Medeea de Euripide

adevarul este ca nu te astepti cand citesti ceva de genul, sa iti si placa. mie nu mi-a placut, mi s-a parut de-a dreptul geniala. piesa de teatru adica pentru ca vreau sa vorbesc despre o piesa de teatru aici. MEDEEA.

pentru cei care nu stiu cine este Medeea fac un mic rezumat. ea este sotia lui Iason (ala cu lana de aur), o mama care si-a ucis copiii. cam despre asta este vorba si in piesa de teatru.

cei doi, Iason si Medeea, au fost alungati din cetatea lor de scaun (din cauza Medeei, dar nu vreau sa va spun si de ce pentru ca vreau sa va fac sa cititi piesa) si s-au refugiat in Corint unde rege este Creon. Iason o insala pe Medeea cu Creusa, fiica lui Creon, si pana la urma doreste sa se casatoreasca cu ea, dar Medeea, razbunatoare, o ucide pe Creusa si isi ucide si copiii.

pe langa povestea care pare foarte lacrimogena si telenovelistica o sa gasiti ceva mai mult. tragedia. o sa vedeti acolo ce inseamna cu adevarat tragicul, ce inseamna tragedia, nu chestia aia pe care teoreticienii literaturii o numesc tragism (notiune estetica). nu. tragedia pura. este ceva aparte, iar experienta de lectura, unica, mai ales, daca nu ai mai citit vreodata asa ceva. eu m-am apucat de citit mai multe tragedii dupa ce am descoperit piesa asta de teatru.

personajul principal, Medeea, este atat de complex construit incat reuseste sa te puna pe ganduri, un prilej de meditatie. si cand te gandesti ca autorii dramatici din acea perioada nu aveau modele dupa care sa se ghideze cum au cei contemporani. si inca ma mai mir cum se face ca nu avem multe piese de teatru cu adevarat bune.

si mai aesre ceva aparte acolo, in piesa. dupa ce am terminat de citit, am avut impresia ca tot teatrul pe care l-am citit si toate piesele de teatru pe care le-am vazut pana acum, au fost rezumate si puse aici. ceva aparte, va spun. si acum cand scriu cuvintele astea, imi este foarte greu sa le aleg. de ce? pentru ca impresia este atat de puternica, chiar daca a trecut o gramada de timp (2 saptamani? chiar atat de mult? se pare ca si perceptia mea asupra timpului s-a schimbat) de cand am citit-o.

piesa asta are doar plusuri. minusuri pentru teatrul antic (mai ales tragedia pentru ca asta am reusit sa citesc mai mult pana acum) si NU EXISTA. cred ca piesele astea nu sunt doar modele, ci adevarate capodopere. si te mai miri cum omul a reusit sa scrie asa ceva, dar a inventat-o pe Paris Hilton. din pacate, nu am reusit sa gasesc un teatru la care piesa asta de teatru sa fie reprezentata pentru ca m-as duce sa o vad. sunt tare curios ce actrita ar putea sa o joace pe Medeea, "figura pasiunii demente" cum este ea trecuta la mine in planul de seminar.

ambele fotografii sunt de pe wikipedia.org, articolul in limba engleza despre Medeea. prima pictura este a lui Sandys, iar cea de-a doua a lui Delacroix.