sâmbătă, 4 septembrie 2010

ciudatenii

s-a cam dus si facebookul asta. era asa o nebunie cu el. bine, pentru cei care vor sa fie rautaciosi, va anunt ca eu am profilul pe facebook de mult mai mult timp. are aproape un an jumatate, iar moda asta este de vreo jumatate de an. oricum, mi se pare ca s-a cam terminat cu ea. nu stiu de ce pentru ca era foarte tare facebookul. imi aduc aminte ca erau zile cand stateam doar pe facebook pentru ca messul nu mai era asa de interesant.
mi se intampla de la o vreme sa nu mai intereseze nici mesul si nici alta nebunie din asta care inainte era la foarte mare moda. ma rog, trebuie sa recunosc ca mesul este si foarte util, dar de cele mai multe ori nu este decat o simpla si totodata complexa pierdere de timp. am vazut ca am inceput sa nu mai stau chiar atat de mult timp pe mes. de altfel sunt seri in care nu intru deloc pe mes. prefer sa mai citesc cate ceva sau sa ma uit la cate un film. e in fiecare seara Anatomia lui Grey pe tvr. de luni pana vineri. chiar daca am mai vazut sezonul al doilea inca ma mai uit pentru ca incepe de la 00.20, ceea ce e un avantaj pentru ca la ora aia cu greu gasesti ceva de facut fie pe net, fie in viata normala (ma rog, cum eu nu sunt combinat imi permit sa fac o astfel de afirmatie), fie la tv care de cele mai multe ori la ora aia este bombardat de reluari.
imi pierd rabdarea cand vine vorba de stat asa. nu stiu de ce. am ajuns in unele seri sa stau si sa ascult mixurile de la radio care de cele mai multe ori sunt transmisii live din club. n-am mai fost de foarte mult timp intr-un club, dar parca nici nu as vrea. am asa o sila fata de toate si aproape ca nu sunt lucruri care sa ma faca sa ... vreau sa fac ceva. nu gasesc asa ceva. nici carti care sa imi placa nu am mai gasit si am ciudata senzatie ca ma repet de fiecare data cand scriu ceva sau cand vreau sa spun ceva. am impresia ca ma repet si cand vine vorba de vocabular. am impresia ca traiesc asa intr-o repetie enervanta care ma face sa imi ies din sarite. nu stiu de ce. daca imi aduc bine aminte, cu ceva timp in urma nu eram chiar asa de recalcitrant. acum ma enervez asa de repede si ceea ce e mai rau ajuns sa ripostez.
poate ca blogul acesta are cumva vreun efect terapeutic pentru mine. il am si de foarte mult timp si e si foarte important pentru mine. am scris atat de mult pe el si am de gand sa il mai pastrez foarte mult timp. poate ani de acum incolo. inca ceva. repet si de data aceasta. miroase asa de tare a liceu. e o melancolie din asta pe care nu sunt in stare sa mi-o explic. nu am cum si nici nu as vrea.
:)

Niciun comentariu: