eu si fitele

saptamana asta am fost foarte nervos. am tipat si am facut crize la fiecare minut. ce-i drept, lately, mi-a cam zis lumea ca sunt cam irascibil si ca am cam multe fite, desi eu nu cred. adica nu mi se pare ca micutele nebunii si pretentii pe care le am, le pot numi fite. nu sunt sau poate ca am eu o alta idee despre ceea ce inseamna fitele. nu stiu. si cred ca de aici porneste marea mea problema, din faptul ca nu stiu.

eu cred ca fite face o persoana care nu are ce spune si vrea printr-o atitudine extravaganta si ostentativa, sa spuna ceva. eu nu sunt asa. in primul rand eu am ceva de spus si cine ma cunoaste stie ca am ceva de spus, mai ceva ca Oana Zavoranu ("Eu am de spus LUCRURI"). eu trebuie sa vorbesc si trebuie sa spun ceva pentru ca altfel ma sufoc. folosesc termenul de ceva pentru ca nu vreau sa ma refer la o anumita situatie. acum, in postul asta, vreau sa vorbesc in general. in al doilea rand, eu nu am o atitudine extravaganta si ostentativa. cei care ma vad asa inseamna ca nu am deloc atitudine si nici macar personalitate si problema nu mai este la mine in acest caz, ci la ei. nu cred ca am problema asta. in ultimul rand, eu am CE spune si spun si prin atitudinea mea nu fac decat sa nuantez ceea ce spun, sa ii ofer un strop de expresivitate.

de aceea nu imi prea place mie sa raspund acestor mici provocari venite din partea altora.
fac eu uneori unele nazuri? desigur. e normal si cred ca altfel nu as mai fi eu, dar ceea ce fac este in mod clar in limitele bunului simt. cum as mai avea atat de multa lume in jurul meu daca as avea fite? sa aud raspuns.
sa vad, mai bine zis, raspunsul.

obsesie si promisiune

citeam cateva din posturile mele mai vechi (fac asta foarte rar si cred ca din plictiseala) si am descoperit ca sunt aproape obsedat de facultate. facultatea este subiectul cel mai des intalnit in ultimele luni in scrierile mele de pe blog si trebuie sa spun ca asta ma nemultumeste intr-un fel pentru ca niciodata nu am crezut ca pot fi atat de tare atras de un subiect incat sa devina un soi de laitmotiv. si nici asta nu e. e mai mult. e un foarte obsedand subiect. sunt obsedat asta e clar. nu stiu de ce. acum ma leg de ce am zis mai jos. nu imi dau seama inca nici pentru ce sunt atat de obsedat si pentru ce fac atat de multe compromisuri cu viata mea ordonata si dezordonata in acelasi timp. ar trebui sa nu mai fiu atat de afectat ce se intampla acolo, dar nu am cum. nici nu o sa am pentru ca m-am implicat destul de mult. din pacate, nu am invatat prea mult si cred ca din cauza asta nici sunt foarte sigur pe mine. am promis ca semestrul viitor o sa invat mai mult. si asta am de gand sa fac. poate ca daca invat o sa imi treaca aceasta nebunie cu stresul pentru ca pana la urma este un stres.

obsesia lui de ce si pentru ce

nu stiu daca mai pateste cineva la fel, dar mie mi se intampla foarte des sa ma intreb de ce.
de ce, ce?
pai, de ce orice. de ce merg la facultate? de ce stau si nu citesc? de ce nu imi place de Eba? nu stiu. sunt mii de intrebari care incep cu de ce si din pacate nu am mii de raspunsuri pentru ele.
mi-as dori sa pot sa raspund, dar nu imi vin in minte.
si cred ca din cauza asta am ajuns sa ma intreb, in loc de acest cotroversat de ce, pentru ce?
si la fel de trist ca prima data, nu gasesc raspunsuri.

nu

nu am mai avut timp sa mai scriu si de asta am cam neglijat blogul. adevarul este ca am renuntat la destul de multe lucruri care imi placeau pentru a face ... ma rog, nu conteaza ce si cum pentru ca ar insemna sa dau mai multe explicatii si nu cred ca este cazul. nu ca as da informatii pentru cineva anume, ca nu, le dau pentru mine. nu vreau sa dau informatii importante pentru ca nu vreau sa le citesc eu. imi e si mie frica de ceea ce am de spus.

wow

am parte de atat de mult surprize placute incat nu imi vine sa cred...

nu imi vine sa cred

nu imi vine sa cred ca intr-o vreme ca asta, cand sunt atat de ocupat si stresat, dar inainte de toate enervat, mai am timp sa ma plictisesc. si da. uite ca am ajuns sa ma plictisesc.

nervi de an nou

cum era si de asteptat, lumea se intoarce de la munte si cum era si normal asta e stirea zilei la protv. nu stiu de ce, dar au asa niste stiri proaste in ultima vreme. o fi fost frumos la munte si nu zic nu pentru ca am avut cativa prieteni care au fost acolo si am vazut cateva poze, dar sa dai asa zilnic despre asta la stiri, deja mi se pare prea mult. oricum nimeni nu face nimic pentru ca niciodata nimeni nu asculta de nimeni la noi in tara, dar asta e. asta e ce ma enerveaza pe mine lately... asa de inceput in noul an.

primul pe anul asta

primul post pe anul asta.
nici nu stiu de ce spun mereu post si nu articol. niciodata nu am inteles, dar nu vreau sa patrund in tainele mintii mele si asa plina de mistere si mai ales de nebunii.
si am facut o descoperire. marile adevaruri apar de unde nu iti vine sa crezi... si asa la inceput de an am facut o mare descoperire, iar faza cea mai tare e ca a venit de unde nu am crezut ca va veni.