eu nu prea mai citesc

am ajuns cu mare regret sa spun ca nu prea mai citesc. si nu stiu de ce. daca stau bine sa ma gandsc nu cred ca este vorba de venirea bacului care si asa nu ma pasioneaza prea tare. nu pot sa imi dau seama de ce nu mai citesc atat de mult cum o faceam inainte. timp imi pot face nu de asta este vorba. ce-i drept nu am prea mai gasit carti care sa ma faca sa le citesc cu sufletul la gura. nu stiu daca este vina mea sau este vina scriitorilor care insista cu anumite clisee ce ma scot din minti. eu nu citesc autori romani. nu ii cunosc, nu am auzit niciodata de ei si cu greu pot spune ca as cumpara o carte scrisa de ei. eu nu cumpar carti in general. le imprumut de la biblioteca, iar cartile care cu adevarat imi spun ceva le achizitionez. nu de alta, dar prefer sa las la o parte ceea ce nu mi-a placut. incerc sa nu ma las afectat sau influentat de ele. nu cred ca am gusturi prea ...nu stiu. imi lipsesc cuvinte, iar asta este din cauza ca nu citesc. sau daca citesc, citesc putin. o singura carte pe care am citit-o de la inceputul anului mi-a spus ceva. Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides. o carte bunicica si spun bunicica pentru ca vorbeste despre maturizare, iar eu cred ca subiectul este mai mult decat fumat si exploatat de literatura americana si nu numai. oricum a fost ceva bunicel. probabil cea mai buna carte din cele cinci pe care le-am citit de la inceputul anului. acum citesc A treisprezecea poveste de Diane Settlerfield. o carte la randul ei bunicica despre care mai mult ca sigur ca voi scrie atunci cand o voi tremina si sper ca asta se va intampla cat mai repede. si asa nu am mai scris nicio recenzie pentru vreo carte pe care am citit-o. poate o sa am noroc si o sa imi revina pofta de lectura. mai ales ca am mai luat de la biblioteca o carte despre Rasputin care este personajul istoric care m-a fascinat mereu.

(*-*)

ma uitam la cat de ratata poate sa fie lumea. la tv mai apar handicapate sau handicapati care se lauda cu cine s-au mai combinat. si asa vine gandul meu: oare chiar atat de ratati sunteti ca trebuie sa scrie la gazeta ca voi v-ati combinat sau trebuie sa va duceti la o emisiune de trei lei unde sa va expuneti viata personala despre care tind sa afirm ca e nula? ma gandesc ca nu e nimic mai banal sa te combini cu cineva. nu stiu. prea e ratata lumea asta!

amuzament

am auzito o faza tare la tv. cineva vorbea despre domnul ministru al economiei. si m-a pufnit rasu'. domnul... :)) spuneti simplu Videanu. si prin faptul ca il numim asa simplu aratam si ceea ce simtim pentru el.

am vazut la stiri ca se fac ore de limba si literatura, dar si de civilizatie romana pentru cei care vor sa isi ia cetatenia romana. nu stiu cata lume in deplinatatea facultatilor mintale si-ar dori sa fie cetatean roman, dar cel mai mult m-a amuzat faza cu civilizatia...am zis in prima faza CEE? de unde civilizatie? si apoi mi-am dat seama ca din cultura romana face parte si taierea porcului si o mie de astfel de obiceiuri funny.

personajele secundare

ma gandeam uneori ce se intampla cu personajele secundare. cele episodice. unde se duc. si de ce se duc. ma gandeam la oamenii de pe strada care nu sunt cunoscuti. tin minte o chestie la care m-am gandit mult timp. cand a murit Laura Stoica, toata lumea s-a gandit la ea. dar ce se intamplase cu cel din masina cealalta, cel care a murit si el? el unde era? era un personaj secundar. asa il numesc eu.

sunt foarte multe persoane care au rolul secundar. dau impresia ca sunt sterse. de fapt, in felul nostru toti suntem stersi. suntem stersi pentru ca suntem oameni, asta este!

si exemple sunt foarte multe. daca luam un roman american, acolo sigur intalnim pe cineva omorat cu sadism ca vorba aia, n-ar mai fi roman american daca nu ar muri cineva, dar atentia noastra nu este indreptata asupra crimei, ci asupra criminalului sau a celui care este platit sa gaseasca criminalul. cam asa stau lucrurile si in viata reala. iar faza nasoala/interesanta/comica/trista/adevarata este ca personajele astea comune, personajele astea secundare pe langa care trecem fara sa ne dam seama, ele fac parte din realitate. Brad Pitt nu este mai real ca tanti Jeni de la paine. 

asa cred eu.

(english please)

am o stare asa tampita. si ma enervez si nu prea am chef de nimeni. pentru ca nu imi place nimic si ma enerveaza toate. din o mie de motive, dar mai ales pentru ca exista. si punct. am multe de facut, iar eu am chef sa le fac si uneori le fac. dar o fac in sila. e aiurea.

si nu ma deranjeaza ca ma judeca lumea. nu cer sa fiu judecat, dar nici nu ma deranjeaza ca sunt judecat. cer putina ....nu stiu cum se numeste in romana. get me a little credit! asa zic americanii. oricum nu ma intereseaza pentru ca zilele astea vorbeste si iti apare in fata partea antisociala din mine. intr-un fel imi era dor de mine asa. nu prea tare, dar aveam nevoie sa ma regasesc. 

nu stiu. prea bine mergeau lucrurile. si e foarte bine, nu de alta, dar there is no drama. eu spre rusinea mea pot spune ca imi place the drama...

( nu stiu de ce folosesc atat de multe englezisme, dar am descoperit ca atunci cand vrei sa spui ceva exista o mare dorinta sa scriu in engleza. mi se pare mai expresiv. este mai expresiv. si mai puternic si universal ca orice alt cuvant romanesc)

...pentru ca imi place. e partea masochista din mine. e ca un fel de durere excitanta. not that exciting, dar ma rog. oricum. am mai scris candva ca am nevoie de un proiect pentru ca mor de plictiseala. ceva nou.

( englishhhh please)

facebook

facebook= decenta.

nu il recomand. ceea ce am scris este doar o remarca.

grey

gri.

cred ca asa era creierul meu atunci cand am scris un post despre serialele over-rated. si pe lista aceea (pe care o mentin in mare masura, dar am scos un nume, cel despre care am sa scriu acum) am trecut si Anatomia lui Grey. si acum cand am inceput sa ma uit la serialul asta imi pare rau ca am scris asa ceva. desi imi mentin declaratiile. adica, tot o usoara furaciune dupa ER este. dar are ceva aparte. e atat de plin de viata, atat de plin de energie. e altfel si cred ca e cel mai tare serial pe care l-am vazut. asta dupa Friends care ramane unul din cele mai tari si frumoase seriale ever. ma rog. ideea este ca acum recomand Grey. e tare. e foarte tare. si inca un motiv pentru care sa urmariti serialul este Ellen Pompeo. cred ca e una din cele mai frumoase femei din lume, daca nu chiar cea mai frumoasa.

naspa

n-o sa am timp sa scriu nimic saptamana viitoare. o sa am multe pe cap. nici astazi nu stiu daca o sa am timp sa scriu ceva. 

grigore si nunta

se ia Eba cu SIDA.

sau cu cine se ia ea ca nu stiu, dar am auzit ca se ia. si ma gandesc ce mare chestie va fi si cum va face diva pe diva in ziua nuntii si ce va face Base. ahh. ce vremuri urmeaza. cum o sa fie tabloidele pline de stiri despre cine o sa cante si cine o sa faca meniul si asa mai departe. o sa fie o senzatie.

din surse pe care nu le pot numi am aflat cateva detalii in exclusivitate despre nunta. vor fi in jur de 400 de invitati, printre care si dusmani ( in poarta pica/ ca n-are nunta ca EBA) pentru ca nimic nu este mai frumos ca oftica dusmanilor. mai ales daca ai prilejul sa o vezi live. apoi, biserica nu se stie care va fi pentru ca sa fim seriosi, la cat de dusi la biserica sunt... dar petrecerea va avea loc la Palatul Snagov unde vor fi servite caracatite, somori, homari si creveti. la cerere se vor aduce si tuica si palinca. in prima parte a serii vor canta cativa interpreti cunoscuti. harpa ( sau harfa/arfa) este intrumentul musical pe care mireasa il prefera. apoi, dupa miezul noptii se vor recita cateva poezii scrise de Nikita. dupa acest moment liric se va trece la un alt moment plin de lirism, va incepe nebunia lu` Salam unde vor fi recitate poeme precum Sistemu` din Dubai ( locul unde insurateii isi vor petrece luna de miere) si Portugalia ( dupa spusele artistului cea mai noua melodie adusa de la Roma, combinata cu Milano, Portugalia).

printre artistii invitati se afla nume mari ca Guta, Adrian, Laura Vass si Copilul de Aur. Magda Ciumac este invitata pentru un dans pe masa, iar bona si Ogica pentru dansul pe perechi. ei au ajutat si la coregrafia primului dans al Ebei cu sotul.

in concluzie un eveniment plin de bun gust.

(textul de mai sus este un pamflet si trebuie trata ca atare)

CVul lui Grigore

nume: Grigorescu
prenume: GRIGORE
sex: masculin
nationalitate: comunitatea internationala a lamailor
rasa: galbena-lamaie
Studii: 1. Facultatea de Lamaiologie 
             2. Cursuri de aciditate
Premii: Sexiest LAMAIE alive, Best dressed LAMAIE, Best Director for a lemon motion picture. diverse premii pentru cel mai sexi lamai.

ocupatie: editorialist pe blogul lui Claudiu.

( toate textele scrise de Grigore sunt pamflete si trebuie tratate ca atare)

need some help?

ma gandeam zilele astea la cartile alea tampite pe care dai 10 ron si care urmeaza sa te ajute sa iti gasesti fericirea sau sa  faci un sac de bani. si ma gandeam de ce ar cumpara cineva asa ceva? nu stiu. ma gandesc ca vor sa se cunoasca. ca vor sa citeasca ceva ce ei nu pot sa spuna sau sa scrie. adica... cauta o experienta traita, simtita, dar lipsita de cuvinte. cauta vorbe pentru sentimente si experiente. si asa imi dau seama ca avem nevoie de o confirmare a experientelor pe care le avem. o confirmare pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce facem. asta este problema societatii in care traim. necesitatea asta tampita de a da explicatii. avem o libertate totala sau cel putin asa prevad Constitutiile sau etc. dar ni se pare ireal sa nu dam cuiva explicatii despre ceea ce facem. nu stiu daca asta este o consecinta a odiosului comunism. ma rog. e teribil. si inca ceva. de ce vrem sa cumparam viata de la taraba? de ce vrem sa citim despre viata cand avem posibilitatea de a o experimenta? aici nu cred ca mai sunt in stare sa gasesc un raspuns.

veche, dar tare si de vara

Nick Kamarera & Deepside Deejays - Secret ride
Asculta mai multe audio Muzica

3

am vazut in seara asta 4 luni 3 saptamani si 2 zile si cred ca acum mi-am dat seama cu adevarat ce calvar era epoca asta de poleiala cu aur. si daca pana acum am avut cateva retincente in ceea ce priveste moartea lui Ceausescu si am crezut o perioada ca nu ar fi trebuit sa moara, acum, la cald vorbind imi dau seama ca pana la urma Maretul Carmaci ( analfabet de prima clasa) si-a meritat soarta pe deplin. pentru fiecare umilinta pe care au indurat-o cei care au trait acele vremuri. pentru fiecare coada la care stateai pentru a cumpara minimumul de hrana, pentru noptile de frig, pentru lipsa elementara a unor produse si servicii. pentru umilinta crunta de a  nu avea pentru ca nu esti lasat si pentru frustrarea si lipsa elementara de bun simt pe care a insuflat-o romanilor. spaga, mitocanul, neamul prost si mai ales decaderea adevaratelor valori. vedeam in film cum niste cacate de receptionere cu trei clase la seral vorbeau cu un dispret iesit din comun oamenilor. ma uitam la rautatea cu care se comportau unii cu altii, o cruzime dusa pana la sadism. si cred ca pentru prima data am inteles ce este cu nenorocirea  asta de comunism.

titlu+anunt=post

ma uitam si eu pe blogurile altora, ca vorba aia trebuie sa vezi cum este si pe altii ca nu ai cum sa faci ceva tare sau sa scrii ceva tare daca nu comunici cu diferite persoane, iar eu consider ca pana si o imagine este indeajuns sa ma faca sa imi dau seama ce fel de om este cel cu care vorbesc. nu e vorba de superficialitate. am asa un mare simt. ma uit la ceea ce am scris si imi dau seama ca am inceput o fraza kilometrica pe care nu am mai dus-o la bun sfarsit, dar ma rog. avand in vedere ca este blogul meu, scriu cum vreau si ce vreau. asadar. am vazut ca lumea are un titlu asa profund. adica nu profund, dar parca nu are cum am eu. CLAUDIU. simplu. fara nimic. nu stiu cum mi-am dat seama de el. ma rog. as vrea sa il schimb, dar parca nu ma lasa sufletul. dupa ce mai bine de un an am avut titlul asta, parca e asa, lipsit de suflet sa il schimb. un fel de lipsa de respect fata de cei care au intrat si au citit ceea ce am scris pana acum. nici nu imi vine sa cred ca am scris despre asta si ca intr-un fel pun in dezbatere publica numele blogului ( mama, cat de oficial si ceremonios a sunat asta, dar ma rog..).

(urmeaza sa adaug un fel de rubrica permanenta pe blogul meu. un mic gossiper. gossiper. ce ma amuza cuvantul, dar ma rog. o sa il cunoasteti pe cel mai tare editorialist. nu spun mai mult. apare saptamana asta. cred. sper. Grigore abia asteapta sa fie lansat)

I Gotta Feeling

anul asta nu fac previziuni si nici macar nu am de gand sa imi pun cateva dorinte. bine, dorinte daca e sa fie imi pun vreo doua-trei ( zic si eu ca doar am  mai multe, doua-trei cu adevarat dorinte, restul mici superficialitati). previziuni nu fac nu de alta dar am asa un fler la a ghici ceea ce se intampla incat ma abtin. stiu sigur cateva lucruri despre mine si despre ceea ce am de gand sa fac. nu ma refer la scoala, strict, ci in general. oricum cred ca va fi un an bun,  chiar foarte bun.