retrospectiva 2008

1. ianuarie

in ianuarie tin minte ca eram alarmat si abia asteptam sa vina cei de la RDS sa imi instaleze internetul. eram in pe bara. eram aproape nimeni, nu aveam acces la lume si lumea nu avea acces la mine. aceasta cred ca a fost perioada marelui gol.marele vid, marele intuneric.

2. februarie

in februarie am avut internet. am descoperit pe deplin de aceasta data miracolul suprem al messengerului. acum a avut loc iluminarea mea. tot in luna asta mi-am facut primul blog. pe un site care imi daduse un link aiurea. tin minte ca era si un fel de top al celor mai tari bloguri si reusisem sa am foarte multi vizitatori. asta pana cand au inceput sa lase commentui si altele. atunci s-a stricat totul. si l-am sters. cu mare parere de rau. primul blog, prima mare iubire.

3. martie

am facut blogul asta. la inceput era ceva asa, discret, mai pe ascuns si foarte multa vreme a ramas asa. adica foarte greu l-am mai dat si altora si mai ales foarte tarziu. ma intrebam ca daca lumea nu vede ce am scris eu, ce rost mai are sa mai scriu, ce rost are sa mai umplu pagini, randuri si sa aglomerez blogosfera si asa supraincarcata. nu am stiut, dar nici nu am sters blogul. era asa.... dirty little secret... bine, poate mai curat pentru ca nu era nimic de rau. in luna asta am facut 100 de views pe hi5. party. mare party.

4. aprilie

in aprilie am vazut A Walk to Remember care s-a dovedit a fi un film de neuitat. cred ca asta a fost cel mai tare lucru pe care l-am patit in aprilie. cred ca au fost mai multe, dar am uitat. si acum cand scriu randurile astea imi dau seama ca fac o mare greseala si ca imi scapa cate ceva, dar orium asta e mai mult o retrospectiva a blogului. superb film. am si post despre el. aprilie.

5. mai

in mai am scris cel mai mult, dar cred ca a fost asa, mai mult la misto, mai mult pentru ca imi placea sa ma iau de unele persoane sau sa comentez. am vorbit despre elodia si am scris un post care mie cel putin imi place foarte mult si am devenit maniac mondenii. a fost poate cea mai relaxanta luna, cea in care nu am filozofat nimic. se simtea deja miros de vacanta. sfarsit de sezon la Desperate Housewives. aveam sa astept aproape 6 luni (!!!!) pentru un episod

6. iunie

libertate sau nu. in iunie am fost in excursie, la manastirile din nordul moldovei. a fost marfa, eu cel putin asa am considerat desi daca stau bine sa ma gandesc am avut ceva de comentat la vremea respectiva. nu stiu ce, dar a fost ceva. oricum aia a fost prima si cea mai tare excursie cu diriga. tot in iunie am inceput sa vorbesc pe messenger cu alina. atunci am inceput sa vorbesc cu ea si sa vorbim. mult. foarte mult.

7. iulie

vara

8. august

cald si naspa. am citit foarte mult si am neglijat foarte tare blogul. am scris rar si cred ca si foarte prost. am observat ca am ceva cu a scrie bine si a scrie prost. nu stiu de unde, oricum foarte urat. mie oricum imi plac sau cel putin sunt de acord cu toate articolele mele caci altfel nu le-as fi postat. voiam la scoala. Eveniment!!!!!!!!!! MAGDA CIUMAC. posturi multe despre ea.

9. septembrie

grandios inceput de scoala. oboseala, trezit devreme. oricum, imi place din ce in ce mai mult la scoala plus ca imi face foarte mare placere sa stau la scoala. nu imi place ca este nevoie sa ma scol devreme. oricum a fost tare. marele inceput al sezonului cinci din Desperate Housewives. tin minte si data 28 septembrie. dupa aproape sase luni de asteptare.

10. octombrie

in octombrie nu imi mai amintesc ce am facut. nu stiu de ce, dar am uitat cu desavarsire.aaaaaa. da. am scris cel mai tare articol, Eu si Moda

am ras foarte mult. si ma pregateam de PEEP

11. noiembrie

a fost PEEPul la inceputului lunii si a fost foarte tare. o saptamana intreaga cu alti oameni, veniti din afara, cu alte obiceiuri. frumos. a fost si foarte obositor, dar foarte frumos. poate cel mai tare eveniment al anului. marfa, cel mai marfa.

12. decembrie

ulima luna din an, ziua mea, 18 ani. nu am simtit nicio diferenta, dar trecem cu toata gratia din lume peste.  in luna asta am luat o decizie. anul viitor, adica in clasa a douasprezecea nu o sa chiulesc deloc pentru ca imi va parea foarte rau atunci cand nu ma voi mai duce la scoala si cand totul se va schimba.

CONCLUZIE

poate cel mai frumos an. nu stiu ce imi doresc pentru anul viitor, poate ca ar trebui sa vreau ca totul sa mearga la fel, sa fie la fel de funny si asa mai departe. si sa nu mai folosesc atat de multe englezisme. asa. cam atat.

categoria si grupul

definirea...asta este ceva care ma enerveaza la culmea si mai inainte de toate este nevoie sa precizez ca acesta nu este un post din categoria "ma enerveaza". e ceva care mai mult ma ingrijoareaza si ceva la care ma gandesc de cand scriam postul trecut. atunci am vazut si mi-a venit ideea de a scrie despre asa ceva. adica nu pot sa inteleg de ce are lumea nevoie sa se defineasca, sa se includa intr-o categorie, sa faca parte din ceva. e un pic aiurea sau cel putin asa vad eu sau asa mi se pare mie. de felul meu eu sunt genul de om care nu prea suporta sa fie inclus intr-o categorie ( si ca o paranteza si ca o "aroganta" vorba lui Gigi Becali, va spun ca pentru mine nu s-a inventat inca o categorie si acum puteti sa radeti si toate cele sau sa lasiti un comment de  gen, "modestia asta" sau "lipsit de modestie"). eu nu cred ca poti fi inclus intr-o categorie. adica poti fi inclus, dar nu vad dupa ce criterii esti trecut in acea categorie. oricum. ma mai gandesc ca de cele mai multe ori oamenilor nu le place sa fie inclusi intr-o categorie, dar primul lucru pe care il fac este sa faca parte dintr-un grup care sa le aduca incadrarea intr-o categorie. e asa sau pe dincolo. ne ferim de ceva ce condamnam si mai ales vorbim de originalitatea ce nu poate fi obtinuta daca esti incadrat intr-un sablon bine-determinat. imi dau seama ca acesta este un rau necesar. incadrarea aceasta ne aduce refugiul si confortul de care avem nevoie, pentru ca nu este vorba doar de protectie, este vorba si de confort, e ceva ce intra la categoria  "sa ai spate". si spatele asta este o incadrare si integrarea intr-un grup. si atunci de unde vine razvratirea asta impotriva grupurilor si a catalogarilor si prejudecatilor, cand noi tocmai asta facem si vad ca ne conformam in aceasta situatie? de ce?

cuvantul si cartea

nu cred ca e ceva care sa ma impresioneze mai mult decat o persoana care citeste. nu stiu de ce dar concentrarea aia care se citeste pe fata persoanei respective, dorinta aceea si mai ales relaxarea aceea, nu stiu cum o mai poti vedea pe fata cuiva. e ceva special sa ciesti si nu imi imaginez cum se face ca sunt unii oameni care nu citesc deloc, care nu apreciaza o carte. probabil, nu stiu ce e aia o carte. am mai intalnit si astfel de cazuri, chiar doua. dupa o carte citita de placere, cu drag si mai ales pentru ca simti ca este nevoie sa citesti, va urma cu siguranta si o a doua carte si o treia si asa se face ca te trezesti ca ai citit 50 de carti si apoi si mai mult. eu stiu sigur si va spun ca placerea vine din mers, placerea asta se educa, se controleaza si se slefuieste. poate ca acum nu ne dam seama, dar in timp o sa vedem ca asa este, ca totul vine din mers. aproape totul, dar oricum toata lumea stie ca daca vrei ceva este mare nevoie sa faci si un efort. si uite asa...... nu cred ca este ceva mai frumos si mai placut decat sa citesti. nici messengerul, nici hi5ul, nici nu-stiu-ce. nimic. pentru mine si cred ca si pentru foarte multe alte persoane cititul este o placere. dar cred ca este pentru toata lumea, doar ca nu vrem sa spunem sau ( cazul cel mai probabil ) oameni care nu au descoperit cartea si miracolul acela suprem de care vorbea Arghezi, si anume CUVANTUL.

citat

People always leave.

One Tree Hill

intre Craciun si Revelion

perioada pe care simt ca o pried sau pe care cred ca nu o traiesc este intotdeauna, perioada dintre Craciun si Revelion. acele cateva zile. 4 sau 5. pe alea simt ca le pierd. ca acum. nici nu stiu cand trece ziua, cand se face ora x sau y, cand se intuneca si cand trebuie sa ma duc la culcare; zilele astea e mai mult instinct decat cunoastere.

cel mai cel

in viata ne aducem aminte ce este cel mai bun si cel mai rau. doar atat. oare restul este mediocritate sau este un alt pacat de-al noastru, acela de a alege aiurea lucrurile pe care le tinem minte. oricum un lucru este sigur. in viata preferam extremele, nu de alta, dar ele par singurele ce marita amintite dupa atat timp