mult prea sensibil (ma mir!!!) dar parca te simti coplesit de ce se intampla uneori. parca nu mai ai nicio speranta.

sa ne gandim.
in primul rand suntem mari (dah!, ce ma enerveaza exprimarea asta, dar nu am ce sa fac) si ne trebuie bani. rezultat=> ne angajam. adevarul este ca povestea americana este foarte la moda si unde mai pui ca lumea ne-o arunca in fata. cam asa trebuie sa procedam si noi, sa ne angajam. desigur, incerc. faza este ca doar incerc. de ce? pentru ca nu te angajeaza nimeni sezonier. ce vor angajatorii de la studenti? sa fie sclavi. sclavi care sa le aduca bani si sa munceasca mult si sa nu ceara socoteala nimanui. si inca ceva. cum sa lucrez cand am zile in care stau opt ore la facultate? in strainatate, stundetii au doua cursuri maximum pe zi si normal ca au timp sa le faca pe toate.

in al doilea rand. life unexpected. era un serial cu numele asta, dar nu mai e. l-au cancelled. in orice caz, se mai intampla si chestia asta. nu zic ca nu ma astept pentru ca ma astept si nu cred ca asta este marea mea problema. nu este asta. problema mea este alta.

problema mea este ca este prea greu. problema mea este ca vreau prea mult, prea repede.