joi, 25 decembrie 2008

Vocile raului de John Saul

"Vocile raului" sau "In the Dark of the Night" a lui John Saul este cartea cu numarul 20 pe care am citit-o din lunga si impresionanta lista de romane pe care acest scriitor o are. si am tras cateva concluzii.iata-le:

eu am citit toate cartile lui Saul in romana. la cateva librarii am intalnit cateva titluri pe care le citisem in limba engleza, dar nu le-am cumparat, desi erau mult mai ieftine decat traducerile noastre. zilele trecute am gasit un e-book cu "When the Wind Blows" si am citit cateva pagini. e cu totul altceva. e mai bun. plus ca am intalnit greseli grosolane ale traducatoarei, al carui nume nu il precizez pentru ca nu merita. ar fi bine, daca ar stii ca nu exista citez "aversa scurta de ploaie", ca aversele sunt doar de ploaie si ca inseamna ploi scurte. daca ar fi zis doar averse ar fi fost mai corect. oricum, calitatea traducerii lasa de dorit. 1000 de cuvinte folosite si rasfolosite cu nerusinare. am inteles ca Saul este un scriitor usurel si ca nu este nevoie de un geniu sa traduca o carte de el, dar sincer, eu cu engleza mea de liceu sunt in stare sa scot ceva mai de bun simt decat a scos aceasta, domnisoara. incepand cu titlul. de la "In intunecimea noptii" la "Vocile raului", desi apar pe acolo vreo doua voci, dar titlul pus de traducatoare sau de cel care se ocupa de cartile lui Saul, e foarte aiurea.

acum sa ma refer la carte, propriu-zis. e bunicica. si cam atat. are unele calitati, cum ar fi stilul si ideea pe care o abordeaza, ideea ce ar fi putut fi fructificata altfel. adica se putea mult mai bine. oricum fanii lui Saul, mai ales cei care ii admira primele romane sunt un pic dezamagiti de aceste declin in care a intrat. eu, personal, ii iert personajele arhicunoscute si toate cliseele pe care le foloseste, dar nu pot sa ii iert ca isi bate joc de o idee atat de buna cum e cea din romanul asta. adica, un doctor specializat in psihologie criminala aduna obiecte pe care criminali in serie le facusera sau le folosisera. doctorul dispare si lasa casa in care statea in paragina, apoi, dupa multi ani, un baiat, Eric si familia sa inchiriaza casa pe durata sezonului estival, iar Eric si doi prieteni, gasesc o camera in care sunt adapostite aceste obiecte, dar sunt dezansamblate, iar de fiecare data cand un obiect e refacut se intampla ceva rau. un subiect foarte bun, dar prost fructificat, aiurea scris si cu un final nu prost, mai rau, mediocru.

o carte a lui Saul ce nu m-a impresionat. o carte mediocra, dar o lectura placuta, o carte scrisa in stiul lui Saul care a ramas acelasi, doar creativitatea scriitorului numai este aceeasi si asta este pacat pentru ca ma astept la cat mai multe romane de John Saul. macar sa 50.

duminică, 21 decembrie 2008

Nikita vs. Mondenii



Bendeac vs Nikita la Rai da Buni
Vezi mai multe video din Divertisment »

aiureala

nu stiu cum au trecut patru luni de scoala. habar nu am ce am facut de s-au dus. ideea e ca a fost foarte marfa la scoala anul asta si nu numai la scoala. in general. cred ca anul acesta a fost cel mai bun pe care l-am avut pana acum. de departe. nu neaparat plin de satisfactii, desi am avut, Slava Domnului cat am putut duce. a fost ceva foarte complex. interesant- sa scot un adejectiv foarte destept si complex.

da.

marfa. 

nu stiu ce m-a apucat de scriu o mie de posturi din astea usor emotionale, despre care nu cred ca pot spune ca sunt specialitatea mea, eu nefiind o persoana care scrie foarte usor despre ceea ce simte si ceea ce gandeste. si asta nu dintr-un soi de neintelegere ( a se citi postul despre neintelesi sa va puteti da seama ce parere am despre ei)  si nici din infatuare. nu. asa sunt eu ca om. mai asa. aiurea.da. nu stiu. ideea e ca poate din toti anii, sau acesta este primul an in care imi dau seama de asa ceva, pot spune ca sunt cu adevarat multumit de ceea ce sunt. nu ca as vrea sa raman la fel, din contra, eu ma schimb atat de repede incat uneori ma mir si eu de mine si de unele reactii pe care le am. asa deci. multumirea asta....multumirea asta nu este deplina, este doar asa, un moment de respiro, de analiza si incurajare.

inca un post fara subiect, fara cap si fara coada. fara nimic.

vineri, 19 decembrie 2008

elogiu

acum stiu sigur ca toata lumea va avea un post ca al meu, dar ce mai conteaza. macar sa fiu primul care sa o sa scrie despre asa ceva. despre noul an, adica...si despre cel care a trecut. eu nu sunt omul care sa faca analize personale, desi fusese o perioada in care analizam la sange ceea ce faceam. acum nu....adios....

asa.

anul trecut. anul trecut a fost foarte tare, poate cel mai reusit an pe care l-am avut pana acum. adica mi-am facut foarte multi prieteni, iar eu nu sunt genul de om care isi faca prieteni foarte des. bine, unii nu imi sunt prieteni, doar i-am cunoascut. Cristina....daca mai e ceva de zis despre ea. pe ea o stiu din clasa a noua, dar suntem foarte buni prieteni de anul acesta. de prin martie, aprilie sau ceva de gen. nu stiu sigur, nu tin minte datele foarte bine. dar ideea e ca suntem cei mai buni prieteni. e ceva anume. nu stiu ce. ideea e ca este. Alina...nu am crezut niciodata ca pot sa vorbesc atat si atatea cu o persoana pe care am cunoscut-o pe internet. eu sunt foarte precaut in astfel de cazuri. cu tine am vorbit despre o mie de chestii, si inca mai vorbim...si cate mai avem de vorbit ( buburuzoo). Smara....pe Smara o stiam de la Maria. era cea care intra in clasa si tipa dupa Maria. abia anul asta am vorbit extrem de mult cu ea. si am vazut cu adevarat cine este. in plus, mi-a facut cunostiinta cu niste super oameni ( Mircea, Simona etc). Crisa, Andreea, Meri si Maria....da. ultimele trei banci de pe randul de la fereasta. fiecare are o porecla. nu spun de ce. eu Clepsidra, Maria Sorbona, Crisa, Arcul de Triumf - asta cred ca este cea mai rea, Andreea- Duda ( sau mai rau Duuuuuuuudaaaaaaaaaaaaaaa). numai Meri n-are. dar lasa ca o sa gasim una si pentru ea. cu ele imi petrec eu pauza si orele si cu ele rad ca disperatul, cu ele mergem sa bem cate ceva prin oras. ok. radem si ne distram. eu, personal, cred ca o persoana se cunoaste la distractie la fel de bine, ca la rau. ( La rascruce de vanturi).

jos palaria, pentru persoanele de mai sus! ati facut anul mai frumos!

despre anul urmator. ca de obicei, vreau foarte multe, sa invat, sa citesc mai mult. si etc. acum nu vreau decat de fie cat mai mult....necunoascut. pentru ca vreau sa lupt mai mult si sa ma bucur mai mult de ceea ce am facut pana acum. voi ce va doriti?

later edit: eu de obicei nu scriu astfel de post-uri. nu imi place, dar cred ca dupa un an ca acesta se merita sa spui Mersi! sau stiu ce ai facut pentru mine. again. 

jos palaria, pentru persoanele de mai sus! voi ati facut anul frumos!

joi, 18 decembrie 2008

aiurea

ma gandesc cateodata cat de repde trece timpu. si nu ma gandesc noastalgic sau melancolic, din contra, ma gandesc ca la un lucru normal ( cum ma gandesc ca la anul va trebui sa dau Bac-ul) ca la ceva ce se intampla fara sa vrei, fara sa poti face nimic. ma gandeam ca asta e marea neputinta umana. sa nu poti face ceea ce vrei, ceea ce simti. probabil ca pentru multi deja nu mai conteaza daca trece timpul sau nu, ca e ceva la care nu se gandesc niciodata. nici eu nu ma gandesc foarte des la asta, poate ca azi a fost o zi speciala si s-a intamplat sa ma gandesc la asa ceva, a fost ceva ce nu am premeditat. si tot azi mi-am dat seama ca nu putem opri timpul si ca asta este probabil cea mai mare neputinta a omului.

citeam intr-un roman horror ( "Roiul" de John Saul) despre acest nenorocit sentiment de neputinta. personajele erau bolnave, dar nu puteau sa spuna ceea ce simteai cu adevarat. asta era cea mai mare neputinta.

nu stiu de ce am scris postul asta, daca are un inteles sau nu, ideea e ca neputinta nu inseamna neaparat umilinta, ci doar o stare de fapt ce nu poate fi schimbata