!!!

am ramas mirat, astazi de sfarsit de an cand am vazut un blog in care se vorbea despre moda. si am zis sa mai las si eu un pic din prejudecatile pe care le am si sa ma uit sa vad ce se mai poarta anul asta. si am ramas mirat ( sa nu zic socat!!!) cand am vazut ca barbatii ar trebui sa poarte botine sau ghete sau ma rog, pantofi cu toc. si am vazut si cateva poze cu niste asa-zise pitzipoance masculine, cu tocuri de un metru si cu o geanta de o tona. sa raman prost si alta nu. eu nu stiu ce este in mintea creatorilor astia de moda,  iar eu mi-am mai dat cu parerea despre moda o data si sincer sa fiu am ramas in acelasi stadiu de gandire. am inteles o mie de "mozi" d-astea tampite, dar sa ma cocoate pe mine pe micute turnuri Effiel sa fiu la moda??? mah, da-va dracu!!!

dorinta

ahh! 

as face eu multe lucruri, dar cum n-am timp, nu le mai fac!!!

oameni

ma cam plictiseam zilele astea pentru ca nu avea la ce sa ma uit. si am incercat sa ma uit la LOST. trebuie sa spun ca am mai scris despre serialul asta si nu intelegeam cum de lumea se uita la el, avand in vedere ca misterul ala era atat de mare si de complex incat dura de mai bine de patru sezoane. se pare ca era si este cu adevarat complicat pentru ca abia acu, la al saselea sezon va fi rezolvat si nu stiu de ce am senzatia ca fanii nu vor afla cam tot ce doreau si ca va mai ramane loc de speculatii. ma rog. am incercat sa ma uit la LOST si trebuie sa spun ca intr-o oarecare masura m-a captivat, numai ca ma enerva. dupa trei, patru episoade ma enerva pentru ca nu gaseam niciun indiciu care sa imi satisfaca minimul acela de curiozitate. si ceea ce era mai frustrant, pentru mine cel putin, era faptul ca se aducea in discutie insula in fiecare dialog. si nu am mai putut sa ma uit. si mi-am dat seama ca eu am nevoie de oameni normali, care sa faca lucruri normale, care sa traiasca experiente normale. in rest, nu ma intereseaza misterul si ceea ce patesc niste personaje exceptionale in situatii exceptionale. din contra, asa ma plictisesc. trebuie sa vad un film cu astfel, de subiect, dar nu un serial. am o mare nevoie de oameni normali. sa ii vad si sa citesc despre ei. nu stiu daca este o dorinta nebuna de a ma identifica in ei, pentru ca nu ma identific, viata mea fiind total diferita si uneori usor mai complicata, dar doar pentru o perioada, apoi revenind la normal. am citit, un roman fantasy foarte bun, URZEALA REGILOR. o carte pe care cu greu o lasi din mana, scrisa cu talent, cu o intriga puternica, pe mai multe nivele si etc. oricum, ceva deosebit. l-am citit si mi-a placut, dar nu stiu de ce nu am avut senzatia aia de multumire pe care o am cand citesc un roman de la Humanitas, din colectia Denisei Comanescu, romane in care se vorbeste in mare parte despre experiente profund umane. si asa am ajuns eu la concluzia ca eu am nevoie de oameni normali in jurul meu. si nu doar in jurul meu, eu am nevoie sa citesc despre oameni. sa vad filme despre oameni si despre viata lor normala.

articolul 400

articolul acesta este unul aniversar. este postul cu numarul 400. si eu ma mir ca am reusit sa scriu atat de multe in atat de mult timp. ma mir ca nu m-am plictisit de blog si asa mai departe. daca fac recapitulare nici nu stiu despre ce am scris pana acum. pentru ca am scris despre multe. sa nu zic ca despre toate. :))

nemultumire porcina

astazi am vazut la stiri ca daca o sa fac gripa porcina o sa imi platesc tratamentul pentru ca am refuzat sa imi fac vaccinul. pai, de ce? eu ma gandesc ca, din moment ce sunt platitor de impozite am dreptul la viata si la asistenta medicala. sau poate ca gresesc eu, poate ca noi, marea majoritate suntem doar platitori de impozite sa isi puna Udrea perdele si EBA sa fie botanista pe la Bruxelles. si sa preintampin o intrebare, va spun din start ca nu am facut vaccinul pentru ca nu se cunosc efectele secundare, iar eu nu am de gand sa mor ca prostu` sa traiasca altii bine. nu vreau sa fiu cobai sa se poata lauda Boc peste un an ca a reusit el sa scape de gripa porcina. daca vrea sa isi faca Eba in buze. ca si asa mare pierdere...ma rog, nu intru in detalii. ideea e ca mi se pare ca imi sunt incalcate unele drepturi. de ce sa platesc pentru niste servicii de care nu ma pot bucura? si daca nu am bani ma lasa sa mor ca un caine? trist este ca asta vor face pentru ca astia nu sunt interesati deloc de noi. asa ca sfatul meu pentru astia: sa va faceti vaccinul in creier!

zdrente!!!

...critica

nu stiu cum faceam inainte de reuseam sa scriu atat de mult. pe blog adica. reuseam sa scriu atat de mult si sa vorbesc despre atat de multe. bine, acum sunt mai multumit de blog si anume de calitatea acestuia, decat ceea ce scriam inainte, dar parca as vrea sa mai am timp si atat de multe de spus, de scris. de comentat. am ajuns sa nu mai am timp sa mai comentez ceea ce vad. nu stiu de ce ca doar am ramas aceiasi persoana critica.

se intampla

zilele astea am completat cererile alea de inscriere pentru bac si pentru prima data anul acesta am avut senzatia ca ceva se schimba cu adevarat...ca ceva se va intampla pana la urma la sfarsitul anului, nu de alta, dar pana acum am trait cu senzatia asta ( impusa sau nu) ca nu o sa fie mare lucru. si in timp ce diriga ne zicea ce si cum sa completam acolo, mi-am dat seama ca pana la urma se schimba ceva. ca pana la urma se intampla.

repede, cat mai repede.

scriam zilele trecute despre faptul ca imi cam scapa anumite lucruri de sub control si Violet mi-a zis ca trebuie sa iau atitudine, iar eu am spus ca am prea multe atitudine si asta este una din problemele mele. ca am prea multa atitudine. si asa e. uneori am impresia ca ma impun doar cand privesc pe cineva, am impresia ca ma bag in mult prea multe lucruri marunte ce nu ar trebui sa ma framante deloc. problema este ca am  atiudine, dar nu prea mai am vointa. urmeaza sa imi dau seama de unde sa fac rost de vointa. repede, cat mai repede.

(replici)

There is nothing special or romantic about death...

Sometimes I think we waste  words.

One Tree Hill

(plumb. bacovia are dreptate)

e nasol rau. foarte nasol. am impresia ca imi scapa totul de sub control si cum eu sunt un fel de control freak, am nevoie de o asigurare ca totul va fi bine si cand zic bine ma gandesc la ceea ce vreau. ma gandesc ca poate pana la urma mi-a venit si mie randul sa pierd. si ceea ce este mai nasol este ca eu nu prea pierd. si imi scapa multe lucruri de sub control ceea ce ma ingrijoreaza si ma face sa ma panichez. eu nu pot altfel...sau trebuie sa ma adaptez si ma adaptez foarte greu. si e greu, si e nasol. 

(plumb. bacovia are dreptate)

seria Milennium de Stieg Larsson

Abia am terminat de citit primul volum din seria Milennium de Stieg Larsson ( Barbati care urasc femeile) si nu m-am putu abtine sa nu scriu cate ceva despre romanul acesta. Imi vine foarte greu sa spun ce parere am pentru ca sunt atat de multe lucruri ce imi vin in minte ca este foarte greu sa le pun in ordine, dar am sa incerc.

Parere de ansamblu: roman bunicel

Nici prea prea, nici foarte foarte. O poveste interesanta, scrisa oricum deosebit. Adica mult mai bine decat ar face-o un american, dar un american cred ca ar fi romantat-o mai mult, iar acesta ar fi fost un punct foarte. In primul rand romanul este foarte mare. Are 678 de pagini, iar celelalte volume sunt si mai mari. Pe mine nu ma deranjeaza sa citesc o carte mare, dar ma deranjeaza cand sunt pagini de umplutura. Si au fost multe astfel de pagini. Un exemplu: toate cele mai bine de 200 de pagini despre viata personajelor, pagini ce nu aveau nicio legatura cu desfasurarea actiunii din carte. Am inteles ca era neaparata nevoie ca personajele principale ( Mikael Blomkvist si Lisabeth Salander ) sa fie foarte bine descrise, dar am avut senzatie de prea mult. Mult prea mult. Si pentru ca s-a bazat foarte mult pe aceasta descriere romanul debuteaza greoi. Ajunge foarte greu la actiune, iar daca stau sa ma gandesc, actiune cu adevarat a fost in ultimele 200 de pagini. Si nici ultimele. Pentru ca ultimele 100 de pagini plictisesc cumplit.

Trebuie sa mai spun ca autorul a fost foarte influentat de Agatha Christie, numai ca el nu i-a preluat modelul, din contra a facut ceva usor original, dar care aduce aminte de Agatha foarte bine. Incepand cu rapirea lui Harriet. Si se ajunge la un mister al camerei inchise in care nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu era acolo. Specific Agathei. Oricum, consider ca romanul putea foarte usor sa aiba cam 300 de pagini. Pentru ca la urma urmei este un roman politist in formula britanica. Deci nu e mare lucru. Nu cred ca voi mai citi si celelalte volume in primul rand pentru ca sunt foarte mari si degeaba. In al doilea rand pentru ca se aseamana ca intriga asa ca...mai bine nu.

Ceea ce este cu adevarat original la Stieg Larsson este modelul de personaj prezentat. Un ziarist cititor avid al romanelor politiste si o tanara cu probleme de comunicare cu cei din jurul ei si care se adapteaza cu greu. Sunt introduse in gen personaje cu probleme, dar cu aptitudini deosebite. Asta este singura parte originala si singura parte care il deosebeste pe autor de Agatha Christie. 

( nu am scris despre actiune si nici nu am vrut sa fac un rezumat pentru ca nu imi place sa rescriu povesti si pentru ca postul acesta va fi citit de cei care au citit romanul si care nu au nevoie de prezentare pentru carte)

partea a doua???

m-am apucat sa citesc si eu seria Millennium a lui Stieg Larsson. sunt pe la sfarsitul peimului volum si nu stiu daca sa il mai citesc si pe al doilea. adica imi place si mai ales imi place pentru ca este criptic si putin diferit de americani, dar pana la urma americanii raman iubirea cea dintai pentru ca ei au facut romanele thrillerele ceea ce sunt astazi ( chiar daca romanul politist a fost creat de englezi ). ma rog. am mari dubii. desi este un roman interesant. cred ca si masivitatea ma sperie, iar mie imi plac la nebunie romanele foarte lungi pe care le citesc si foarte repede. oricum asta mi se pare prea de tot, mai ales pentru ca in primele 400 de pagini bate campii cu gratie si se repeta... 

Marley and Me

 am vazut la filme care m-au impresionat putin, dar cred ca nici unul nu a fost atat de bun ca Marley and Me. pe bune. nu scriu mai multe pentru ca ar fi degeaba. n-am crezut niciodata ca un caine ma poate impresiona atat de mult.

cred ca daca as lua fiecare post de aici, de pe blogul asta al meu si as alege cate un rand sau macar o parte ce m-a impresionat, atunci cred ca as putea sa scriu o carte. si tocmai asta ma face sa apreciez asa de mult blogul. respectul asta pentru carte, pentru cuvantul scris. sj desi nu cred ca as scrie niciodata o carte care sa aiba ca punct de plecare blogul, ma bucur de fiecare data cand imi dau seama cat de aproape de idealul cartii este spatiul asta pe care scriu, rar in ultima vreme, de cativa ani.

the thin line

e o linie atat de subtire.

si e o linie care desparte toate lucrurile importante. le desparte frumos, le scoate in evidenta si le face ceea ce sunt. face asa pentru ca este ca o linie de contur. si cred ca asta si este. este conturul. adica linia le da contur. si fara linia asta nu poate iesi nimic in evidenta. in ultima vreme am observat ca am inceput sa cam depasesc linia asta. si cred ca fac o mare greseala pentru ca lucrurile isi pierd valoarea si simbolul. si nu stiu cum fac ca am o stare asa de aiurea. e o plictiseala care ma face sa strig. zilnic gasesc ceva care sa imi umple timpul, dar nu gasesc ceva care sa tina mai mult de cateva ore. am zis si undeva mai jos. am nevoie de un proiect. un nou blog? poate. am mai avut, dar nu a fost sa fie. imi dau seama ca am inceput sa am un comportament, cum ar zice unii, de emo. dar este ciudat avand in vedere ca cine ma vede nu isi da seama cat de aiurea sunt. vede ca rad. ca sunt vesel. si asta pentru ca la asta ma pricep cel mai bine. sa rad si sa fiu vesel. 

4th short story

am vazut 2012 si nu cred ca vom muri ca acolo. de fapt, cred ca este doar un fenomen tampit creat de americani pentru a iesi din criza. e ireal.

as zice acum tot ce am pe suflet. as urla. si ar auzi tot. si am ajuns si eu ca Blaga, sa cred ca daca spun ceva distrug misterul. si eu il pastrez. adancesc misterul.

necunoscuta

nu stiu cum am reusit, dar in seara asta am atat de multe de spus si atat de multe ganduri ca parca nici cuvintele nu imi sunt de ajuns.

sa da sau nu?

adica sa ma duc la vot sau sa ma prefac ca nu intampla nimic. sincer sa fiu mie nu imi place atitudinea asta pasiva, dar parca nici nu pot sa ma prefac am ajuns atat de important incat tina cineva cont de parerea mea. si ce este mai trist este ca pana la urma totul este spre nimic. oricum se alege praful si pulberea. la noi asa este mereu. stiu ca nu exista o democratie perfecta, dar macar imperfectiunile raman ascunse prin alte tari. nu le vedem. si nu stiu daca tara in care curvele si panaramele sunt la ordinea zilei pe prima pagina, in care politica este mod de a te imbogati si sa fi politician a devenit pana la urma o meserie, mai merita o sansa. oricum fiecare traieste cum poate.

nu poti si totusi poti

nu poti sa schimbi o mentalitate, un om sau un lucru din viata. asta nu ne este dat. niciodata nu am reusit si daca am incercat nu am facut decat sa ne intoarcem in locul din care am plecat. rusinati de un esec. si totusi, aceste lucruri pot fi schimbate. cauta-le simbolul. cauta-le sensul. si atunci cand il gasesti. distruge-l sau schimba-l. fa-l praf si pulbere. si asa se schimba totul si se incepe noul.

James Patterson

eu nu am auzit foarte multe lucruri despre James Patterson pana anul trecut cand am luat de la biblioteca un roman de-al sau. si atunci am aflat si eu ca sus-numitul este deseori asezat pe aceiasi pagina si in aceiasi fraza cu Stephen King si John Grisham. eu am mai spus ca sunt un mare amator al literaturii escapiste asa ca ma miram cum un astfel de autor mi-a putut scapa. mai ales ca eu sunt cel mai mare fan al thrillerurilor. si asa l-am descoperit eu pe Patterson. la biblioteca. si trebuie sa spun ca nu era chiar citit avand in vedere faptul ca romanele sale erau noi.

primul lucru pe care l-am observat la 1-ul pe lista mortii a fost faptul ca un capitol avea chiar si 30 de randuri. initial am crezut ca voi enervat si ca nu voi reusi sa citesc. prea erau scurte. si cand colo mi-am dat seama ca din contra, cartea se citeste mai usor daca este astfel fragmentata. si am citit intr-o zi, adica cam 4 ore, 300 de pagini, adica vreo 140 si ceva de capitole. cred ca daca as fi pus paginile cap la cap, nu ar iesit mai mult de 200. 

nu pot zice ca m-a prins. bine, nici foarte prost nu era, dar nici nu mi-a placut in mod deosebit. ii lipsea verva unui roman politist. si parca prea erau multe clisee, iar eu nu ma pot abtine sa nu critic cliseele. unii trec peste ele de dragu unitatii carti, eu nu trec. din contra, ma enerveaza. la culme. povestea era si ea simpla. gen. una bucata criminal, ucide cupluri proaspat casatorite. finalul trebuie sa recunosc ca a fost foarte bun. nu ca la Jefferey Deaver, dar oricum foarte bun. mi-a placut. 

si asa am citit eu prima carte de James Patterson. apoi am inceput sa caut cateva date despre ele. si asa am aflat ca el castiga in jur de 50 de milioane de dolari pe an. si ca a semnat un contract prin care primea pentru 150 de milioane de dolari ( sursa este revista Forbes care considera suma punctul de jos, dar Patterson a spus ca suma nu este apropiata) daca scria sau scria in colaborare 11 carti. asta pana in 2012. in trei ani, adica. marea majoritate a cartilor lui sunt scrise in colaborare pentru ca este un autor cerut si trebuie sa scrie cat mai mult. el este un scriitor de cel putin trei carti pe an. calitatea se vede. este si foarte criticat din aceasta cauza. contractele in ceea ce priveste colaborarile sale, sunt secrete, asa ca nu se stie precis cat scrie el si cat scriu ceilalti autori. este acuzat si de faptul ca el este doar brandul si altii scriu in numele sau. o afacere profitabila oricum. Stephen King spunea despre el ca nu face decat sa scrie niste thrillere puerile si prostesti. marea majoritate a criticilor literari din SUA, ii considera cartile ca fiind subliteratura. oricum asta nu l-a impiedicat sa vanda 150-200 de milioane de exemplare, iar in 2007 o carte din 15 era scrisa de el.

proiect.

ma gandesc ca am nevoie de ceva care sa ma pasioneze. azi vorbeam cu niste prieteni si inca o data mi-am dat seama ca eu nu prea am pasiuni. sau hobbyuri sau ceva. nu stiu. imi dau seama ca eu nu gasesc ceva care sa ma entuziasmeze pe termen lung. adica, pe moment este ceva, dar apoi...se pierde. se duce ca un norisor de fum de tigara. norul dispare, dar ramane mirosul, ceea ce este foarte bine pentru ca ma face sa nu uit. (sa nu uit ce?) multe si amestecate. ma gandeam ca poate faptul ca ma voi duce la facultate sau asa sper, sau faptul ca dau Bacul sa ma entuziasmeze. si am fost un pic entuziasmat. si atat. si foarte putin. cred ca am nevoie de un mare proiect care sa ma elibereze de starea asta de totala moleseala. 

(3rd) short story

ma chinui sa termin o carte foarte tare, cred ca unul din cele mai tari si mai originale si totusi, cu o gramada de elemente cliseice, carti Ruinele de Scott Smith. nu stiu de ce, dar am inceput sa ma chinui sa citesc, iar maine nu o sa mai am timp pentru ca ma asteapta un test la istorie si am inceput sa constientiezez cat de important este anul asta. si totusi, cand ma uit la ceea ce am scris, imi dau seama cat de aiurea este cuvantul important. mi se pare ca ii dau prea multa importanta. si intr-un fel este important. ma rog. filozofie ieftina. si am o gramada de invatat. si cata lipsa de chef. am cam uitat cum este sa inveti. aiurea oricum. si imi place ca am inceput sa scriu pe blog mai des. imi place. luna trecuta parca uitasem ca am un blog de intretinut.

important

si pana la urma ce este important? ce? pacea mondiala?  stoparea foametei in lume? sau faptul ca eu vreau un telefon nou? sau ceva cat de cat sau foarte superficial? superficialitatea e rea (desi inainte am scris despre asta si am stabilit ca e de bine, acum am ganduri diferite)? cine stie? si ma gandesc daca sunt atat de multe intrebari ce au ramas fara raspuns, cum se face ca incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea asta?

scarba

eu nu stiu ce sa mai fac sa numai vad ce fac astia cu nenorocirea aia de campanie electorala. ce ma pot enerva rabufnirile alea comuniste...cu steaguri si pancarte din alea. si cantece patriotice de gen Noi suntem romani! de parca ar mai trebui sa mai spunem cuiva cine suntem. toata lumea stie. plus nu cred ca este ocazia. si ma enerveaza toate aceste tampite manifestari comuniste. si frate, sa fim seriosi, nu va crede nici dracu` si mai ales nu vrea nimeni sa aiba nimic cu voi. pentru ca daca mai era nevoie, aflati si de la mine ca romanilor le e cam scarba de clasa politica din Romania.

NP

cred ca diriga are dreptate cand vorbeste despre neamurile proaste. mare dreptate. foarte mare dreptate si am ajuns si eu sa zic si sa fac la fel. am inceput sa fiu scarbit de lumea aste de trei jumate care se vinde ca tarfele de pe centura cu 20 ron bucata. prea se cred unii. prea vor. si nu am cu ce. DOAMNE, chiar nu au cu ce!!!!

Odd Thomas de Dean Koontz

sau un fel de Ghost Whisperer.

cam asa as putea descrie romanul lui Koontz. de altfel, este si primul roman pe care il citesc scris de Koontz, dar si primul din seria de romane cu Odd Thomas, un tanar de douazeci de ani care traieste intr-un mic orasel din SUA si care are capacitati paranormale, mai precis poate sa vorbeasca cu mortii. bine, sa vorbeasca este mult spus, pentru ca mortii nu vorbesc, dar ii pot face semne si ii pot comunica lui Odd sentimentele pe care le au. toate bune si frumoase. 

romanul lasa de dorit la inceput. cel putin asa cred eu. nu mi-a placut prima parte a romanului, mai precis primele cinsprezece capitole. cam 100 de pagini pentru ca la Koontz capitolele sunt foarte mici ( nu ca la Patterson, de max. 50 de randuri, dar cam de trei, patru, cinci pagni). in primul rand pentru ca se voia roman scris la persoana intai si in al doilea rand pentru ca era scris prost. mai precis propozitii. rar mai intalneai cate o fraza formata din doua sau trei propozitii. imi displaceau cumplit frazele despre diverse lucruri care nu aveau nimic de a face cu romanul in sine. randuri scrise pentru a forma cele 100.000 de cuvinte sa poata avea cartea 400 de pagini.

apoi a inceput sa ma prinda. nu stiu ce a facut, dar a reusit. bineinteles ca ma bombarda in continuare cu fragmente scris pentru a fi scrise, dar parca numai erau atat de suparatoare. incep sa cred ca am prea mari pretentii si ca vreau ca toata lumea sa scrie ca Grisham sau King. asta nu inseamna ca Koontz este prost. nu, dar are o doza de comercialitate pe care ceilalti scriitori pot sa o ascunda. lui nu ii prea reuseste.

sfarsitul romanului este destul de bun. nu genial, mai ales ca i se face reclama sfarsitului inca de la jumatatea cartii. e previzibil. oricum se putea face mai mult din sfarsit, decat ceea ce este, dar nu cred ca asta este marea problema a cartii. si nici nu este o mare problema a cartii din moment ce cartea e practic caldita pe mici probleme. e ... nici nu cred ca mai am cuvinte sa descriu. nu e o carte buna si nici o carte pe care sa o recomand. oricum este o lectura usoara si cred eu ca si de bun simt. nu te astepta la prea mult. nu ai sa gasesti procedee literare deosebite sau mai siu eu ce. nu. este o carte de consum pe care o citesti cand te plimbi prea mult cu tramvaiul sau metroul pentru ca la metrou nu ai cum sa te uiti pe geam.

Info.DEAN KOONTZ este un scriitor american de succes. se presupune ca pana acum a vandut 350 de milioane de exemplare din cele 95 de carti pe care le-a publicat sub diverse pseudonime. este considerat si unul din cei mai bine platiti scriitori contemporani. in 2008 a castigat 25 de milioane de dolari, la egalitate cu John Grisham. din cele mai populare carti ale sale, face parte seria Odd Thomas, dar si romane individuale, Velocity, The Face, Seize the Night, Mr. Murder.

 Coperta romanului Velocity, tradus in romana Cursa

14th

in caz ca numai scriu nimic luna asta, pun postul asta de umplutura. sa nu am 13. nu sunt superstitios, dar sa fie aici.

it ended!

[Last words of the series.]
Rachel: Do you guys have to go to the new house right away, or do you have some time?
Monica: We've got some time.
Rachel: Okay. Should we get some coffee?
Chandler: Sure... Where?

s-a terminat. nu stiu cum, dar s-a terminat. si am vazut si ultimul episod si trebuie sa spun ca imi pare atat de rau ca s-a terminat de parca nu ar fi fost doar un serial. a fost oricum, cel mai tare serial ever. si de aproape o jumatate de an am vazut cate doua-trei episoade pe zi. si ma amuzam. initial am crezut ca Friends e nasol. apoi am vazut cateva episoade si mi-am dat seama cat de tare era. nu mi-a placut niciodata de Chandler. nu stiu de ce zice lumea ca avea glume bune si ca era funny. pe mine ma enerva. nici Phoebe nu mi-a placut. apoi a devenit foarte simpatica. in rest, mi-a placut atat de mult de Rachel si de Ross. desi sunt atat de nemultumit de faptul ca nu au avut si ei o nunta ca Chandler si Monica sau Mike si Phoebe.  si m-au mai enervat cand s-a mutat Rachel din apartament. si atunci. si cam atat. astea au fost datile cand m-au enervat. in rest a fost nemaipomenit si nu este faza pe care sa nu o tin minte cu placere.

last post regarding FRIENDS

scriu

scriu din ce in ce mai rar, mai prost si mai aiurea. nu-mi mai place. as sterge tot, dar nu pot. as vrea, dar nu-mi doresc. trist!

ceea ce nu ar trebui sa fie religia la romani

ma gandeam zilele astea le religie si la ceea ce a ajuns ea sa insemne. ma uitam si la tv si am vazut cum lumea se bate pentru o sarma la Patriarhie de parca nu ar avea ce sa manance acasa. uitam de cele mai multe ori unde ne ducem si de ce ne ducem. eu personal, nu prea ma duc la biserica si cand spun nu prea, vreau sa zic ca nu ma duc la biserica. nu stiu daca ar trebui sa fiu rusinat de asta sau nu, dar ideea este ca desi nu ma duc pe acolo mi se pare totusi penibil sa te lupti cu o alta persoana pentru o bucata de paine pe care oricum o ai acasa. la noi mai merge si sistemul ca ce ti se da pe gratis este foarte bun si ca nu trebuie niciodata refuzat, lucru despre care ar trebui sa spun  ca asa este, dar ma abtin si spun, ca nu ar trebui sa refuzam lucruri gratis de care avem nevoie. nu vad de ce ar trebui sa ma lupt pentru ceva ce am acasa. doar de dragul unei mici victorii meschine pe care o obtin atunci cand primesc ceva gratis? nu conteaza surplusul? risipa!! la noi cuvantul asta, risipa, nu prea exista. dar ma abtin de la alte comentarii pentru ca dau in alte lucruri, iar eu acum vreau sa vorbesc despre altceva.

vreau sa vorbesc despre decenta de a te duce la biserica pentru o experienta profund spirituala. eu nu ma duc la biserica, dar asta nu ma impiedica sa fiu in sinea mea un crestin. nu cred ca lumea ar trebui sa se lase manata de materialisme cand ne ducem la biserica. mai spunem si ca noi credem cel mai mult in biserica. nu este o problema. o problema este faptul ca une ori nu ne putem abtine si cadem in marele penibil si o data cu noi, reusim sa batjocorim si ceea ce noua ni se pare sfant. e trist sa vezi bataie pe o sarma si si mai trist este sa vezi ca omul se duce la biserica doar de sarbatori. se scuza, spunand ca in alte zile nu au timp. cum nu ai timp daca esti pensionara? 

trebuie sa lasam meschinariile astea si sa ne luam inima in dinti si sa incercam sa nu facem din circul pe care il facem acum, religia la romani. ea nu e asa. nu asa o stiu eu si cred ca nu asa o stiu foarte multi dintre noi.

(second) short story

ma gandeam sa scriu undeva toate expresiile pe care le folosesc si pe care toata lumea le asociaza cu mine. gen DEXC ( Dictionarul Explicativ al lui Claudiu). ar trebui, pentru ca si eu si Eminescu avem aceiasi problema cu epigonii. habar nu au pe ce pamant traiesc, dar vor sa foloseasca aceste expresii pe care mintea mea le-a plamadit. de maine ma apuc. ( parca n-as da Bacul de am atat de mult timp liber pentru toate prostiile)

short story

citesc o super carte, LUCIFER, dar nu are nimic de a face cu satanismul sau cu Biserica sau cu mai stiu eu ce. e despre viitor. publicata de editura Rao. oricum, foarte tare. recomand.

nu ma mai leg de ceea ce se intampla la tv. prea multe panarame proaste.

lumea care se crede

lumea asta a inceput sa se creada. si ce ma pot enerva astia care se cred si care au impresia ca ar trebui sa se remarce. de ce? de ce trebuie sa va vada lumea? puteti sa stati foarte bine-mersi in mocirla neputintei voastre sociale si intelectuale ( ah!! cat imi place expresia asta. de plumb cum ar zice Bacovia), dar trebuie, TREBUIE, este imperativ necesar pentru voi sa va vada lumea. vai de voi! 

ce ma enerveaza lumea asta care se crede.

ce ma enerveaza lumea asta care ar face orice sa imi sara in ochi. si asta nu doar mie. oricum, atunci cand vor sa iti sara in ochi nu fac decat sa se faca de ras pentru ca nu sunt in stare sa se faca remarcati decat prin penibil. penibil. doar prin penibilul acela care nu e doar penibil, e o culme a umilintei, o umilinta pe care si-o provoaca ca niste prosti singuri. nu stiu cum se face, dar luna asta parca am avut asa un fler pentru astfel de lume. intai astia de proasta factura, apoi astia.

citez BLESTEME!!!

the last one!!

daca o prostie de telenovela, poate avea 15.000 de episoade, atunci de ce un serial asa de marfa cum a fost Friends a avut doar 200 in zece ani? am inteles ca este vorba de valoare si de munca si ca nu compari un proiect de doi lei cum este un soap cu o productie de televiziune ca Friends, dar parca as vrea sa nu se mai termine. am ajuns la sezonul 9. si mai am foarte putin si imi dau seama pe zi ce trece ca se va termina si imi pare foarte rau, pentru ca pana acum, zilnic, vedeam cate un episod si ma inveseleam. nu era zi sa nu rad macar un pic. am urat unele personaje pe care mai apoi le-am indragit pentru ca pana la urma sa ma enerveze cele care imi placeau la inceput.dar m-am uitat la fiecare episod, la fiecare secunda si am ras la fiecare gluma. ma enerveaza ca s-a terminat si ma mai enerveaza ca asta este si primul serial ce mi-a placut in mod deosebit, pe care il termin. e aiurea. o sa mai scriu cateva replici si faze tari si o sa postez daca gasesc si megahitul lui Phoebe  Smelly Cat . o sa ma mai uit pe youtube si o sa pun ceva ceva, ca nu se poate sa las un sfarsit atat de mare, doar cu un articol de cateva randuri sau sute de cuvinte. ar fi prea putin. 

SMELLY CAT [official video]

Phoebe Buffay - All songs 

bestseller si repetitivitate

eu ma uit destul de des pe amazon.com sa vad ce mai citeste lumea si de ce nu, sa imi mai fac si eu o idee despre ceea ce ar trebui sa mai cer de pe la biblioteca, pentru ca recunosc, ca desi sunt un fan al cartilor escapiste, niciodata nu am cumparat una. dar am vreo doua sau trei primite, dar eu nu am dat niciodata banii pe ele. oricum, am vazut ca americanii citesc niste chestii de iti sta mintea in loc. adica in acelasi top sunt romane clasice, romane siropoase, dar si literatura horror. si te mai pierzi si in carti de gen Abdomen superb in sapte zile. au si cartile astea o demunire ce acum imi cam scapa. si uite asa raman socat. si uneori ma mai gandesc ca doar cativa autori au privilegiul de a fi vanduti si de a aparea pe lista aia. adica, cei care apar acolo sunt cam aceiasi de acum cativa ani. cu greu isi mai poate face loc cate un nou venit. Brown e mereu acolo, la fel si Koontz, la fel si King. nu ca as avea ceva cu ei sau ca ar fi vina siteului ca ii pune in top. ei sunt in top pentru ca se vand si pentru ca isi merita locul acolo. dar ma gandesc ca oamenii sunt cam plati in gandire, ca le plac aceleasi lucruri si ca evolueaza cam greu. sau cel putin aceasta este impresia pe care mi-o lasa. eu, personal, nu pot sa citesc doua carti ale aceluiasi autor, una dupa alta. imi este pur si simplu imposibil. ma plictiseste dupa prima pagina, parca sunt satul de acelasi mod de a scrie si mai ales de acelasi tip de carte. si uite ca pana la urma sunt oameni care sunt in stare sa citeasca cel putin zece carti ale aceluiasi autor, iar asta consecutiv si fara sa se plictiseasca. si am mai observat ceva. cel putin la review, oamenii isi spun cu mandrie simpatiile. astfel, apar oameni care o ridica in slavi pe Sandra Brown fara sa se rusineze. ma gandesc ca daca cineva ar spune asa ceva in Romania, imediat ar fi catalogat ca fiind un prost. si inca ceva, lumea nu intra si nu se intereseaza decat de cartile pe care le-ar citi. astfel, cineva care citeste horror nu intra la romance, doar ca sa injure cum se intampla in Romania. pur si simplu, nu se baga. de ce? oare asta inseamna civilizatie? oare? la noi fara bascalie nu se poate. fara misto. fara ironie. oare asta inseamna "necivilizatie"?

descoperire

astazi in timp ce ma barbieream ( si nu stiu cum am reusit sa fac asta fara sa vorbesc la telefon) am descoprit ceva uitandu-ma in oglinda. am descoperit ca am sprancene. si nu ca nu as fi stiu asta, dar am devenit brusc constient ca am asa ceva. a venit ca o revelatie. ca si cum nu as fi stiut de existenta lor. am descoperit un lucru mic, dar poate de efect. si mi-am dat seama ca asta fac zilnic. ignor ceea ce am. si nu doar lucruri fizice, ci si lucruri mici morale, etice, etc. ma gandesc ca sunt aproape nevazute. cu greu le vezi, si mai greu le constientizezi. si am descoperit eu spranceana. si asa am descoperit ca eu ignor. zilnic. zilnic ignor cate ceva. si imi dau seama ca placerea lucrurilor mari, vine din lucrurile mici. si uite asa...un lant al slabiciunilor si al verigilor slabe.

oamenii de proasta factura

Nu ai cum sa ii ratezi, iar asta este cel mai trist pentru ca asta este si scopul lor. Sa ii vezi. Sa se faca vazuti. Nu conteaza cum. Ei sunt genul ala de vedete, SB sau MC. Peste tot. Te enervezi pe tine insuti pentru ca nu ai cum sa ii ratezi. Ai vrea sa nu ii vezi, dar nu ai cum pentru ca sunt atat de penibili incat iti apar in fata, fara doar si poate. Ai vrea sa lupti impotriva lor, dar ce rost are pentru ca ei sunt genul aceal de oameni care nu fac decat ceea ce cred ei ca este bine si fac asta prost pentru ca sunt oameni cu o falsa cultura, oameni care cred ca scoala vietii, sau ma rog, ceea ce ei cred ca este Biblia purtarilor, ii face jmecheri si sukari. Tzeapa! Va scriu eu ca pe mes. Teapa! Sunteti genul de oameni pe care toata lumea ii evita, galagiosi si ostentativi in gesturi, ganduri, purtari si exprimare. Credeti ca puteti spune orice si ca puteti face orice pentru ca asta va ridica in ochii celorlati. Sunteti oamenii care traiesc pentru ceilalti, pentru a fi vazuti si pentru a se face remarcati. Am mai spus, oameni ostentativi. Degeaba. Sunteti o masa de oameni de proasta factura cum spunea profesoara mea de geografie din generala. Asta sunteti, mici nimicuri care se ineaca in neputinta lor intelectuala. Oameni fara o viata, pentru ca o viata inchinata divertismentului gratuit pentru ceilalti, asta este, o lipsa acuta de viata. Si sunteti in tot atatea feluri. Pacat ca eu va vad doar niste oameni tristi.

Oameni tristi.
Oameni de proasta factura. 
Oamenii de proasta factura sunt tristi.

friends II

mai am doua sezoane din Friends si trebuie sa spun ca nu am crezut ca imi va placea atat de mult. si cat mi-a placut. de fapt, cat imi place. e genul acela de comedie pe care il vezi si nu il uiti never ever, are ceva special care te fascineaza si te atrage si oricat ai fi de .... tot iti place. foarte mult. si inca ma mai gandesc cum au reusit astia sa sintetizeze atat de bine prietenia. si am descoperit ca pana la urma ceea ce ne face diferiti ne face sa fim foarte buni prieteni. daca avem ceva in comun nu suntem atat de apropiati. si este foarte adevarat. iar asta nu in virtutea experientei, neaparat. din mai multe considerente.

to buy or not to buy?

pentru ca nu am mai fost de foarte mult timp printr-o librarie sa vad ce a mai aparut nou si sa mai salivez putin dupa cate o carte, am avut astazi puterea si curajul de a ma duc intr-o astfel de calatorie. si ca de obicei am fost putin, putin mai mult ce este drept, dezamagit de ceea ce am descoperit.

in Romania cartile se vand la preturi exorbitante. practic, cartea este pentru cei mai multi dintre noi un obiect de lux, un obiect pe care il cumperi foarte rar. acum imi dau si eu seama de ce oamenii cumpara in disperare cartile pe care ziarele le dau. nu din snobism, ci pentru ca intr-o librarie nu poti sa te apropii de rafturi.

piata romaneasca este invadata de literatura de consum. nu este un lucru rau, cred eu. doar ca, aceasta literatura de consum, desi ar trebui sa fie un pic mai costisitoare pentru ca vorba aia, cum sa faca JK Rowling miliardul de dolari, daca romanele ei se vand atat de ieftin, dar in tara noastra, totul este la suprapret. sa presupunem ca nu ne intereseaza pretul sau ca ne permitem sa dam 70 de ron ( intr-o tara in care salariul mediu este de 500, iar un tricou 40) pe o carte. dupa ce o scoti din tipla ( iti dau si asa ceva, pentru ca nu cumva sa o poti desface ) si cand colo ce sa vezi! o carte cu foi poroase, pe care o poti distruge daca ai degetul putin umed si te poti trezi cu un morman asemanator unui sul de hartie igienica in mana, iar daca incepi sa citesti, observi ca engleza de balta a traducatorului face lectura greoaie. trecem peste greseli de tipar si de exprimare, iar pleonasmele si alte subtilitati ale limbii nu conteaza. nu stiu daca editurile romanesti au un corector care sa se uite peste ceea ce abereaza traducatorul. sau daca unul stie lmba romana cum stie celalat engleza, atunci totul este clar.

daca ai rabdare si treci la standul de carti in limba engleza, o sa ai o mare surpriza. carti in limba engleza, de o calitate exceptionala care costa chiar si cu 10-15 ron mai putin decat traducerea de balta in romaneste. si apoi iei cartea si incepi sa o rasfoiesti si constati ca are o coperta atragatoare, ca e de calitate si mai vezi ca nu exista greseli de tipar. nu pagini indoite sau sterse. si te mai uiti pe ultima coperta si vezi cat costa. si o sa ai un soc pentru ca este mult, dar mult mai ieftina decat cartea in limba romana. sau ma rog, daca legatura aia de pagini, mata lipsita de atractivitate poate fi numita carte. 

si asa ne dam seama ca desi radem de americani ca nu au literatura, ei totusi citesc de trei sau patru ori mai multe carti anual decat noi. si de ce asta? pentru ca ei stiu sa isi vanda produsul, pentru ca stiu sa il prezinte si pentru ca il fac de calitate pentru ca eu, cititorul, consumatorul de carte sa mai cumpar o carte de la ei. si o fac pentru ca merita si nu simt ca cineva isi bate joc de banii mei.

sincer, cred ca editurile profita. si nu stiu cat timp vor mai profita daca piata va merge in continuare asa de prost. poate ca a venit timpul sa facem o analiza a pietei si apoi sa oferim un produs de calitate. poate ca asa vom ajunge si noi sa producem scriitori, poate ca asa vom ajunge si noi sa vindem carti si poate ca asa vom ajunge si noi in randul lumii si nu vom mai fi codasi la cumparat carti.

pentru ca lumea citeste, dar nu cumpara. asta e oricum alta poveste.

Jefferey Deaver

poate ca ar trebui sa zic cateva cuvinte despre acest scriitor, dar nu cred ca are rost. are niste carti mai mult decat marfa si il recomand. RECOMAND!!! orice roman de-al lui.

plictiseala este ca un viciu

pentru ca am foarte mult timp liber desi nu ar trebui, ma bate o stare de plictiseala teribila. dar teribila si pare ca pe zi ce trece se agraveaza in loc sa treaca cum ar fi normal. plictiseala asta este ca un viciu. din moment ce ai luat-o pe panta asta, este grav. nimic nu imi place si nimic nu ma face sa ies din starea asta, dar nimic. serialele ma plictisesc teribil. sa scriu pe blog sau pe mes la fel. nu stiu ce este cu mine in seara aceasta de am avut atat de multa rabdare ( !!!) de am scris atata. poate ca despre rabdare este vorba. poate ca nu am rabdare, desi ma indoi. oricum, de cateva zile este pe capul meu starea asta nenorocita, deci e nasol. foarte nasol. cred ca starea asta este cauzata si de scoala. nu stiu de ce, dar anul acesta mi se pare atat de booring si atat de enervant. ma streaza toata lumea cu bacul. bacul in sus, in jos si prin parti. nimeni nu stie nimic, si totusi, cred ca pentru a ma enerva pe mine, lumea intreaba de bac. cred ca, in sine, cuvantul le produce asa un tremur orgasmic pe care vor sa il experimenteze de cate ori au ocazia. si doamne, de cate ori au ocazia. de prea multe ori as spune. si asta imi sporeste plictiseala. plictiseala fata de toti, toate si nimic. si nimicuri. sunt atat de lictisit incat mi se pare ca aceasta caseta in care scriu acum, caseta de text de pe blogger este mai mare. si chiar cred ca cineva a marit-o pentru ca este chiar imensa in comparatie cu felul in care arata. si inca ma mai chinuie acest viciu al plictiselii. si totul sta in mana mea pentru ca orice viciu poate fi inlaturat cu putina rabdare si asta imi lipseste zilele astea cu desavarsire si nu stiu cand o voi capata din nou. as umple randuri de plictiseala si am impresia ca intr-adevar asta fac. asta fac. sper sa renunt la plictiseala. plictiseala este un punct de vedere si o alegere personala.

c.o.m.p.r.o.m.i.s

ma gandeam la compromis. sau, ma rog, la compromisuri. nu stiu de ce mi-au venit in minte. mai intai a fost un cuvant si ma gandeam ce fel de cuvant este acesta pentru ca este un cuvant. imi place. dar nu stiu de ce avand in vedere ca in mare parte eu nu prea fac compromisuri. n-am prea facut si desi stiu ca suna mai mult decat idiotic, as face cateva. si poate ca voi face pentru ca am o viata inainte si sigur voi trai situatii in care sa fie nevoie de asa ceva. multi zic ca este o arta. si poate ca este. si poate ca eu nu o inteleg prea bine si poate ca nu sunt in stare sa o pun in practica, desi, m-as mira. oricum. imi place cuvantul si chiar abia astept sa fac si eu un compromis. sa vad cum este.

suparare

...daca toate drumurile duc la Roma, astazi toate supararile au dus la mine. in jurul meu a roit toata ziua lume suparata. ceea ce a fost cam deprimant, dar asta este. oricum a fost (cred, dar sunt sigur ca vor mai fi si altele) cea mai naspa zi a anului. prea multa suparere.

...si mai am si eu o suparare. am ajuns sa scriu lunea si vinerea. atat de obosit sunt seara dupa ce vin de la scoala. nici de blog sau mess nu am chef.

teribil!!!

idealul

citeam despre Mircea Nedelciu, un scriitor de care abia anul acesta am aflat, din cuprisul manualului de romana si sincer sa fiu, abia astept sa aflu ce a scris si mai ales cum a scris. si m-am apucat ca mai intai sa citesc si eu cate ceva despre viata lui, despre activitatea sa, macar asa sa imi fac si eu o parere despre ce fel de om era.  si am ajuns la un rand in care spunea ca un grup de studenti editeaza o revista. atat. si am inceput sa ma gandesc ce as spune eu daca as fi la facultate si un coleg sau mai multi mi-ar sugera asa ceva. in primul rand, as intreba ca un fiu al capitalismului salbatic ce sunt ce imi iese mie din toata afacerea asta, daca voi castiga ceva. in al doilea rand, as fi circumspect pentru ca m-as gandi cine ar citi si de ce as scrie si as publica asa ceva. apoi, daca stam sa ne gandim toti asa, atunci inseamna ca nu ajungem nicaieri. ca ne lasam toti fericiti in grija altora. in grija altora care au un ideal. un ideal. e foarte tare cand ai un ideal, ceva in care sa crezi. am ajuns la concluzia ca usoara tenta de ratare a majoritatii generatiei nostre este in cauzata de lipsa unui ideal, a ceva la care sa tinem, a unui proiect care sa ne tina ocupati si care sa ne puna mintea la contributie. catastrofal este faptul ca generatiei tanara nu ii lipseste nimic. nici mijloc, nici inteligenta, nici putere, nici dorinta. ne lipseste idealul. idealul. 

sapte si jumatate

zilele astea a fost atat de obositor de parca nu as mai fi invatat niciodata pana acum de dimineata. dar parca nu era asa de nasol, mai ales pentru ca nu ma trezeam chiar in fiecare zi la 7.30!!! am aflat ca cineva din afara scolii a facut orarul acesta mai mult decat tampit. i-as zice eu cate ceva de bine si de dulce, dar nu ii zic nimic pentru ca nu vreau sa ii fac publicitate si pentru ca nu merita sa se simta bagat/a in seama. oricum, e asa de naspa. mereu ma chinui sa ma trezesc si mai ales sa adorm pentru ca e mai mult decat nebunesc sa ii ceri organismului sa se culce ( organismului sau ... ma rog, ati inteles voi ), la zece. iar dupa cateva zile ajungi la epuizare. epuizare care este atat de aiurea. acum cateva zile am ajuns la performanta de a claca si de a ma culca la noua. de la noua!!! ca gainile, dar ce sa faci daca lumea care nu are o viata acorata in realitate...dar, ma rog. numai zic nimic. las asa in suspans.

vechi devenite noi

Saptamana aceasta a fost saptamana relansarilor. Si a lansarilor. In primul rand, au inceput primele seriale din America si mai exact One Tree Hill. Din pacate, episodul a fost anemic si lipsit de viata, departe de ceea ce ar fi fost un episod din sezoanele trecute, asta din cauza lipsei lui Chad Michael Murray si a lui Hilary Burton care au parasit serialul. Cu parere de rau, cred ca acest a saptelea sezon este si ultimul. Serialului deja ii lipseste stropul acela de originalitate artistica pe care personajul lui Burton il avea si pe care il transmitea atat de bine. exemplu:

At this moment there are 6,470,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day; others are just now facing the truth. Some are evil men at war with good, and some are good struggling with evil. Six billion people in the world, six billion souls. And sometimes...all you need is one.

Peyton Elizabeth Scott (née Sawyer)

Apoi, saptamana asta a fost relansat OTVul. Mare eveniment cu vedete de muzica populara/ populareasca. Nimic de zis, doar ca acum postul este ... nu stiu cum este, dar e diferit pentru ca lipseste mahalageala de zi cu zi pentru care se uita toata lumea. si o sa inceapa si noi emisiuni, adica va avea un program, nu ca inainte cand daca DD voia incepea emisiunea la 22 sau 18.30. nu ca ar deranja lumea ca se schimba o televiziune criticata pentru prostul gust si tiganeala, dar e ca o rebranduire si nimeni, dar absolut nimeni nu cred ca se uita la OTV sa vada altceva decat ceea ce am enumerat mai sus.

si saptamana aceasta apare Disney Channel Romania. nu cred ca este mare fass avand in vedere ca dispare Jetix, la care oricum nu ma mai uitam avand in vedere ca au scos cele mai smechere desene ever. adica Viata cu Louie.

eeeehhh!

daca tot te f&te grija, sper sa iti dea si la m**e pana te saturi

cainii

a fost o perioada in istoria zbuciumata a Bucurestiului in care s-a vorbit foarte mult despre cainii vagabonzi. daca dai search pe wiki o sa vezi ca doar in Romania, prin Balcani si prin Asia mai gasesti astfel de exemplare. eu am fost si sunt in continuare de acord cu decizia lui Basescu-primarul care credea in eutanasierea cainilor. cam asta este singura solutie pentru ca sa fim seriosi sunt atat de multi maidanezi si marea lor majoritate nevaccinati si agresivi, incat trebuie neaparat facut ceva. si iata o solutie! cand a vrut sa faca asa ceva a sarit B. Bardot de 7000 de metri in sus si isi dadea limbi cu javrele la tv si plini de solidaritate foarte multi romani l-au criticat pe Basescu. acum vin eu si intreb, BB n-am mai dat bani pentru fundatia ei, iar toate adaposturile nu sunt decat tabere de exterminare lenta a cainilor si adevarate focare de infectie, de ce nu vreti sa recunoasteti ca maidanezii sunt o problema si ca eutanasierea este ok, avand in vedere ca animalul nu se chinuie? iubitorii de animale prefera sa ii vada pe saracii caini chinuindu-se si murind de foame. si sa nu ma luati cu vrajeala aia de gen sunt si ei suflete pentru ca suflete erau si cei 6 milioane de evrei exterminati si incasii si mayasii si civilizatiiele amerindiene distruse? si aia erau oameni. oricum, ar fi eu cred ca maidanezii nu au cum sa stea pe strada unde sa ne puna viata si sanatatea in pericol, dar cum nu exista nici adaposturi, de ce sa chinuim animalele. iar daca se mai poate face ceva atunci lumea iubitoare de animale sa le ia acasa si sa le vaccineze, etc, dar sa le tina in casa nu pe strada ca am mai vazut la romani faza de gunul asta prin care imi cumpar caine, dar il tin pe strada. daca nu ai timp si nici chef sa ai grija de animal, mai bine stai linistit si nu iti iei, iar asa nici nu il chinui. 

:)

2!!!

am citit cea mai aiurea faza ever. pe bune! ma uitam la traduceri si ce inseamna traducerea si etc si am gasit pe wiki o lista de cele mai vorbite limbi. si ma uitam si am aflat care este cea mai putin vorbita limba din lume si cica este o limba undeva in Siberia, nu dialect, ci limba, care este vorbita doar de 2 indivizi. :))). am ramas socat. cum sa vorbim doar noi doi o limba :)))? si asta nu e nimic, ca mai sunt tot asa limbi din astea vorbite de cate trei-patru persoane.

limba celor doi se numeste ter sami, iar aici aveti link 

trendy people

cred, deci nu am impresia, ca oamenii trendy sunt prosti. foarte prosti. nu superficiali pentru ca daca ar fi superficiali ar avea un soi de explicatie, un soi de scuza de care sa se agate in caz de acuzare. din punctul meu de vedere ei sunt doar foarte prosti. nu cred ca as putea sa explic foarte detaliat de ce cred asta, dar faptul ca sunt mai mult decat plati in gandire ma fac sa afirm cu tarie, ca protia lor nu cuprinde margini. ma enerveaza si ma scoate din sarite, lupta lor si goana nebuna dupa nou, un nou revolutionar cicase, dar pe care nu il stapanesc pentru ca ei nu sunt stapaniti si nu cunosc stapanirea. sunt mici, sunt naravasi si naivi. naiv de prosti. 

lines ( din Friends )

Joey: Hey Ross. If homo sapiens were in fact "homo sapiens", could that be why they're extinct? 
Ross: Joey, homo sapiens are people.
Joey: Hey! I'm not judging here.
***
[Re: "If you had to give up sex or food, which would you pick?"] 
Monica: Sex! 
Chandler: Seriously. Answer faster. 
Monica: I'm sorry, sweetie. When she said "sex" I wasn't thinking of sex with you. 
Chandler: It's like a big hug. 
Phoebe: Ross, how about you? Sex or food? 
Ross: Sex! 
Phoebe: What about sex or dinosaurs? 
Ross: My God, it's like Sophie's Choice. 
Phoebe: Joey, if you had to give up sex or food, which would you pick? 
Joey: I don't know it's too hard. 
Rachel: Come on, you have to answer. 
Joey: Okay... sex. No, food. No, uh... I want both! I want girls on bread!***
Monica: Oh my god. How cute is the new eye doctor?
Rachel: So cute I'm thinking about jamming this pen in my eye.
***
[doing a crossword puzzle] 
Ross: Heating device. 
Phoebe: Radiator. 
Ross: Five letters. 
Phoebe: Rdatr.
***
Ross: I'm sorry your husband cheated on you. 
Rachel: I'm sorry your wife is gay.
***
Rachel: [walking out of the bathroom] Mon, I'm gonna to check my messages. 
Chandler: And you thought of that in there? 
Monica: Well, nature called and she wanted to see who else did.
***
Monica: You know Phoebe, a heart attack is nature's way of telling you to slow down. 
Chandler: I thought a heart attack was nature's way of telling you to die.

blogger

imi dau seama ce binecuvantare este blogger.com! adica am mai intalnit cateva platforme pe care era atat de complicat pentru ca erau foarte multe aplicatii, plus un panou de control, de parca erai sef la nasa, nicidecum un amarat care vrea si el sa scrie acolo cateva randuri. deci...fericiti cei care flolosesc platforma asta pe care am si eu blogul.

insomnii

am inceput sa am si eu micute insomnii. nu din acealea propriu-zise, dar am ajuns sa ma multumesc cu foarte putin somn, ceea ce ma innebuneste avand in vedere ca eu sunt o persoana care doarme foarte mult si care este de parere ca somnul si cititul sunt activitati ce ne aproprie mai mult de statul de divinitate. concluzie, problema mea e urmatoarea, am ajuns sa dormn foarte putin. cinci ore mai exact. sapte daca sunt foarte norocos, dar cum nu sunt...si nu stiu de ce nu pot sa dorm. asa ca am ajuns sa ma delectez doar cu cititul. si sper ca totul sa treaca foarte repede pentru ca astazi m-am abtinut sa nu motai deloc, sa fiu diseara atat de obosit incat sa nu fiu in stare sa ma tin pe picioare de somn, pe la 22.30. si sper sa reusesc.

...soon

rasul

Oare nu rasul ne ridica la inaltimea zeilor, ca sa putem astfel indura suferintele vietii , toate grozaviile, zadarnicia si chinurile harazite pe pamant? Oare nu rasul ne ajuta sa fim oameni?

Shogun, James Clavell

despre onoare si alti demoni

Am mai spus ca m-am apucat sa citesc Shogun, o carte foarte tare despre interactiunea europenilor de secol 17 cu civilizatia japoneza. O carte foarte interesanta din care mai mult ca sigur voi sublinia mai multe pasaje si din care am inceput deja sa comentez. In roman se spune ceva foarte interesant. Japonezii conteaza foarte mult pe onoare si pe cuvantul dat. Totodata, conteaza foarte mult si pe lupta corp la corp. ( eu ma refer la japonezii din carte ) atunci cand lui Toranaga i se sugereaza sa lupte folosind mijloacele moderne din acea perioada, imediat se vorbeste despre cat de josnic este sa lupti cu pistoale, pusti sau tunuri. Iar un japonez, un mic senior spune ca onoarea evolueaza in functie de vremuri si ca acum incepe sa se redefineasca conceptul. Iar fraza asta mi-a dat foarte mult de gandit. Daca din secolul 17 onoarea se tot redefineste, inseamna ca astazi avem un anumit tip de onoare, numai ca imi dau seama ca la noi, la oamenii asa-zis moderni onoare nu exista. Nu exista deloc. Nici ca termen, nici ca ...nimic. si imi dau seama ca onoarea aproape ca a disparut. Si uite asa am ajuns sa ma gandesc la onoare si cat de putin de deloc exista in viata si educatia noastra. Am descoperit ca suntem invatati sa ne capatuim, mai repede si cat mai mult, decat sa avem grija de onoarea noastra. Cand stau si citesc randurile astea imi dau seama ca spun niste ineptii sau ca oricum ele nu fac parte din viata de zi cu zi si cu lumea actuala. Adica a disparut cu totul, iar marele si nemuritorul zeu, care foarte curand va deveni cel mai mare dintre toti si cred ca il va intrece pana si pe Dumnezeul crestin, banul, a acaparat cu totul viata si lumea. Oare chiar atat de importanti sa fie banii incat sa renuntam la moral? Oare chiar atat de importanta este victoria incat sa ajungem sa facem cele mai injositoare concesii pentru a castiga ceva, orice? Si cam despre asta este vorba in Shogun, cel putin din cate mi-am dat seama pana acum, cand am reusit sa citesc 400 de pagini. Despre onoare si alti demoni ca sa il citez pe GG Marquez. Pentru ca pana la urma cam asta a devenit onoarea. Un demon ce nu ne lasa sa ne capatuim.

adunate

-> nu am reusit eu sa termin de citit Cel mai iubit intre pamanteni ( cred ca am innebunit pe toata lumea de cate ori am spus asta si nu stiu de ce, dar am cam inceput sa fiu plictisitor, iar asta o simt eu ca persoana care scrie), dar ma delectez zilele astea cu Shogun  de James Clavell din care am reusit sa citesc aproape 400 de pagini, adica aproape un volum ( din trei, editia de la adevarul) . vorba lui Preda Unde dragoste nu e, nimic nu e... asa imi explic eu de ce imi place mai mult Shogun.  oricum sunt atat de incantat de romanul lui Clavell asa ca mai mult ca sigur pana saptamana viitoare il termin ca romanele tari se citesc cu viteza luminii.

-> sa se cutremure lumea, cea mai sexy ( dom`le) botanista angajata la Sugativa.S.A a ramas fara carnet. am vazut la Tv cum isi batea joc de politia romana. ca au scris astia niste intrebari....( nici nu merita sa discutam sintaxa, nu ca n-am sti, dar nu ne coboram) si cu zece luat la o facultate particulara, prima pe tara la masterat ( auzi aici performanta!!!) nu se pune dom`le problema sa nu ia din nou carnetul. rusine celor care admira astfel de personaje! ca de rusinea in sine nu vreau sa mai discut. si nici nu dau nume. las asa. anonim.

-> in cadrul campaniei Jos Palaria!  de la protv am vazut olimpicii romani care au luat premii la olimpiadele internationale. bine, n-au ei fata sa intre primii pe tara la masterat, la o facultate particulara, dar au reusit performante uluitoare. Felicitari lor! ei sunt cei care ar trebui sa apara peste tot, ei sunt persoanele de la care chiar avem cate ceva de invatat nu fandositele, proastele, curvele infecte care se cred frumoase ( iar despre frumusetea lor am mai vorbit) pe care ni le arata astia la tv. oameni de Dorobanti, muritori de foame, da` nu le ajungi cu cacat la nas.

Romania, tara de romani!

Romania chiar este o tara de romani, in care fiecare face ce vrea, schimba ce vrea dupa bunul plac si mai ales fara a se gandi la ceilalti si daca lista nu era completa ne mai miscam si cu viteza melcului pe DN1. adica, pe langa ca suntem ca vai de lume si mai ales, pe langa ca am capatat acest prost renume. am ajuns sa fim considerati romani, termen peiorativ din pacate. si mie imi pare foarte rau ca am fost nevoit sa pun acest titlu, dar un altul mai bun nu cred ca gaseam. si nu cred ca sunt foarte putine exemplele prin care pot demonstra. in primul rand, sa ma refer la ceea ce ma doare. cum dam Bacu? pe bune, acum, ca am ajuns la capatul rabdarii si ma enerveaza teribil acest sentiment de ...., neputinta, cred ca e cel mai bun cuvant. deci? cum? hotarati-va o data bah...hahalerelor vorba lui Gigi, mare politician de calibru european. alta problema la fel de dezbatuta, dar dezbatuta, doar in fata camerelor de luat vederi, ca doar nu sunt prosti sa discute ei ceva cand sunt intre ei, este si problema cu salarizarea si reducerea agentiilor de care primul ministru are un habar de nedescris, ceva gen cum am eu de chimia organica. inca o data se arata cat de prost ne miscam si cum nu suntem in stare sa luam o decizie coerenta in timp util. ca doar stia toata lumea cand incepe anul scolar si trebuia sa se ajunga la un consens, la care nici acum in ceasul al doisprezecelea nu s-a ajuns. dar cum sa te gandesti la asa ceva cand parlamentarii au ca cele mai mari dive, vacante de trei luni, iar daca stam sa ne gandim, ei nu muncesc, nici macar 6 luni pe an. si atunci de ce sa primeasca atatea beneficii. chiar si din-astea minuscule, adica imbracaminte de calitate superioara, la preturi de doi lei. ca vorba aia, in vacanta ai nevoie de haine noi. si ca tot vorbeam de dive, marita, stapana ratingurilor ( a ajuns sa le bata si pe reginele incoronate, Magda Ciumac si Nikita ) sexy-buzoianca, Elena Udrea care nu stiu cum face, dar reuseste sa fie asa gen Paris Hilton, zilnic cu camere de filmat si cu paparazzi dupa ea. stralucitoarea diva nu poate dom`le fara. ca sa nu mai vorbim, ca nici nu ne intereseaza ce spune si face ea, ca oricum nu face nimeni, pentru nimeni, nimic fara sa primeasca ceva in schimb. deci, s-a rezolvat inca o problema, dar cred ca o sa ajuns sa sparg televizorul daca o mai vad inca o data aratandu-si cositele blonde, formele ispititoare si mutra la TV. ca e prea de tot. iar asta e Romania actuala, o tara de romani!

nu cred

Poate ca sunt eu nebun, iar asta nu ar trebui sa fie ceva nou pentru multi dintre voi, dar eu inca nu am intalnit aceea persoana despre care sa pot spune ca mi-a schimbat viata. Adica nu am intalnit pe cineva sau ceva care sa produca un efect nemaipomenit asupra mea. Ma uitam ca lumea isi permite sa spuna cu nonsalanta ca MJ le-a schimbat viata prin muzica lui. Adica? Vin eu si intreb. Cum adica? Nu inteleg cum o melodie sau un artist/ muzician iti poate schimba viata. Eu citesc foarte mult si nu am intalnit inca acel roman sau acea carte care sa ma schimbe in asa fel incat sa spun ca aceasta este cartea care mi-a schimbat viata. Nu inca! Sau poate ca nici nu exista asa ceva. Cred ca faza cu schimbatul vietii e ceva iesit din exagerarile pe care le avem mereu. Hiperbolizarea dupa moartea cuiva mi se pare penibila pentru ca adevarata valoare se vede inca din timpul vietii. Spun asta pentru a nu cadea in penibilul romanesc. Am observat ca dupa moartea cuiva acea persoana parca se transforma, parca devine cineva sau ceva (pentru ca de cele mai multe ori devine o institutie persoana decedata) cu mult peste ceea ce este. Eminescu cel mai bun exemplu. El e cel mai cel, the one si the only...deci, o exagerare penibila pornita de la romani. Asa cred ca este si faza cu schimbatul vietii. Nu cred ca ceva sau cineva iti poate schimba viata, chiar atat de profund. Nu cred. Omul nu se poate schimba decat pe sine insusi. Si atat. 

M, seriale si THE LAST ONE

de luni in doua saptamani incepem scoala. un lucru bun cred eu, desi nu stim inca nimic de Bac, dar sa scap de detaliile acestea nesimnificative. in alta ordine de idei, abia astept sa plece Madonna din tara! frate a stat trei zile si zici ca inviase MJ asa de innebuniti au fost romanii. am mai scris despre asta, dar ma repet pentru ca nu stiu cum, dar au ajuns sa ma aduca la un stadiu....gata! no more M! nici nu ii mai scriu numele intreg. am mai si ras cand am auzit ca lumea a dat opt milioane sa o vada cantand, dar cand colo au stat in praf si s-au batut pe toalete ( adica no offence, te duci la concert sa vizitezi toaleta!? frate erau doua ore in care te puteai tine, cred eu. doar nu ai vezica cat aluna ). asta sa nu uite niciodata ca organizarea a fost romaneasca. plus ca am mai si huiduit diva ca a luat apararea tiganilor. deci, concert european pe taram romanesc. in plus, M d-a fatait pe scena si a dansat in prostie, dar de cantat ...pauza...ciuca...none...nada....tzeapa. atat despre asta, pe bune, asta chiar va ultimul post despre asa ceva.

ca tot ziceam ca urmeaza sa inceapa scoala, iar o data cu scoala mai incep si serialele. parca pe 7 septembrie va incepe One tree hill iar de pe 28 Desperate Housewives. deci incepe sezonul. am spus ca dupa ce termin superbitatea asta de Friends  o sa ma apuc sa ma uit si la House din care am vazut primul sezon si imi place foarte tare. cred ca si inceputul serialelor este ok si face scoala mai bine vazuta. adica, in timpul scolii te uiti la serialele astea. ma cam enerveaza ca nu exista promouri pe YouTube. exista spoilere, dar nu se compara.

din nou am inceput sa am atitudinea aceea de nepasare fata de scoala. adica ce daca incepe si dam Bacu` si apoi o sa facem la sfarsit o mare petrecere si apoi o sa isi vada fiecare de viata lui si doar cativa vom ramane prieteni pentru ca altfel nu se poate. am descoperit ca omul nu vrea foarte multa lume in jurul sau, ci din contra de cele mai multe ori se vrea singur. se vrea singur. meditativi? nu cred, dar trec peste. nu cred ca voi ramane prieten sau macar ma voi suna, decat cu foarte putine persoane. cam 10 cred, iar asta reprezinta maximumul maximumului.

deci, doar doua si the end. THE LAST ONE. 

disperarea romanilor

Nu stiu de ce dar am o parere foarte proasta despre organizarea concertului Madonnei in Romania, Parcul Izvor. In primul rand, pentru ca marele eveniment va avea loc intr-un parc. Repet, parc. Iar in Bucuresti dupa cum stie foarte multa lume, parcurile sunt raritati. Deci, de ce era nevoie ca un parc sa fie distrus ca Madonna sa cante. Adica daca Michael Jackson, care sa recunoastem este mult mai mare decat Madonna, nu a cantat intr-un parc, de ce sa cante ea? Parcul Izvor este un parc si asa distrus, iar cine s-a dus vreodata pe acolo a vazut. Pe o suprafata foarte mare sunt doar 20 de copaci si 20 de boscheti. Atat. Practic un desert ce va deveni un si mai mare desert dupa cataclismul romanesc. Nu pot si nici nu vreau sa inteleg de ce era neaparata nevoie ca acest concert sa aiba loc intr-un parc. Sa se duca pe stadion ca si asa sunt nefolositoare sau intr-o piata. Daca la Revolutie au incaput atat de multi oameni, de ce nu ar incapea acum. Nu inteleg de ce trebuie sa ne ghidam dupa sistemul sa murim cu totii din cauza poluarii, dar macar ne-a cantat Madonna. De ce sa nu avem si noi un pic de demnitate si sa spunem ca nu este ok ca diva sa concerteze intr-un parc. Poate in alte tari se poate asa ceva, dar la noi nu. Nu suntem atat de educati. In rest, cred ca totul este ok. Foarte bine ca un mare artist a venit sa cante si la noi, sa devenim si noi un punct pe harta lumii, macar in felul acesta daca nu altfel. Cred ca va un show calumea avand in vedere desfasurarea de forte. Si inca ceva ce am vazut la tv. Am tabloidizat mai ceva ca in America venirea aceasta a divei. Paparazzi care au coborat sa faca poze camionetei ( titicarului ), disperati alergand dupa ea pe acolo. Prea americaneste. Cred ca am si speriat-o pe saraca femeie. Prea disperati suntem si nu cred ca toti suntem fani, ci mai mult extaziati de ideea de superstar. Cred ca daca mai venea o data la noi MJ era crima. Crima si alta nu! Pana la urma Madonna nu are nicio vina. De vina suntem tot noi, romanii, atat pentru faza cu parcul (organizatorii sunt romani, deci se intelege) cat si pentru disperare. Slow down! O gura de aer si asteptati concertul. Oricum va spun eu ca n-o sa faca ea ceva special si sincer la noi in tara! Pe bune, cred ca va cat se poate de normala!

George Bacovia

george bacovia - decor
Asculta mai multe audio Incredibil

george bacovia - amurg violet
Asculta mai multe audio Diverse

george bacovia - lacustra
Asculta mai multe audio Diverse

Deepside Deejays - Hold You (Extended Edit)

Deepside Deejays - Hold You (Extended Edit) EXCLUSIV!!!
Asculta mai multe audio Muzica

despre calendar, friends si eliade

Astazi am rupt o pagina din calendar si am profitat de situatie si m-am si uitat prin el. Trei saptamani pana incepe scoala. Atat de..... nu siu daca putin sau mult. Pe de o parte mult. Si totusi putin. Parca totul merge cu viteza luminii. Ceea ce imi place. Cred, adica sigur ca imi place. Mereu mi-a placut sa fie asa. Eu si rabadarea suntem diametral opusi. Nu ne intelegem. Nu ne vrem. Nu ne-am vrut niciodata. Ok. Si mai sunt trei saptamani. Trei. Trei. Trei.

Cum spuneam si in postul de mai jos, am inceput sa ma uit la FRIENDS. Doamne si ce ma mai amuza serialul asta. E foarte tare. Mult prea tare. Cred ca mai are putin si o sa imi placa mai mult decat serialele pe care le urmaresc acum. 

Trebuie sa citesc pentru la scoala Nunta in cer de Mircea Eliade. Am observat ca desi am citit doar doua carti scrise de el, Domnisoara Christina si Maitreyi, e foarte greu sa te lasi de o carte de-a lui. Adica e genul de autor pe care il citesti cuvant cu cuvant ( mi se iarta exprimarea pentru ca sunt la filo) . Pe Eliade si pe Rebreanu ii citesti asa. Sunt foarte putini cei care au marele talent de a te face sa le citesti fiecare cuvant si fiecare idee. Sunt foarte putini cei cu adevarat talentati si cei care stiu cu adevarat sa scrie. Sunt scriitori foarte importanti, dar care nu prea stiu sa scrie. Nu le iese. Nu iese ideea prea bine. Nu stiu de ce, dar nu le iese. Lui Eliade ii iese din plin, iar acum ma pregatesc sa termin cartea lui si poate o sa ma apuc din nou de Cel mai iubit dintre pamanteni. Ma chinui sa citesc cartea asta de la inceputul vacantei si abia sunt la cel de-al doilea volum. Mereu gasesc cate o carte mai interesanta si las la o parte romanul lui Preda.

Friends

am inceput sa ma uit la Friends care e mai mult decat genial. super serial. eu prea rad la filme, nici la comedii, nici la horroruri, decat foarte rar, dar la serialul asta am ras si cred ca o sa rad o gramada. :))). recomandat!

The Rembrandts - Friends
Asculta mai multe audio Muzica

So no one told you life was gonna be this way
Your jobs a joke, you're broke, your love life's D.O.A.

It's like you're always stuck in second gear
And it hasn't been your day, your week, your month,
or even your year
but..

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Like I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

You're still in bed at ten
And work began at eight
You've burned your breakfast
So far... things are goin' great

Your mother warned you there'd be days like these
Oh but she didn't tell you when the world has brought
You down to your knees that...

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Like I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

No one could ever know me
No one could ever see me
Seems you're the only one who knows
What it's like to be me
Someone to face the day with
Make it through all the rest with
Someone I'll always laugh with
Even at my worst I'm best with you, yeah

It's like you're always stuck in second gear
And it hasn't been your day, your week, your month,
or even your year...

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Lïke I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

I'll be there for you
I'll be there for you
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

twitter

am vrut sa imi fac cont pe twitter sa vad si eu cum este ca si asa are toata lumea si este mai mult decat la moda sa ai asa ceva. asadar, am facut pustiul de bine si am facut un cont pe care l-am sters. am mai facut un cont pe care inca o data l-am sters. de ce? pentru ca am avut impresia ca nu as avea o viata daca as informa din cinci in cinci minute lumea ce fac eu in momentul respectiv sau daca as scris doar un rand. eu nu as putea sa scriu doar un rand cand sunt atat de multe randuri de scris. ma bucur ca macar pentru asta am blogul acesta pe care il apreciez pe zi ce trece mai mult. este si foarte vechi si sper sa il mai am macar zece ani de acum in colo. vise! oricum, in ziua in care voi lua cea mai aiurea decizie din viata mea 9 cea mai aiurea de pana acum ) iar aceasta ar fi sa imi steg blogul, atunci cred ca voi tine doliu. pe bune! revenind la twitter acum. am vazut ca foarte multa lume are, dar mie nu mi s-a parut cine stie ce. adica nu prea i-am inteles rostul. daca am asa ceva si scriu cate un rand zilnic sau din cinci minute cu breaking news ca ma duc la mamaie, vecinul de vis-a-vis fumeaza si asa mai departe inseamna nu numai ca nu as avea o viata, dar nu as avea niciun pic de demnitate, iar de o astfel de stare as vrea sa ma feresc. pare foarte tare twitter, dar pe mine nu m-a incoltit si nici nu m-a prins in ghearele sale. sau poate nu gheare, in aripile sale de porumble. ce de metafore pe mine. claaar! ma plictisesc de moarte daca am ajuns sa scriu atat de mult si atat de repede. ehh! lasa ca pana la urma de asta mi-am facut blog. sa scriu. si ma bucur totusi ca ma citeste lumea caci altfel ar fi fost foarte aiurea. gata! inchei. prea m-am abatut de la subiect. twitterul nu imi place, dar poate ca pe altii i-a fascinat. asa ca good luck with your tweets

in ultima vreme.

Am o stare foarte proasta in ultima vreme. Bine, nu in sensul ca sunt suparat sau ceva, iar cine ma cunoaste stie ca sunt suparat doar cateva minute pentru ca apoi sa imi revin si sa ma comport ca si cum nimic rau nu ar fi pe lume. Am o stare proasta in sensul ca nu prea mai imi place sa fac ceea ce inainte imi placea. Nu este vorba de schimbare pentru ca obiceiurile mele nu se vor schimba niciodata. Sunt niste tipare comportamentale si psihologice (mama ce pompos si aiurea poate sa mai sune si asta, dar asta e) din care niciodata nu cred ca voi mai iesi. Imi placea sa citesc mai mult, iar acum nu imi mai place cum se intampla inainte. Adica mai citesc , dar parca nu exista acea imensa bucurie a lecturii pe care o aveam si pe care sper sa o regasesc. Poate pentru ca m-am obisnuit sa citesc numai literatura de doi lei, pe care acum nu o mai gasesc asa usor pentru ca bibliotecile publice sunt inchise pentru ca vor sa implementeze nu stiu ce sistem informatic. Da. Nici eu nu am inteles prea bine ce si cum, dar trecem peste. Asadar. Nu stiu ce am, dar parca nu imi mai place sa citesc asa cum o faceam inainte. Bine, poate pentru ca este vara si am cateva carti grele de citit pentru ca ma asteapta Bacul si vreau neaparat sa le citesc pentru ca am nevoie de o nota mare la examen. Multe mai am de facut. Oricum, cam greu, iar asta ma face sa ma gandesc ca poate nu imi mai place sa mai citesc cum imi placea inainte. Desi am mari dubii. Mie imi va placea mereu sa citesc. MEREU.

When a Stranger Calls

...sau mama cat de tare este tipa care are rolul principal. cam asa as cataloga filmul acesta ce nu mi-a lasat o prea buna impresie, dar nu am putut sa ma dezlipesc timp de o ora si 25 de minute de ecran pentru ca tipa, Cammille Belle, era atat de buna si mai ales nu era o secventa din film in care ea sa nu apara. deci, un festin vizual, ca de la un film horror american nu prea te astepti la un festin intelectual si vizual. 

povestea era oricum mai mult decat fumata, plus ca era un remake dupa un film horror din anii `70. o tipa ( buna/superba) face pe dadaca, iar un criminal in serie o tot suna si nu spune nimic, dar o sperie pe bunaciune si e saraca devine irascibila si asa mai departe. in film este prezentata si o super casa futurista. o casa in stil cubist, plina de opere de arta, dar foarte practica. ceva din viitor, ceva ce toata lumea vrea, ceva ce poate o sa avem si noi intr-o zi.

despre partile bune am scris. partile rele. filmul nu avea logica. adica nu afli cine este criminalul, nu afli nimic despre el si mai ales nu afli nimic despre ratiunea crimei. adica o terorizeaza pe sarmana fata, apoi nici nu ii spune de ce face asta. bine, ea reuseste sa scape cu viata si sa mai si salveze copii de care avea grija, deci mare eroina ( frumoasa si curajoasa). 

la noi a fost tradus cu titlul de Apel misterios . cam atat despre filmul asta. adica, nici nu prea ai ce sa comentezi ( mai mult decat am comentat) despre un film in care nu afli nimic si mai ales nu are o poveste pusa la punct. sfarsitul mai mult decat abrupt, mai ceva ca cel din Awake nu face decat sa iti lase un gust amar ( bine, usor indulcit) . recomad totusi. si nu spun de ce pentru ca oricum lumea a aflat de ce. am spus deja. 

in CE se pierd cele mai multe

am inceput sa scriu cate putin si foarte prost. am uitat multe si parca pe zi ce trece uit si mai multe si uneori devine frustrant. am uitat sa mai vreau sa citesc la fel de mult. am uitat aproape sa scriu. am uitat atat de multe. am uitat pana si ce am vrut sa scriu pentru ca nu pot sau nu vreau sau nu am exercitiul. oare? nu cred. sau poate. ramane sa ma decid daca da si daca da, da ce? intrebarea ce omoara nu este de ce? ci ce?. in CE se pierd cele mai multe.

detoatedespretoate

Imi doresc si nu imi doresc sa inceapa scoala. Pentru mine a devenit o obinuinta sa ma duc la scoala. E ca un fel de activitate zilnica de care nu cred ca voi reusi sa scap niciodata. Ceea ce este mai interesant este ca nici nu vreau sa scap pentru ca imi place. Adica am impresia ca imi place sau ca este doar un fel de activitate pe care o am zilnic. Placere ( nu neaparat cel mai potrivit termen, dar merge) sau obisnuinta. Cred ca este ceva din amandoua. Oricum. Acum sunt ocupat sa aflu cat mai multe despre Bac ca vad ca astia inca nu s-au hotarat ce si cum si tare as vrea sa am marele noroc sa dau Bacul in formula lui Andronescu, formula ce ma avantajeaza din toate punctele de vedere.

{ am venit de la mare unde a fost foarte tare, desi am cam racit si etc}

{ citesc Stephen King acum si inca ma mai chinui sa revin la Cel mai iubit dintre pamanteni pe care sunt nevoit sa il citesc pentru la scoala}

multe

{ eu nu dau bani cersetorilor pe strada. Niciodata. Mereu cand vad cate un cersetor nu fac decat sa ma gandesc ca este un sarlatan care mimeaza suferinta. Probabil sunt un om fara suflet, desi nu cred. Iar pe cei tineri nu ii inteleg de ce se apuca de cersit. Am vazut studenti in pasaj la Obor, studenti care cantau la chitara si asteptau ca oamenii sa le dea bani. Un proverb foarte interesant si adevarat spune “ la munca nu la intins mana”. Si tot la capitolul cersetorie intra si astia gen rebel care vin sa iti ceara cinci mii. Pentru toata lumea NU AM }

{ MJ si acum este subiect de stire. Uneori subiect de prima pagina. Ma asteptam, dar parca e prea de tot. Ocupati-va de muzica lui nu de subiecte gen tabloid. Oricum fac astia un mare tamtam. A mai ramas Madonna ca sa zic si eu cum zicea cineva pe un alt blog, pentru ca sunt sigur ca si atunci vor face un mare circ }

{ am vazut la tv iar proaste. Adica a trecut foarte mult timp decand nu am mai vazut fufe si iata! Ca nu ma lasa proastele in pace si iar intra cu picioarele in viata mea si dau de ele peste tot. Am mai scris despre ele. Alea care se cred frumoase. Alea care au ca hobbyuri muzica, dansul si calatoriile. Alea maneCHINUITE de viata si care vor sa ne chinuie si pe noi. O reporterita a intrebat cine plateste nota din club, la care ea, diva, ( zambind ca nu putea sa rada ca se decojea tencuiala ca de pe cladirile de pe Lipscani ) VAI! Dar ce intrebari imi pui si tu! }

{ azi n-am avut apa. Sunt pe cale sa explodez }

{ ma enerveaza teribil in ultima vreme subiectul de stiri, intitulat Canicula, Aglomeratie pe autostrada soarelui, inghesuiala pe litoral. Bine, acum se poarta, ca e cald, etc. La iarna or sa treaca pe subiecte gen Aglomeratie pe DN1, Lumea s-a mutat la munte. Total neinteresant }

{ ah! Am auzit o melodie marfa, dar nu am retinut nici versurile, nici cine o canta, nici cum se numeste. Deci, trebuie sa astept sa o mai dea o data ca sa aflu cine, cum si cand} 

[ maine plec]

amuzant

Te pisi pe tine de ras videoclipul anului 2009 =))
Vezi mai multe video Haioase

mare:)

mai este foarte putin si ajung la mare. prima data anul acesta. sunt superincantat. :). abia astept. miercuri. miercuri. miercuri. 

cum am descoperit literatura de consum

Cand am inceput sa citesc literature de consum mi-am zis ca nu fac decat sa imi umplu timpul cu cateva carti foarte usoare, numai bune pentru vacanta sau pentru zilele in care ploua sau in care sunt plictisit. Am inceput deci cu o conceptie gresita, ca acest tip de literatura este varza si este doar asa... pentru amuzament. Si in timp am descoperit ca nu este chiar asa, ba chiar deloc. Am inceput cu Grisham pentru ca gasisem o carte de la rao cu un copil pe coperta, iar ceea ce am citit pe spate, ca un copil este urmarit de Mafie mi s-a parut extraordinar. Si am inceput sa citesc, iar dupa primul capitol eram tot acolo. Iar CLIENTUL l-am citit in trei zile, cate 150 de pagini pe zi, ceea ce la vremea respectiva insemna mult pentru ca nu eram obisnuit sa citesc chiar atat de mult, adica nu aparuse HARRY POTTER care sa ne faca sa citim 500 de pagini pe zi. Apoi am gasit pe la biblioteca pe John Saul. Am luat o carte de curiozitate pentru ca erau cam multe pe acolo si pentru ca erau si un pic folosite, deci cineva le citea. Plus ca dispareau foarte repede. Se dadeau foarte repede. Si am devenit un mare fan al lui Saul. Cu timpul l-am descoperit pe Stephen King, apoi Anne Rice, apoi Jeffery Deaver pe care il citesc cu cea mai mare placere din lume. Practic, am descoperit ca nu este luna in care sa nu citesc ceva de consum si in mare parte cam asta a devenit lectura mea. Acum ca bibliotecile sunt inchise si nu prea mai pot sa citesc atat de multe lucruri de consum, mi-am dat seama cat de addicted sunt de tipul asta de literatura. E ca o boala, o manie. Iar acum dupa ce am citit carti de literatura “adevarata” , imi vine atat de greu si imi este atat de dor de un complot mafiot sau de un criminal in serie pe care il gasesti in cate o carte de consum, o aventura fantezista, dar ce ma face sa imi petrec cateva ore pe zi citind. Plus ca aceste carti apar in format de buzunar ( paperback ) deci pot fi foarte usor ascunse pe sub banca, mai ales in orele interminabile si plictisitoare de chimie, mate sau fizica :)

lumea mai citeste

ma uit pe net si am gasit foarte multe situri in care literatura este popularizata. si cred ca este foarte bine ca se mai pune si accentul pe carte, orice fel de carte. nu se mai tine cont ca este vorba de literatura de consum sau nu. foarte bine ca se mai citeste. lumea inca mai are o sansa. si ca sa fac o paranteza, mai las cateva titluri de carte pe care sa le dau drept exemplu pozitiv:

Aventurile lui Sherlock Holmes ( eu am citit editia Adevarul) de Arthur Conan Doyle

Cismigiu et comp de Grigore Bajenaru

Crima in direct de Ben Elton

btw citesc in paralel Cel mai iubit dintre pamanteni si Elevul Dima dintr-a saptea 

fanii

pe mine ma amuza teribil fanii. fanii de orice fel si de orice. adica sunt niste oameni atat de concentrati pe ceva incat uita sa mai priveasca cum trebuie lumea. fanii sunt asa, cu capul in nori, tot timpul si mai mereu. citeam acum de curando dezbatere, mai precis, citeam cate un rand si cate o fraza, dintr-un dialog cat se poate de insufletit despre cel mai mare si mai tare din parcare fenomen din ultimele 9 luni, twilight . ca o paranteza spun ca doar cel de-al saselea film din Harry Potter a facut mai mult valva decat a facut Twilight si va face vreodata. am incheiat paranteza. si ma uitam la fani. ca astia erau asa mai amuzanti si ma uitam cu cata convingere spuneau fetite de 12 ani, care citisera doua carti ( Povestea porcului si Alba-ca-Zapada), cum acest roman a rascolit omenirea din temelii si ca a facut si a dres si se mai mira cum de nu a luat Nobelul pana acum. ma uitam ca lumea asta a pierdut simtul realitatii, ca deja obiectul admirat este perfect. si nu vreau sa ma refer doar la fanii cartii sus-mentionate, ci in general, fanii MJ si etc. nimeni nu vede adevarata fata, nimeni nu vede si partea mai putin buna a lucrurilor. nimic nu este perfect si cred ca un fan apreciaza foarte mult partea buna dintr-un produs, dar o cunoaste si pe cea mai dark asa...mai gloomy. exagerarile astea exagerate exagerand o exagerate existenta, cad din pacate in penibil. nu spun ca nu trebuie sa iti placa ceva. nu conteaza ce. ideea este ca ai nevoie de echilibru. echilibru si bun simt. 

mare, vara. fufi si fufe (editorial monden)

Fufi si fufe de tot felul, dar in special manechinuiti si manechinuite de doi lei, s-au adunat la mare, mai precis la Mamaia, unde in virtutea unei aparitii sau doua la Tv sau cu un/ o tip/a buna ( cu bani adica ) se lasa pozati, bineinteles cu foarte mare scarba, de cei cativa fotografi care cicase ii urmaresc zi si noapte pentru a prinde cateva cadre in exclusivitate. Bun. Si uite asa au ajuns ziarele sa fie pline de tipe grase in chiloti de baie si de libidinosi cu ochelari de la case de moda celebre, dar care au marca la vedere ca doar altfel nu se poate. Nu ca as mai cumpara astfel de ziare, dar pozele sunt mari si titlurile la fel (oricum ziarul acela este format doar din poza si titlu ca doar nu sta nimeni sa scrie cateva randuri despre ceea ce se vede in poza sau despre ce este vorba in material) si iti sar in ochi si mai ales te deranjeaza teribil. In alte tari, vedetele au o caracteristica esentiala, sunt si cat de cat frumoase. Nu ca la noi unde o siliconata retusa de doctori si nu numai se considera bomba sexy si mare vedeta. Nu ca la noi unde grase, cu un fund cat jumatate de Europa si-l fataie de colo pana colo in speranta ca cineva le observa. Nu ca la noi unde adevarata frumusete este lasata de o parte pentru ca prostul gust si vulgaritatea sa fie ridicate la rang de arta. Poate ca de bani nu duc lipsa, poate chiar sunt la fel de bogati ca cei din afara, dar frate!, va zic eu ca nu arati la fel de bine ca alea si nici nu sunteti in stare sa spuneti doua vorbe fara sa arati lumii cat sunteti de proaste, dar fu****le. 
Si ca era sa uit, am vazut tot la Tv ceva ce m-a amuzat teribil. Cica nu stiu ce festival de moda sau ceva de genul pe la Mamaia. Iar ma intreb, pentru cine atata moda frate! Si pentru cine atat de multa bataie de cap. Pentru personaje pe care le vom vedea la toamna la Carcotasi si de care vom face misto de acum in colo inca vreo trei zile, cat tine si frumusetea lor si mai ales celebritatea asta dupa care toata lumea e innebunita.

multe

gata!

am revenit! parca nici mie nu imi vine sa cred ca nu am scris atat de atat de mult timp. dar asta e, ce sa facem :). reiau cateva subiecte.

1.MJ a murit. nu se stie de ce si etc, dar de un lucru suntem siguri si anume ca a murit. regrete, dar acum sa il lasati in pace!

2. caldura prea mare. mor de caldura, dar daca scriu despre asa ceva inseamna sa va omor si pe voi de plictiseala asa ca...

3. ma uit la House, MD. pe TVR1. foarte smecher serialul si m-a bucura ca pe TVR astia nu dau niciun pic de publicitate. superb. practic de luni pana mircuri am parte de un superserial fara sa ma enervez ca se intrerupe din cinci in cinci minute. recomand. foarte tare.

4. am reluat  Cel mai iubit... care este foarte tare. o sa scriu cat de curand cate ceva despre el, chiar si cateva fragmente din carte daca este. frumos.

articol cu intrebari multe

cate nedreptati am facut la viata noastra? cate vom mai face? oare vom fi in stare sa le suportam, chiar daca sunt indreptate impotriva altora? oare vom fi in stare sa ne mai suportam dupa ce am facut asa ceva? oare chiar ne pare rau can facem asa ceva si daca ne pare rau, cum sa aratam si de ce si pentru cine? oare este nevoie sa aratam ca ne pare rau? ar trebui? se cuvine? ai face asa ceva? ti-ar parea rau? dar sincer..? oare?

Knowing ( Numere fatale)

Knowing (Trailer)
Vezi mai multe video din Film

tupeul de a trai in Romania

am vazut la tv ca astia vor ca la fiecare consultatie omul care nu are o urgenta, sa isi plateasca consultatia. ma intreb eu cu mintea mea, oare de ce mai platim impozite pentru sanatate? de ce? ca daca stam sa ne gandim nu exista conditii decente in ceea ce priveste orice aspect. nu tu spital, medicamentele le platesti, etc. o sa ajungem sa fie mai ieftin sa te tratezi sau sa te duci la consultatie in Anglia, decat in Romania, pentru ca bineinteles, in tara noastra trebuie sa iti permiti si sa ai tupeul sa vrei sa supravietuiesti. noi am preluat cam prost capitalismul, l-am preluat repede si fara a-l aplica la realitatea romaneasca. la noi exista toate brandurile celebre din lume, toate fast-foodurile si toate nebuniile unei lumi moderne, dar la noi exista si oameni care inca nu au vazut un calculator, oameni care mai traiesc la lumanare, oameni care supravietuiesc cu 10 de ron pe luna (!!!!) . in tara noastra contrastele acestea sunt foarte mari si trebuie sa recunoastem ofera Romaniei, un strop de originalitate. la noi toate se pot petrce, mai ceva ca in America.  si daca exista polarizarea asta, asta este din cauza ca la noi, capitalismul se aplica si este vazut si practicat ca ceva ce se face dupa bunul meu plac, dupa ceea ce vreau si mai ales doar cu scopul ca eu sa fac si sa dreg ( lucru pe care il inteleg, dorinta asta de a agonisi dupa o perioada in care lumea a trait sub dominatie comunista in care nu exista proprietatea privata, dar nu inteleg cum ajung sa il umilesc pe celalalt si cum ajung animal prin aviditatea aceasta de a agonisi. asta ma depaseste. nu zice nimeni sa nu faci si sa nu dregi, dar putina grija si consideratie pentu cei din jurul tau si pentru oameni ). totul se face dupa ureche si dupa cum bate vantul. sunt niste legi pe care trebuie sa le respectam pentrua prospera. avem exemplele americane pe care le putem lua si analiza si astfel prospera. acum am cam deviat de la ceea ce voiam sa spun. dar ideea cred ca e clara. la noi, sa traiesti, sa ai dreptul asta este nevoie de bani si nu neaparat pentru ca ar fi adevarat sau ceva, ci pentru ca noi am facut din asta un adevar suprem.

peste tot

am descoperit o chestie foarte tare. romanii sunt peste tot. dar peste tot, adica nu doar in Europa, ci in toata lumea asta mare si tare. acum, ca a murit Michael Jackson, ghici ce?!, era si un roman pe acolo si pentru ca era vorba aia, de un super eveniment, normal, ca erau mai multi romani. ba un doctor, ba o asistenta, ba un regizor. bahh!!! da` noi chiar asa suntem peste tot si stim toate? chiar asa :))

VARA (poezie lirica de mine)

e caldura mare, mare
peste tot e numai soare
te topesti ca lumanarea
si iti mai bronzezi spinarea.

lumea toata-i dezbracata
isi arata pielea toata
fuste mini si chiloti
la vedere pentru toti.

nu se plange insa nime
de nu ai chiloti pe tine
ba din contra este bine
sa n-ai nici sutien pe tine.

ehhh, vorbeste lumea toata 
ca ai fi prea despuiata
lasa ca asa e bine
sa nu ai nimic pe tine
si sa te bronzezi frumos
si sa fie cu folos
ca bronzul nefolosit
e ca metalul ruginit.

lumea toata-i asudata
toata lumea-i suparata
ca-i prea cald, inghesuiala
babe multe, imbulzeala.

asa-i vara in oras
peste tot vezi numai craci,
sa se bucure si ochiul
si sa iti incerci norocul,
dar acuma ce sa faci?
ca-s si babe printre craci.
ca sa fie totul bine,
depinde mai mult de tine,
ce sa vezi si ce sa faci,babe, fete sau doar craci!

copyright@claudiuuu.blogspot.com, poezie scrisa de claudiu, toate drepturile asupra acestei opere de arta ii revin

schimbare

am reusit in sfarsit sa gasesc si eu ceva cat de cat ok ( cred eu, iar eu nu prea ma pricep la culori si etc) care sa se potriveasca blogului meu. am gasit un perete, pentru ca pe acest perete, metaforic vorbind, scriu eu cate ceva despre mine si despre ce vad. eu cred ca este o alegere mai mult decat potrivita. si imi mai si place cum arata. cred eu ca este ok, mult mai bine arata. 

.,.

Gata! Saptamana asta mai stau in Bucuresti, apoi plec. Plec mai intai la tara, apoi cand ma intorc plec la mare si apoi cine mai stie ce voi mai face. Iar o sa las blogul un pic de izbeliste, dar nu are nimic pentru ca ma voi revansa cand ma voi intoarce. Ma amuza faptul ca exista o similaritate cu ceea ce s-a intamplat anul trecut cu blogul, cand in luna iulie am scris doar doua articole pentru ca eram plecat. si acum la fel :)

Romania mai are o sansa!

Am inceput in ultima vreme sa vorbesc tot mai des despre televiziune si nu neaparat pentru ca sunt un fan al televiziunii ( desi sunt un mare consumator de televiziune, prcatic trei ore pe zi, pe putin, ma uit la televizor), ci pentru ca am observat ceva cat se poate de ingrijorator, si anume, o groaznica si aproape iremediabila cadere a ceea ce eu consider una din cele mai mari inventii ale lumii. Daca in afara tarii lucrurile stau mai bine pentru ca acolo oamenii, chiar stiu ce fac si au pregatire temeinica in domeniul acesta, la noi lucrurile stau tocmai invers. La noi, pregatirea penrtu televiziune nu exista, iar ca orice lucru romanesc, emisiunile sunt facute doar pentru a vinde sau a face rating doar o scurta perioada de timp, viitorul nefiind asa de important. Iar asa s-a facut cea mai are greseala pentru ca au aparut fel de fel de oameni cu pretentii de vedeta. Initial am scris despre aceste personaje si am fost ironic, crezand ca vor disparea de la sine, dar se pare ca nu a fost asa, iar anumiti oameni de televiziune, dau vina pe publicul spectator care spun ei CERE scandalul si mahalaua. Se lauda cu audiente foarte mari, de 100.000 de privitori, o cifra medie pentru Romania, o tara ce nu profita la maxim de internet. Audienta asta nu este mare si arata ca de fapt, publicul nu cere, ci asta primeste pentru ca ceea ce primeste este ieftin si deci, profitabil pentru televiziuni. Inca de la inceput ne dam seama ca numai o categorie sociala ( iar asta o spun cu indulgenta pentru ca la cifra asta este vorba mai mult de un grup) se uita la astfel de programe. Sa ne gandim ca o emisiune de tip tabloid are 100.000 de privitori, media pe o seara, dar o emisiune ca Dansez pentru tine, are peste un milion de privitori pe editie. Eu cred ca asta spune ceva. Publicul nu cere, asta primeste din cauza unui grup restrang cu o cultura sub medie. Programele facute profesionist, de bun simt, de divertisment, in care barfa si mahalaua nu au ce cauta au audiente mari. Cu adevarat mari adica. Se pare ca totusi mai exista speranta si pentru bunul simt in Romania, dar un lucru este trist si din pacate adevarat. Din punct de vedere cultural, romanii incep sa se divida. Apar cei care au o cultura si care se simt atrasi de acest domeniu, si cei care habar nu au pe ce pamant traiesc si care abia stiu sa scrie (asta este o problema pe care vreau sa o dezbat pe larg, dar cu alta ocazie). Cam despre asta este vorba. Se pare ca Romania mai are o sansa si vad ca in ultima vreme, lumea se ridica din haul prostului gust.