how I met your mother

asta este serialul care imi place la nebunie zilele astea... ma rog. sunt multe defecte (e un soi de friends condensat, dar funny, clever pe alocuri si in spiritul ala pe care nu pot sa il descriu acum, ala de ... comoditate, de familiaritate pe care ti le dau unele seriale:))), dar este cel mai mare antidot impotriva plictiselii. zic. oricum nu prea am cum sa ma plictisesc sau de ce sa ma plictisesc. daca e sa ne gandit cat am de invatat... rar am fost asa de in pom cum sunt acum, dar nu am nicio problema. niciuna. sunt tare chill. de aia ma si uit la HOW I MET yOUR MOTHER

the last one!!

daca o prostie de telenovela, poate avea 15.000 de episoade, atunci de ce un serial asa de marfa cum a fost Friends a avut doar 200 in zece ani? am inteles ca este vorba de valoare si de munca si ca nu compari un proiect de doi lei cum este un soap cu o productie de televiziune ca Friends, dar parca as vrea sa nu se mai termine. am ajuns la sezonul 9. si mai am foarte putin si imi dau seama pe zi ce trece ca se va termina si imi pare foarte rau, pentru ca pana acum, zilnic, vedeam cate un episod si ma inveseleam. nu era zi sa nu rad macar un pic. am urat unele personaje pe care mai apoi le-am indragit pentru ca pana la urma sa ma enerveze cele care imi placeau la inceput.dar m-am uitat la fiecare episod, la fiecare secunda si am ras la fiecare gluma. ma enerveaza ca s-a terminat si ma mai enerveaza ca asta este si primul serial ce mi-a placut in mod deosebit, pe care il termin. e aiurea. o sa mai scriu cateva replici si faze tari si o sa postez daca gasesc si megahitul lui Phoebe  Smelly Cat . o sa ma mai uit pe youtube si o sa pun ceva ceva, ca nu se poate sa las un sfarsit atat de mare, doar cu un articol de cateva randuri sau sute de cuvinte. ar fi prea putin. 

SMELLY CAT [official video]

Phoebe Buffay - All songs 

lines ( din Friends )

Joey: Hey Ross. If homo sapiens were in fact "homo sapiens", could that be why they're extinct? 
Ross: Joey, homo sapiens are people.
Joey: Hey! I'm not judging here.
***
[Re: "If you had to give up sex or food, which would you pick?"] 
Monica: Sex! 
Chandler: Seriously. Answer faster. 
Monica: I'm sorry, sweetie. When she said "sex" I wasn't thinking of sex with you. 
Chandler: It's like a big hug. 
Phoebe: Ross, how about you? Sex or food? 
Ross: Sex! 
Phoebe: What about sex or dinosaurs? 
Ross: My God, it's like Sophie's Choice. 
Phoebe: Joey, if you had to give up sex or food, which would you pick? 
Joey: I don't know it's too hard. 
Rachel: Come on, you have to answer. 
Joey: Okay... sex. No, food. No, uh... I want both! I want girls on bread!***
Monica: Oh my god. How cute is the new eye doctor?
Rachel: So cute I'm thinking about jamming this pen in my eye.
***
[doing a crossword puzzle] 
Ross: Heating device. 
Phoebe: Radiator. 
Ross: Five letters. 
Phoebe: Rdatr.
***
Ross: I'm sorry your husband cheated on you. 
Rachel: I'm sorry your wife is gay.
***
Rachel: [walking out of the bathroom] Mon, I'm gonna to check my messages. 
Chandler: And you thought of that in there? 
Monica: Well, nature called and she wanted to see who else did.
***
Monica: You know Phoebe, a heart attack is nature's way of telling you to slow down. 
Chandler: I thought a heart attack was nature's way of telling you to die.

Palalila. La biblioteca

superficialitatea nu exista!!!

am observat ca place foarte mult conceptul acesta de superficialitate, de om superficial si ca a devenit o moda sa acuzi lumea de asta. am observat ca este probabil cel mai folosit cuvant al adolescentilor si ca poate rivaliza foarte usor cu multpreacelebrulsifaimosul marfa dar nu despre asta vreau sa vorbesc, vreau sa vorbesc despre superficialitate.

superficialitatea este un defect. pentru unii o calitate, pentru mine, superficialitatea nu exista. eu nu cred ca sunt superficial atunci cand imi fac o parere din prima sau ca imi permit sa pun o eticheta fara sa ma intereseze fondul. eu personal nu cred ca este vorba despre superficialitate, ci despre o atitudine de nepasare sau mai bine zis de un mic si nevinovat dezinteres pentru lucrul sau persoana respectiva. si atat. nu cred ca in persoane diabolice care fac din superficialitate un mod de viata. nu exista. e doar o atitudine cu privire la ceva. punct.

nu cred ca gresesc atunci cand fac asta. e ca si cum mi-as reprosa ca unele lucruri imi plac, iar altele nu, e ca si cum as fi de vina ca nu imi place Rihanna, dar ca sunt innebunt dupa Christina Aguilera. cum imi poate cineva cere sa ascult pana la capat o persoana care ma plictiseste sau care pur si simplu nu imi place? sa o cunosc mai bine? si daca o cunosc mai bine si imi pierd timpul cu ea pentru ca este o banalitate intruchipata. s-a mai intamplat si asa.

multi ar spune ca asa se irosesc marile talente si ca nu ne dam seama de valorile pe care le avem si ca preferam sa fim fraieri si sa mergem pe calea celor frumosi si prosti, a celor care ne plac de la prima vedere. se vorbeste despre un fel de  prostitutie practic. nu sunt nici aici de acord. eu cred ca un om talentat se distinge din mia de ignoranti. orice ar fi, un om care are ceva de spus, care este talentat se vede. si talentul este apreciat cand este gasit, iar de asta nu trebuie sa se indoiasca nimeni.

si atunci de ce este superficialitatea un defect? de ce? eu nu il vad nici defect, nici calitate pentru ca sunt de parere ca exista aceasta superficialitate de care vorbeste toata lumea. nu cred ca exista si mai ales ca unui om ar trebui sa i se spuna si sa fie acuzat ca este superficial. e mod de a fi, o parte a mentalitatii si a lumii in care traim.

bucuria normalitatii

am ajuns sa fim atat de unici, de deosebiti ( stiu ca nu au grad de comparatie, dar cum Eminescu are voie cu sintagma cobori in jos si nu e greseala, ci din contra subliniaza ideea, asa o sa folosesc si eu, sa adancesc ideea) incat cel mai greu lucru zilele astea este sa fim pur si simplu normali. a fost atat de la moda sa fii diferit, sa fii altfel incat am ajuns in prezent sa nu fim in stare sa mai fim normali. iar asta este o trasatura generala a generatiei tinere. ne trezim debusolati si nu stim ce sa facem in situatii pe care in mod normal le-am grestiona cu mare usurinta. acum pare o intraga tragedie, o mare nebunie sa spui un simplu Buna sau Ce faci?.  sau  nu stiu ce. ne-a placut si am vrut sa fim diferiti, sa nu fim cum sunt ceilati si tocmai de aceea am uitat sa fim normali, sa ne comportam ca oameni normali. si daca pana acum ne chinuiam sa fim altfel sa vezi ce tragedie, ce proces complex si nenorocit o sa fie pentru a deveni oameni normali.