promisiune

nimic nu mi se pare mai greu de tinut decat o promisiune. daca spun ceva sau daca imi fac planuri. eu nu pot sa imi fac planuri pentru ca in mare parte nu pot sa ma tin de cuvant si sa le respect. nu am cum si nici nu vreau macar. vreau sa fie asa. simplu. nu stiu de ce, dar am o frica de ceea ce va fi. nu stiu de ce sau de unde, dar e acolo si cum zice Stephen King, sta la panda. si sta. asteptand sa iasa, sa rabufneasca. da. prea multe romane horror nu fac bine. imi influenteaza vocabularul vad. in orice caz. e afara vremea asta care are miros de liceu. ma duce cu gandul acolo, la ceea ce nu va mai fi. e trist. si asta nu pentru ca e toamna.

intr-un fel... the end

Fin de siècle

si s-a dus!
nu m-am asteptat sa imi para atat de rau pentru ca trebuie sa fiu sincer si chiar imi pare rau. cred ca tuturor ne pare rau acum.
mereu fac la fel. zic ca nu ma intereseaza si nu conteaza, dar se pare ca pana la urma ma intereseaza si nu am cum sa nu ma implic macar un pic asa. bine, nici nu imi sta in fire sa fiu asa... o persoana care sta pe margine si observa. imi place sa observ, dar imi place sa fac asta din mijlocul evenimentelor si nu de pe margine. marginea nu a fost niciodata atragatoare din punctul meu de vedere.
acum, daca stau sa imi aduc aminte cate am facut la liceu.... n-am facut multe. adica nu am facut ceea ce fac toti. am invatat si m-am distrat cum se cuvine. nu am facut nimic deosebit, dar cred ca liceul mi-a ajutat cel mai mult. cred ca liceul m-a facut o persoana mai sociabila decat am fost.
la liceu am cunoscut atat de multa lume... daca stau sa ma gandesc in mare parte stiu cine este fiecare persoana din liceu. ma rog, cei de-o seama cu mine ca pe astia de la a noua... mai greu.
oricum...
a fost foarte tare.
cel mai tare. pacat ca nu prea stiu ce sa mai scriu. la faza asta chiar sunt fara idei.

si este cu adevarat sfarsitul secolului. in toate sensurile expresiei!

PEEP

probabil ca experienta pe care am trait-o la PEEP nu o sa o uit niciodata. a fost poate una din cele mai interesante experiente ever. a fost foarte tare!!

si in zilele astea pe care le-am petrecut cu strainii m-au facut sa imi dau seama cat de asemanatori suntem. daca e ceva care ne diferentiaza atunci asta este granita. atat. nu exista acea prapastie pe care o vede lumea si pe care o mediatizeaza canalele tv. deja mi-am dat seama cat de varza sunt cei care spun ca le este rusine ca sunt romani. sincer si noua ne este rusine ca voi sunteti romani si ca ne faceti de ras prin atitudinea voastra.

zilele astea am descoperit cat de sociabili sunt romanii si cat de pusi pe sotii. in excursie, am fost in stare, 8 romani sa dezmortim atmosfera intr-un autocar cu 20 de persoane. mi-am dat seama ca noi avem darul asta de a face din nimic ceva. noi suntem plini de viata si mai ales mereu avem cate ceva de spus.

am observat ca atitudinea noastra era foarte asemanatoare cu cea a olandezilor care reusesc sa faca mereu ceea ce facem noi, sa fie veseli si sa ii faca si pe ceilalti veseli. la fel si cu grecii....si ungurii...

probabil cei mai dezamagitori au fost danezii care sunt de parere ca distractia inseamna o sticla de vodca si una de bere. ei sunt cei care fara bautura nu sunt in stare sa se simta bine. mi-am dat seama cat de aiurea sunt, cu tot cu asa zisa lor civilizatie. noroc ca au trecut nemtii pe la ei pe acolo...

si totusi a fost atat de frumos, daca e sa nu luam in seama aceste mici inconveniente. a fost educativ. nu am crezut niciodata ca imi va parea rau daca vor pleca. cel putin, dupa prima zi in care aproape ca nu am vorbit deloc, am spus ca deja numai sunt sanse sa comunicam. dar...am vorbit. si inca mult, foarte mult si foarte multe. si mi-am dat seama ca nu sunt foarte diferit fata de ei. sunt la fel. din toate punctele de vedere, iar eu ma consider inainte de toate roman adevarat. si asa, am tras concluzia: ROMANII SUNT EUROPENI DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE

naspa sa inveti de dimineata

asadar....

am inceput foarte tare si foarte bine, daca ar vedea diriga oare ce mi-ar zice?

problema cea mai mare este ca eu nu pot sa ma trezesc dimineata devreme. e ceva impsibil. ideea e  ca sunt in picioare, iti mai si vorbesc, mai zic si cate o rautate ceva ca doar e dimineata nu sunt in moarte clinica...dar senzatia de somn staruie si staruie, staruie.... si e o moleseala sa care nu are explicatie, ideea e ca ea exista. sunt sigur ca nici acum nu sunt prea treaz si mai mult ca sigur o sa ma ingrozesc atunci cand o sa citesc.

naspa!

mai ales ca toata distractia incepe cand apar cei de dimineata la scoala care a dormit pana la 10 si e si normal sa aiba energie. si uite asa....

naspa sa inveti de dimineata!

in loc de titlu

din categoria s-a mai dus un dor, un gand, o speranta, vreau sa vorbesc astazi de cel mai comentat eveniment pe care l-a cunoscut Hasdeu, de la origini si pana acum, anume numirea unui nou director al acestui lacas al culturii si educatiei care este liceu nostru, Colegiul National 'Iulia Hasdeu' ( a se citi haJdau). pana acum, pana anul acesta, patroana spirituala si nu numai al Hasdeului a fost doamna Doina Melinte, dar am aflat astazi, ca domnia sa nu mai are functia de director, ci pe cea de diriginta a clasei a 9-a C. directoare este doamna Alexandrescu, profesoara de matematica, cat despre directoarea adjuncta nu se stie daca mai este doamna Almasan. cam atat pana mai aflam si alte vesti. apoi voi reveni cu un alt post care sa trateze acest subiect care ne macina de cateva zile.