fan-fic

stiti ce este fan-fic? termenul vine de la fan-fiction. conceptul este foarte simplu (si ilegal spun eu). fanul unei carti scrie la randul sau o poveste cu personajele sau pornind de la actiunea din cartea citita sau indragita. un soi de rescriere a ceea ce un autor consacrat a scris. fan-fic-urile de la The Vampire Chronicles au enervat-o pe Anne Rice care nu este deloc de acord ca personajele ei sa fie preluate de altii. alta scriitoare importanta care se opune acestui tip de literatura este JK Rowling.

personal, cred ca fan-ficul este un soi de plagiat si plagiatul este furt. nu cred ca cineva are dreptul sa se foloseasca de ceea ce o persoana a creat. cum ar fi daca ne-am apuca acum si am scrie cateva volume din Ciresarii? sau am rescrie unele carti importante. din punctul meu de vedere, legea ar trebui sa pedepseasca acest gen de manifestare care a umplut internetul. nu ai dreptul de a te folosi de ceea ce a creat cineva, indiferent daca o sa castigi bani sau nu.

acum cateva minute (deci este un post la cald ceea ce scriu aici) am citit pe net un fan-fic romanesc despre Twilight. pana la urma nu cred ca este importanta cartea in sine cat mai mult intentia celui care a scris pornind de la cartea respectiva. am ramas socat sa vad ca de acolo se poate extrage un adevarat roman. cartea (pentru ca se poate numi si asa) avea aproape 20 de capitole si cred eu ca ar reusi sa faca un volum de 300 de pagini. desigur, nu am citit tot, ci doar un capitol.

am fost foarte mirat sa vad ca cea care a scris are talent.
actiunea curgea, era o atmosfera aparte acolo. era ceva ce merita citit, dar problema era ca nu exista originalitate pentru ca personajele erau preluate (asta ca sa nu zic direct furate) de la o autoare care vanduse milioane de exemplare. am ramas cu un gust amar pentru ca fata respectiva putea sa scrie ceva extrem de bun, dar nu. a preferat sa ia ceva care deja exista pe piata. pe blogul acela am mai observat si alte fan-ficuri la fel de bune. sincer, chiar avea talent.
daca stau bine sa ma gandesc, ei, aceasta manifestare ii face foarte rau. de ce? ii omoara talentul pentru ca nu creaza, ci copiaza, plagiaza. mare pacat.

indiferent cat de bun este produsul final (si la cum este scris Twilight se pot obtine foarte usor produse finale mai bune) lumea trebuie sa invete ca nu asa se procedeaza. talentul nu inseamna doar cateva randuri aruncate pe hartie sau intr-un document in Word (asa as avea si eu talent ca doar scriu pe blogul asta de atatia ani). inseamna tehnica de scriere, tehnica de lectura (Rebreanu spunea ca daca un scriitor este dator sa citeasca literatura pentru ca ea este meseria lui si trebuie sa cunoasca ce se intampla in bransa) si originalitate. orice preluare, repet, nu este decat plagit, copiere, furt.

oamenii care scriu pe net au mult talent (nu ma refer la mine, sincer, eu facand parte din categoria celor care scriu pentru ca le place, dar nu inseamna ca au si chemare sa faca asa ceva) si este pacat sa il irosesti. este chiar o risipa. si cand am vazut acolo cateva romane... nu dau link sau nume. nu trebuie, nu critic o anumita persoana, ci un curent in sine. oamenii trebuie sa inceapa sa incerce sa fie creativi, altfel, nu merge.

uneori

sunt zile ca astea cand iti dai seama de o mie de chestii. despre tine. despre lume. despre ceilalti si despre alti o mie de despre. si ce vezi? ce vezi cand iti dai seama?
nu conteaza ce vezi.
adevarul este ca, uneori, in viata, nu conteaza nimic din ceea ce vezi.
si creed ca asta este o bucurie. sa nu vezi. eu vad. si daca vad, ce mare lucru am facut.

povesti

ma uitam la blogul meu acum si ma gandeam cat de buna este imaginea de fundal. pana la urma, lumea este un vraf de carti. nu conteaza coperta, titlul sau autorul. toate sunt aici. amestecate. in lumea asta in care fiecare poate sa iti spuna o poveste astfel incat sa poti face o carte (spun sa faci pentru ca e o diferenta intre a scrie o carte si a o face, iar in cazul de fata doar a face merge) si sa o expui lumii (din nou, spun expun si nu vinde. oamenii au uitat ca vietile lor nu se vad, au uitat de discretie). ciudata chestia asta! ce legatura are lumea cu imaginea mea de fundal? nu stiu. poate sunt oamenii care citesc sau poate ca ... eu cred ca, de fapt, cartile alea sunt exact ceea ce scriu eu aici. povesti - superb termen care sugereaza cel mai bine ce fac eu aici. sunt o minune si cuvintele astea. chiar sunt. sunt povesti pentru ca sunt despre oameni si sunt povesti pentru ca nu sunt date toate detaliile. cuvant mai bun nu cred ca exista. si nici sens mai bun pentru ca fac eu cu blogul asta.

guilty

sunt vinovat.
imi plac unele chestii superficiale, ar spune unii.
imi plac chestiile la moda.
guilty.

greu

nu stiu cum se face, dar lucrurile devin din ce in ce mai grele. ma asteptam ca daca e sa ne marim lucrurile sa se complice, nu sa devina in halul asta de grele. poate sunt si eu mult prea sensibil (ma mir!!!) dar parca te simti coplesit de ce se intampla uneori. parca nu mai ai nicio speranta.

sa ne gandim.
in primul rand suntem mari (dah!, ce ma enerveaza exprimarea asta, dar nu am ce sa fac) si ne trebuie bani. rezultat=> ne angajam. adevarul este ca povestea americana este foarte la moda si unde mai pui ca lumea ne-o arunca in fata. cam asa trebuie sa procedam si noi, sa ne angajam. desigur, incerc. faza este ca doar incerc. de ce? pentru ca nu te angajeaza nimeni sezonier. ce vor angajatorii de la studenti? sa fie sclavi. sclavi care sa le aduca bani si sa munceasca mult si sa nu ceara socoteala nimanui. si inca ceva. cum sa lucrez cand am zile in care stau opt ore la facultate? in strainatate, stundetii au doua cursuri maximum pe zi si normal ca au timp sa le faca pe toate.

in al doilea rand. life unexpected. era un serial cu numele asta, dar nu mai e. l-au cancelled. in orice caz, se mai intampla si chestia asta. nu zic ca nu ma astept pentru ca ma astept si nu cred ca asta este marea mea problema. nu este asta. problema mea este alta.

problema mea este ca este prea greu. problema mea este ca vreau prea mult, prea repede.

si

si sa ma vad cum trec si peste asta. am impresia ca m-am bagat intr-un mare cacat. sper sa mai si ies ca la cat noroc am eu in unele faze... parca vad. oricum. am de gand sa scap repede. si pot sa o fac. scriam undeva mai jos ca nu mai stiu sa stiu. adevarat. ciudat este ca mi-am pastrat capacitatea de a putea. si POT

vara este un sfetnic bun (sper)

ciudat sau nu (pentru cei care ma cunosc) am ajuns in pana de idei. sincer, nu stiu. si (logic!) intrebarea e "ce nu stii?"... raspunsul este simplu. nu stiu in general. am impresia/sentimentul sau sa ii spunem cum o fi pentru ca oricum ideea se intelege, am impresia/sentimentul ca am uitat sa stiu. erau vremuri cand stiam mai multe. erau vremuri cand puteam sa stiu si credeam ca asta este un drept al meu. acum imi dau seama ca nu era decat o aptitudine si ca pana acum nu am facut decat sa... uite ca si aici se opreste ideea. uite! asa se intampla. imi lipseste concentrarea, logica, totul doar din cauza ca nu stiu. pur si simplu nu stiu. nu mai stiu. nu mai stiu sa nimic. poate ca ce am scris acum nu are sens, dar pentru mine are. am uitat. am uitat o mie de lucruri. si abia astept sa mi le aduc aminte. poate ca pana la urma, vara este un sfetnic bun.

sugestii?

deja am terminat toate cartile pe care voiam sa le citesc. m-am apucat sa citesc ca un disperat si am reusit sa epuizez cartile foarte repede. abia astept sa se deschida din nou bibliotecile astea sa pot sa mai iau si eu cate ceva. de exemplu, as vrea sa citesc un Stephen King (Capcana pentru vise - Dreamcatcher) si niste carti fantasy. nu stiu de unde pana unde m-a apucat faza asta cu romanele fantasy pentru ca nu sunt ceea ce unii ar numi un fan al genului. in orice caz... daca mai stiti voi ceva tare de citit...

PS. nu colectiile astea noi de la adevarul sau mai stiu eu ce. nu mai vreau sa ma citesc asa ceva. adica m-am plictisit de genul acesta de carti. oricum, din toamna cand am sa ma intorc la facultate am de gand sa citesc numai chestii de gen. am de gand sa reiau lectura intelectuala.