unde?

lipsa oamenilor aparte este o dezamagire. cel putin pentru mine, care as vrea sa cunosc astfel de oameni, dar care din pacate nu am norocul acesta. poate cand ma voi duce la facultate, voi intalni oameni care sa ma schimbe si care sa lase o impresie puternica asupra mea. poate.

ma gandeam la romani si la lipsa unor oameni de valoare, unor oameni care sa fascineze. noi, ca natiune, ca spirit, am uitat ce inseamna sa fii fascinat de cineva sau de ceva. pentru noi, fascinatia s-a transformat in admiratie pentru cei care au si nu muncesc. marea problema asta e. nu conteaza ca nu am ce sa mananc, e important ca unul are si nu munceste si de aici am tras eu concluzia ca suntem un neam de puturosi care sta cu mana intinsa.

am fost mereu asa? a fost vreo perioada in care lumea nu statea in trening manacand seminte la coltul strazii? speram. eu sper ca da pentru ca in imaginatia mea, usor romantica, cred ca perioada interbelica a fost asa. un festin cultural.

eu nu am pe cine sa admir, nu am pe cineva pe care sa il admir. nu e vorba neaparat de lipsa modelelor pe care eu le consider irelevante, ci de oameni care sa ma faca sa ma uit la ei, asa... cu gandul ca e ceva acolo, ceva ce nu mi-a fost dat sa vad pana acum.

azi am asistat doar, la o discutie trista. de ca sa inveti daca esti in stare sa te descurci asa, fara carte, sa iasa banu' tata? eu am ramas socat de pragmatismul asta care nu e nici macar asa ceva. si am ramas asa mult timp pentru ca imi dau seama ca eu fac ceva care imi place si care cred ca ma ridica din punct de vedere uman, dar si intelectual si poate mi-am dat seama ca asta nu o sa imi asigure banii de care am nevoie sa ma tin in primele randuri. si nu mi-a pasat pentru ca pana la urma eu nu vreau neaparat bani, vreau altceva. e o chestie asa... si nu cred ca o sa mor de foame. daca faci ceva doar sa faci, cum se fac facultatile astazi, e normal sa ajungi un ratat inadaptat. nu stiu. poarte nu ar trebui sa scriu lucrurile astea. nu am de unde sa stiu unele lucruri, dar am asa un sentiment care ma face sa cred ca o sa gasesc ceea ce caut. e o certitudine care vine din...? nu se stie, dar deocamdata e important ca vine.

" sa se schimbe primesc, dar sa nu se modifice nimic..."

cand am dat teza la engleza am scris despre viata asta de liceu si profa a inteles ca nu o sa regretam nimic si ca nu a insemnat foarte mult pentru noi. adevarul e ca are dreptate. ca nu o sa ma omor dupa viata din liceu. o sa am o alta viata, in alta parte... oricum. daca stau sa ma gandesc imi dau seama ca eu nu as schimba nimic din cicase experienta asta. nimic. i-as face adaugiri, dar nimic nu as schimba. asa se face ca am ajuns la nonsensul lui Catavencu.

Summer Wine

Asculta mai multe audio Muzica

I walked in town on silver spurs that jingled too
A song that I had only sang to just a few
She saw my silver spurs and said let pass some time
And I will give to you summer wine

Oohh-oh summer wine

Strawberries cherries and an angel's kiss in spring
My summer wine is really made from all these things
Take off your silver spurs and help me pass the time
And I will give to you summer wine

Oohh-oh summer wine

My eyes grew heavy and my lips they could not speak
I tried to get up but I couldn't find my feet
She reassured me with an unfamilliar line
And then she gave to me more summer wine

Oohh-oh summer wine

Strawberries cherries and an angel's kiss in spring
My summer wine is really made from all these things
Take off your silver spurs and help me pass the time
And I will give to you summer wine

Oohh-oh summer wine

When I woke up the sun was shining in my eyes
My silver spurs were gone my head felt twice its size
She took my silver spurs a dollar and a dime
And left me cravin' for more summer wine

Oohh-oh summer wine

Strawberries cherries and an angel's kiss in spring
My summer wine is really made from all these things
Take off those silver spurs and help me pass the time
And I will give to you my summer wine

Oohh-oh summer wine

"sa trecem peste"

sunt unele lucruri la care trebuie sa renunti singur fara sa te impinga cineva de la spate sa faci lucrul ala pentru ca daca ai luat deja decizia asta inseamna ca deja ai reusit sa treci peste tot ceea ce ai patit pana acum si mai ales esti gata sa privesti inainte. atunci e cineva pregatit sa treaca peste si sa mearga mai departe. cred ca zilnic folosesc expresia sa trecem peste. e una din expresiile mele preferate pe care le arunc in fata celor care ma cunosc, zilnic. e asa. un reflex si apoi, cand am stat sa ma gandesc la ceea ce reflexul asta inseamna mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat. cam asa e cu trecutul peste. si daca stau bine sa ma gandesc, sa treci peste nu inseamna sa mergi mai departe pur si simplu. inseamna sa lasi in urma ceva. ceva care te leaga. si pentru a fi in stare sa faci asta, trebuie sa dispari, sa pleci, sa schimbi peisajul. de acee sa trecem peste e o expresie plina de intelesuri.

atentie

trebuie sa fiu foarte atent in ultima vreme. nu stiu de ce, dar am ceva care imi spune sa nu las garda jos niciodata. niciodata. si nu cred ca o las. ieri am dat teza la engleza si am avut de scris despre experienta la liceu. a fost deosebit si trebuie sa spun ca am fost usor mirat de ceea ce am scris pentru ca as fi putut sa ma iau de toata lumea. am scris in schimb in general si am scris cu simpatie. cu o simpatie izvorata din nu stiu ce. adica stiu, dar simpatia asta vine asa... stiu de unde vine, si mai stiu ca ma contrazic, dar ma contrazic pentru ca nu vreau sa spun tot. nu inca. o sa spun, dar nu acum pentru ca nu e timpul si daca as spune acum as face cea mai mare prostie. am sa scriu eu ce si cum la momentul potrivit. pana atunci tac cu demnitate.

later edit!

am scris la o postare ca este ceea ce este pana nu mai este! deloc! sa stiti ca tonul e trist si grav

lectie!

astazi am invatat ca diriga avea cea mai mare dreptate si am ajuns sa o inteleg si chiar mai mult, am ajuns sa o admir si sa imi dau seama ca ea este cam ultima persoana cu aer aristocratic pe care o cunosc. am ajuns sa imi dau seama de ceea ce inseamna cu adevarat, ADEVARUL si mai ales am ajuns sa imi dau seama cine ar trebui sau mai bine zis, cine ar fi trebuit sa imi fi fost model. dar acum am inteles si cum se zice, tot raul spre bine si desi multi ar zice ca azi a fost nasol, si a fost si a mai fost si greu, eu spun ca a fost bine pana la urma si am invatat ceva. de bine si de viitor. si am ajuns sa ma gandesc ca lumea asta prost facuta si perpetuata nu o sa imi dea niciodata dreptate, iar chiar daca se afla ca exista dreptate la mine, nu conteaza. vorba dirigii, altii, mai naivi si inocenti (si spun asta pentru ca eu am marele dar al eufemismelor) se vor bate cu pumnul in piept. si ce s-au mai batut astazi, dar asta e. cu bataia ati ramas pentru ca ceea ce era de spus... ma rog. as continua, dar nu vreau pentru ca as fi rau si lipsit de bun simt. ma opresc aici. oricum. ce am invatat astazi, ca daca lupti pentru ideile tale care pot fi adevarate si morale, nu conteaza. se gasesc, din pacate, pe toate drumurile... asta este pana la urma. important este ca eu sa cred in ceea ce stiu. si atat. iar atunci cand eram foarte enervat nu am simtit deloc frustrare. e ciudat. cand cheie e la tine, nu te mai intereseaza. si de ce sa ii convingi pe altii? oricum... cate puncte de suspensie nepuse, cate alte ganduri mai are postarea asta.

Este ceea ce este pana cand n-o sa mai fie! deloc!

e tot filozofie!*

nu am inteles niciodata de ce lumea de la liceu citeste filozofie. ma indoiesc ca cineva care are 17 ani poate sa inteleaga filozofia cand singurele lecturi pe care le-a avut pana acum au fost Povestea porcului si rezumatul la Cenusareasa. eu sunt de acord cu Maiorescu. forma fara fond e cea mai rea pentru ca nu facem sa avem impresii, iar in cazul de fata impresiile sunt ceva rau.

cei care citesc filozofie au cateva aere si cam multe impresii. peste aere pot trece foarte usor pentru ca de cele mai multe ori oamenii stiu ca eu apelez la ironie pentru a ma face inteles. din punctul meu de vedere adevarurile spuse in gluma sunt cele de substanta. oricum. pot trece peste usoarele aere, dar ce te faci cu impresiile?

impresiile astea dezvaluie omul. e foarte trist ca dupa ce ai citit filozofie ai ramas doar cu impresii si nu cu pareri pentru ca arata cat de precara este cultura individului si il fac ridicol. de aia ma enerveaza pe mine astia care citesc si se regasesc in filozofia nu stiu cui. eu nu citesc pentru ca sunt sigur ca m-ar depasi pentru ca desi am fondul cultural, poate suna a lipsa de modestie, dar am cam citit la viata mea, nu cred ca am experienta care m-ar face sa vad cu ochi limpezi ceea ce citesc, iar sa citesc cuvinte frumoase si idei care mi se par tari si pe care le voi pune la status pe mes... mai bine lipsa!!!

* titlul este luat din romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste... Cei care au citit stiu ca articolul se aseamana cu o parte din capitolul la care fac referire

viata virtuala

mereu am zis ca persoanele care stau mult pe net nu au o viata. prejudecata asta a venit din cauza "rapoartelor alarmante" pe care le prezinta astia pe la tv si foarte tarziu mi-am dat seama ca si eu am o viata virtuala la fel cum au cei pe care pana acum i-am considerat lifeless. cand aveam aceasta prejudecata o aveam pentru ca nu ii cunosteam, iar persoanele despre care vorbesc sunt cele normale care in loc sa stea la tv sa se mire de o fufa blonda, intretinuta, prefera sa stea de vorba pe mes sau sa se foloseasca de minunatia aia de facebook. sau sa intre pe alte siteuri unde sa aiba o viata. asa am facut si eu si mi-am dat seama ca am o mie de lucruri pe net. doua bloguri (asta si nu stiu cum am facut unul si pe wordpress, dar mai demult. nu il folosesc, dar imi cam place si poate o sa-l transform intr-un site de recenzii) un profil de facebook, unul de hi5, mi-am facut cont pe skype, pe conquiztador, am cont pe softpedia, mai am si twitter pe care l-am facut din curiozitate, dar nu am cu cine sa vorbesc (am spus mai demult ca este o prostie, si chiar este, dar am incercat sa vad si eu si mi-a placut si poate daca gasesc pe cineva o sa am cu cine popula twitterul). si uite asa am eu o alta identitate pe net. mai bine zis de fiecare data cate o alta identitate. pot zice ca am o viata virtuala aproape la fel de activa precum cea reala, numai ca cea reala e mai satisfacatoare.

texte

mi-am dat seama ca in cea mai mare parte posturile mele sunt alcatuite din text. doar din text. ma mai uit pe cate un blog si mai vad cate o poza cate ceva. vad ca lumea mai are gusturi artistice si ca pun cateo poza asa... mai de oameni culti. eu doar scriu. bine, din punctul meu de vedere este ok, dar poate ca e foarte obositor asa... fara nicio poza. cand eram mai mic si trebuia sa citesc ceva care nu avea poze era asa un chin. acum cred ca m-as enerva daca ar aparea asa din cand in cand cate o poza. m-ar irita la culme. poate de acea abia mai pot citi cartile de la Adevarul. ma cam enerveaza ca nu am aflat care este lista cu urmatoarele 25 de carti. am promis ca joi ma duc sa cumpar Pe frontul de vest nimic nou pentru ca am impresia ca este o carte buna. acum citesc Codul Shakespeare, iar apoi o sa ma apuc sa citesc Jurnalul Fericirii. am mai scris ca am o fascinatie iesita din comun pentru perioada comunista. am asa... sentimentul ca oamenii de atunci erau altfel. nu-mi explic cum supravietuiau. mai mult ca sigur ca exagerez. nu stiu cum traiam inainte fara telefon.

doua capitole

I
ma amuza teribil fotbalistii. si eu sunt foarte rau ca rad de saracii oameni care si asa sunt batuti de soarta fix in cap. nu am inteles niciodata cum se face ca atunci cand pierd un meci de fotbal, looserii spun " Ne-am dorit prea mult victoria si poate de aceea..." pai daca ti-ai dorit atat de mult victoria cum se face ca ati pierdut? eu stiu ca atunci cand vrei ceva nu te lasi pana nu il obtii.

II
nu am inteles faza cu soferii care se iau la bataie. adica dupa ce ca stau la stop o mie de ani si imi stric masina iar apoi trebuie sa muncesc de sa imi sara capacele pentru a o reface sa ma mai iau si la bataie? sa plec si cu un ochi vanat ca vorba aia nu e destul ca sunt luat de prost de stat.

rebranduire

e adevarat ca in ultima vreme m-am cam schimbat, dar vorba lui Catavencu " pe ici, pe colo prin punctele esentiale" am ramas cam la fel. si de aceea imi permit sa spun ca am propriul stil si ii rog pe cei care ma cunosc sa spuna. am asa. un mic brand. un mic brand pe care in mod normal toata lumea il are, desi am mai cunoscut persoane lipsite de originalitate si personalitate incat sa nu fie in stare de nimic.

o sa schimb ceva. o sa ma rebranduiesc. in primul rand o sa mai slabesc pentru ca in ultimul rand am ajuns sa fiu cat Serban Huidu. aveam 60 de kg in clasa a noua cand m-au cunoscut cei mai multi din cei care imi sunt in jur zilele astea. am de gand sa slabesc. o sa slabesc.

si ar mai trebui sa fac ceva. dar nu stiu ce si de aceea am ajuns doar in stadiul de proiect cu rebranduirea.

I Like The Way

Asculta mai multe audio Muzica

enervare si plictiseala

ma gandeam eu ca nu e bine nimic. asa ma enerveaza cand totul e bine, dar asa ma plictisesc cand totul e aiurea. ma plictisesc cand imi merge rau pentru ca atunci cand imi merge rau, raul asta e lipsit de originalitate si ma trece prin aceleasi faze pe care le-am mai parcurs si cu alta ocazie. de asta ma simt atat de plictisit. si ma enerveaza cand e bine pentru ca asa e mereu la bine. enervant. si sa vad acum cine ma poate scoate din problema asta! cum sa fac? ce aleg?

!

problema romaneasca este nu ca nu facem, ci ca suntem carpaci. nu ca nu suntem in stare sa facem ceva, ci ca ne place atat de mult sa lancezim in mocirla asta care ne inconjoara. asta e problema romaneasca. noi nu facem. carpim. si ceea ce e mai urat este ca nici asta nu suntem in stare. nu as vrea sa fiu rau, dar suntem cam neinstare