de ce il admir eu pe Caragiale

din punctul meu de vedere cel mai mare scriitor roman este Caragiale. cred ca el trebuie sa fie ales scriitor national, nu de alta, dar el e cel care ne-a cunoscut cel mai bine. nimeni nu a reusit pana acum sa scrie mai bine despre romani si romanism decat Caragiale. prostia, lipsa de bun simt, snobismul si parvenitismul ne caracterizeaza si acum. Caragiale si-a inceput opera acum o suta de ani, o suta si mai bine, dar nici macar acum nu si-a terminat-o. e interesant cum zicala ca Istoria se repeta e total adevarata pentru societatea romaneasca. din toate punctele de vedere. noi ne invartim intr-un cerc vicios de mai bine de cateva sute de ani, dar cum in ultima vreme avem foarte multe mijloace de comunicare, reusim sa vedem ridicolul din noi, din societatea noastra. de aceea imi place cel mai mult Caragiale. Eminescu nu reuseste sa gaseasca chintesenta romaneasca. de altfel, nici nu incearca. nu asta era ideea, oricum. ideea este ca IL Caragiale ne-a caracterizat si ne-a surprins esenta. si pe langa ce a zis Caragiale, vreau sa mai adaug si replica unui mare om ca Romania e cea mai tara proasta. e interesant cum reusim sa ne pastram traditiile. si daca e sa privim partea buna a lucururilor, macar defectele astea ne fac unici, ne dau aerul acela de pitoresc.

despre o saptamana care a fost ceva ce nu am mai trait demult

saptamana asta a fost ceva aparte. a fost saptamana in care aproape in fiecare zi am descoperit cate ceva despre mine. progresiv, dar frumos si interesant. nu stiu cate imi erau secrete bine ascunse, sunt sigur ca foarte putine, dar in timpul acesta am ajuns sa gasesc cateva cuvinte care sa le dea sens si profunzime. am descoperit ca doar cuvintele fac unele lucruri adevarate, le dau sens. ma rog, o descoperire americaneasca, dar pentru mine o descoperire.

saptamana asta mi-am dat seama ca nu imi mai plac atat de mult cartile de consum. imi plac romanele de calitate. cred ca este doar o faza, dar am inceput sa citesc carti de calitate si le descopar diferit. le vad mai bine. le inteleg mult mai bine. e ceva aparte. nu stiu de unde schimbarea asta de viziune avand in vedere ca repet aproape in fiecare zi ca eu sunt un mare aparator si cititor de consum. oricum a fost o descoperire aparte.

saptamana aceasta am invatat, de fapt reinvatat, sa citesc si sa gandesc. mai bine si mai mult.

aroganta de a citi o carte

ma gandeam zilele astea la toate cartile pe care le-am citit. au fost cateva sute si desi ar trebui, nu pot spune ca aceste carti spun ceva despre mine si despre pregatirea mea sau despre modul in care eu privesc lucrurile. daca ar fi sa spun in ce masura si cum m-au ajutat cartile nu as fi in stare. nu stiu de ce ma trezesc in aceasta imposibilitate. ma gandesc ca am asimilat practic tot ceea ce am citit si cum unui om ii este greu sa vorbeasca despre sine, asa imi este si mie greu sa vorbesc despre cartile pe care le-am citit. nu ca as fi epuizat stocul...dar am constatat ca in general, citesc beletristica. ma rog. eu vreau sa vorbesc despre altceva.

vreau sa vorbesc despre aroganta de a citi o carte. si despre snobism. desi nu cred ca e ceva rau in a fi arogant pentru ca citesti o carte. din punctul meu de vedere nu este nimic rau in a fi arogant ca citesti o carte, dar conteaza foarte mult si cum o citesti. si aici incep marile probleme si de aici se ajunge ca aroganta aceasta sa devina snobism. si e trist. e trist pentru snobi, dar amuzant pentru ceilalti pentru ca daca se spune ca pentru om cartea este cel mai bun prieten, pentru un snob sau un "poleit" cum il numesc eu, ajunge sa devina cel mai mare inamic. cartile sunt cele mai mari tradatoare daca nu le acorzi respectul pe care si-l cer. bineinteles, depinde si de carte, dar sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi ca o carte sa te tradeze. aici cred eu ca s-a nascut ridicolul si penibilul.

cand citim o carte, pe care nu stim de ce o citim pentru ca lectura este intr-un fel ca religia, nu poti vorbi despre ea, ajungem sa traim diverse stari si cum dupa mai multe beri sau pahare un betiv se imbata, asa si un cititor ajunge sa se imbete. si betia de citire este grava pentru ca nici zeama de varza si nici alte leacuri babesti nu ajung sa te salveze. atunci apare ceea ce eu cred aroganta de a citi. pentru ca atunci omul are sentimentul ca prin lectura a capatat ceva care il deosebeste de restul oamenilor. iar adevarul asta este. e ceva in plus. oamenii sunt fiinte profund laudaroase care au neaparata nevoie de complimente. asa si cu acest cititor. ajungi sa crezi si sa te comporti cu oamenii din jurul tau cu o simpatie izvorata din necunoasterea celorlati. e ceva care se intampla foarte des. si e amuzant sa vezi astfel de oameni care nu sunt in stare sa disimuleze aceste sentimente sau sa nu se gandeasca la ele pentru ca daca nu te gandesti ele nu ies la suprafata. si aici tradeaza cartea. tradeaza pentru ca te poate arunca in penibil. cum? simplu. prin natura umana care citeste si percepe lucrurile diferit, iar atunci cand cineva ajunge sa citeasca, citeste in mod individualizat. si sa te tii. de aici incepe problema poleielii.

am vrut sa spun ca suntem aroganti cand citim. suntem. nu avem nevoie de motive, de altfel, noi niciodata nu avem nevoie de motive pentru ca suntem in stare sa ne descurcam fara ele ( sa le vedem acum si pe ele cum se descurca fara noi ). e un ceva care exista in fiecare dintre noi. ca o stare de spirit. ca un sentiment. ca o atitudine. si desi nu pare sa fie aroganta, alt cuvant care sa o defineasca mai bine, nu exista.

...si sa te tii acum

ma gandeam ca eu nu am nimic cu nimeni. eu nu am persoane pe care sa le urasc sau macar sa dusmanesc sau ceva de rau. eu nu sunt suparat pe nimeni si nu am conflicte deschise cu nimeni. nici macar mici razboaie reci nu exista. si asta ar trebui sa ma bucure pentru ca inseamna ca sunt o persoana pasnica, toleranta care a gasit calea de a impaca si capra si varza si ca am ajuns la acel punct in care pot sa spun fara probleme ca nu am nimic cu nimeni. si in loc sa ma bucur ca am ajuns in acest punct si ca am capatat un grad de maturitate, pentru ca din punctul meu de vedere asta inseamna lipsa de probleme cu cei din jurul meu, incep sa imi fac probleme, false probleme. toata lumea are in conflict cu cineva. toata lumea are probleme. lumea se suporta mai greu pentru ca este atat de obtuza. eu nu. eu pot sa spun ca imi permit sa vorbesc cu toata lumea si ca nimeni nu ar avea motive sa nu imi raspunda. si asa imi dau seama ca ceea ce patesc acum nu este normal. ca lumea are micile ei defecte si nebunii si probleme pe care eu, nu se stie sau mai bine spus nu stiu de ce, nu le am. nu ca as vrea sa le am. dar am constatat asa, intr-un moment din acela plin de adevar crud si dureros ca am ajuns o persoana de treaba. bine, mai exista in mine ramasite ale totalei jigodii oridinare care eram inainte, dar acum sunt ma soft asa. si toata lumea din jurul meu care era la fel ca mine s-a schimbat. si a devenit asa...mai soft. partea proasta este ca genul asta de oameni, mai soft, au cel mai mult de suferit si de pierdut. prin regula spun asta. oricum eu nu cred ca o sa am de pierdut, pentru ca eu pierd foarte rar spre niciodata. si oricum nu s-a inventat ziua aia in care eu sa fiu cu adevarat la pamant. si nu stiu de ce am asa sentimentul ca va mai trece destul de mult timp pana ce voi ajunge in situatia aia. oricum. aveam o pata pe creier. ca am ajuns prea bun. daca exista asa ceva. poate ca e mai bine asa, zic eu acum pe un ton optimist, desi nu cred in totalitate ca e bine. ma rog. e mai dificil. deocamdata nici eu nu stiu foarte bine ce vreau. am oricum foarte multa treaba.

(competente)

faza tare e ca am fosr stresat si de fapt, toata lumea a fost stresata de competentele astora. bine. nu era vorba ca am fi fost interesati sau prea absorbiti de ceea ce reprezinta proba asta, dar toata lumea e stresata de ceea ce vor zice ceilalti daca nu iau experimentat. e si sa te tii stres. sau nu stres, dar niste emotii tot au fost. emotii cam mari:)). in orice caz. bine ca am luat experimentat.

Tot, mai putin, realitatea e ca de ani de zile ne nastem, invatam, iubim, muncim, ne inmultim, ne imbogatim sau saracim, inbatranim si intr-un final asteptat murim, in a noastra dulce si unica Republica Nepregatita Romania.

citat din Spada de Bogdan Teodorescu 

Spada de Bogdan Teodorescu

eu nu citesc foarte multa literatura romana, de consum sau de calitate, dar am hotarat ca de fiecare data cand ma duc la biblioteca, pe langa cele trei carti de consum american sa iau si o carte de un autor roman. de preferabil o carte de calitate. si asa din intamplare as putea zice, am vazut Spada, roman pe care am vrut sa il cumpar, dar care era intr-o editie de o calitate execrabila, asa ca am preferat sa il gasesc la biblioteca. si l-am gasit intr-o editie foarte buna.

intr-o prima faza am crezut ca este vorba de un roman politist in care comisarul X si politistul Y, prind criminalul. dar nu a fost asa. a fost ceva mai interesant. mult mai interesant. in carte este prezentat cazul unui criminal in serie, dar crimele cad pe locul al doilea.

intr-un Bucuresti pe care toti il cunoastem incep sa fie asasinati tigani care au antecedente penale. modul de operare este simplu. cineva le taie gatul cu o sabie, de aici asasinul primeste numele de Spada. numarul de victime creste, iar autorul evita sa dea detalii sangeroase sau sa prezinte scene macabre. apoi incepe nebunia. Presedintele, liderul opozitiei, media, dar si diplomati europeni intra in scena si se aduce in discutie o problema posibila. conflictul dintre tigani si romani. si in mod cert se va ajunge la un astfel de conflict in viitorul apropiat. se lanseaza parari despre caz si despre situatie si este prezentata o Romanie impartita in doua tabere. cei care cred ca Spada este un asasin cu sange rece si cei care il considera un eliberator, un om al justitie ce se lasa asteptata.

am fost suprins de realismul cu care autorul descrie toata situatia. sunt sigur ca daca vreodata se va ajunge la un astfel de conflict se va intampla exact ca in carte. si aici pot sa spun ca se va intampla intocmai. dar partea cu adevarat interesanta a cartii este cea in care sunt prezentati oameni politici. cred ca mamele lor nu ar fi fost in stare sa ii descrie mai bine si desi au nume fictive am reusit foarte usor sa imi dau seama de personajele din lumea reala pe care le reprezinta. e prezent acolo Basescu, Geoana, dar si Corneliu Vadim Tudor. sunt toti acolo. si tot din carte am invatat cum se face ca unele ziare ii lauda pe unii si cum altele nu fac decat sa ii dezaprobe pe aceiasi laudati. e vorba de coruptie. si e trist asa. am descoperit cum interesele de partid sau de imagine fac din presa noastra un instrument politic. nu ca ar fi fost ceva ce nu ma ducea capul, dar e altceva sa vezi atat de bine exemplificat. e altceva.

in concluzie, nu pot decat sa va spun ca Spada este un roman pe care sigur il veti gusta. nu e unul politist. nu l-as numi asa. desi pare fortat, as spune despre el ca este un roman de moravuri. un roman in care ni se arata si demontreaza ca noi, romanii, nu suntem neaparat un popor tolerant, cat suntem unul ospitalier. o carte deosebita.

despre tinerete si fericire

cand eram mai tanar (nu ca acum as avea suta de ani, dar am trecut prin cativa ani) era mai usor sa fiu fericit. nu stiu de ce. era cliama, era lipsa tehnologiei. nu stiu ce era. dar era asa de usor sa fii fericit inainte. nu pentru ca nu as fi avut probleme. ca si atunci aveam ceva ce eu numeam probleme, dar nu erau asa de grave. nu era asa.

nu era nici simplu, dar nici atat de greu. 

..the ugly, but ugly truth

cel mai urat adevar este ala pe care il constientizezi cand ai lumea la picioare. ala e cel mai urat. si cel mai dureros. bine, durerea provine in parte pentru ca te afli intr-unul din cele mai importante momente sau mai fericite din viata ta. dar doar in parte. in parte. pentru mine, adevarata durere provine de la adevar in sine. si ceea ce este mai nasol este ca eu mereu am astfel de momente de luciditate. nu stiu cum sa va zic, dar am asa un radar si cand am lumea la picioare, cand cred ca pot face orice sau cand sunt in al noualea cer, atunci sigur ma bate mintea si scot o prostie din asta. o mare prostie. o foarte mare prostie. si ceea ce e si mai urat este ca adevarul asta e si adevarat. mama! si ce ma mai enerveaza cand este foarte adevarat. am constatat de-a lungul timpului ca nu tot adevarul este adevarat. nu tot. sunt doar parti. si asa imi mananc eu timpul. n-am probleme ca dau bacu' sau mai stiu eu ce. eu la chestii din astea ma gandesc. si macar daca as fi un cautator al adevarului. nu sunt. nu am fost niciodata si nici nu cred ca voi fi vreodata. cred ca m-am ferit foarte mult de adevar. nu din lasitate. ca nu sunt las. adica am o mie de mari defecte. dar las nu sunt. nu caut adevarul pentru ca nu am ajuns la varsta la care sa vreau sa il gasesc si mai ales nu il caut pentru ca stiu ca daca il voi gasi va fi adevarat si cand va fi adevarat nu va mai fi la fel de frumos. adevarul nealterat, necontaminat de mintea asta a noastra e nul. sau aproape nul. oricum. e ofilit. eu vreau sa il redescopar si sa am satisfactia asta. e o mica satisfactie, dar o vreau. sa para a fi o victorie. eu vreau sa descopar un adevar proaspat si original. din pacate pentru mine, eu gasesc doar the ugly truth

nu imi place

daca e vreun cuvant care sa ma enerveze in mod special e maturizare. nu stiu de ce, dar asa ma scoate din sarite. adica stiu de ce ca doar am motive sa nu imi placa. in primul rand nu imi place cum suna. prea aiurea. foarte aiurea. nu pot sa il sufar. in al doilea rand ma enerveaza notiunea. pentru ca eu nu cred neaparat in maturizare cat cred in trecerea timpului si acumularea de experienta ceea ce inseamna maturizare. dar tot ma enerveaza cuvantul. nu stiu. imi dau seama ca nu am motive sa nu imi placa. si totusi nu imi place. deloc. de tot. never.si sa nu se creada ca sunt vreun intarziat din ala care nu stie pe ce pamant traieste. nu. nu sunt. din contra. am o doza mare de.... de ceva care ma face .... neah! nu imi place acum pentru ca incep sa vorbesc despre mine. nici nu stiu despre ce e vorba in postul asta. pun si eu un titlu. asa. sa fie. nu stiu cat de bun este, dar...

Top 10 seriale

pentru ca tot am vorbit despre cum ma dezamagesc serialele americane, as vrea acum sa fac un top al serialelor mele preferate. pe care le recomand.

1. Friends - genial.
2. Desperate Housewives 
3. Nip/Tuck
4. Grey's Anatomy - Ellen Pompeo este superba
5. One Tree Hill
6. Melrose Place (2009)
7. 7th Heaven - am vazut toate sezoanele.
8. CSI (oricare)
9. True Blood
10. Sex and the City

urmeaza sa mai adaug cateva, de asta sunt sigur. cred ca vor urca in top Heroes, Dexter si The Tudors

cum ma dezamagesc cateodata serialele americane

ma dezamagesc uneori serialele americane. pare greu de crezut avand in vedere ca americanii fac cele mai tari seriale din lume, de o calitate superioara, dar sunt sunt unele schimbari in scenariu care ma fac sa imi pun unele intrebari. eu am mari probleme cu scenariul si am foarte mari asteptari de la scenariu, de aceea nu pot sa inteleg de ce uneori se schimba brusc linia pe care o urmeaza un serial. din punctul meu de vedere, orice schimbare brusca este buna si interesanta pe moment, apoi arata ca nu suntem pregatiti pentru o schimbare atat de mare. si aici nu ma refer doar la superficialitati precum filmele, ci si la noi ca societate.

eu am inceput sa ma uit la Grey's Anatomy despre care spuneam mai demult ca este cam furaciune dupa ER. si este cam furaciune dupa ER, dar asta nu conteaza. in primele trei sezoane, personajele erau interni, iar in sezonul patru totul s-a schimbat si ei au devenit rezidenti. si de aici bucuria primului episod din sezonul al patrulea, dar dezamagirea de mai apoi. au disparut personaje. in primul rand, Addison Montgommery pe care nu am pre putut sa o ingit la inceput pentru ca eram fascinat de frumusetea lui Meredith. in orice caz, am fost atat de dezamagit atunci cand am vazut ca ea lipseste. parca se distrusese ceva. era un gol. un gol imens pe care nu au reusit inca sa il umple. in al doilea rand, plecarea lui Preston Burke personaj care nu mi-a placut niciodata, dar am considerat ca plecarea lui a fost brusca si din mare si important personaj in sezonul trei, a disparut cu totul in patru. de ce?

pe mine ma deranjeaza foarte tare schimbarile astea bruste pentru ca stiu ca le fac cu greu fata. ma adaptez foarte greu. foarte greu, poate mult prea greu pentru o persoana tanara cum sunt eu. ar trebui sa fiu mai deschis. sunt, dar bruschetea nu ca ma ia prin surprindere, ma prinde asa in vartejul ei si apoi cand imi da drumul ma face sa imi dau seama cat de aiurea e. asa si cu schimbarile astea. e ca atunci cand Rachel s-a mutat din apartamentul Monicai (Friends) sau cand dupa patru ani de liceu, cei din One Tree Hill s-au intors dupa facultate. nu imi place asa. deloc. dar deloc. dupa cum spunea Rachel It's the end of an era. asa ma dezamagesc pe mine cateodata serialele americane.

redesign

am hotarat sa renunt la temele alea complicate si sa aleg ceva simplu, facut de mine care sa reprezinte ceva. folosesc una din culorile mele preferate ( imi cer scuze pentru ca nu stiu daca gri este considerat culoare, eu stiu ca doar alb si negru sunt non-culori si de aceea imi permit sa consider griul culoare) adica gri si am incercat sa dau si putina viata prin ceva mai deschis, cum este verdele. oricum imi place asa. e mai simplu, dar mai tare. cred eu. daca nu va place, lasa-ti si voi un comentariu. mai mult ca sigur nu voi lua in considerare ceea ce spuneti, dar e un gest decent, zic eu sa va intreb ce parere aveti.

:)

respect

exista persoane pe care eu nu pot sa le respect. nu pot si nu pot. adica numai cand le vad fetele alea de pampalai si cand imi aduc aminte de cat de joasa speta sunt, simt ca ma ia cu nervi. cred ca asa se explica de ce nu am asa de mare incredere in Romania si ceea ce urmeaza sa devina tara noastra. nu pot sa respect si ma amuza teribil unele faze. ce politicieni sunt profesori universitari. oameni care au ratat in viata si care acum au pretentii politice si pedagogice? sa fim seriosi. si unii se mai mira cum de noi nu bagam in seama pe nimeni. uite de aia. ca fata voastra e buna pentru divertismentul de joasa speta, nu pentru functiile pe care le aveti.

coduri

s-a invatat romanul cu foarte multe coduri. acum nu ploua tare, e cod galben. nu ninge viscolit. e cod portocaliu. asa e lumea acum. in caduri:)). mai mare rasu'. pe bune. mai mare rasu'.

urmeaza

e interesant ca de fiecare data cand ma gandesc la ceea ce voi face, la ceea ce voi deveni, intr-un cuvant la viitor nu ma vad acompaniat de foarte multe persoane pe care acum le cunosc. sau care imi sunt in preajma. adica exista, bineinteles, oameni care sa stea langa mine in poza asta pe care o am despre ceea ce voi facem darsunt foarte putine. foarte putine si tocmai pentru ca sunt atat de putine ajung sa ma intreb de ce? si ma enerveaza la culme cand imi pun intrebari pentru ca eu am prostul obicei de a raspunde. si cand imi raspund...uite ca la faze dastea nu vreau sa ajung. ( am ajuns sa scriu asa cum vreau, avangardist, sa nu tin cont de gramatica sau de punctuatie si ortografie). alta e problema. si nu cred ca e problema. e foarte tare pe de o parte, nu de alta, dar imi dau seama ca sunt obisnuit sau ma gandesc sa incep multe lucruri. am capacitatea de a ma adapta la noi inceputuri. asta imi place la mine. astea eu unul din lucrurile care imi plac la mine. ma rog. oricum... e tare, cred eu. si trist. tot eu cred. si tot eu cred ca e contradictoriu. si asta imi place.

nu-i asa ca toata lumea e curioasa sa afle ceea ce se intampla pe DN1? nu-i asa ca toata lumea moare de nerabdare sa afle ce se intampla cu zapada asta si mai ales cu turistii de la munte? stati linistiti, nu de alta, dar sigur diseara o sa fie stirea stirilor. ma gandesc ca pana si stirile astea sunt in pana de idei. culmea. parca il si vad pe CR Tanase in direct sa ne dea informatii despre infernul alb. ce lipsa de imaginatie pe noi!

grigore, politica si opinia publica

ziele astea am fost asaltat de evenimentele din politica. ce ma asalta Magda Ciumac cu informatii care mai de care mai zapacitore la Otv, dar cat de tare a putut sa ma zapaceasca politica. a fost un extaz sa vezi lumea la tv, oameni politici bineinteles, care isi dadeau cu presupusu' si din cand in cand mai aruncau cate o glumita, nu de alta, dar se potriveste in context cu politica, sa destinda atmosfera. si multe s-au mai intamplat saptamanile astea. am strans cat mai multe informatii, dar ma refer doar la doua din ele.

Flacara violeta

...dupa zicala batraneasca Arza-te-ar focu' a aparut flacara violet. violet ca la aragaz. nu stiu cum se face ca flacara asta violet este trimisa de la psihoterapeut care prin energia mintii sau nu stiu ce, a facut, sa vezi ghinionul, ca Geoana sa piarda alegerile. eu m-am gandit destul de mult timp si am facut si cateva cercetari, nu de alta, dar am nevoie de informatii pertinente. am vorbit cu o celebra psihoterapeuta, Cactusa. doamna Cactusa mi-a spus ca flacara asta apare la drum de seara, cu nevoie de belsug si de viata si imbarligare. deci e mare necaz daca apare. asa. acum sa inteleaga toata lumea de ce s-a suparat Geoana!

Opinia publica

in Romania nu conteaza daca ai sau nu o parere. adica e complet irelevant, iar insuri presedintele nu da trei cepe degerate pe ceea ce crede lumea. vorba vine, lumea e invidioasa si rea, si cum Base s-a gandit sa faca ceea ce propovaduieste Nikita, adica sa nu bage in seama rautatile lumii, am aflat, cu o rasuflare de usurare, ca nici ceea ce cred europenii despre noi nu conteaza. pana la urma faptul ca suntem facuti tigani si cersetori nu conteaza. asa ca ce daca in afara ziarele o critica pe Elena Udrea? sa stea in critica lor acolo. ca ea tot ramane. si imaginea noastra in lume? pai ce am fost vreodata de asa de vaza sa ne facem acum de rahat?

(postul este un pamflet si trebuie tratat de atare)

ghici cine

Asculta mai multe audio Muzica

( cred ca asta este cea mai tare/fantastica/realista melodie despre ceea ce indura romanii. dedicatie speciala pentru toti ratatii si ratatele europene-nu se faceau de ras destul aici trebuia sa se afiseze si in afara)

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi

Si noi stim c-a trecut mult timp
Va trece inca pe-atat presimt
In 10 ani mai prind
Cativa ce mint,cativa ce tin sa plece
Las`ca trece
Romanu`i facut sa-nece
Amaru` cu sange rece
Cand da de necaz
Petrece cu o bere la rece
Se`ntrece...
Zi-mi de ce furi!
Da` cat mai vrei sa furi ?
Nu vezi ca suntem multe guri?
Si stim cu totii ce-nseamna sa-nduri
Dar cate cazaturi sa-nduri ?
Cam cat te bucuri si cat injuri?
La cate lucruri poftesti din jur?
Si esti sigur ca n-ai destul!

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic,yo!
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit,am facut totul din nimïc.

Si-ai mei sunt sigur ca ai tai
Nu m-au crescut cu vanatai
M-au invatat cum sa n-o iau pe alte cai
Mi-au explicat ca lumea-i rea
Si viata-i grea,si tre sa fac cumva ceva
Mi-au spus ca odata si-odata se duc
Si tre sa ma agit ca tre sa ma lupt
Ca timpu` trece dintr-un foc
Ma plimba din loc in loc
Ma schimba dupa noroc
M-alearga doar pentru un singur vot
Lumea simte,vrea fapte nu cuvinte
Un simplu om sa fie presedinte!

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic eu
Nu ne-am nascut in locul potrivit
Nu, nu, nu ne-am nascut in locul potrivit
N-am primit,am facut totul dïn nïmïc.

se cam poate, dar nu ne dam seama sau nu vrem

nu stiu daca a observat cineva, dar am ajuns sa fim si noi in unele domenii cam la acelasi nivel cu europenii. si aici ma refer la muzica, mai precis la muzica asta comerciala. am ajuns sa avem si noi anumiti cantareti care ar putea foarte usor sa ne reprezinte prin afara. am ascultat cateva melodii care au versuri decente. am scapat se pare si noi de nenorocirile alea de melodii in care cuvinte ca baby, love, honey si de vreo inca sapte-opt ori honey. se pare ca mergem pe drumul cel bun chiar daca in Romania exista o singura directie in care evolueaza muzica. asta nu este important. important este ca avansam.

si lumea nu stie, dar cultural suntem destul de europeni, destul de avansati. din pacate noi vedem la tv curve ordinare, panarame de Dorobanti si prosti cu bani, dar europenii au prilejul sa vada piese de teatru si filme romanesti de foarte buna calitate. ei sunt intr-o oarecare masura mult mai familiarizati cu valul cultural romanesc decat suntem noi. noi asa suntem. mai otvisti si mai fraieri. se pare ca cei care vad primii si care rasplatesc oamenii cu talent sunt cei care conduc lumea, nu neaparat pentru ca au bani, ci pentru ca sunt persoane culte, iar cultura a fost si va fi mereu principalul factor al progresului.

obiceiuri proaste

am vazut ca pe langa faptul ca nu prea mai citesc atat de mult cum o faceam inainte am mai luat si alte cateva obiceiuri proaste, lucruri pe care pana acum nu le faceam. in primul rand, scriu foarte rar pe blog. foarte. adica erau vremuri cand scriam atat de multe si zilnic intram sa vad ce am scris si ce au mai scris altii. acum nu mai scriu atat de des. din contra. am ajuns sa cred ca scriu foarte rar, putin diferit de cea mai mare parte a blogului. ma rog, poate am de atat de mult timp blogul incat incerc sa ii fac un redesign. dar daca am de gand sa fac asta de ce nu schimb skinul asta de care m-am plictisit, dar de care imi vine asa de greu sa ma despart. in al doilea rand si apropo de primul rand, am ajuns sa fiu reticent si sa ma simt bine cu prezentul, iar eu nu eram asa de nicio culoare. adica eram usor vizionar si fiecare miscare pe care o faceam, o faceam pentru ca era o consecinta in viitor. acum nu. si sunt nemultumit de asta. si ceea ce este mai aiurea este ca ma plictisesc foarte repede si cu greu reusesc sa gasesc un inlocuitor pentru ceea ce vreau sa schimb sau sa variez. asta e marea mea problema. cea mai mare problema a mea. bine, asta e problema din ultimul timp pentru ca mai mult ca sigur o sa gasesc o alta problema care sa imi placa mai mult decat asta pe care o am acum. si sa va lamuriti. am ajuns sa scriu pe blog despre superficialitati de probleme. sa vezi schimbare si alta nu!