how I met your mother

asta este serialul care imi place la nebunie zilele astea... ma rog. sunt multe defecte (e un soi de friends condensat, dar funny, clever pe alocuri si in spiritul ala pe care nu pot sa il descriu acum, ala de ... comoditate, de familiaritate pe care ti le dau unele seriale:))), dar este cel mai mare antidot impotriva plictiselii. zic. oricum nu prea am cum sa ma plictisesc sau de ce sa ma plictisesc. daca e sa ne gandit cat am de invatat... rar am fost asa de in pom cum sunt acum, dar nu am nicio problema. niciuna. sunt tare chill. de aia ma si uit la HOW I MET yOUR MOTHER

eu nu prea mai citesc

am ajuns cu mare regret sa spun ca nu prea mai citesc. si nu stiu de ce. daca stau bine sa ma gandsc nu cred ca este vorba de venirea bacului care si asa nu ma pasioneaza prea tare. nu pot sa imi dau seama de ce nu mai citesc atat de mult cum o faceam inainte. timp imi pot face nu de asta este vorba. ce-i drept nu am prea mai gasit carti care sa ma faca sa le citesc cu sufletul la gura. nu stiu daca este vina mea sau este vina scriitorilor care insista cu anumite clisee ce ma scot din minti. eu nu citesc autori romani. nu ii cunosc, nu am auzit niciodata de ei si cu greu pot spune ca as cumpara o carte scrisa de ei. eu nu cumpar carti in general. le imprumut de la biblioteca, iar cartile care cu adevarat imi spun ceva le achizitionez. nu de alta, dar prefer sa las la o parte ceea ce nu mi-a placut. incerc sa nu ma las afectat sau influentat de ele. nu cred ca am gusturi prea ...nu stiu. imi lipsesc cuvinte, iar asta este din cauza ca nu citesc. sau daca citesc, citesc putin. o singura carte pe care am citit-o de la inceputul anului mi-a spus ceva. Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides. o carte bunicica si spun bunicica pentru ca vorbeste despre maturizare, iar eu cred ca subiectul este mai mult decat fumat si exploatat de literatura americana si nu numai. oricum a fost ceva bunicel. probabil cea mai buna carte din cele cinci pe care le-am citit de la inceputul anului. acum citesc A treisprezecea poveste de Diane Settlerfield. o carte la randul ei bunicica despre care mai mult ca sigur ca voi scrie atunci cand o voi tremina si sper ca asta se va intampla cat mai repede. si asa nu am mai scris nicio recenzie pentru vreo carte pe care am citit-o. poate o sa am noroc si o sa imi revina pofta de lectura. mai ales ca am mai luat de la biblioteca o carte despre Rasputin care este personajul istoric care m-a fascinat mereu.

c.o.m.p.r.o.m.i.s

ma gandeam la compromis. sau, ma rog, la compromisuri. nu stiu de ce mi-au venit in minte. mai intai a fost un cuvant si ma gandeam ce fel de cuvant este acesta pentru ca este un cuvant. imi place. dar nu stiu de ce avand in vedere ca in mare parte eu nu prea fac compromisuri. n-am prea facut si desi stiu ca suna mai mult decat idiotic, as face cateva. si poate ca voi face pentru ca am o viata inainte si sigur voi trai situatii in care sa fie nevoie de asa ceva. multi zic ca este o arta. si poate ca este. si poate ca eu nu o inteleg prea bine si poate ca nu sunt in stare sa o pun in practica, desi, m-as mira. oricum. imi place cuvantul si chiar abia astept sa fac si eu un compromis. sa vad cum este.

tupeul de a trai in Romania

am vazut la tv ca astia vor ca la fiecare consultatie omul care nu are o urgenta, sa isi plateasca consultatia. ma intreb eu cu mintea mea, oare de ce mai platim impozite pentru sanatate? de ce? ca daca stam sa ne gandim nu exista conditii decente in ceea ce priveste orice aspect. nu tu spital, medicamentele le platesti, etc. o sa ajungem sa fie mai ieftin sa te tratezi sau sa te duci la consultatie in Anglia, decat in Romania, pentru ca bineinteles, in tara noastra trebuie sa iti permiti si sa ai tupeul sa vrei sa supravietuiesti. noi am preluat cam prost capitalismul, l-am preluat repede si fara a-l aplica la realitatea romaneasca. la noi exista toate brandurile celebre din lume, toate fast-foodurile si toate nebuniile unei lumi moderne, dar la noi exista si oameni care inca nu au vazut un calculator, oameni care mai traiesc la lumanare, oameni care supravietuiesc cu 10 de ron pe luna (!!!!) . in tara noastra contrastele acestea sunt foarte mari si trebuie sa recunoastem ofera Romaniei, un strop de originalitate. la noi toate se pot petrce, mai ceva ca in America.  si daca exista polarizarea asta, asta este din cauza ca la noi, capitalismul se aplica si este vazut si practicat ca ceva ce se face dupa bunul meu plac, dupa ceea ce vreau si mai ales doar cu scopul ca eu sa fac si sa dreg ( lucru pe care il inteleg, dorinta asta de a agonisi dupa o perioada in care lumea a trait sub dominatie comunista in care nu exista proprietatea privata, dar nu inteleg cum ajung sa il umilesc pe celalalt si cum ajung animal prin aviditatea aceasta de a agonisi. asta ma depaseste. nu zice nimeni sa nu faci si sa nu dregi, dar putina grija si consideratie pentu cei din jurul tau si pentru oameni ). totul se face dupa ureche si dupa cum bate vantul. sunt niste legi pe care trebuie sa le respectam pentrua prospera. avem exemplele americane pe care le putem lua si analiza si astfel prospera. acum am cam deviat de la ceea ce voiam sa spun. dar ideea cred ca e clara. la noi, sa traiesti, sa ai dreptul asta este nevoie de bani si nu neaparat pentru ca ar fi adevarat sau ceva, ci pentru ca noi am facut din asta un adevar suprem.

criza financiara 2

Ma amuza teribil toti analistii astia economici care vorbesc despre criza financiara. Sunt atat de pasionati de acest subiect si se lanseaza in supozitii care mai de care mai interesante si mai inteligente, spuse pe un ton raspicat, cu patos. Ma uit la ei cum isi umfla pieptul si cu un gest si o expresie faciala, cicase deosbita, incep sa spuna si sa gesticuleze. Faza interesanta este ca unul il contrazice pe celalalt. Unul zice ca o sa fie ok, apoi apare Basescu care zice ca suntem in recesiune si mai mult, ne invata si cum se pronunta cuvantul, dar trece si in notiuni de gramatica atunci cand ne invata cum se desparte in silabe. Apoi mai apare cate unul care spune, ca dom`le n-o sa fie chiar asa sfarsitul lumii, dar parca nici bine n-o sa ne fie ( oare cand ne-a fost bine, per total?!). Nu pe bune? Despre cauzele crizei financiare nu se vorbeste...adica nu ca nu se cunoasc ca vorba aia, noi romanii stim despre tot si toate, dar cum se cunoaste aceasta trasatura caracteristica a poporului roman, nu se mai pune accentul pe lucrurile pe care oricum lumea le cunoaste. Deci se stie cum a aparut aceasta criza, iar in ceea ce priveste solutiile pe care ar trebui sa le gasim pentru a iesi din criza, nici despre asta nu se vorbeste...nici de data asta nu pentru ca nu s-ar stie, dar vorba aia dom`le unii sunt mai inteligenti ca altii asa ca de ce sa profite toti dupa o solutie pe care a gasit-o unul singur? nu, mai bine ramane ceva asa, secret pentru ca romanul a invatat o regula a capitalismului pe care o considera cea mai importanta, este aceea ca fiecare scapa cum poate. si daca nu te duce capul, asta e problema ta, ca doar in general, romanul stie ce sa faca si cum sa faca sa scape de toate greutatile. vorba unui personaj de-al lui Camil Petrescu Romanii e destepti, dom`le! stie el romanul ce are de facut ca doar a trecut prin mii de primejdii si daca americanii nu sunt in stare sa se descurce singuri, atunci bine le face criza. noi stim, dar nu spunem.

intr-o concluzie cam seaca, noi habar nu avem de ce avem criza, cum, unde, de ce si mai ales cum sa scapam de ea. nici nu stim ca este criza, si aici ma pot include in categoria celor care habar nu au de ea, iar asta v-am demonstrat intr-un post mai vechi. ceea ce este insa mai trist, este ca nimeni nu stie nimic si se mai dau si mari analisti. sfatul meu, ciocu` mic si joc de glezne si lasati lumea care are ceva de spus sa spuna. sa vorbeasca studentii geniali in economie care pleaca in afara, nu toate storfele botaniste si toti papitoii care vor sa para cineva.

caldura mare, monser! poate prea mare, dar trecem peste

asa.

cald. foarte cald. mult prea cald, iar mie caldura asta nu a facut decat sa imi amplifici starea de nervozitate pe care o am de cateva zile si sa imi sporeasca pana aproape de limita inadmisibilului lenea.

( bine, asta cu lenea e relativa pentru ca mie mi-e lene mai mereu si tot timpul. cred ca e ceva din nastere, o gena rasucita prost pentru ca altfel nu-mi pot explica cum de doar eu am faza asta. mai e si verisoara mea care e la fel, deci e ceva ce vine de la tata.)

azi, pe caldura aia mare intr-o totala lipsa de minte eu ma plimbam prin oras. teribila alegere! m-am enervat pentru fiecare intarziere de 2 minute a masinii ( ce avea cel putin aer conditionat) si a tramvaiului ( ce nu avea aer, deci trebuia sa deschizi gura sa se faca curent).

caldura mare. prea mare si ma mai si enervez si imi mai este si o lene iesita din comun. si daca e ceva pentru care sa fie recunoscator atunci inghetata si inventatorul ei ( Binecuvantat!) pe care o mananc dimineata, la pranz si seara. 

elogiu blogului

ma gandeam o data ce as face daca nu as avea un blog. adica...nu ca ar reprezenta jumatate din existenta mea sau mai stiu eu ce, dar e ceva la care sincer tin si care imi place. imi place sa vad cum gandeam inainte. imi place sa vad ce faceam si la ce ma uitam inainte ( eu dese ori scriu despre ceea ce vad sau ceea ce am facut in ziua respectiva). imi place blogul meu, desi uneori ma chinui sa scriu lucruri interesante. sau nu interesante, dar uneori am impresia ca ma axez prea mult pe superficialitate. si ma axez. spun ce a facut Nikita sau X sau Y, persoane cu totul neinteresante, deseuri de toate felurile. trecem peste. ideea e ca as vrea sa scriu si eu ceva profund. nu pot. nu ma caracterizeaza sau ma caracterizeaza, dar nu iese la iveala. trecem peste. oare ce as face daca nu as mai avea puterea de a scrie aici? nu am avut net mult timp, dar parca daca am net nu pot sta fara blog. e ceva ce trebuie sa am, un fel de hi5 la inceput ( si nu e comparatie tocmai buna, dar cred ca e sugestiva avand in vedere ca inainte eram mare fan hi5, iar acum nici nu stiu de ce il mai am). e ceva fantastic sa poti sa scrii ceva, nu conteaza ce si apoi sa vezi si sa vada si altii ce ai scris. e tare. cred ca este un sentiment de mandrie amestecat cu o satisfactie pe care nu as putea sa mi-o explic. nu cred ca as putea sa stau o luna fara sa scriu nimic. ar fi prea dur, prea aiurea si cred ca as muri de dorul blogului, pe care cateodata il desconsider. mi-a spus cineva, care incerca sa isi faca un blog, dar care nu se hotaraste, ca nu poate pentru ca are impresia ca blogl ar fi naspa. si i-am spus ca si eu aveam impresia asta, dar ca mi-am dat seama ca nimeni nu poate scrie la fel si de atunci am inceput sa imi apreciez blogul la adevarata valoare. e ciudat ca am scris atat despre nimic si totusi....cred ca o sa numesc postul asta elogiu blogului . nu stiu de ce, desi nu am senzatia ca as fi scris despre blog, dar sa am un titlu pana la urma. asa. habar nu am ce am scris si de ce. 

recapitulare evenimente mondene

nu am mai scris demult despre Otv si ma gandeam ca as face bine sa mai recapitulez. nu de alta, dar s-au intamplat cam multe pe la Otv de cand n-am scris. in primul rand, trebuie sa anunt cu durere in suflet ca celebra si faimoasa Magda Ciumac nu a mai aparut pe la niciun post de cand a avut Tolea proasta inspiratie de a se duce la puscarie. inteleg ca trebuie sa stea acasa cu puradelul, dar parca mi-e dor asa un pic de ea, nu de alta, dar fusese o perioada in care nu era zi sa nu aud ceva de ea sau sa nu o vad fie la Tv, fie in ziar. in al doilea rand, un mos tembel a venit sa isi dea cu parerea despre cutremure si despre sfarsitul lumii. asta nu mi-a placut, nu de alta dar eu ma panichez destul de repede asa ca...oricum nu am stat sa ascult ce zicea Bellu.srl, dar e aiurea ca la Tv sa apara astfel de specimene care sa bage spaima in oameni. in al treilea rand, de curand, de vineri daca nu ma insel, a izbucnit un mare scandal intre cea mai sexy aparite tv a deceniului, cantareata pe muzica de note si poeta de literatura, Nikita. scandalul a pornit de la faptul ca mama Nikitei a indraznit sa acuze diva de furt. si dai cu cearta pe la Otv. se anunta prima sinucidere in direct la tv, probabil cel mai mare moment din televiziunea romaneasca. se si spunea ca si-a luat clor ( frumos, nu de alta dar "sa nu iasa cu sange", copyright cristina). era si intrebare Sunteti de acord cu decizia Nikitei de a se sinucide? faza tare era ca 78% erau de acord. :)) lume rea care nu accepta adevaratele talente.  asta e. 

PS: pentru fani, Nikita nu s-a sinucis.

( articolul este un pamflet)

Nikita la Opera

mondenii - nikita la opera
Asculta mai multe audio Divertisment »

Nedreptate!!!!

...stiu ca daca citeste cineva zice ca nu sunt sanatos ca ma hazardez la asa ceva sau ca ma enervez din acest motiv de doi lei, dar nu conteaza. oricum, nu o sa spun de ce sunt nemultumit pentru ca cei apropiati sau chiar si colegii - in foarte multe cazuri se confunda - stiu despre ce este vorba.  cred ca este o nedreptate si chiar daca este un lucru mic, banal, sa nu uitam ca de la lucrurile mici se pleaca spre lucrurile mari care ajung sa ne enerveze si mai ales sa ne subjuge. deci...

NEDREPTATE!!!!!!!!

lenea

am o totala si rusinoasa lipsa de chef. dar e ceva asa...total. nu stiu ce am dar nu mai am chef aproape de nimic. nici pentru micile mele mofturi pe care foarte rar mi le refuz. nu am mai facut multe lucruri pe care pana acum le faceam zilnic sau cel putin o data pe saptamana. ma linguseste si sa ma tine in stand by o nenorocita de lene pupincurista. e foarte smechera lenea asta. cu adevarat pupincurista. ma subjuga zilnic si eu, sarman pamantean ma arunc cu ochii inchisi in ghearele ei. lasa ca imi si place pana la  urma ca ma complac in situatia asta ca daca era sa fie ceva asa, foarte grav cred ca faceam pana acum ceva si scapam de ea, dar si mie imi place, desi ma plang de ea. e asa....aiurea. ma enerveaza, dar imi place.

oricum, am observat ca nu mai fac multe lucruri. nu mai citesc cum citeam inainte decat daca dau peste o carte care sa ma fascineze ( si ultima a fost Dracula la care voi face si voi posta cat de curand o recenzie, pentru ca este o carte care mi-a placut cu adevarat si cred ca merita sa ii fac reclama) nu ma mai uit la televizor ( nici nu am la ce, dar trecem peste) nu mai ascult muzica, a ajuns sa ma enerveze cateodata. nu pot sa mai scriu cu muzica si asa mai departe. toate astea din cauza lenei. 

am o lene de ma doare

mancare cu scandal

ma enerveaza astia care au dat legea asta tampita prin care numai este nevoie sa se comercializeze cipsuri, cola, ciocolata. acum se cere sa mancam cicase natural, fructe sau legume(!?) si sa bem apa minerala sau plata. personal cred ca asta este o cretinitate. decizia asta se motiveaza prin faptul ca a inceput lumea sa se ingrase. da. si? care-i faza? crezi ca o creatura de 7 pe 15 va slabi? crezi ca o sunculoasa sau un sunculos se va lasa de mancat produse care ingrasa, daca asa s-a obisnuit? nu cred. fie ca mananc din scoala sau din afara scolii de unde imi pot lua produse "nocive" tot aia e, mai ales ca pot foarte usor sa trec strada si cu aceiasi bani pe care ii dau pe o portocala, imi cumpar pateuri cu telemea sau mai stiu eu ce. nu cred ca aceasta decizie isi are fundament. plus ca este vina individului ca este cat boul /vaca. daca vrei sa faci ceva, faci tu pentru tine si sanatatea ta, nu pentru ca te pune lumea. de la individ porneste totul. in rest este doar ...fum. in plus, noi ce slabi si mari mancatori de fast-food, nu vad de ce suntem discriminati pentru ca unii nu sunt in stare sa aiba grija cat mananca si mai ales pentru ca nu sunt in stare sa se controleze si sa fie mai moderati? am eu vreo vina ca sunt slab si imi place fast-food? nu. are cel gras? da, pentru ca daca vrea sa arate normal trebuie sa faca sacrificii si cum unii dintre noi putem manca orice fara sa ne ingrasam, asta nu este problema noastra, este ceva ce avem de la natura si cum altul a fost inzestrat cu talentul de a canta, eu sunt inzestrat cu talentul de a fi slab. deci! nu este nevoie de astfel de legi. si pana la urma, sa traiasca cei care au propus legea cu o banana si doua prune si sa va vad atunci daca va mai arde de scoala dupa ce ati mancat doar atat.

ieri la mondenii

Regina filmelor porno, Alina Plugaru la OTV

Nikita la ginecolog, gemenele Modorcea,

despre urati.

vorbeam cu o colega intr-o zi prin curtea scolii si vine vorba despre oamenii urati pe care ii vede cateodata prin tramvai autobuz sau troleu, cateodata si pe la scoala. si imi spune ca nu poate sa se abtina sa se uite la persoana respectiva. eu am intrebat-o daca il considera pe ala ( pentru ca ea era fata si era normal sa se uite la baieti ) atat de urat de ce se mai uita la el, iar ea  mi-a spus ca tocmai pentru ca este atat de urat nu se poate opri sa priveasca persoana respectiva. eu personal cred ca are un soi de placere masochista, dar aici nu conteaza ce cred eu despre ea mai ales ca vorbim foarte des si ca mereu ne spunem (uneori cu o prea mare sinceritate, cred eu, dar cel putin este venita din ambele parti) ce parere avem despre ceea ce spune celalalt sau despre ce gandeste celalalt.

mi-a mai spus ca se gandeste cum a de a lasat Dumnezeu persoane atat de urate pe lume, experimente ratate din toate punctele de vedere. si uite asa m-a facut ea sa imi dau seama ca oamenii mai pot fi catalogati si asa, dupa cum arata. bine, asta stiam mai demult, dar parca niciodata nu am stiut cat de mult conteaza pentru cei care doar te vad. eu de obicei ma uit sa vad lumea frumoasa sau urata in functie de interesul pe care il manifest fata de persoana respectiva. celelalte persoane imi sunt aproape indiferente, mai ales ca pentru a fi un coleg sau un prieten de treaba si cu ceva in cap care sa te ajute, nu e nevoie sa fii foarte frumos. si totusi uite ca exista o persoana care imi da peste cap aceasta teorie....

.....teorie pe care m-am gandit sa o testez, adica sa ma uit daca lumea care trece pe langa mine pe strada este urata sau frumoasa. faza tare e ca nu mi-am dat seama de asta decat in linii mari, iar categoriile erau ACCEPTABIL, NO WAY si MERGE CATEODATA. dar ca in mare parte oamenii aia nu imi spuneau nimic. erau simpli trecatori care mergeau spre locuri doar de ei stiute. bine, mai aprea cate cineva care te face sa iti intorci capul ( iar in drumul meu de 15 minute n-au aparut decat vreo doua).

apoi m-am gandit ca daca eu sunt o persoana situata la mijloc, adica nici fat frumos, dar nici tatal padurii, nu sunt in stare sa vad oamenii asa, sa ii separ (atat de superficial?!? oare?!?) in aceste doua categorii. repet, eu nu vad o persoana urata sau frumoasa, decat daca intru in contact cu ea si daca am vreun interes fata de acea persoana....

si totusi colega asta a mea m-a pus pe ganduri.....si nu stiu daca sa spun ca este superficiala sau realista.....

traducere.

traducere pe un forum al christinei aguilera.

""E M B A R R A S S I N G M O M E N T S 

Christina was doing a show in London, performing "What A Girl Wants", she was dancing on a runway, but it was not lit properly so she got to the end of it, trying to greet and touch fans, but just fell off! It was a rather tall drop, and the security man did not help her get up. He just stood there staring, thinking 'Where the hell did she come from all of a sudden?!', while Christina's people were going 'Where did Christina go?' and the audience was probably thinking 'Hmm, nice piece of daring choreography there.' She ended up bruised for a couple of weeks. 

On the Justified and Stripped Tour, her opening song, "Dirrty" pants would rip down the crotch almost every night when she would do a low dance move. Nobody saw any thing, because she wore a leotard underneath.""



""
Christina in timpul unui concert din Londra,cantand "What a girl wants",ea dansa pe fuga,dar nu a ieshit cum vroia ea ,incercand sa salute si sa atinga fanii,dar a cazut.Era ceva mai intalta gaura si cel la securitate nu a ajutat-o sa se ridice.eEl doar statea acolo si se gandea "de unde naiba e a venit asa dintr-o data?",in timp ce oamenii Christinei se intrabau:"Unde Christina s-a dus?" si publicul de gandea "frumoasa indrazneala de coreografie".Ea a terminat "up bruised" timp de cateva saptamani.""

TRADUCEREA E LUATA DE PE NET, LINK AICI

eu si moda

ma enerveaza la culme subiectul MODA....

adica ma enerveaza toate proastele si toti handicapatii efeminati care isi dau ei cu parerea despre cum este cutare sau cutare imbracat sau daca hainele sunt de firma sau nu...sau daca e in tendinte...ai dracu cu tendintele voastre, analfabeti de doi lei ce sunteti, zdrente care comenteaza zdrente de 2000 de euro ( a se citi 2000 de euro cu glas de simona sensual la mondenii ).

ma mai uit la televizor cateodata si mai apare cate o stire gen X creator de moda. sa mori tu?! nu pe bune! de unde atata creatie la moda ca doar il copiati pe ala care la inceputul veacurilor a inventat fusta si pantalonii ca doar nu v-ati gasit voi mai cu mot sa faceti altceva care sa placa mai mult sau care sa fie in tendinte. aiurea! de unde atata stiinta pe voi! ia sa vad eu pe ala care este in stare sa inventeze ceva mai tare decat pantalonii sau fusta...

atata suprficialitate pentru ce? ca doar oricum nu toata lumea poarta haine la moda (bine ca mai sunt prosti care ub falsa impresie ca sunt cool sau mai stiu eu cum se imbraca dupa cum dicteaza un prost chel, care poarta numele de designer:))=))) ). parveniti.... si sa mai prosteasca lumea sa le cumpere toate prostiile pe care le dau la suprapret...

asa si cum hair stilisti care sunt chei. de unde sa stie un chel (care mai mult ca sigur a pierdut senzatia de a avea par pe scafarlie) cum ma simt eu cu o anumita freza.....aiurea..daca tu nu ai, cum sa imi dai tu mie sfaturi....zdrente

BIBLIOGRAFIE

"zdrente"- expresie gigibecaliana 

naspa sa inveti de dimineata

asadar....

am inceput foarte tare si foarte bine, daca ar vedea diriga oare ce mi-ar zice?

problema cea mai mare este ca eu nu pot sa ma trezesc dimineata devreme. e ceva impsibil. ideea e  ca sunt in picioare, iti mai si vorbesc, mai zic si cate o rautate ceva ca doar e dimineata nu sunt in moarte clinica...dar senzatia de somn staruie si staruie, staruie.... si e o moleseala sa care nu are explicatie, ideea e ca ea exista. sunt sigur ca nici acum nu sunt prea treaz si mai mult ca sigur o sa ma ingrozesc atunci cand o sa citesc.

naspa!

mai ales ca toata distractia incepe cand apar cei de dimineata la scoala care a dormit pana la 10 si e si normal sa aiba energie. si uite asa....

naspa sa inveti de dimineata!

second opinion

sunt zile in care o simpla conversatie imi da prilej de meditatie profunda si plina de invataminte. asta s-a intamplat astazi in urma unei super conversatii cu Alina. si nu stiu cum s-a ajuns la un subiect care m-a facut sa am o intrebare: oare a doua parere chiar conteaza?

alina zicea ca nu prea conteaza si totusi este nevoie de ea. adica cum? daca nu conteaza de ce sa te mai chinui si mai ales sa pierzi timpul sa o mai asculti daca pana la urma nu o sa tii cont? sa faci acte de caritate si sa nu lasi pe saracul om care pana la urma vrea sa te ajute sa creada ca nu are nici un rol in viata ta?

pana la urma in subconstient  cea de-a doua parere conteaza si de aceea eu cred ca nu e bine nici sa o ceri si nici sa nu o asculti. daca aceasta parere te face sa te gandesti inca o data si apoi sa nu vrei sa mai iei aceiasi decizie. bine, cateodata poate fi chiar foarte bine sa faci asa, dar daca dupa un timp te gandesti ca poate acea decizie te facea sa te simti mai bine, nu neaparat sa fie mai buna? asta e adevarata meditatie....

regretul dupa ceea ce puteam sa fac, dar ce nu am facut poate fi mult mai mare si mult mai dureros, cu rezultate negative mai rele decat cele pe care de cele mai multe ori le ai dupa ce ai facut o greseala.

multumesc alinei care ma face izvor de intelepciune.....:P:P:P:P

arta de a fi RAU cu lumea

nu stiu de ce, dar sunt un artist desavarsit atunci cand vine vorba de a fi rau cu cei pe care nu pot sa ii inghit sau care mi-au facut ceva ce in mod flagrant m-a enervat sau care pe moment m-a facut sa ma simt prost. nu stiu daca acesta este un lucru bun, dar mai mult ca sigur eu asa reactionez atunci cand sunt calcat pe coada.

nu cred ca este vorba de razbunare prosteasca, pentru ca nu este. face parte din categoria rautatilor pe care le facem zilnic si care pana la urma ne condimenteaza existenta i asa chinuita de trezitul in fiecare dimineata la ora 7.30 sau 8.30. de cele mai multe ori o mica rautate ne face sa zambim si sa ne simtim mai bine. nu este ceea ce zice diriga ca e, adica bataie de joc la adresa ceiluilat. mai mult ca sigur ca nu este asta pentru ca atunci cand spui o rautate, nu o faci pentru a jigni, ci pentru a creiona si a da glas unui aspect al realitatii contemporane.

(post scris in urma unei conversatii pe mess cu alina)

again....

nu stiu de ce dar se mai intampla cate o data sa nu am nici o idee, dar sa vreau sa scriu pe blog, sa am acel chef de a ma exprima si de a spune ce parere am eu despre nu stiu ce subiect. si unde mai pui ca mai am si doua bloguri pe care nu prea stiu cum sa le administrez...adica stiu, doar ca de cele mai multe ori imi este o asa lene. pana si sa vorbesc...... imi aduc aminte ca asta-vara imi era foarte lene si un cunoscut  imi vorbea vrute si nevrute...imi povestea. bine ca eu oricum nu eram atent sa vad ceea ce zice el acolo, doar cate o data mai dadeam din cap in semn de aprobare si mai zambeam la fazele la care ii simteam o urma de amuzament in voce. in rest taceam si ascultam....pana am spus ca deja nu mai pot si ca vreau sa fac ceva sa il fac sa mai taca pentru ca daca nu termina cat mai curand aveam sa explodez. si i-am zis, plin de simtire si mai ales plin de respect pentru saracul om care nu era vinovat decat de faptul ca ma plictisea cumplit: MAI TACI! IMI PROVOCI O LENE DE NUMAI POT!!!!! apoi a tacut pentru ca altceva nu avea de facut....