elogiu blogului

ma gandeam o data ce as face daca nu as avea un blog. adica...nu ca ar reprezenta jumatate din existenta mea sau mai stiu eu ce, dar e ceva la care sincer tin si care imi place. imi place sa vad cum gandeam inainte. imi place sa vad ce faceam si la ce ma uitam inainte ( eu dese ori scriu despre ceea ce vad sau ceea ce am facut in ziua respectiva). imi place blogul meu, desi uneori ma chinui sa scriu lucruri interesante. sau nu interesante, dar uneori am impresia ca ma axez prea mult pe superficialitate. si ma axez. spun ce a facut Nikita sau X sau Y, persoane cu totul neinteresante, deseuri de toate felurile. trecem peste. ideea e ca as vrea sa scriu si eu ceva profund. nu pot. nu ma caracterizeaza sau ma caracterizeaza, dar nu iese la iveala. trecem peste. oare ce as face daca nu as mai avea puterea de a scrie aici? nu am avut net mult timp, dar parca daca am net nu pot sta fara blog. e ceva ce trebuie sa am, un fel de hi5 la inceput ( si nu e comparatie tocmai buna, dar cred ca e sugestiva avand in vedere ca inainte eram mare fan hi5, iar acum nici nu stiu de ce il mai am). e ceva fantastic sa poti sa scrii ceva, nu conteaza ce si apoi sa vezi si sa vada si altii ce ai scris. e tare. cred ca este un sentiment de mandrie amestecat cu o satisfactie pe care nu as putea sa mi-o explic. nu cred ca as putea sa stau o luna fara sa scriu nimic. ar fi prea dur, prea aiurea si cred ca as muri de dorul blogului, pe care cateodata il desconsider. mi-a spus cineva, care incerca sa isi faca un blog, dar care nu se hotaraste, ca nu poate pentru ca are impresia ca blogl ar fi naspa. si i-am spus ca si eu aveam impresia asta, dar ca mi-am dat seama ca nimeni nu poate scrie la fel si de atunci am inceput sa imi apreciez blogul la adevarata valoare. e ciudat ca am scris atat despre nimic si totusi....cred ca o sa numesc postul asta elogiu blogului . nu stiu de ce, desi nu am senzatia ca as fi scris despre blog, dar sa am un titlu pana la urma. asa. habar nu am ce am scris si de ce.