PS Te iubesc

PS Te iubesc (PS I love you) este o carte care incepe bine, dar care se termina prost. si nu ma refer aici la actiune sau mai stiu eu ce. ma refer la scriitura. 

in primul rand, cateva detalii despre carte. PS I love you este romanul de debut al scriitoarei irlandeze Cecelia Ahern. romanul a fost publicat in 2004 si a fost un succes comercial, dar in ciuda acestui succes, criticii au considerat cartea ca fiind predictibila si plina de personaje cliseice. ceea ce as reprosa si eu, dar mai exista ceva ce nu mi-a placut.

povestea romanului este simpla. Holly Kennedy si-a pierdut sotul si incearca cu greu sa treaca peste acest eveniment nefericit din viata ei. intr-o zi, mama ei gaseste un pachet de scrisori, scrisori ce se dovedesc a fi de la sotul lui Holly, Gerry, care incearca sa isi ajute sotia sa treaca mai departe. in fiecare luna, Holly deschide cate o scrisoare de la Gerry care o ajuta sa isi vada de viata ei. in plus, familia numeroasa si plina de viata a lui Holly este mereu in preajma pentru a o sustine. mai sunt si prietenele lui Holly, Sharon si Denise.

o carte care se anunta a fi spectaculoasa, o carte de bun simt. citez o parte din prima scrisoare pe care Holly o primeste de la Gerry: ...pastreaza amintirile noastre minunate, dar sa nu iti fie teama sa iti faci altele noi. ceva frumos. dar Cecelia reuseste sa strice ceea ce crease. incepe foarte bine. primele capitole sau primele 100 de pagini sunt dragute, scrise cu gust, cu suflet, aproape ca la Nicholas Sparks. apoi nu stiu cum face, dar da in literatura chick. incepe sa prezinte fel de fel de prostii pe care personajele le fac si incepe sa ignore partea de suflet de care vorbea si pe care o cultivase la inceputul romanului. prea optimist spre sfarsit si mai ales prea cliseu. in plus, Cecelia Ahern nu are simtul umorului. deloc. si exista in carte foarte multe pasaje penibile. de exemplu, Denise la spune ca de la plaja, s-a ars pe fese. si dai cu rasul. am inteles, personajele s-au amuzat, dar pentru ca mai apoi sa spuna ca au ras toata ziua. e prea de tot. deseori, cade in penibil si intamplarile devin neverosimile.

cartea are si parti bune, dupa cum am mai spus de o mie de ori pana acum, inceputul si unele pasaje pentru suflet, in rest, cartea nu este mai presus de un penibil roman ce apartine chick-lit-ului.