cateodata ma plictisesc asa de tare.
ca acum.
asta e cel mai bun exemlu.
atunci de ce oare mai scriu??
dar de ce oare mai citesti??
marți, 8 aprilie 2008
duminică, 6 aprilie 2008
664!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
cat de aproape de cifra diavolului ar spune unii.
Barbara Cartland este probabil cea mai prolifica autoare de romane de dragoste din lume. nu neaparat cea mai cunoscuta pentru ca nu a reusit sa o detroneze pe mult prea faimoasa Sandra Brown. ce mai intrigat cel mai mult este faptul ca a publicat 664!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! de romane de dragoste, desi a scris 743 de astfel de carti.
prima carte a publicat-o la 22 de ani in 1923 ( este nascuta in 1901), iar apoi an de an cateva carti. facand o medie, in 74 de ani de activitate a scris in jur de 9 carti pe an (mai putin ca Sandra Brown care se poate lauda cu 12), asta pana la moarte in 2001. poate ca de aceea a reusit sa scrie atat de mult, pentru ca a trait nici mai mult nici mai putin de 98 de ani.
as arata o lista a operelor sale, dar ma tem ca este prea lunga si as avea nevoie de foarte mult spatiu.
dar asta nu e tot. nu numai ca a publicat atat a si vandut foarte mult. este pe locul trei in topul celor mai bine vanduti autori ai tuturor timpurilor( dupa Shakespeare si Agatha Christie care au vandut in jur de 2 miliarde de exepmlare) cu un miliard de exemplare.
totusi, Dumnezeule!!!!!!!!!!!!! 743 de carti scrise si 664 publicate!!!!!!!!!!!! teribil!!!!!!!!!!!
ceva este sigur, doar ea si-a citit toate cartile si cu siguranta fanii ei nu ii cunosc toate cartile!
auzi tu 743 de carti scrise!!!!!!!!!!
Barbara Cartland este probabil cea mai prolifica autoare de romane de dragoste din lume. nu neaparat cea mai cunoscuta pentru ca nu a reusit sa o detroneze pe mult prea faimoasa Sandra Brown. ce mai intrigat cel mai mult este faptul ca a publicat 664!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! de romane de dragoste, desi a scris 743 de astfel de carti.
prima carte a publicat-o la 22 de ani in 1923 ( este nascuta in 1901), iar apoi an de an cateva carti. facand o medie, in 74 de ani de activitate a scris in jur de 9 carti pe an (mai putin ca Sandra Brown care se poate lauda cu 12), asta pana la moarte in 2001. poate ca de aceea a reusit sa scrie atat de mult, pentru ca a trait nici mai mult nici mai putin de 98 de ani.
as arata o lista a operelor sale, dar ma tem ca este prea lunga si as avea nevoie de foarte mult spatiu.
dar asta nu e tot. nu numai ca a publicat atat a si vandut foarte mult. este pe locul trei in topul celor mai bine vanduti autori ai tuturor timpurilor( dupa Shakespeare si Agatha Christie care au vandut in jur de 2 miliarde de exepmlare) cu un miliard de exemplare.
totusi, Dumnezeule!!!!!!!!!!!!! 743 de carti scrise si 664 publicate!!!!!!!!!!!! teribil!!!!!!!!!!!
ceva este sigur, doar ea si-a citit toate cartile si cu siguranta fanii ei nu ii cunosc toate cartile!
auzi tu 743 de carti scrise!!!!!!!!!!
Desperate Housewives
se intampla foarte rar ca un serial sa ma cativeze in asa fel cum o face "Desperate Housewives" serialul bomba al anului 2004. este foarte original, desi trateaza evenimente din viata de zi cu zi te surprinde de fiecare data. este o combinatie intre comedie neagra, drama, thriller si soap opera. imaginati-va "Sex and the City", "Melrose Place", "CSI" si " The Sopranos" intr-un singur serial. categoric ceva deosebit.
este povestea a patru femei care isi duc existenta in suburbii, pe Wisteria Lane. Bree, Gabrielle, Susan si Lynette par sa aiba vieti fericite, banale chiar, dar in spatele aparentelor se ascund foarte multe secrete, adevaruri cutremuratoare pe care nimeni nu trebuie sa le stie, nici macar cei mai buni prieteni.
"Desperate Housewives" este cel mai mare succes de televiziune al tuturor timpurilor. a debutat pe 23 octombrie 2004 si a avut 23.1 milioane de privitori devenind cel mai bine clasat episod din punct de vedere al ratingului al anului. de altfel, primul sezon a ajuns pe locul 4 in topul celor mai urmarite seriale surclasand mult mediatizatul "Lost". media ratingului primului sezon este de 23.71 milioane de privitori. sezonul 2 a adus 21.3 milioane de privitori.
a devenit un serial cult in America. Terri Hatcher ( Susan ) a castigat un Glob de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un serial de comedie, inainte de finalul primului sezon fiind prima actrita care a reusit aceasta performanta. pentru un episod se filmeaza timp de opt zile, iar costul unui episod se ridica la 7 milioane de dolari.
este povestea a patru femei care isi duc existenta in suburbii, pe Wisteria Lane. Bree, Gabrielle, Susan si Lynette par sa aiba vieti fericite, banale chiar, dar in spatele aparentelor se ascund foarte multe secrete, adevaruri cutremuratoare pe care nimeni nu trebuie sa le stie, nici macar cei mai buni prieteni.
"Desperate Housewives" este cel mai mare succes de televiziune al tuturor timpurilor. a debutat pe 23 octombrie 2004 si a avut 23.1 milioane de privitori devenind cel mai bine clasat episod din punct de vedere al ratingului al anului. de altfel, primul sezon a ajuns pe locul 4 in topul celor mai urmarite seriale surclasand mult mediatizatul "Lost". media ratingului primului sezon este de 23.71 milioane de privitori. sezonul 2 a adus 21.3 milioane de privitori.
a devenit un serial cult in America. Terri Hatcher ( Susan ) a castigat un Glob de Aur pentru cea mai buna actrita intr-un serial de comedie, inainte de finalul primului sezon fiind prima actrita care a reusit aceasta performanta. pentru un episod se filmeaza timp de opt zile, iar costul unui episod se ridica la 7 milioane de dolari.
vineri, 4 aprilie 2008
A Walk To Remember
am vrut sa vorbesc despre filmul asta pentru ca este unul din putinele filme cu adolescenti care m-au impresionat cu adevarat. de altfel este si singurul care are o tema deosebita ( trebuie spus ca este un film in care nu exista sex si droguri ).
este povestea lui Landon Carter, un baiat de 17 ani foarte popular, care este pedepsit de directorul scolii pentru un truc pe care il facuse unui coleg. astfel, Landon trebuie sa mediteze copiii de la o scoala-sora si sa joace in piesa de teatru a scolii. in timpul acestor activitati are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Jamie Sullivan, fiica preotului din oras. Jamie este o tanara aparte careia ii place sa citeasca, sa ajute copiii cu probleme si care se implica in toate activitatile extra scoalare. este nepopulara, are mereu o Biblie asupra ei si se imbraca ca o pensionara. totusi reuseste sa il faca pe Landon sa se indragosteasca de ea, iar asta tocmai prin simplitatea sa. relatia lor merge foarte bine pana cand Landon afla ca Jamie are leucemie.
finalul este tragic, la doua luni dupa ce se casatoresc, Jamie moare, dar il schimba total pe Landon pe care il revedem mai apoi student la medicina, implinindu-si visul de a deveni medic.
filmul este adaptarea romanului lui Nicholas Sparks (publicat in 1999) despre care voi vorbi mai apoi.
nu exista foarte mult de criticat la filmul acesta, poate doar unele scapari ale regizorului si ale echipei de productie. sincer, pe mine m-a impresionat foarte mult Mandy Moore ( primul film pe care l-am vazut cu ea ca actrita in rol principal) pentru ca a reusit sa creeze un personaj foarte viu din unul care pare foarte sters. Shane West, despre care nu am mai auzit nimic si ale carui filme nu le-am vazut, de altfel nici nu stiu daca mai are alte filme, a fost potrivit pentru rolul acesta, rolul lui landon potrivindu-i-se.
multi critici au spus ca povestea lui Landon si a lui Jamie este neverosimila si ca nu face decat sa copieze vechi clisee si mai ales sa preia anumite elemente din "Love Story". multi s-a legat de personajul lui Mandy spunand despre Jamie ca este total neverosimila. eu cred ca daca prezinti o realitate, un personaj real ca Jamie ( sunt elev si cunosc foarte multe persoane ca Jamie) este cat se poate de verosimil. cred ca americanii nu sunt stare sa recunoasca un film bun daca nu are droguri, sex si violenta. eu nu ii inteleg si ma intreb: de cand sunt binele si frumosul clisee?
este povestea lui Landon Carter, un baiat de 17 ani foarte popular, care este pedepsit de directorul scolii pentru un truc pe care il facuse unui coleg. astfel, Landon trebuie sa mediteze copiii de la o scoala-sora si sa joace in piesa de teatru a scolii. in timpul acestor activitati are ocazia sa o cunoasca mai bine pe Jamie Sullivan, fiica preotului din oras. Jamie este o tanara aparte careia ii place sa citeasca, sa ajute copiii cu probleme si care se implica in toate activitatile extra scoalare. este nepopulara, are mereu o Biblie asupra ei si se imbraca ca o pensionara. totusi reuseste sa il faca pe Landon sa se indragosteasca de ea, iar asta tocmai prin simplitatea sa. relatia lor merge foarte bine pana cand Landon afla ca Jamie are leucemie.
finalul este tragic, la doua luni dupa ce se casatoresc, Jamie moare, dar il schimba total pe Landon pe care il revedem mai apoi student la medicina, implinindu-si visul de a deveni medic.
filmul este adaptarea romanului lui Nicholas Sparks (publicat in 1999) despre care voi vorbi mai apoi.
nu exista foarte mult de criticat la filmul acesta, poate doar unele scapari ale regizorului si ale echipei de productie. sincer, pe mine m-a impresionat foarte mult Mandy Moore ( primul film pe care l-am vazut cu ea ca actrita in rol principal) pentru ca a reusit sa creeze un personaj foarte viu din unul care pare foarte sters. Shane West, despre care nu am mai auzit nimic si ale carui filme nu le-am vazut, de altfel nici nu stiu daca mai are alte filme, a fost potrivit pentru rolul acesta, rolul lui landon potrivindu-i-se.
multi critici au spus ca povestea lui Landon si a lui Jamie este neverosimila si ca nu face decat sa copieze vechi clisee si mai ales sa preia anumite elemente din "Love Story". multi s-a legat de personajul lui Mandy spunand despre Jamie ca este total neverosimila. eu cred ca daca prezinti o realitate, un personaj real ca Jamie ( sunt elev si cunosc foarte multe persoane ca Jamie) este cat se poate de verosimil. cred ca americanii nu sunt stare sa recunoasca un film bun daca nu are droguri, sex si violenta. eu nu ii inteleg si ma intreb: de cand sunt binele si frumosul clisee?
Desenele animate
cand eram eu copil si ma mai uitam la desene animate pe Cartoon Network erau difuzate cele mai interesante desene, foarte interesante si educative. erau atat de frumoase incat statea cate patru- cinci ore sa ma uit la ele. preferatele mele erau "Tom si Jerry", "Wacky Races", 'Yogi Bear", "Cow and Chicken"(:X:X:X), "Dexter", "Power Puff Girls", "Dastardly and Muttley". erau atat de multe. si mai erau si in engleza ceea ce era foarte bine pentru ca reuseam sa invatam engleza uitandu-ne la TV.
pacat ca acum nu mai sunt asemenea desene fiind inlocuite de anumite chestii (ca desene animate nu se pot numi in nici un caz) Ben 10, Spioanele etc. numai prostii! si mai sunt traduse si in romana. aceeasi prostie a traducerii au facut-o si cu Dexter si The Power Puff, stricand tot farmecul.
pacat ca acum nu mai sunt asemenea desene fiind inlocuite de anumite chestii (ca desene animate nu se pot numi in nici un caz) Ben 10, Spioanele etc. numai prostii! si mai sunt traduse si in romana. aceeasi prostie a traducerii au facut-o si cu Dexter si The Power Puff, stricand tot farmecul.
joi, 3 aprilie 2008
JUNO
pentru ca am inceput sa vorbesc despre filmele bune de anul acesta, nu trebuie sa uit si "Juno". catalogata drept comedie, "Juno" este mai mult o drama. sau o comedie neagra in orice caz, dar nu incadrarea intr-un anumit gen este importanta in cazul de fata.
Juno este o adolescenta de 16 ani care ramane insarcinata cu un coleg de scoala. ceea ce trebuie spus este ca acest Bleeker nu este cel mai frumos sau cel mai popular baiat din liceu, ci unul normal eliminand astfel cliseul atat de des folosit in filmele cu adolescenti. cum nu poate creste singura copilul Juno se hotaraste sa il dea spre adoptie unui cuplu, care la prima vedere pare perfect, dar care ascunde mari deficiente, cei doi pastrand refulari si frustrari vechi.
ceea ce te face sa te uiti la Juno este scenariu foarte original. nu apar clisee de nici un fel, iar Juno desi urmeaza sa aiba un copil isi duce viata in continuare cat de poate de normal in ciuda barfelor care exista despre ea si Bleeker. intreaga problema este tratata cu seriozitate, dar cu maxima detasare ceea ce face filmul cat se poate de verosimil.
Juno va naste si va da copilul spre adoptie dupa cum stabilise initial. nu intalnim scena cliseica in care ea tine pentru prima data copilul in brate si incepe sa planga pentru ca ii sunt rascolite sentimentele si asa afla cat de mult iubeste faptura aceea mica pe care a pastrat-o in pantece atata timp. nu! de atlfel aceasta este un mare atu al filmului, lipsa tuturor cliseelor de gen care invadasera filmele ce tratau acelasi subiect. Juno nici nu vrea sa vada copilul tocmai pentru ca vrea sa se detaseze de el, dar asta nu din egoism si indiferenta, ci din iubire (iubire nu neaparat materna, ci mai mult fata de aproape). copilul va fi adoptat de Vannesa (sotia din cuplul amintit, la finalul filmului destramat) si va creste cu tot ce are nevoie.
"Juno" a fost nominalizat la Oscar in 2008, dar a castigat doar la categoria cel mai bun scenariu original.
Juno este o adolescenta de 16 ani care ramane insarcinata cu un coleg de scoala. ceea ce trebuie spus este ca acest Bleeker nu este cel mai frumos sau cel mai popular baiat din liceu, ci unul normal eliminand astfel cliseul atat de des folosit in filmele cu adolescenti. cum nu poate creste singura copilul Juno se hotaraste sa il dea spre adoptie unui cuplu, care la prima vedere pare perfect, dar care ascunde mari deficiente, cei doi pastrand refulari si frustrari vechi.
ceea ce te face sa te uiti la Juno este scenariu foarte original. nu apar clisee de nici un fel, iar Juno desi urmeaza sa aiba un copil isi duce viata in continuare cat de poate de normal in ciuda barfelor care exista despre ea si Bleeker. intreaga problema este tratata cu seriozitate, dar cu maxima detasare ceea ce face filmul cat se poate de verosimil.
Juno va naste si va da copilul spre adoptie dupa cum stabilise initial. nu intalnim scena cliseica in care ea tine pentru prima data copilul in brate si incepe sa planga pentru ca ii sunt rascolite sentimentele si asa afla cat de mult iubeste faptura aceea mica pe care a pastrat-o in pantece atata timp. nu! de atlfel aceasta este un mare atu al filmului, lipsa tuturor cliseelor de gen care invadasera filmele ce tratau acelasi subiect. Juno nici nu vrea sa vada copilul tocmai pentru ca vrea sa se detaseze de el, dar asta nu din egoism si indiferenta, ci din iubire (iubire nu neaparat materna, ci mai mult fata de aproape). copilul va fi adoptat de Vannesa (sotia din cuplul amintit, la finalul filmului destramat) si va creste cu tot ce are nevoie.
"Juno" a fost nominalizat la Oscar in 2008, dar a castigat doar la categoria cel mai bun scenariu original.
Awake (2007)
"Awake" este unul din putinele filme care mi-au atras atenia anul acesta, iar asta din doua motive. primul era thriller psuhologic, iar pe mine ma atrag foarte multe filmele de gen si al doilea pentru ca eram foarte curios sa o vad pe Jessica Alba ( pe care o consideram o actrita propulsata doar de calitatile sale fizice) intr-un rol care sa o solicite, pentru ca foarte mult timp am avut impresia ca este mult prea mediatizata, ar asta pentru nimic.
povestea filmului este foarte interesanta. in timpul unei operatii pe cord, Clay ( interpretat de Hayden Christensen) ramane constient desi i se facuse anestezie.
constient de ceea ce se petrece in jurul lui, Clay descopera ca Sam ( proaspata sa sotie) pusese la cale un plan diabolic. fosta asistenta, Sam convinge doctorul care face operatia sa il ucida pe Clay pentru a ramane cu averea de milioane de dolari a lui Clay.
dupa cum am mai spus, povestea este foarte interesanta, iar acesta este un plus. alt atu al filmului este distributia. in primul rand, Jessica Alba care demonstreaza ca poate sa joace. este naturala si
foarte carismatica, iar rolul negativ o prinde foarte bine. despre Hayden Christensen, pe care il stim din Razboiul Stelelor, confirma si el. intre cei doi protagonisti exista ceea ce regizorii si publicul numesc chimie.
singurul lucru care dezamageste la "Awake" este finalul, daca cele 30 de secunde pot fi numite final. prea abrupt, aproape ca nu iti dai seama ca filmul s-a terminat. poti foarte usor sa fii pacalit si sa ramai pe scaunul din cinema, crezand ca filmul nu s-a terminat inca.
The Devil Wears Prada
in 2003 toata lumea vorbea de o carte care facea furori in America "Diavolul se imbraca de la Prada" ( sau "The Devil Wears Prada"). cum era si de asteptat a fost tradusa si la noi de editura Polirom, iar mai apoi a fost inclusa in colectia CHIC a aceleiasi edituri.
eu am citit cartea mai tarziu, dupa ce trecuse valul, undeva prin 2007 ( la mult timp dupa aparitie) si am fost foarte dezamagit. nu era o carte atat de buna cum se spunea. povestea era interesanta, o tanara isi gaseste de lucru la o prestigioasa revista de moda unde are o sefa tiranica, Miranda Priestly, dar nu era valorificata. putea iesi un roman spumos, foarte interesant si foarte comic. actiunea stagneaza si mai ales ceea ce deranjeaza cel mai mult ( asta dupa parerea mea) este faptul ca episoadele au iz de comedie romantica, ca si cum atunci cand a scris romanul autoarea ( Lauren Weisberger), scria scenariul unei comedii romantice. foarte multe scene neverosimile.
romanul e scris la persoana I, astfel incat vedem totul din perspectiva eroinei, dar exista anumite scapari, pasaje ( si sunt destule credeti-ma!) in care se vorbeste despre nimic, scrise doar pentru a mai umple cateva pagini.
un singur plus, se citeste foarte usor si se uita si mai repede.
s-a facut si un film dupa aceasta poveste ( cu Meryl Streep, pe post de Miranda Priestly si Anne Hathaway) care a fost (paradoxal!!) mai bun decat romanul. bugetul filmului a fost destul de mare 35 milioane de dolari, dar a facut incasari record 335 de milione in toata lumea. Meryl Streep a primit si un Glob de Aur pentru rolul acesta in care isi arata pentru a nu stiu cata oara talentul si flexibilitatea in abordarea diverselor tipuri de personaje. Anne Hathaway, pe care o stim din "Printesa indaratnica" , arata ca o adevarata actrita, naturala si plina de carisma.
un alt plus al filmului ( in afara de distibutia exceptionala) este si faptul ca nu au mai fost aglomerate marci de traditie, care in roman abunda. de altfel, nu este pagina a cartii sa nu aiba pe putin trei sau patru referiri la marci.
in mare, eu nu va recomand sa cititi romanul decat daca este frig afara si va plictisiti in casa sau daca mergeti undeva cu trenul sau stati prin statiile de tramvai sau autobuz asteptand un mjloc de transport. cartea nu este neaparat rea, este banala dupa parerea mea, dar impatimitilor genului chick lit sau innebunitilor dupa viata mondena si moda cu siguranta vor gusta romanul.
eu am citit cartea mai tarziu, dupa ce trecuse valul, undeva prin 2007 ( la mult timp dupa aparitie) si am fost foarte dezamagit. nu era o carte atat de buna cum se spunea. povestea era interesanta, o tanara isi gaseste de lucru la o prestigioasa revista de moda unde are o sefa tiranica, Miranda Priestly, dar nu era valorificata. putea iesi un roman spumos, foarte interesant si foarte comic. actiunea stagneaza si mai ales ceea ce deranjeaza cel mai mult ( asta dupa parerea mea) este faptul ca episoadele au iz de comedie romantica, ca si cum atunci cand a scris romanul autoarea ( Lauren Weisberger), scria scenariul unei comedii romantice. foarte multe scene neverosimile.
romanul e scris la persoana I, astfel incat vedem totul din perspectiva eroinei, dar exista anumite scapari, pasaje ( si sunt destule credeti-ma!) in care se vorbeste despre nimic, scrise doar pentru a mai umple cateva pagini.
un singur plus, se citeste foarte usor si se uita si mai repede.
s-a facut si un film dupa aceasta poveste ( cu Meryl Streep, pe post de Miranda Priestly si Anne Hathaway) care a fost (paradoxal!!) mai bun decat romanul. bugetul filmului a fost destul de mare 35 milioane de dolari, dar a facut incasari record 335 de milione in toata lumea. Meryl Streep a primit si un Glob de Aur pentru rolul acesta in care isi arata pentru a nu stiu cata oara talentul si flexibilitatea in abordarea diverselor tipuri de personaje. Anne Hathaway, pe care o stim din "Printesa indaratnica" , arata ca o adevarata actrita, naturala si plina de carisma.
un alt plus al filmului ( in afara de distibutia exceptionala) este si faptul ca nu au mai fost aglomerate marci de traditie, care in roman abunda. de altfel, nu este pagina a cartii sa nu aiba pe putin trei sau patru referiri la marci.
in mare, eu nu va recomand sa cititi romanul decat daca este frig afara si va plictisiti in casa sau daca mergeti undeva cu trenul sau stati prin statiile de tramvai sau autobuz asteptand un mjloc de transport. cartea nu este neaparat rea, este banala dupa parerea mea, dar impatimitilor genului chick lit sau innebunitilor dupa viata mondena si moda cu siguranta vor gusta romanul.
miercuri, 2 aprilie 2008
12 carti publicate intr-un an!!!!
eu am obiceiuri proaste dupa cum ar spune altii, sa ma mai uit asa pe Wikipedia si intr-una din zile am vazut ceva ce mi-a atras atentia. celebra Sandra Brown, aia care scrie carti de dragoste ( intre noi fie spus, niste porcarii fara margine si unice in felul lor, pe care daca ai ambitie le citesti in mai putin de 3 ore si asta daca ai o carte de a ei de 500 de pagini), a reusit performanta de a scrie intr-un an (atentie 12 luni!!!) nu mai putin de 12!!!! romane.SENZATIONAL!! ar spune Dan Diaconescu
bine, fata a avut ambitie sa scrie atat de mult, dar nu asta e ideea. ce trebuie retinut este ca in tr-un an i-au fost publicate 12 carti!!!!!
sincer, eu am ramas socat cand am vazut. am mai auzit la autorii de romane politiste 2 cel mult 3 carti publicate pe an, dar atat de multe!! never!!!
miracolul conceperii a 12 povesti de dragoste a avut loc in 1983. nu toate au fost publicate sub acelasi nume . de altfel, cine nu stie aceasta "scriitoare" are si 3 pseudonime ( sa publice mai mult adica in traducere libera sa ia mai multi bani de la diferite edituri) si anume Rachel Ryan, Erin St. Claire si Laura Jordan.
acum va dau titlurile in caz ca vreti sa le cititi :))
1983 Seduction by Design
1983 A Kiss Remembered
1983 A Secret Splendor
1983 Prime Time
1983 Tomorrow's Promise
1983 Relentless Desire
1983 Heaven's Price
1983 Temptations Kiss
1983 Tempest in Eden
1983 Breakfast in Bed
1983 Riley in the Morning
1983 The Rana Look
bine, fata a avut ambitie sa scrie atat de mult, dar nu asta e ideea. ce trebuie retinut este ca in tr-un an i-au fost publicate 12 carti!!!!!
sincer, eu am ramas socat cand am vazut. am mai auzit la autorii de romane politiste 2 cel mult 3 carti publicate pe an, dar atat de multe!! never!!!
miracolul conceperii a 12 povesti de dragoste a avut loc in 1983. nu toate au fost publicate sub acelasi nume . de altfel, cine nu stie aceasta "scriitoare" are si 3 pseudonime ( sa publice mai mult adica in traducere libera sa ia mai multi bani de la diferite edituri) si anume Rachel Ryan, Erin St. Claire si Laura Jordan.
acum va dau titlurile in caz ca vreti sa le cititi :))
1983 Seduction by Design
1983 A Kiss Remembered
1983 A Secret Splendor
1983 Prime Time
1983 Tomorrow's Promise
1983 Relentless Desire
1983 Heaven's Price
1983 Temptations Kiss
1983 Tempest in Eden
1983 Breakfast in Bed
1983 Riley in the Morning
1983 The Rana Look
nu am idee
nu stiu ce este cu mine in ultima vreme de nu mai am idei in legatura cu aproape orice subiect, iar asta este ceva ingrijorator mai ales in cazul meu, o persoana care are o parere in legatura cu orice. ma trezesc ca nu am ce zice. pana si eu ma mir.
cine ma cunoste stie ca eu nu sunt o persoana care nu are ce zice sau mai rau o persoana care se lasa influentata de parerile altora. eu i-am obisnuit pe toti cei care ma cunosc sa am o parere despre orice.
acum cred ca trec prin una din marile crize de idei prin care trece foarte multa lume, mai ales in ultima vreme( si asa ajung sa cred ca este de fapt o intreaga conspiratie).
uneori sunt foarte plictisit si scriu fara sa gandesc ceea ce spun. practic stau la calculator si umplu cu multe caractere (trebuie sa spun ca imi place foarte mult fontul si ca ma face sa vreau sa scriu cat mai mult). abia dupa ce termin ce am scris, daca mai am chef ma apuc sa mai citesc sa vad daca nu am facut unele greseli, dar de cele mai multe ori las totul asa si nu ma mai uit in urma (am senzatia ca si postul asta va avea aceeasi soarta).
pratic de plictiseala si poate chiar aiurea stau si scriu si cine stie daca nu la fel, de plictiseala si poate din lipsa de interes o alta persoana nu se va apuca sa citeasca ceea ce eu am scris. pana la urma este un cerc vicios :))
cine ma cunoste stie ca eu nu sunt o persoana care nu are ce zice sau mai rau o persoana care se lasa influentata de parerile altora. eu i-am obisnuit pe toti cei care ma cunosc sa am o parere despre orice.
acum cred ca trec prin una din marile crize de idei prin care trece foarte multa lume, mai ales in ultima vreme( si asa ajung sa cred ca este de fapt o intreaga conspiratie).
uneori sunt foarte plictisit si scriu fara sa gandesc ceea ce spun. practic stau la calculator si umplu cu multe caractere (trebuie sa spun ca imi place foarte mult fontul si ca ma face sa vreau sa scriu cat mai mult). abia dupa ce termin ce am scris, daca mai am chef ma apuc sa mai citesc sa vad daca nu am facut unele greseli, dar de cele mai multe ori las totul asa si nu ma mai uit in urma (am senzatia ca si postul asta va avea aceeasi soarta).
pratic de plictiseala si poate chiar aiurea stau si scriu si cine stie daca nu la fel, de plictiseala si poate din lipsa de interes o alta persoana nu se va apuca sa citeasca ceea ce eu am scris. pana la urma este un cerc vicios :))
Moda HI5
in ultima vreme Hi5-ul a devenit un "must". cine nu are hi5 nu este la moda. la inceput mie nu mi-a suras ideea de a imi face cont, dar inghiontit de toti cei din anturajul meu am facut si eu durerosul pas si acum..........
am devenit si eu un Hi5 maniac. prima data cand deschid calculatorul intru pe Hi5 ( deja messengerul este expirat). am un tab in Opera pe care nici macar nu il inchid. cred ca daca ma trezeste cineva in mijlocul noptii stiu sa ii spun cate commenturi am ( 245 in doua luni facute :) ), cati prieteni am si cate profile comment am ( 58 la ultima numaratoare)
trebuie sa recunosc ca am devenit un hi5 maniac, dar deja este ca un drog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)