to buy or not to buy?

pentru ca nu am mai fost de foarte mult timp printr-o librarie sa vad ce a mai aparut nou si sa mai salivez putin dupa cate o carte, am avut astazi puterea si curajul de a ma duc intr-o astfel de calatorie. si ca de obicei am fost putin, putin mai mult ce este drept, dezamagit de ceea ce am descoperit.

in Romania cartile se vand la preturi exorbitante. practic, cartea este pentru cei mai multi dintre noi un obiect de lux, un obiect pe care il cumperi foarte rar. acum imi dau si eu seama de ce oamenii cumpara in disperare cartile pe care ziarele le dau. nu din snobism, ci pentru ca intr-o librarie nu poti sa te apropii de rafturi.

piata romaneasca este invadata de literatura de consum. nu este un lucru rau, cred eu. doar ca, aceasta literatura de consum, desi ar trebui sa fie un pic mai costisitoare pentru ca vorba aia, cum sa faca JK Rowling miliardul de dolari, daca romanele ei se vand atat de ieftin, dar in tara noastra, totul este la suprapret. sa presupunem ca nu ne intereseaza pretul sau ca ne permitem sa dam 70 de ron ( intr-o tara in care salariul mediu este de 500, iar un tricou 40) pe o carte. dupa ce o scoti din tipla ( iti dau si asa ceva, pentru ca nu cumva sa o poti desface ) si cand colo ce sa vezi! o carte cu foi poroase, pe care o poti distruge daca ai degetul putin umed si te poti trezi cu un morman asemanator unui sul de hartie igienica in mana, iar daca incepi sa citesti, observi ca engleza de balta a traducatorului face lectura greoaie. trecem peste greseli de tipar si de exprimare, iar pleonasmele si alte subtilitati ale limbii nu conteaza. nu stiu daca editurile romanesti au un corector care sa se uite peste ceea ce abereaza traducatorul. sau daca unul stie lmba romana cum stie celalat engleza, atunci totul este clar.

daca ai rabdare si treci la standul de carti in limba engleza, o sa ai o mare surpriza. carti in limba engleza, de o calitate exceptionala care costa chiar si cu 10-15 ron mai putin decat traducerea de balta in romaneste. si apoi iei cartea si incepi sa o rasfoiesti si constati ca are o coperta atragatoare, ca e de calitate si mai vezi ca nu exista greseli de tipar. nu pagini indoite sau sterse. si te mai uiti pe ultima coperta si vezi cat costa. si o sa ai un soc pentru ca este mult, dar mult mai ieftina decat cartea in limba romana. sau ma rog, daca legatura aia de pagini, mata lipsita de atractivitate poate fi numita carte. 

si asa ne dam seama ca desi radem de americani ca nu au literatura, ei totusi citesc de trei sau patru ori mai multe carti anual decat noi. si de ce asta? pentru ca ei stiu sa isi vanda produsul, pentru ca stiu sa il prezinte si pentru ca il fac de calitate pentru ca eu, cititorul, consumatorul de carte sa mai cumpar o carte de la ei. si o fac pentru ca merita si nu simt ca cineva isi bate joc de banii mei.

sincer, cred ca editurile profita. si nu stiu cat timp vor mai profita daca piata va merge in continuare asa de prost. poate ca a venit timpul sa facem o analiza a pietei si apoi sa oferim un produs de calitate. poate ca asa vom ajunge si noi sa producem scriitori, poate ca asa vom ajunge si noi sa vindem carti si poate ca asa vom ajunge si noi in randul lumii si nu vom mai fi codasi la cumparat carti.

pentru ca lumea citeste, dar nu cumpara. asta e oricum alta poveste.

despre divertisment, bani, trendul sau curentul. articol critic

dupa cum am mai spus moda este cea mai mare prostie. si nu numai moda care se refera la zdrente, ci trendul sau hai sa ii zic pe romaneste curentul. si in zilele noastre cred ca exista cate un curent in toate. in tot si toate. si in toti, in ultima vreme. am vazut ca este o intreaga moda sa faci ceva , sa citesti ceva, sa vezi un film etc.

inca de la inceput vreau sa spun ca tipul asta de oameni nu sunt neaparat ahtiati dupa a fi cool. unii se identifica 100% in acest proces de autodistrugere. se complac? nu. va spun sincer ca nu. asa sunt. nu cred ca sunt trendy, desi ei se cred. nu sunt nici varza. sunt mai rau. sunt ceea ce eu numesc neagra mediocritate. si nu cred ca as putea gasi un cuvant care sa se potriveasca mai mult. sunt pur si simplu mediocri ceea ce este atat de rau...atat de rau...incat nici macar nu isi poate inchipui cineva abisul in care o astfel de persoana care cade prin repetare.

exemple. in literatura. e la moda sa citesti Codul lui daVinci  si a fost la moda si anul trecut si chiar si dupa ce a aparut si un film, se pare ca inca este la moda sa citesti cartea asta. nu neaparat pentru ca ar fi fost prea bine scrisa sau mai stiu eu ce, ci doar pentru ca intr-un moment de nebunie, Biserica Catolica a inceput sa comenteze despre roman. mare greseala pentru ca a facut o publicitate enorma cartii. apoi marele si inegalabilul Coelho. doamne, dar cata lume nu a simtit ca moare si reinvie citind din opera, mult prea comercialului sus-numit. cine nu  A sezut la raul Piedra si a plans  , cine nu a luat lectii din Manualul razboinicului luminii,  cine nu a trait intens cele 11 minute ? cine? apoi cine nu a fost incantat de The Lord of the Rings  dupa ce a vazut filmul, desi cartea era pe piata din 1955!? se creeaza trenduri sau curente pana si in aceste domenii ale culturii. pana si cultura incepe se semene cu un imens glob inchinat zeului ban si semizeului divertisment.

apoi film. primul exemplu ce imi vine in minte este Titanic. asta cred ca a fost filmul cel mai cliseu sau cel putin facut cliseu prin repetitia aceasta enervanta. apoi Twilight.  asta chiar ca e cel mai mediatizat film al anului, dupa cum am mai scris un film mediocru despre nimic. daca nu ai vazut filmul esti cam pe dinafara pentru ca toata lumea l-a vazut.

cred ca si asta e un motiv pentru care omul este atat de atras de astfel de lucruri. sa faca si el parte din ceva, din grup, din categorie, sa nu se simta aiurea sau sa se simta inclusi intr-o categorie. oare chiar ar trebui sa dispretuim astfel de persoane? oare chiar ar trebui sa ii condamnam pentru ceea ce fac? oare? nu cred. pe bune, nu cred. nu cred pentru ca ei sunt si deja condamnati sa traiasca in mocirla neputintei lor intelectuale. 

nu vreau sa par ingamfat. si eu mai ader la turma, dar de cele mai multe sunt dezamagit de ceea ce gasesc acolo. asta cred ca este si un altfel de problema a mea, pentru ca eu de cele mai multe ori am foarte mari asteptari. oricum.  dezamagirea este foarte mare, poate ca prea mare pentru ca publicitatea masiva te face sa te astepti la mai mult. poate ca se va rezolva faza asta nenorocita cu trendul.

pana atunci Slavit sa fii tu, zeule, BAN si fiul tau credincios DIVERTISMENTUL!