plictiseala este ca un viciu

pentru ca am foarte mult timp liber desi nu ar trebui, ma bate o stare de plictiseala teribila. dar teribila si pare ca pe zi ce trece se agraveaza in loc sa treaca cum ar fi normal. plictiseala asta este ca un viciu. din moment ce ai luat-o pe panta asta, este grav. nimic nu imi place si nimic nu ma face sa ies din starea asta, dar nimic. serialele ma plictisesc teribil. sa scriu pe blog sau pe mes la fel. nu stiu ce este cu mine in seara aceasta de am avut atat de multa rabdare ( !!!) de am scris atata. poate ca despre rabdare este vorba. poate ca nu am rabdare, desi ma indoi. oricum, de cateva zile este pe capul meu starea asta nenorocita, deci e nasol. foarte nasol. cred ca starea asta este cauzata si de scoala. nu stiu de ce, dar anul acesta mi se pare atat de booring si atat de enervant. ma streaza toata lumea cu bacul. bacul in sus, in jos si prin parti. nimeni nu stie nimic, si totusi, cred ca pentru a ma enerva pe mine, lumea intreaba de bac. cred ca, in sine, cuvantul le produce asa un tremur orgasmic pe care vor sa il experimenteze de cate ori au ocazia. si doamne, de cate ori au ocazia. de prea multe ori as spune. si asta imi sporeste plictiseala. plictiseala fata de toti, toate si nimic. si nimicuri. sunt atat de lictisit incat mi se pare ca aceasta caseta in care scriu acum, caseta de text de pe blogger este mai mare. si chiar cred ca cineva a marit-o pentru ca este chiar imensa in comparatie cu felul in care arata. si inca ma mai chinuie acest viciu al plictiselii. si totul sta in mana mea pentru ca orice viciu poate fi inlaturat cu putina rabdare si asta imi lipseste zilele astea cu desavarsire si nu stiu cand o voi capata din nou. as umple randuri de plictiseala si am impresia ca intr-adevar asta fac. asta fac. sper sa renunt la plictiseala. plictiseala este un punct de vedere si o alegere personala.

c.o.m.p.r.o.m.i.s

ma gandeam la compromis. sau, ma rog, la compromisuri. nu stiu de ce mi-au venit in minte. mai intai a fost un cuvant si ma gandeam ce fel de cuvant este acesta pentru ca este un cuvant. imi place. dar nu stiu de ce avand in vedere ca in mare parte eu nu prea fac compromisuri. n-am prea facut si desi stiu ca suna mai mult decat idiotic, as face cateva. si poate ca voi face pentru ca am o viata inainte si sigur voi trai situatii in care sa fie nevoie de asa ceva. multi zic ca este o arta. si poate ca este. si poate ca eu nu o inteleg prea bine si poate ca nu sunt in stare sa o pun in practica, desi, m-as mira. oricum. imi place cuvantul si chiar abia astept sa fac si eu un compromis. sa vad cum este.

suparare

...daca toate drumurile duc la Roma, astazi toate supararile au dus la mine. in jurul meu a roit toata ziua lume suparata. ceea ce a fost cam deprimant, dar asta este. oricum a fost (cred, dar sunt sigur ca vor mai fi si altele) cea mai naspa zi a anului. prea multa suparere.

...si mai am si eu o suparare. am ajuns sa scriu lunea si vinerea. atat de obosit sunt seara dupa ce vin de la scoala. nici de blog sau mess nu am chef.

teribil!!!

idealul

citeam despre Mircea Nedelciu, un scriitor de care abia anul acesta am aflat, din cuprisul manualului de romana si sincer sa fiu, abia astept sa aflu ce a scris si mai ales cum a scris. si m-am apucat ca mai intai sa citesc si eu cate ceva despre viata lui, despre activitatea sa, macar asa sa imi fac si eu o parere despre ce fel de om era.  si am ajuns la un rand in care spunea ca un grup de studenti editeaza o revista. atat. si am inceput sa ma gandesc ce as spune eu daca as fi la facultate si un coleg sau mai multi mi-ar sugera asa ceva. in primul rand, as intreba ca un fiu al capitalismului salbatic ce sunt ce imi iese mie din toata afacerea asta, daca voi castiga ceva. in al doilea rand, as fi circumspect pentru ca m-as gandi cine ar citi si de ce as scrie si as publica asa ceva. apoi, daca stam sa ne gandim toti asa, atunci inseamna ca nu ajungem nicaieri. ca ne lasam toti fericiti in grija altora. in grija altora care au un ideal. un ideal. e foarte tare cand ai un ideal, ceva in care sa crezi. am ajuns la concluzia ca usoara tenta de ratare a majoritatii generatiei nostre este in cauzata de lipsa unui ideal, a ceva la care sa tinem, a unui proiect care sa ne tina ocupati si care sa ne puna mintea la contributie. catastrofal este faptul ca generatiei tanara nu ii lipseste nimic. nici mijloc, nici inteligenta, nici putere, nici dorinta. ne lipseste idealul. idealul. 

sapte si jumatate

zilele astea a fost atat de obositor de parca nu as mai fi invatat niciodata pana acum de dimineata. dar parca nu era asa de nasol, mai ales pentru ca nu ma trezeam chiar in fiecare zi la 7.30!!! am aflat ca cineva din afara scolii a facut orarul acesta mai mult decat tampit. i-as zice eu cate ceva de bine si de dulce, dar nu ii zic nimic pentru ca nu vreau sa ii fac publicitate si pentru ca nu merita sa se simta bagat/a in seama. oricum, e asa de naspa. mereu ma chinui sa ma trezesc si mai ales sa adorm pentru ca e mai mult decat nebunesc sa ii ceri organismului sa se culce ( organismului sau ... ma rog, ati inteles voi ), la zece. iar dupa cateva zile ajungi la epuizare. epuizare care este atat de aiurea. acum cateva zile am ajuns la performanta de a claca si de a ma culca la noua. de la noua!!! ca gainile, dar ce sa faci daca lumea care nu are o viata acorata in realitate...dar, ma rog. numai zic nimic. las asa in suspans.

vechi devenite noi

Saptamana aceasta a fost saptamana relansarilor. Si a lansarilor. In primul rand, au inceput primele seriale din America si mai exact One Tree Hill. Din pacate, episodul a fost anemic si lipsit de viata, departe de ceea ce ar fi fost un episod din sezoanele trecute, asta din cauza lipsei lui Chad Michael Murray si a lui Hilary Burton care au parasit serialul. Cu parere de rau, cred ca acest a saptelea sezon este si ultimul. Serialului deja ii lipseste stropul acela de originalitate artistica pe care personajul lui Burton il avea si pe care il transmitea atat de bine. exemplu:

At this moment there are 6,470,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day; others are just now facing the truth. Some are evil men at war with good, and some are good struggling with evil. Six billion people in the world, six billion souls. And sometimes...all you need is one.

Peyton Elizabeth Scott (née Sawyer)

Apoi, saptamana asta a fost relansat OTVul. Mare eveniment cu vedete de muzica populara/ populareasca. Nimic de zis, doar ca acum postul este ... nu stiu cum este, dar e diferit pentru ca lipseste mahalageala de zi cu zi pentru care se uita toata lumea. si o sa inceapa si noi emisiuni, adica va avea un program, nu ca inainte cand daca DD voia incepea emisiunea la 22 sau 18.30. nu ca ar deranja lumea ca se schimba o televiziune criticata pentru prostul gust si tiganeala, dar e ca o rebranduire si nimeni, dar absolut nimeni nu cred ca se uita la OTV sa vada altceva decat ceea ce am enumerat mai sus.

si saptamana aceasta apare Disney Channel Romania. nu cred ca este mare fass avand in vedere ca dispare Jetix, la care oricum nu ma mai uitam avand in vedere ca au scos cele mai smechere desene ever. adica Viata cu Louie.

eeeehhh!

daca tot te f&te grija, sper sa iti dea si la m**e pana te saturi

cainii

a fost o perioada in istoria zbuciumata a Bucurestiului in care s-a vorbit foarte mult despre cainii vagabonzi. daca dai search pe wiki o sa vezi ca doar in Romania, prin Balcani si prin Asia mai gasesti astfel de exemplare. eu am fost si sunt in continuare de acord cu decizia lui Basescu-primarul care credea in eutanasierea cainilor. cam asta este singura solutie pentru ca sa fim seriosi sunt atat de multi maidanezi si marea lor majoritate nevaccinati si agresivi, incat trebuie neaparat facut ceva. si iata o solutie! cand a vrut sa faca asa ceva a sarit B. Bardot de 7000 de metri in sus si isi dadea limbi cu javrele la tv si plini de solidaritate foarte multi romani l-au criticat pe Basescu. acum vin eu si intreb, BB n-am mai dat bani pentru fundatia ei, iar toate adaposturile nu sunt decat tabere de exterminare lenta a cainilor si adevarate focare de infectie, de ce nu vreti sa recunoasteti ca maidanezii sunt o problema si ca eutanasierea este ok, avand in vedere ca animalul nu se chinuie? iubitorii de animale prefera sa ii vada pe saracii caini chinuindu-se si murind de foame. si sa nu ma luati cu vrajeala aia de gen sunt si ei suflete pentru ca suflete erau si cei 6 milioane de evrei exterminati si incasii si mayasii si civilizatiiele amerindiene distruse? si aia erau oameni. oricum, ar fi eu cred ca maidanezii nu au cum sa stea pe strada unde sa ne puna viata si sanatatea in pericol, dar cum nu exista nici adaposturi, de ce sa chinuim animalele. iar daca se mai poate face ceva atunci lumea iubitoare de animale sa le ia acasa si sa le vaccineze, etc, dar sa le tina in casa nu pe strada ca am mai vazut la romani faza de gunul asta prin care imi cumpar caine, dar il tin pe strada. daca nu ai timp si nici chef sa ai grija de animal, mai bine stai linistit si nu iti iei, iar asa nici nu il chinui. 

:)

2!!!

am citit cea mai aiurea faza ever. pe bune! ma uitam la traduceri si ce inseamna traducerea si etc si am gasit pe wiki o lista de cele mai vorbite limbi. si ma uitam si am aflat care este cea mai putin vorbita limba din lume si cica este o limba undeva in Siberia, nu dialect, ci limba, care este vorbita doar de 2 indivizi. :))). am ramas socat. cum sa vorbim doar noi doi o limba :)))? si asta nu e nimic, ca mai sunt tot asa limbi din astea vorbite de cate trei-patru persoane.

limba celor doi se numeste ter sami, iar aici aveti link 

trendy people

cred, deci nu am impresia, ca oamenii trendy sunt prosti. foarte prosti. nu superficiali pentru ca daca ar fi superficiali ar avea un soi de explicatie, un soi de scuza de care sa se agate in caz de acuzare. din punctul meu de vedere ei sunt doar foarte prosti. nu cred ca as putea sa explic foarte detaliat de ce cred asta, dar faptul ca sunt mai mult decat plati in gandire ma fac sa afirm cu tarie, ca protia lor nu cuprinde margini. ma enerveaza si ma scoate din sarite, lupta lor si goana nebuna dupa nou, un nou revolutionar cicase, dar pe care nu il stapanesc pentru ca ei nu sunt stapaniti si nu cunosc stapanirea. sunt mici, sunt naravasi si naivi. naiv de prosti. 

lines ( din Friends )

Joey: Hey Ross. If homo sapiens were in fact "homo sapiens", could that be why they're extinct? 
Ross: Joey, homo sapiens are people.
Joey: Hey! I'm not judging here.
***
[Re: "If you had to give up sex or food, which would you pick?"] 
Monica: Sex! 
Chandler: Seriously. Answer faster. 
Monica: I'm sorry, sweetie. When she said "sex" I wasn't thinking of sex with you. 
Chandler: It's like a big hug. 
Phoebe: Ross, how about you? Sex or food? 
Ross: Sex! 
Phoebe: What about sex or dinosaurs? 
Ross: My God, it's like Sophie's Choice. 
Phoebe: Joey, if you had to give up sex or food, which would you pick? 
Joey: I don't know it's too hard. 
Rachel: Come on, you have to answer. 
Joey: Okay... sex. No, food. No, uh... I want both! I want girls on bread!***
Monica: Oh my god. How cute is the new eye doctor?
Rachel: So cute I'm thinking about jamming this pen in my eye.
***
[doing a crossword puzzle] 
Ross: Heating device. 
Phoebe: Radiator. 
Ross: Five letters. 
Phoebe: Rdatr.
***
Ross: I'm sorry your husband cheated on you. 
Rachel: I'm sorry your wife is gay.
***
Rachel: [walking out of the bathroom] Mon, I'm gonna to check my messages. 
Chandler: And you thought of that in there? 
Monica: Well, nature called and she wanted to see who else did.
***
Monica: You know Phoebe, a heart attack is nature's way of telling you to slow down. 
Chandler: I thought a heart attack was nature's way of telling you to die.

blogger

imi dau seama ce binecuvantare este blogger.com! adica am mai intalnit cateva platforme pe care era atat de complicat pentru ca erau foarte multe aplicatii, plus un panou de control, de parca erai sef la nasa, nicidecum un amarat care vrea si el sa scrie acolo cateva randuri. deci...fericiti cei care flolosesc platforma asta pe care am si eu blogul.

insomnii

am inceput sa am si eu micute insomnii. nu din acealea propriu-zise, dar am ajuns sa ma multumesc cu foarte putin somn, ceea ce ma innebuneste avand in vedere ca eu sunt o persoana care doarme foarte mult si care este de parere ca somnul si cititul sunt activitati ce ne aproprie mai mult de statul de divinitate. concluzie, problema mea e urmatoarea, am ajuns sa dormn foarte putin. cinci ore mai exact. sapte daca sunt foarte norocos, dar cum nu sunt...si nu stiu de ce nu pot sa dorm. asa ca am ajuns sa ma delectez doar cu cititul. si sper ca totul sa treaca foarte repede pentru ca astazi m-am abtinut sa nu motai deloc, sa fiu diseara atat de obosit incat sa nu fiu in stare sa ma tin pe picioare de somn, pe la 22.30. si sper sa reusesc.

...soon

rasul

Oare nu rasul ne ridica la inaltimea zeilor, ca sa putem astfel indura suferintele vietii , toate grozaviile, zadarnicia si chinurile harazite pe pamant? Oare nu rasul ne ajuta sa fim oameni?

Shogun, James Clavell

despre onoare si alti demoni

Am mai spus ca m-am apucat sa citesc Shogun, o carte foarte tare despre interactiunea europenilor de secol 17 cu civilizatia japoneza. O carte foarte interesanta din care mai mult ca sigur voi sublinia mai multe pasaje si din care am inceput deja sa comentez. In roman se spune ceva foarte interesant. Japonezii conteaza foarte mult pe onoare si pe cuvantul dat. Totodata, conteaza foarte mult si pe lupta corp la corp. ( eu ma refer la japonezii din carte ) atunci cand lui Toranaga i se sugereaza sa lupte folosind mijloacele moderne din acea perioada, imediat se vorbeste despre cat de josnic este sa lupti cu pistoale, pusti sau tunuri. Iar un japonez, un mic senior spune ca onoarea evolueaza in functie de vremuri si ca acum incepe sa se redefineasca conceptul. Iar fraza asta mi-a dat foarte mult de gandit. Daca din secolul 17 onoarea se tot redefineste, inseamna ca astazi avem un anumit tip de onoare, numai ca imi dau seama ca la noi, la oamenii asa-zis moderni onoare nu exista. Nu exista deloc. Nici ca termen, nici ca ...nimic. si imi dau seama ca onoarea aproape ca a disparut. Si uite asa am ajuns sa ma gandesc la onoare si cat de putin de deloc exista in viata si educatia noastra. Am descoperit ca suntem invatati sa ne capatuim, mai repede si cat mai mult, decat sa avem grija de onoarea noastra. Cand stau si citesc randurile astea imi dau seama ca spun niste ineptii sau ca oricum ele nu fac parte din viata de zi cu zi si cu lumea actuala. Adica a disparut cu totul, iar marele si nemuritorul zeu, care foarte curand va deveni cel mai mare dintre toti si cred ca il va intrece pana si pe Dumnezeul crestin, banul, a acaparat cu totul viata si lumea. Oare chiar atat de importanti sa fie banii incat sa renuntam la moral? Oare chiar atat de importanta este victoria incat sa ajungem sa facem cele mai injositoare concesii pentru a castiga ceva, orice? Si cam despre asta este vorba in Shogun, cel putin din cate mi-am dat seama pana acum, cand am reusit sa citesc 400 de pagini. Despre onoare si alti demoni ca sa il citez pe GG Marquez. Pentru ca pana la urma cam asta a devenit onoarea. Un demon ce nu ne lasa sa ne capatuim.

adunate

-> nu am reusit eu sa termin de citit Cel mai iubit intre pamanteni ( cred ca am innebunit pe toata lumea de cate ori am spus asta si nu stiu de ce, dar am cam inceput sa fiu plictisitor, iar asta o simt eu ca persoana care scrie), dar ma delectez zilele astea cu Shogun  de James Clavell din care am reusit sa citesc aproape 400 de pagini, adica aproape un volum ( din trei, editia de la adevarul) . vorba lui Preda Unde dragoste nu e, nimic nu e... asa imi explic eu de ce imi place mai mult Shogun.  oricum sunt atat de incantat de romanul lui Clavell asa ca mai mult ca sigur pana saptamana viitoare il termin ca romanele tari se citesc cu viteza luminii.

-> sa se cutremure lumea, cea mai sexy ( dom`le) botanista angajata la Sugativa.S.A a ramas fara carnet. am vazut la Tv cum isi batea joc de politia romana. ca au scris astia niste intrebari....( nici nu merita sa discutam sintaxa, nu ca n-am sti, dar nu ne coboram) si cu zece luat la o facultate particulara, prima pe tara la masterat ( auzi aici performanta!!!) nu se pune dom`le problema sa nu ia din nou carnetul. rusine celor care admira astfel de personaje! ca de rusinea in sine nu vreau sa mai discut. si nici nu dau nume. las asa. anonim.

-> in cadrul campaniei Jos Palaria!  de la protv am vazut olimpicii romani care au luat premii la olimpiadele internationale. bine, n-au ei fata sa intre primii pe tara la masterat, la o facultate particulara, dar au reusit performante uluitoare. Felicitari lor! ei sunt cei care ar trebui sa apara peste tot, ei sunt persoanele de la care chiar avem cate ceva de invatat nu fandositele, proastele, curvele infecte care se cred frumoase ( iar despre frumusetea lor am mai vorbit) pe care ni le arata astia la tv. oameni de Dorobanti, muritori de foame, da` nu le ajungi cu cacat la nas.

Romania, tara de romani!

Romania chiar este o tara de romani, in care fiecare face ce vrea, schimba ce vrea dupa bunul plac si mai ales fara a se gandi la ceilalti si daca lista nu era completa ne mai miscam si cu viteza melcului pe DN1. adica, pe langa ca suntem ca vai de lume si mai ales, pe langa ca am capatat acest prost renume. am ajuns sa fim considerati romani, termen peiorativ din pacate. si mie imi pare foarte rau ca am fost nevoit sa pun acest titlu, dar un altul mai bun nu cred ca gaseam. si nu cred ca sunt foarte putine exemplele prin care pot demonstra. in primul rand, sa ma refer la ceea ce ma doare. cum dam Bacu? pe bune, acum, ca am ajuns la capatul rabdarii si ma enerveaza teribil acest sentiment de ...., neputinta, cred ca e cel mai bun cuvant. deci? cum? hotarati-va o data bah...hahalerelor vorba lui Gigi, mare politician de calibru european. alta problema la fel de dezbatuta, dar dezbatuta, doar in fata camerelor de luat vederi, ca doar nu sunt prosti sa discute ei ceva cand sunt intre ei, este si problema cu salarizarea si reducerea agentiilor de care primul ministru are un habar de nedescris, ceva gen cum am eu de chimia organica. inca o data se arata cat de prost ne miscam si cum nu suntem in stare sa luam o decizie coerenta in timp util. ca doar stia toata lumea cand incepe anul scolar si trebuia sa se ajunga la un consens, la care nici acum in ceasul al doisprezecelea nu s-a ajuns. dar cum sa te gandesti la asa ceva cand parlamentarii au ca cele mai mari dive, vacante de trei luni, iar daca stam sa ne gandim, ei nu muncesc, nici macar 6 luni pe an. si atunci de ce sa primeasca atatea beneficii. chiar si din-astea minuscule, adica imbracaminte de calitate superioara, la preturi de doi lei. ca vorba aia, in vacanta ai nevoie de haine noi. si ca tot vorbeam de dive, marita, stapana ratingurilor ( a ajuns sa le bata si pe reginele incoronate, Magda Ciumac si Nikita ) sexy-buzoianca, Elena Udrea care nu stiu cum face, dar reuseste sa fie asa gen Paris Hilton, zilnic cu camere de filmat si cu paparazzi dupa ea. stralucitoarea diva nu poate dom`le fara. ca sa nu mai vorbim, ca nici nu ne intereseaza ce spune si face ea, ca oricum nu face nimeni, pentru nimeni, nimic fara sa primeasca ceva in schimb. deci, s-a rezolvat inca o problema, dar cred ca o sa ajuns sa sparg televizorul daca o mai vad inca o data aratandu-si cositele blonde, formele ispititoare si mutra la TV. ca e prea de tot. iar asta e Romania actuala, o tara de romani!