cum am descoperit literatura de consum

Cand am inceput sa citesc literature de consum mi-am zis ca nu fac decat sa imi umplu timpul cu cateva carti foarte usoare, numai bune pentru vacanta sau pentru zilele in care ploua sau in care sunt plictisit. Am inceput deci cu o conceptie gresita, ca acest tip de literatura este varza si este doar asa... pentru amuzament. Si in timp am descoperit ca nu este chiar asa, ba chiar deloc. Am inceput cu Grisham pentru ca gasisem o carte de la rao cu un copil pe coperta, iar ceea ce am citit pe spate, ca un copil este urmarit de Mafie mi s-a parut extraordinar. Si am inceput sa citesc, iar dupa primul capitol eram tot acolo. Iar CLIENTUL l-am citit in trei zile, cate 150 de pagini pe zi, ceea ce la vremea respectiva insemna mult pentru ca nu eram obisnuit sa citesc chiar atat de mult, adica nu aparuse HARRY POTTER care sa ne faca sa citim 500 de pagini pe zi. Apoi am gasit pe la biblioteca pe John Saul. Am luat o carte de curiozitate pentru ca erau cam multe pe acolo si pentru ca erau si un pic folosite, deci cineva le citea. Plus ca dispareau foarte repede. Se dadeau foarte repede. Si am devenit un mare fan al lui Saul. Cu timpul l-am descoperit pe Stephen King, apoi Anne Rice, apoi Jeffery Deaver pe care il citesc cu cea mai mare placere din lume. Practic, am descoperit ca nu este luna in care sa nu citesc ceva de consum si in mare parte cam asta a devenit lectura mea. Acum ca bibliotecile sunt inchise si nu prea mai pot sa citesc atat de multe lucruri de consum, mi-am dat seama cat de addicted sunt de tipul asta de literatura. E ca o boala, o manie. Iar acum dupa ce am citit carti de literatura “adevarata” , imi vine atat de greu si imi este atat de dor de un complot mafiot sau de un criminal in serie pe care il gasesti in cate o carte de consum, o aventura fantezista, dar ce ma face sa imi petrec cateva ore pe zi citind. Plus ca aceste carti apar in format de buzunar ( paperback ) deci pot fi foarte usor ascunse pe sub banca, mai ales in orele interminabile si plictisitoare de chimie, mate sau fizica :)

planuri si neplanuri

astazi a fost iar o zi iesit din comun de calduroasa, noroc ca Busu mi-a dat o veste mare si anume ca maine o sa ploua. foarte frumos! abia astept, pentru ca din partea mea, sa vina furtuni si toate cele, dar sa fie putin mai necald:). in alta ordine de idei, ma gandesc ca nu prea mai am la ce sa ma mai uit, iar cum televizorul nu este o solutie, ma gandesc cu groaza ca numai am seriale pe care sa le urmaresc. am ajuns pe la episodul 9 din sezonul trei din The O.C dar cred ca saptamana viitoare maxim o sa termin asa ca apare iarasi problema. nu stiu. o sa mai caut si o sa mai iau cateva pareri de pe aici, de pe acolo si poate ca o sa incropesc ceva pana sa plec la tara. da! am uitat sa spun ca o sa plec pentru ceva mai mult timp la tara, mai precis, cred ca toata luna iulie, pentru ca in august sa ma intorc si sa plec la mare, desi mai mult ca sigur voi merge la mare si in iulie, dar ce e mult nu strica niciodata, din contra, e ca la cozonaci, iese mai bine, mai pufos si mai gustos. cred ca vacanta asta o sa fie foarte tare si nu spun doar pentru ca o sa fie ultima mea vacanta in calitate de elev, ci pentru ca asa am impresia. se anunta deja foarte tare si nu cred ca o sa fiu dezamagit.  apoi o sa vina scoala, pe care o astept ca pe un lucru normal. am mai spus ca pentru mine bacul nu este sfarsitul lumii si mai mult ca sigur o sa treaca foarte repede si apoi o sa fie foarte tare. facultate frateeee! si cred ca si asta o sa fie tare. oricum, nu imi prea place sa fac planuri, dar nu stiu de ce am avut impulsul asta astazi, sa scriu despre ceea ce am de gand sa fac. si o sa-mi para foarte rau pentru ca in iulie nu voi scrie si voi face cum am facut si anul trecut cand am scris doar cateva posturi, parca doua pentru ca am fost plecat. dar lasa ca daca e o sa scriu zilele astea mai mult si o sa las asa... o mostenire bogata. :). iar am inceput sa filozofez filozofii. da.. se vede ca este vara. si inca ceva. ce ma pot enerva astia care au avut cea mai proasta inspiratie de a inchide bibliotecile publice. pana pe 1 decembrie. oribililitate, mai ales ca zilele astea nu am ce citi, iar acum pe caldurile astea, cu o splendida inghetata, mergea mai mult decat bine si un roman de John Saul sau macar o nenorocire politista cu crime si diverse tampenii dastea. pacat! mare pacat. asta cred ca e punctul in minus pe care ar trebui sa il acord vacantei, dar nuuu. nici nu ma gandesc sa imi pun intrebari. o sa fie perfect!

Vocile raului de John Saul

"Vocile raului" sau "In the Dark of the Night" a lui John Saul este cartea cu numarul 20 pe care am citit-o din lunga si impresionanta lista de romane pe care acest scriitor o are. si am tras cateva concluzii.iata-le:

eu am citit toate cartile lui Saul in romana. la cateva librarii am intalnit cateva titluri pe care le citisem in limba engleza, dar nu le-am cumparat, desi erau mult mai ieftine decat traducerile noastre. zilele trecute am gasit un e-book cu "When the Wind Blows" si am citit cateva pagini. e cu totul altceva. e mai bun. plus ca am intalnit greseli grosolane ale traducatoarei, al carui nume nu il precizez pentru ca nu merita. ar fi bine, daca ar stii ca nu exista citez "aversa scurta de ploaie", ca aversele sunt doar de ploaie si ca inseamna ploi scurte. daca ar fi zis doar averse ar fi fost mai corect. oricum, calitatea traducerii lasa de dorit. 1000 de cuvinte folosite si rasfolosite cu nerusinare. am inteles ca Saul este un scriitor usurel si ca nu este nevoie de un geniu sa traduca o carte de el, dar sincer, eu cu engleza mea de liceu sunt in stare sa scot ceva mai de bun simt decat a scos aceasta, domnisoara. incepand cu titlul. de la "In intunecimea noptii" la "Vocile raului", desi apar pe acolo vreo doua voci, dar titlul pus de traducatoare sau de cel care se ocupa de cartile lui Saul, e foarte aiurea.

acum sa ma refer la carte, propriu-zis. e bunicica. si cam atat. are unele calitati, cum ar fi stilul si ideea pe care o abordeaza, ideea ce ar fi putut fi fructificata altfel. adica se putea mult mai bine. oricum fanii lui Saul, mai ales cei care ii admira primele romane sunt un pic dezamagiti de aceste declin in care a intrat. eu, personal, ii iert personajele arhicunoscute si toate cliseele pe care le foloseste, dar nu pot sa ii iert ca isi bate joc de o idee atat de buna cum e cea din romanul asta. adica, un doctor specializat in psihologie criminala aduna obiecte pe care criminali in serie le facusera sau le folosisera. doctorul dispare si lasa casa in care statea in paragina, apoi, dupa multi ani, un baiat, Eric si familia sa inchiriaza casa pe durata sezonului estival, iar Eric si doi prieteni, gasesc o camera in care sunt adapostite aceste obiecte, dar sunt dezansamblate, iar de fiecare data cand un obiect e refacut se intampla ceva rau. un subiect foarte bun, dar prost fructificat, aiurea scris si cu un final nu prost, mai rau, mediocru.

o carte a lui Saul ce nu m-a impresionat. o carte mediocra, dar o lectura placuta, o carte scrisa in stiul lui Saul care a ramas acelasi, doar creativitatea scriitorului numai este aceeasi si asta este pacat pentru ca ma astept la cat mai multe romane de John Saul. macar sa 50.

JOHN SAUL

cred ca ar fi trebuit sa scriu mai demult un post despre John Saul pe care il consider cel mai bun scriitor de horror ( intrecandu-l pe Stephen King). este singurul scriitor care mi-a descris anumite stari pe care nu am crezut ca cineva le poate descrie. este singurul care a descris neputinta si a descris-o cu adevarat. a reusit pur si simplu sa spuna ceva ce nimeni nu a reusit.

a scris 32 de romane horror sau psihologice. are obiceiul de a scrie in picoare, iar un fan i-a facut cadou un fel de birou la care sa poata  scrie exact cum isi doreste. a inceput sa publice in 1977 cu romanul SUFFER THE CHILDREN ( Chinuieste-i pe copii ) care s-a bucurat de mare succes la public. a continuat sa scrie si in fiecare an publica un nou roman. dupa Chinuieste-i pe copii, urmeaza PUNISH THE SINERS 1978 ( Pedeapsa pacatosilor), COMES FROM THE BLIND FURY 1980 (Se arata furia oarba), THE UNLOVED 1987 (Cei neiubiti) , SECOND CHILD 1990 (Al doilea copil). acestea sunt cele mai bune, cele care te sperie cu adevarat si mai ales astea sunt cele mai bune din cele 17 romane pe care le-am citit scrise de el.

lista de carti pe care am citit-o:
1. Se arata furia oarba
2. Cosmarul
3. Casa de la rascruce
4. Roiul
5. Cei neiubiti
6. Vocile
7. Clubul Manhattan
8. Umbra
9. Protectorul
10. Creatura
11. Prezenta
12. Intuneric
13. Fulgerul negru
14. Mana dreapta a diavolului
15. Chinuieste-i pe copii
16.Al doilea copil
17. Somnambulii

in Romania au fost traduse aproximativ 25 de romane din cele 32. este probabil printre cei mai tradusi scriitori americani din anii `90. a reusit sa fie printre primii scriitori tradusi de editura RAO care traduce anual din opera lui. succesul sau la public este international. romanele sale sunt tiparite in aproape un milion de exemplare, in editie cartonata. este printre primii autori de horror care au reusit sa vanda intr-o luna 100.000 de exemplare din editia cartonata.

eu cred ca il intrece pe Stephen King in ceea ce priveste talentul literar. are o mai mare putere de creionare a personajului si o bogata experienta in  ceea ce priveste analiza psihologica a personajului. este printre putinii autori de bestselleruri care are face analize psihologice atat de realiste. personajele sale sunt in mare parte copii chinuiti de parintii lor, copii deosebiti, cu o bogata viata interioara, dar care sunt marginalizati si ridiculizati de colegii lor. pare un cliseu, dar nu este sau John reuseste sa ascunda asta.

fiecare roman de-al sau este o experienta in sine. recomand!