lupta face viata mai interesanta, nu neaparat mai buna. am vazut foarte multi oameni care zilnic lupta pentru ceea ce cred sau pentru ceva anume, bani sau familie. foarte frumos. nimic mai nobil, as spune chiar si eu (:O!!!), dar ma intreb mereu care e rostul? care e faza sa lupti? care e faza sa te zbati atat de mult pentru cate ceva. inseamna ca iti faci viata mai interesanta, dar nu mai buna. nu mai buna. poate ca exista satisfactia aceea, dar nu cred ca merita.
si totusi, sa nu lupti???
pare absurd. cred ca de foarte multe ori vrem sa luptam asa aiurea. nu cred ca avem neaparata nevoie de un motiv, dar o facem. si uitam de foarte multe ori ca viata poate fi foarte interesanta si fara sa te zbati mereu pentru ceva. uneori cand lupti e ca si cum ai incerca sa dai culoare vietii tale. o culoare pe care poi foarte usor sa o dai si altfel, nu prin lupta. stiu ca suna aiurea ceea ce spun, ca par o persoana lipsita de ambitii si de bunul simt de a incerca macar. va spun eu ca nu e asa. eu inainte de toate sunt un ambitios, dar am decoperit ca se poate foarte usor sa faci ceva si sa razbati si fara sa te lupti in mod constant. am trait asta. poate ca a fost mai usor si poate ca nu a mai fost atat de interesant, dar asa mi-am dat seama ca pot avea timp si pentru altele care sa imi ofere satisfactia pe care ar trebui sa o capat dupa o astfel de izbanda. si am gasit-o. aproape la fel. cu o mici deosebiri. si totusi stai si te gandesti ca lupti, dar oare esti sigur ca pentru ceea ce lupti merita sau trebuie sa lupti? oare? e un risc pe care ni-l asumam. si ne place sa ne asumam riscuri. nu stiu de ce am tendinta sa numesc lupta asta si riscul, clisee. in viata daca stam sa ne gandim nu le numim asa. poate ca ar fi multe evenimente care sa se incadreze in aceasta categorie, dar pe care nu le constientizam ca fiind riscuri sau lupte.
incep sa cred ca sunt foarte multe lucruri frumoase. spunem foarte multe lucruri frumoase, dar asta raman. lucruri frumoase si atat. atat. cuvinte lipsite de idee sau cuvinte pline de clisee. este o tendinta pe care o observ cat se poate de des si nu numai la oameni ci si in carti. am inceput sa citesc carti ce sunt foarte frumoase, dar care nu sunt decat o insiruire de idei pe o pagina sau pe mai multe sute de pagini. imi dau seama ca sunt doar vorbe frumoase, dar lipsite de idee, lipsite de context. si degeaba place, cred eu, daca nu transmit o idee. idee e esenta textului cred eu. asa si cu lupta pentru ceea ce vrem atat de mult. incepe sa para un concept ca cel prezentat in acest paragraf. lipsit de sens si de fond, pentru ca se poate si fara lupta. si totusi imi dau seama ca ma plang de lipsa ideei si acum stau si ma uit la sutele de cuvinte pe care le-am scris si imi dau seama ca nici ele nu par sa aiba o temelie. raman asa. cuvinte frumoase. atat.
fara sens. fara idee.
Un comentariu:
pentru unele lucruri, merita sa lupti. dar doar daca merita. daca nu, n-are niciun sens sa te obosesti degeaba.
Trimiteți un comentariu