partea a doua???

m-am apucat sa citesc si eu seria Millennium a lui Stieg Larsson. sunt pe la sfarsitul peimului volum si nu stiu daca sa il mai citesc si pe al doilea. adica imi place si mai ales imi place pentru ca este criptic si putin diferit de americani, dar pana la urma americanii raman iubirea cea dintai pentru ca ei au facut romanele thrillerele ceea ce sunt astazi ( chiar daca romanul politist a fost creat de englezi ). ma rog. am mari dubii. desi este un roman interesant. cred ca si masivitatea ma sperie, iar mie imi plac la nebunie romanele foarte lungi pe care le citesc si foarte repede. oricum asta mi se pare prea de tot, mai ales pentru ca in primele 400 de pagini bate campii cu gratie si se repeta... 

Marley and Me

 am vazut la filme care m-au impresionat putin, dar cred ca nici unul nu a fost atat de bun ca Marley and Me. pe bune. nu scriu mai multe pentru ca ar fi degeaba. n-am crezut niciodata ca un caine ma poate impresiona atat de mult.

cred ca daca as lua fiecare post de aici, de pe blogul asta al meu si as alege cate un rand sau macar o parte ce m-a impresionat, atunci cred ca as putea sa scriu o carte. si tocmai asta ma face sa apreciez asa de mult blogul. respectul asta pentru carte, pentru cuvantul scris. sj desi nu cred ca as scrie niciodata o carte care sa aiba ca punct de plecare blogul, ma bucur de fiecare data cand imi dau seama cat de aproape de idealul cartii este spatiul asta pe care scriu, rar in ultima vreme, de cativa ani.

the thin line

e o linie atat de subtire.

si e o linie care desparte toate lucrurile importante. le desparte frumos, le scoate in evidenta si le face ceea ce sunt. face asa pentru ca este ca o linie de contur. si cred ca asta si este. este conturul. adica linia le da contur. si fara linia asta nu poate iesi nimic in evidenta. in ultima vreme am observat ca am inceput sa cam depasesc linia asta. si cred ca fac o mare greseala pentru ca lucrurile isi pierd valoarea si simbolul. si nu stiu cum fac ca am o stare asa de aiurea. e o plictiseala care ma face sa strig. zilnic gasesc ceva care sa imi umple timpul, dar nu gasesc ceva care sa tina mai mult de cateva ore. am zis si undeva mai jos. am nevoie de un proiect. un nou blog? poate. am mai avut, dar nu a fost sa fie. imi dau seama ca am inceput sa am un comportament, cum ar zice unii, de emo. dar este ciudat avand in vedere ca cine ma vede nu isi da seama cat de aiurea sunt. vede ca rad. ca sunt vesel. si asta pentru ca la asta ma pricep cel mai bine. sa rad si sa fiu vesel. 

4th short story

am vazut 2012 si nu cred ca vom muri ca acolo. de fapt, cred ca este doar un fenomen tampit creat de americani pentru a iesi din criza. e ireal.

as zice acum tot ce am pe suflet. as urla. si ar auzi tot. si am ajuns si eu ca Blaga, sa cred ca daca spun ceva distrug misterul. si eu il pastrez. adancesc misterul.

necunoscuta

nu stiu cum am reusit, dar in seara asta am atat de multe de spus si atat de multe ganduri ca parca nici cuvintele nu imi sunt de ajuns.