fan-fic

stiti ce este fan-fic? termenul vine de la fan-fiction. conceptul este foarte simplu (si ilegal spun eu). fanul unei carti scrie la randul sau o poveste cu personajele sau pornind de la actiunea din cartea citita sau indragita. un soi de rescriere a ceea ce un autor consacrat a scris. fan-fic-urile de la The Vampire Chronicles au enervat-o pe Anne Rice care nu este deloc de acord ca personajele ei sa fie preluate de altii. alta scriitoare importanta care se opune acestui tip de literatura este JK Rowling.

personal, cred ca fan-ficul este un soi de plagiat si plagiatul este furt. nu cred ca cineva are dreptul sa se foloseasca de ceea ce o persoana a creat. cum ar fi daca ne-am apuca acum si am scrie cateva volume din Ciresarii? sau am rescrie unele carti importante. din punctul meu de vedere, legea ar trebui sa pedepseasca acest gen de manifestare care a umplut internetul. nu ai dreptul de a te folosi de ceea ce a creat cineva, indiferent daca o sa castigi bani sau nu.

acum cateva minute (deci este un post la cald ceea ce scriu aici) am citit pe net un fan-fic romanesc despre Twilight. pana la urma nu cred ca este importanta cartea in sine cat mai mult intentia celui care a scris pornind de la cartea respectiva. am ramas socat sa vad ca de acolo se poate extrage un adevarat roman. cartea (pentru ca se poate numi si asa) avea aproape 20 de capitole si cred eu ca ar reusi sa faca un volum de 300 de pagini. desigur, nu am citit tot, ci doar un capitol.

am fost foarte mirat sa vad ca cea care a scris are talent.
actiunea curgea, era o atmosfera aparte acolo. era ceva ce merita citit, dar problema era ca nu exista originalitate pentru ca personajele erau preluate (asta ca sa nu zic direct furate) de la o autoare care vanduse milioane de exemplare. am ramas cu un gust amar pentru ca fata respectiva putea sa scrie ceva extrem de bun, dar nu. a preferat sa ia ceva care deja exista pe piata. pe blogul acela am mai observat si alte fan-ficuri la fel de bune. sincer, chiar avea talent.
daca stau bine sa ma gandesc, ei, aceasta manifestare ii face foarte rau. de ce? ii omoara talentul pentru ca nu creaza, ci copiaza, plagiaza. mare pacat.

indiferent cat de bun este produsul final (si la cum este scris Twilight se pot obtine foarte usor produse finale mai bune) lumea trebuie sa invete ca nu asa se procedeaza. talentul nu inseamna doar cateva randuri aruncate pe hartie sau intr-un document in Word (asa as avea si eu talent ca doar scriu pe blogul asta de atatia ani). inseamna tehnica de scriere, tehnica de lectura (Rebreanu spunea ca daca un scriitor este dator sa citeasca literatura pentru ca ea este meseria lui si trebuie sa cunoasca ce se intampla in bransa) si originalitate. orice preluare, repet, nu este decat plagit, copiere, furt.

oamenii care scriu pe net au mult talent (nu ma refer la mine, sincer, eu facand parte din categoria celor care scriu pentru ca le place, dar nu inseamna ca au si chemare sa faca asa ceva) si este pacat sa il irosesti. este chiar o risipa. si cand am vazut acolo cateva romane... nu dau link sau nume. nu trebuie, nu critic o anumita persoana, ci un curent in sine. oamenii trebuie sa inceapa sa incerce sa fie creativi, altfel, nu merge.

recitire

astazi m-am apucat sa recitesc (in germana de data asta) Barbati care urasc femeile de Stieg Larsson. o fac doar pentru ca am nevoie de putin exercitiu pentru germana. o nebunie. big like.

wow

niciodata nu as fi crezut ca un scriitor se chinuie atat de mult pentru a scrie o fraza. azi am facut Doamna Dalloway si am ramas masca atunci cand am vazut cat de complexa e si mai ales cum, daca e sa iei un cuvintel, darami o constructie pe care foarte multi ar considera-o indestructibila.

general

acum ca am aflat ca am intrat la Litere si sunt sigur de asta pentru ca am putut sa pun degetul pe hartia aia pe care era trecut numele meu, am inceput sa ma gandesc la cum o sa fie. stiu ca exista profesori buni si ca mai mult, sunt mult  mai bine pregatiti decat cei pe care i-am avut la liceu. nu de alta, dar cred ca si eu sunt mai bine pregatit in anumite prinvinte decat petardele pe care le-am avut in cate un an la catedra.

si cum stateam eu asa si ma gandeam, m-am uitat pe lista de cursuri si nu stiu de unde a venit asa in mintea mea, gandul ca eu nu as citi cat trebuie. m-am gandit eu ca Stephen King e tare cand te plictisesti, dar ce te faci cand ajungi la facultate si te intreaba ala de Balzac si te gandesti ca nu ai citit. bine, pot zice ca nu conteaza ca pot sa fentez, ceea ce chiar pot sa fac. eu vreau sa termin pe bune si vreau cand plec de acolo sa am o cultura mai mult decat generala. nu de alta, dar eu nu suport sa fac lucrurile, nu neaparat pe jumatate, dar nu imi place sa nu fac lucrurile bine. ca multumesc lui Dumnezeu, am de unde sa vin si unde sa ma duc zilnic.

ma gandeam ca am citit foarte putin. asa ca la inceputul saptamanii, am fost la biblioteca si l-am lasat la o parte pe Koontz si m-am adancit in partea cu literatura romana de unde am ales cateva carti scrise de cei care imi vor fi profi. trebuie sa spun ca exista o colectie foarte buna si foarte completa la biblioteca publica, ceea ce ma bucura nespus pentru ca unele carti fie sunt greu de gasit, fie sunt cam scumpe. am luat de acolo niste carti si acum ma chinui (!!!) sa termin Mos Goriot al lui Balzac.

m-am apucat de cartea asta la inceputul saptamanii. eu cumpar saptamana de saptamana, cartile de la Jurnalul National, cele mici si foarte ieftine pentru calitatea foarte buna pe care o au. Mos Gorit e p carte foarte tare, foarte draguta, de foarte mult bun simt, extrem de bine scrisa. cred ca este primul Balzac pe care il citesc cu placere. acum. imi dau seama cat de greu am citit cartea. cat m-am chinuit. se vede ca am inceput sa imi pierd indemanarea daca pot sa o numesc asa. inainte, cand nu eram chiar asa de absorbit de aceasta minunata si inutila literatura de consum, parca era mult mai usor sa inteleg o carte. de cand am dat de entertainmentul acesta, parca e mai greu asa.

in orice caz, romanul este foarte bun si il recomand. am scris un post atat de lung, doar pentru a spune ca citesc mult mai greu literatura de calitate. e si de asteptat pana la urma. in orice caz, am de gand sa ma apuc sa citesc ceva mai de calitate. si saptamana viitoare, dupa ce o sa termin Salonul Rosu al lui August Strindberg, un suedez, am de gand sa ma apuc de Thomas Mann, de Casa Buddenbrook.