plictiseala este ca un viciu

pentru ca am foarte mult timp liber desi nu ar trebui, ma bate o stare de plictiseala teribila. dar teribila si pare ca pe zi ce trece se agraveaza in loc sa treaca cum ar fi normal. plictiseala asta este ca un viciu. din moment ce ai luat-o pe panta asta, este grav. nimic nu imi place si nimic nu ma face sa ies din starea asta, dar nimic. serialele ma plictisesc teribil. sa scriu pe blog sau pe mes la fel. nu stiu ce este cu mine in seara aceasta de am avut atat de multa rabdare ( !!!) de am scris atata. poate ca despre rabdare este vorba. poate ca nu am rabdare, desi ma indoi. oricum, de cateva zile este pe capul meu starea asta nenorocita, deci e nasol. foarte nasol. cred ca starea asta este cauzata si de scoala. nu stiu de ce, dar anul acesta mi se pare atat de booring si atat de enervant. ma streaza toata lumea cu bacul. bacul in sus, in jos si prin parti. nimeni nu stie nimic, si totusi, cred ca pentru a ma enerva pe mine, lumea intreaba de bac. cred ca, in sine, cuvantul le produce asa un tremur orgasmic pe care vor sa il experimenteze de cate ori au ocazia. si doamne, de cate ori au ocazia. de prea multe ori as spune. si asta imi sporeste plictiseala. plictiseala fata de toti, toate si nimic. si nimicuri. sunt atat de lictisit incat mi se pare ca aceasta caseta in care scriu acum, caseta de text de pe blogger este mai mare. si chiar cred ca cineva a marit-o pentru ca este chiar imensa in comparatie cu felul in care arata. si inca ma mai chinuie acest viciu al plictiselii. si totul sta in mana mea pentru ca orice viciu poate fi inlaturat cu putina rabdare si asta imi lipseste zilele astea cu desavarsire si nu stiu cand o voi capata din nou. as umple randuri de plictiseala si am impresia ca intr-adevar asta fac. asta fac. sper sa renunt la plictiseala. plictiseala este un punct de vedere si o alegere personala.

c.o.m.p.r.o.m.i.s

ma gandeam la compromis. sau, ma rog, la compromisuri. nu stiu de ce mi-au venit in minte. mai intai a fost un cuvant si ma gandeam ce fel de cuvant este acesta pentru ca este un cuvant. imi place. dar nu stiu de ce avand in vedere ca in mare parte eu nu prea fac compromisuri. n-am prea facut si desi stiu ca suna mai mult decat idiotic, as face cateva. si poate ca voi face pentru ca am o viata inainte si sigur voi trai situatii in care sa fie nevoie de asa ceva. multi zic ca este o arta. si poate ca este. si poate ca eu nu o inteleg prea bine si poate ca nu sunt in stare sa o pun in practica, desi, m-as mira. oricum. imi place cuvantul si chiar abia astept sa fac si eu un compromis. sa vad cum este.

suparare

...daca toate drumurile duc la Roma, astazi toate supararile au dus la mine. in jurul meu a roit toata ziua lume suparata. ceea ce a fost cam deprimant, dar asta este. oricum a fost (cred, dar sunt sigur ca vor mai fi si altele) cea mai naspa zi a anului. prea multa suparere.

...si mai am si eu o suparare. am ajuns sa scriu lunea si vinerea. atat de obosit sunt seara dupa ce vin de la scoala. nici de blog sau mess nu am chef.

teribil!!!

idealul

citeam despre Mircea Nedelciu, un scriitor de care abia anul acesta am aflat, din cuprisul manualului de romana si sincer sa fiu, abia astept sa aflu ce a scris si mai ales cum a scris. si m-am apucat ca mai intai sa citesc si eu cate ceva despre viata lui, despre activitatea sa, macar asa sa imi fac si eu o parere despre ce fel de om era.  si am ajuns la un rand in care spunea ca un grup de studenti editeaza o revista. atat. si am inceput sa ma gandesc ce as spune eu daca as fi la facultate si un coleg sau mai multi mi-ar sugera asa ceva. in primul rand, as intreba ca un fiu al capitalismului salbatic ce sunt ce imi iese mie din toata afacerea asta, daca voi castiga ceva. in al doilea rand, as fi circumspect pentru ca m-as gandi cine ar citi si de ce as scrie si as publica asa ceva. apoi, daca stam sa ne gandim toti asa, atunci inseamna ca nu ajungem nicaieri. ca ne lasam toti fericiti in grija altora. in grija altora care au un ideal. un ideal. e foarte tare cand ai un ideal, ceva in care sa crezi. am ajuns la concluzia ca usoara tenta de ratare a majoritatii generatiei nostre este in cauzata de lipsa unui ideal, a ceva la care sa tinem, a unui proiect care sa ne tina ocupati si care sa ne puna mintea la contributie. catastrofal este faptul ca generatiei tanara nu ii lipseste nimic. nici mijloc, nici inteligenta, nici putere, nici dorinta. ne lipseste idealul. idealul. 

sapte si jumatate

zilele astea a fost atat de obositor de parca nu as mai fi invatat niciodata pana acum de dimineata. dar parca nu era asa de nasol, mai ales pentru ca nu ma trezeam chiar in fiecare zi la 7.30!!! am aflat ca cineva din afara scolii a facut orarul acesta mai mult decat tampit. i-as zice eu cate ceva de bine si de dulce, dar nu ii zic nimic pentru ca nu vreau sa ii fac publicitate si pentru ca nu merita sa se simta bagat/a in seama. oricum, e asa de naspa. mereu ma chinui sa ma trezesc si mai ales sa adorm pentru ca e mai mult decat nebunesc sa ii ceri organismului sa se culce ( organismului sau ... ma rog, ati inteles voi ), la zece. iar dupa cateva zile ajungi la epuizare. epuizare care este atat de aiurea. acum cateva zile am ajuns la performanta de a claca si de a ma culca la noua. de la noua!!! ca gainile, dar ce sa faci daca lumea care nu are o viata acorata in realitate...dar, ma rog. numai zic nimic. las asa in suspans.

vechi devenite noi

Saptamana aceasta a fost saptamana relansarilor. Si a lansarilor. In primul rand, au inceput primele seriale din America si mai exact One Tree Hill. Din pacate, episodul a fost anemic si lipsit de viata, departe de ceea ce ar fi fost un episod din sezoanele trecute, asta din cauza lipsei lui Chad Michael Murray si a lui Hilary Burton care au parasit serialul. Cu parere de rau, cred ca acest a saptelea sezon este si ultimul. Serialului deja ii lipseste stropul acela de originalitate artistica pe care personajul lui Burton il avea si pe care il transmitea atat de bine. exemplu:

At this moment there are 6,470,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day; others are just now facing the truth. Some are evil men at war with good, and some are good struggling with evil. Six billion people in the world, six billion souls. And sometimes...all you need is one.

Peyton Elizabeth Scott (née Sawyer)

Apoi, saptamana asta a fost relansat OTVul. Mare eveniment cu vedete de muzica populara/ populareasca. Nimic de zis, doar ca acum postul este ... nu stiu cum este, dar e diferit pentru ca lipseste mahalageala de zi cu zi pentru care se uita toata lumea. si o sa inceapa si noi emisiuni, adica va avea un program, nu ca inainte cand daca DD voia incepea emisiunea la 22 sau 18.30. nu ca ar deranja lumea ca se schimba o televiziune criticata pentru prostul gust si tiganeala, dar e ca o rebranduire si nimeni, dar absolut nimeni nu cred ca se uita la OTV sa vada altceva decat ceea ce am enumerat mai sus.

si saptamana aceasta apare Disney Channel Romania. nu cred ca este mare fass avand in vedere ca dispare Jetix, la care oricum nu ma mai uitam avand in vedere ca au scos cele mai smechere desene ever. adica Viata cu Louie.