vorbeam cu o colega intr-o zi prin curtea scolii si vine vorba despre oamenii urati pe care ii vede cateodata prin tramvai autobuz sau troleu, cateodata si pe la scoala. si imi spune ca nu poate sa se abtina sa se uite la persoana respectiva. eu am intrebat-o daca il considera pe ala ( pentru ca ea era fata si era normal sa se uite la baieti ) atat de urat de ce se mai uita la el, iar ea mi-a spus ca tocmai pentru ca este atat de urat nu se poate opri sa priveasca persoana respectiva. eu personal cred ca are un soi de placere masochista, dar aici nu conteaza ce cred eu despre ea mai ales ca vorbim foarte des si ca mereu ne spunem (uneori cu o prea mare sinceritate, cred eu, dar cel putin este venita din ambele parti) ce parere avem despre ceea ce spune celalalt sau despre ce gandeste celalalt.
mi-a mai spus ca se gandeste cum a de a lasat Dumnezeu persoane atat de urate pe lume, experimente ratate din toate punctele de vedere. si uite asa m-a facut ea sa imi dau seama ca oamenii mai pot fi catalogati si asa, dupa cum arata. bine, asta stiam mai demult, dar parca niciodata nu am stiut cat de mult conteaza pentru cei care doar te vad. eu de obicei ma uit sa vad lumea frumoasa sau urata in functie de interesul pe care il manifest fata de persoana respectiva. celelalte persoane imi sunt aproape indiferente, mai ales ca pentru a fi un coleg sau un prieten de treaba si cu ceva in cap care sa te ajute, nu e nevoie sa fii foarte frumos. si totusi uite ca exista o persoana care imi da peste cap aceasta teorie....
.....teorie pe care m-am gandit sa o testez, adica sa ma uit daca lumea care trece pe langa mine pe strada este urata sau frumoasa. faza tare e ca nu mi-am dat seama de asta decat in linii mari, iar categoriile erau ACCEPTABIL, NO WAY si MERGE CATEODATA. dar ca in mare parte oamenii aia nu imi spuneau nimic. erau simpli trecatori care mergeau spre locuri doar de ei stiute. bine, mai aprea cate cineva care te face sa iti intorci capul ( iar in drumul meu de 15 minute n-au aparut decat vreo doua).
apoi m-am gandit ca daca eu sunt o persoana situata la mijloc, adica nici fat frumos, dar nici tatal padurii, nu sunt in stare sa vad oamenii asa, sa ii separ (atat de superficial?!? oare?!?) in aceste doua categorii. repet, eu nu vad o persoana urata sau frumoasa, decat daca intru in contact cu ea si daca am vreun interes fata de acea persoana....
si totusi colega asta a mea m-a pus pe ganduri.....si nu stiu daca sa spun ca este superficiala sau realista.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu