Printesa gheturilor de Camilla Lackberg

(Lackberg cu umlaut pe A)

mi-am cumparat si eu cartea Camilei Lackberg pentru ca era oferita la un pret bun de cei de la gazeta sporturilor. cartea face parte dintr-o colectie foarte interesanta numita Seria neagra, o colectie de zece titluri scrise de autori nordici. bineinteles, cartea nu are aceiasi calitate precum cea care se gaseste in librarii de la editura trei. este o calitate mai scazuta, dar nu ma plang pentru ca se incadreaza in limitele decentei.
am mai citit primul volum din trilogia lui Stieg Larsson despre care am spus ca nu m-a prins cum i-a prins pe altii. prin urmare, aveam o oarecare experienta in ceea ce ii priveste pe scriitorii nordici de romane politiste.
Printesa gheturilor, mi-a placut si nu mi-a placut si daca ar fi sa ii dau o nota, atunci cred ca i-as da opt.
plusuri: decorurile si mai ales cultura prezentata care nu se aseamana cu nimic din ceea ce stim, Suedia si umanizarea societatii suedeze pe care noi romanii o privim ca mai mult decat avansata (si este in raport cu noi, dar nu pentru cei care nu muncesc. o las asa pentru ca dau in altele), suedezii sunt si ei oameni, gradarea actiunii si mai ales a fiecarui detaliu pe care il aflam pe parcurs, ideea in sine a romanului.
minusuri: lipsa de actiune in roman care este intr-un fel doar o inlantuire de scene in care anumite personaje vorbesc, stilul scriitoarei foarte influentat si asemanator cu cel al americanilor, finalul ratat (o lipsa atat de mare de actiune si un final atat de... boring) si neverosimilitatea rezolvarii pe care cred ca un american ar fi rezolvat-o mult mai usor si mai ales, cu mult mai mult suspans si mai multa actiune.
romanul in sine este relativ bun, dar nu genial. nu are actiune, lucru pe care eu nu il pot accepta unui roman politist.
8/10

later edit: mi-am adus aminte sa mai reprosez cartii si previzibilitatea. am descoperit aproape imediat cine este criminalul si mai ales am fost mirat ca a fost gasit unul atat de neconvingator.