14th

in caz ca numai scriu nimic luna asta, pun postul asta de umplutura. sa nu am 13. nu sunt superstitios, dar sa fie aici.

it ended!

[Last words of the series.]
Rachel: Do you guys have to go to the new house right away, or do you have some time?
Monica: We've got some time.
Rachel: Okay. Should we get some coffee?
Chandler: Sure... Where?

s-a terminat. nu stiu cum, dar s-a terminat. si am vazut si ultimul episod si trebuie sa spun ca imi pare atat de rau ca s-a terminat de parca nu ar fi fost doar un serial. a fost oricum, cel mai tare serial ever. si de aproape o jumatate de an am vazut cate doua-trei episoade pe zi. si ma amuzam. initial am crezut ca Friends e nasol. apoi am vazut cateva episoade si mi-am dat seama cat de tare era. nu mi-a placut niciodata de Chandler. nu stiu de ce zice lumea ca avea glume bune si ca era funny. pe mine ma enerva. nici Phoebe nu mi-a placut. apoi a devenit foarte simpatica. in rest, mi-a placut atat de mult de Rachel si de Ross. desi sunt atat de nemultumit de faptul ca nu au avut si ei o nunta ca Chandler si Monica sau Mike si Phoebe.  si m-au mai enervat cand s-a mutat Rachel din apartament. si atunci. si cam atat. astea au fost datile cand m-au enervat. in rest a fost nemaipomenit si nu este faza pe care sa nu o tin minte cu placere.

last post regarding FRIENDS

scriu

scriu din ce in ce mai rar, mai prost si mai aiurea. nu-mi mai place. as sterge tot, dar nu pot. as vrea, dar nu-mi doresc. trist!

ceea ce nu ar trebui sa fie religia la romani

ma gandeam zilele astea le religie si la ceea ce a ajuns ea sa insemne. ma uitam si la tv si am vazut cum lumea se bate pentru o sarma la Patriarhie de parca nu ar avea ce sa manance acasa. uitam de cele mai multe ori unde ne ducem si de ce ne ducem. eu personal, nu prea ma duc la biserica si cand spun nu prea, vreau sa zic ca nu ma duc la biserica. nu stiu daca ar trebui sa fiu rusinat de asta sau nu, dar ideea este ca desi nu ma duc pe acolo mi se pare totusi penibil sa te lupti cu o alta persoana pentru o bucata de paine pe care oricum o ai acasa. la noi mai merge si sistemul ca ce ti se da pe gratis este foarte bun si ca nu trebuie niciodata refuzat, lucru despre care ar trebui sa spun  ca asa este, dar ma abtin si spun, ca nu ar trebui sa refuzam lucruri gratis de care avem nevoie. nu vad de ce ar trebui sa ma lupt pentru ceva ce am acasa. doar de dragul unei mici victorii meschine pe care o obtin atunci cand primesc ceva gratis? nu conteaza surplusul? risipa!! la noi cuvantul asta, risipa, nu prea exista. dar ma abtin de la alte comentarii pentru ca dau in alte lucruri, iar eu acum vreau sa vorbesc despre altceva.

vreau sa vorbesc despre decenta de a te duce la biserica pentru o experienta profund spirituala. eu nu ma duc la biserica, dar asta nu ma impiedica sa fiu in sinea mea un crestin. nu cred ca lumea ar trebui sa se lase manata de materialisme cand ne ducem la biserica. mai spunem si ca noi credem cel mai mult in biserica. nu este o problema. o problema este faptul ca une ori nu ne putem abtine si cadem in marele penibil si o data cu noi, reusim sa batjocorim si ceea ce noua ni se pare sfant. e trist sa vezi bataie pe o sarma si si mai trist este sa vezi ca omul se duce la biserica doar de sarbatori. se scuza, spunand ca in alte zile nu au timp. cum nu ai timp daca esti pensionara? 

trebuie sa lasam meschinariile astea si sa ne luam inima in dinti si sa incercam sa nu facem din circul pe care il facem acum, religia la romani. ea nu e asa. nu asa o stiu eu si cred ca nu asa o stiu foarte multi dintre noi.

(second) short story

ma gandeam sa scriu undeva toate expresiile pe care le folosesc si pe care toata lumea le asociaza cu mine. gen DEXC ( Dictionarul Explicativ al lui Claudiu). ar trebui, pentru ca si eu si Eminescu avem aceiasi problema cu epigonii. habar nu au pe ce pamant traiesc, dar vor sa foloseasca aceste expresii pe care mintea mea le-a plamadit. de maine ma apuc. ( parca n-as da Bacul de am atat de mult timp liber pentru toate prostiile)

short story

citesc o super carte, LUCIFER, dar nu are nimic de a face cu satanismul sau cu Biserica sau cu mai stiu eu ce. e despre viitor. publicata de editura Rao. oricum, foarte tare. recomand.

nu ma mai leg de ceea ce se intampla la tv. prea multe panarame proaste.

lumea care se crede

lumea asta a inceput sa se creada. si ce ma pot enerva astia care se cred si care au impresia ca ar trebui sa se remarce. de ce? de ce trebuie sa va vada lumea? puteti sa stati foarte bine-mersi in mocirla neputintei voastre sociale si intelectuale ( ah!! cat imi place expresia asta. de plumb cum ar zice Bacovia), dar trebuie, TREBUIE, este imperativ necesar pentru voi sa va vada lumea. vai de voi! 

ce ma enerveaza lumea asta care se crede.

ce ma enerveaza lumea asta care ar face orice sa imi sara in ochi. si asta nu doar mie. oricum, atunci cand vor sa iti sara in ochi nu fac decat sa se faca de ras pentru ca nu sunt in stare sa se faca remarcati decat prin penibil. penibil. doar prin penibilul acela care nu e doar penibil, e o culme a umilintei, o umilinta pe care si-o provoaca ca niste prosti singuri. nu stiu cum se face, dar luna asta parca am avut asa un fler pentru astfel de lume. intai astia de proasta factura, apoi astia.

citez BLESTEME!!!

the last one!!

daca o prostie de telenovela, poate avea 15.000 de episoade, atunci de ce un serial asa de marfa cum a fost Friends a avut doar 200 in zece ani? am inteles ca este vorba de valoare si de munca si ca nu compari un proiect de doi lei cum este un soap cu o productie de televiziune ca Friends, dar parca as vrea sa nu se mai termine. am ajuns la sezonul 9. si mai am foarte putin si imi dau seama pe zi ce trece ca se va termina si imi pare foarte rau, pentru ca pana acum, zilnic, vedeam cate un episod si ma inveseleam. nu era zi sa nu rad macar un pic. am urat unele personaje pe care mai apoi le-am indragit pentru ca pana la urma sa ma enerveze cele care imi placeau la inceput.dar m-am uitat la fiecare episod, la fiecare secunda si am ras la fiecare gluma. ma enerveaza ca s-a terminat si ma mai enerveaza ca asta este si primul serial ce mi-a placut in mod deosebit, pe care il termin. e aiurea. o sa mai scriu cateva replici si faze tari si o sa postez daca gasesc si megahitul lui Phoebe  Smelly Cat . o sa ma mai uit pe youtube si o sa pun ceva ceva, ca nu se poate sa las un sfarsit atat de mare, doar cu un articol de cateva randuri sau sute de cuvinte. ar fi prea putin. 

SMELLY CAT [official video]

Phoebe Buffay - All songs 

bestseller si repetitivitate

eu ma uit destul de des pe amazon.com sa vad ce mai citeste lumea si de ce nu, sa imi mai fac si eu o idee despre ceea ce ar trebui sa mai cer de pe la biblioteca, pentru ca recunosc, ca desi sunt un fan al cartilor escapiste, niciodata nu am cumparat una. dar am vreo doua sau trei primite, dar eu nu am dat niciodata banii pe ele. oricum, am vazut ca americanii citesc niste chestii de iti sta mintea in loc. adica in acelasi top sunt romane clasice, romane siropoase, dar si literatura horror. si te mai pierzi si in carti de gen Abdomen superb in sapte zile. au si cartile astea o demunire ce acum imi cam scapa. si uite asa raman socat. si uneori ma mai gandesc ca doar cativa autori au privilegiul de a fi vanduti si de a aparea pe lista aia. adica, cei care apar acolo sunt cam aceiasi de acum cativa ani. cu greu isi mai poate face loc cate un nou venit. Brown e mereu acolo, la fel si Koontz, la fel si King. nu ca as avea ceva cu ei sau ca ar fi vina siteului ca ii pune in top. ei sunt in top pentru ca se vand si pentru ca isi merita locul acolo. dar ma gandesc ca oamenii sunt cam plati in gandire, ca le plac aceleasi lucruri si ca evolueaza cam greu. sau cel putin aceasta este impresia pe care mi-o lasa. eu, personal, nu pot sa citesc doua carti ale aceluiasi autor, una dupa alta. imi este pur si simplu imposibil. ma plictiseste dupa prima pagina, parca sunt satul de acelasi mod de a scrie si mai ales de acelasi tip de carte. si uite ca pana la urma sunt oameni care sunt in stare sa citeasca cel putin zece carti ale aceluiasi autor, iar asta consecutiv si fara sa se plictiseasca. si am mai observat ceva. cel putin la review, oamenii isi spun cu mandrie simpatiile. astfel, apar oameni care o ridica in slavi pe Sandra Brown fara sa se rusineze. ma gandesc ca daca cineva ar spune asa ceva in Romania, imediat ar fi catalogat ca fiind un prost. si inca ceva, lumea nu intra si nu se intereseaza decat de cartile pe care le-ar citi. astfel, cineva care citeste horror nu intra la romance, doar ca sa injure cum se intampla in Romania. pur si simplu, nu se baga. de ce? oare asta inseamna civilizatie? oare? la noi fara bascalie nu se poate. fara misto. fara ironie. oare asta inseamna "necivilizatie"?

descoperire

astazi in timp ce ma barbieream ( si nu stiu cum am reusit sa fac asta fara sa vorbesc la telefon) am descoprit ceva uitandu-ma in oglinda. am descoperit ca am sprancene. si nu ca nu as fi stiu asta, dar am devenit brusc constient ca am asa ceva. a venit ca o revelatie. ca si cum nu as fi stiut de existenta lor. am descoperit un lucru mic, dar poate de efect. si mi-am dat seama ca asta fac zilnic. ignor ceea ce am. si nu doar lucruri fizice, ci si lucruri mici morale, etice, etc. ma gandesc ca sunt aproape nevazute. cu greu le vezi, si mai greu le constientizezi. si am descoperit eu spranceana. si asa am descoperit ca eu ignor. zilnic. zilnic ignor cate ceva. si imi dau seama ca placerea lucrurilor mari, vine din lucrurile mici. si uite asa...un lant al slabiciunilor si al verigilor slabe.

oamenii de proasta factura

Nu ai cum sa ii ratezi, iar asta este cel mai trist pentru ca asta este si scopul lor. Sa ii vezi. Sa se faca vazuti. Nu conteaza cum. Ei sunt genul ala de vedete, SB sau MC. Peste tot. Te enervezi pe tine insuti pentru ca nu ai cum sa ii ratezi. Ai vrea sa nu ii vezi, dar nu ai cum pentru ca sunt atat de penibili incat iti apar in fata, fara doar si poate. Ai vrea sa lupti impotriva lor, dar ce rost are pentru ca ei sunt genul aceal de oameni care nu fac decat ceea ce cred ei ca este bine si fac asta prost pentru ca sunt oameni cu o falsa cultura, oameni care cred ca scoala vietii, sau ma rog, ceea ce ei cred ca este Biblia purtarilor, ii face jmecheri si sukari. Tzeapa! Va scriu eu ca pe mes. Teapa! Sunteti genul de oameni pe care toata lumea ii evita, galagiosi si ostentativi in gesturi, ganduri, purtari si exprimare. Credeti ca puteti spune orice si ca puteti face orice pentru ca asta va ridica in ochii celorlati. Sunteti oamenii care traiesc pentru ceilalti, pentru a fi vazuti si pentru a se face remarcati. Am mai spus, oameni ostentativi. Degeaba. Sunteti o masa de oameni de proasta factura cum spunea profesoara mea de geografie din generala. Asta sunteti, mici nimicuri care se ineaca in neputinta lor intelectuala. Oameni fara o viata, pentru ca o viata inchinata divertismentului gratuit pentru ceilalti, asta este, o lipsa acuta de viata. Si sunteti in tot atatea feluri. Pacat ca eu va vad doar niste oameni tristi.

Oameni tristi.
Oameni de proasta factura. 
Oamenii de proasta factura sunt tristi.

friends II

mai am doua sezoane din Friends si trebuie sa spun ca nu am crezut ca imi va placea atat de mult. si cat mi-a placut. de fapt, cat imi place. e genul acela de comedie pe care il vezi si nu il uiti never ever, are ceva special care te fascineaza si te atrage si oricat ai fi de .... tot iti place. foarte mult. si inca ma mai gandesc cum au reusit astia sa sintetizeze atat de bine prietenia. si am descoperit ca pana la urma ceea ce ne face diferiti ne face sa fim foarte buni prieteni. daca avem ceva in comun nu suntem atat de apropiati. si este foarte adevarat. iar asta nu in virtutea experientei, neaparat. din mai multe considerente.

to buy or not to buy?

pentru ca nu am mai fost de foarte mult timp printr-o librarie sa vad ce a mai aparut nou si sa mai salivez putin dupa cate o carte, am avut astazi puterea si curajul de a ma duc intr-o astfel de calatorie. si ca de obicei am fost putin, putin mai mult ce este drept, dezamagit de ceea ce am descoperit.

in Romania cartile se vand la preturi exorbitante. practic, cartea este pentru cei mai multi dintre noi un obiect de lux, un obiect pe care il cumperi foarte rar. acum imi dau si eu seama de ce oamenii cumpara in disperare cartile pe care ziarele le dau. nu din snobism, ci pentru ca intr-o librarie nu poti sa te apropii de rafturi.

piata romaneasca este invadata de literatura de consum. nu este un lucru rau, cred eu. doar ca, aceasta literatura de consum, desi ar trebui sa fie un pic mai costisitoare pentru ca vorba aia, cum sa faca JK Rowling miliardul de dolari, daca romanele ei se vand atat de ieftin, dar in tara noastra, totul este la suprapret. sa presupunem ca nu ne intereseaza pretul sau ca ne permitem sa dam 70 de ron ( intr-o tara in care salariul mediu este de 500, iar un tricou 40) pe o carte. dupa ce o scoti din tipla ( iti dau si asa ceva, pentru ca nu cumva sa o poti desface ) si cand colo ce sa vezi! o carte cu foi poroase, pe care o poti distruge daca ai degetul putin umed si te poti trezi cu un morman asemanator unui sul de hartie igienica in mana, iar daca incepi sa citesti, observi ca engleza de balta a traducatorului face lectura greoaie. trecem peste greseli de tipar si de exprimare, iar pleonasmele si alte subtilitati ale limbii nu conteaza. nu stiu daca editurile romanesti au un corector care sa se uite peste ceea ce abereaza traducatorul. sau daca unul stie lmba romana cum stie celalat engleza, atunci totul este clar.

daca ai rabdare si treci la standul de carti in limba engleza, o sa ai o mare surpriza. carti in limba engleza, de o calitate exceptionala care costa chiar si cu 10-15 ron mai putin decat traducerea de balta in romaneste. si apoi iei cartea si incepi sa o rasfoiesti si constati ca are o coperta atragatoare, ca e de calitate si mai vezi ca nu exista greseli de tipar. nu pagini indoite sau sterse. si te mai uiti pe ultima coperta si vezi cat costa. si o sa ai un soc pentru ca este mult, dar mult mai ieftina decat cartea in limba romana. sau ma rog, daca legatura aia de pagini, mata lipsita de atractivitate poate fi numita carte. 

si asa ne dam seama ca desi radem de americani ca nu au literatura, ei totusi citesc de trei sau patru ori mai multe carti anual decat noi. si de ce asta? pentru ca ei stiu sa isi vanda produsul, pentru ca stiu sa il prezinte si pentru ca il fac de calitate pentru ca eu, cititorul, consumatorul de carte sa mai cumpar o carte de la ei. si o fac pentru ca merita si nu simt ca cineva isi bate joc de banii mei.

sincer, cred ca editurile profita. si nu stiu cat timp vor mai profita daca piata va merge in continuare asa de prost. poate ca a venit timpul sa facem o analiza a pietei si apoi sa oferim un produs de calitate. poate ca asa vom ajunge si noi sa producem scriitori, poate ca asa vom ajunge si noi sa vindem carti si poate ca asa vom ajunge si noi in randul lumii si nu vom mai fi codasi la cumparat carti.

pentru ca lumea citeste, dar nu cumpara. asta e oricum alta poveste.

Jefferey Deaver

poate ca ar trebui sa zic cateva cuvinte despre acest scriitor, dar nu cred ca are rost. are niste carti mai mult decat marfa si il recomand. RECOMAND!!! orice roman de-al lui.