astazi

m-am intalnit astazi cu niste colegi din generala si cu diriga. a fost o experienta draguta si mai ales plina de surprize pentru ca lumea s-a schimbat foarte mult si trebuie sa recunosc ca s-a schimbat in bine. imi place de ei la nebunie pentru ca par altfel, dar sunt atat de cunoscuti pentru ca pana la urma ii cunosteam foarte bine pana acum patru ani cand s-a cam spart gasca. bun. nu despre asta vreau sa scriu desi daca stau bine sa ma gandesc si asta merita un post. diriga ne vorbea despre cum ar trebui sa plecam si noi din tara, macar ca experienta, iar atunci cnad aici va fi mai bine sa ne intoarcem pentru ca aici ne este locul. in aparenta pare foarte bine, dar nu cred ca noi, ca oameni sau ca popor suntem in stare sa ne adaptam in strainatate. cred ca avem foarte multe romanisme in noi si fara sa vreum suntem mult prea legati de tara noastra si mai ales de obiceiurile ei, bune sau rele, obiceiuri care ne plac, dar despre care nu ezitam sa spunem ca sunt proaste. noi ca popor nu prea putem fi civilizat pentru ca daca vrem sa ajungem ca cei din afara este nevoie de foarte multi ani de munca, ani pe care noi de cand ne stim vrem sa ii transformam in minute sau in cel mai rau caz zile. nu o sa fim niciodata ca ei pentru ca nu putem si pentru ca nu este posibil din cauza structurii noastre genetice care ne face prea romani pentru Europa asta. si eu vreau sa plec, dar imi dau seama ca nu cred ca ma voi acomoda prea  bine pentru ca desi sunt tanar, cu greu pot sa las in urma ceea ce am invatat aici si mai ales, cu greu pot sa las in urma, ceea ce societatea mi-a impus in mentalitate, dar si in formarea individualitatii. cred ca asta ne face sa nu fim in stare sa ajungem cetateni europeni. cred ca asta ne face sa fim  atat de  criticati, suntem plini de romanisme, romanisme care nu plac celor din afara decat pentru timp scurt, ca amuzament joasa speta.r

ia ghici!

maine frate!
nu am astampar si mai ales ca am inceput sa vorbesc cu lumea de la litere, e foarte tare si sunt mai mult decat entuziasmat.
astept,
ma gandesc cum o sa fie maine, desi nu de maine incepe. adevarul e ca incepusem sa ruginesc aici acasa asa ca inceputul asta de facultate este perfect,
ma pune in miscare.
macar o sa am si eu o ocupatie. ca prea era plictiseala.

sa fie ... politica

nu stiu cum se face, dar in tara asta a noastra zilnic se intampla cate ceva care sa te faca sa stai cu ochii atintiti pe televizor. bine, mai este si caracterul romanesc, romanii se pricep la toate si mai ales la politica si la fotbal nu ne intrece nimeni. dimineata cand ma trezesc, intr-o mica paranteza spun ca mi-am facut program, ma culc la 11.30 pentru ca dimineata la 8 sa pot sa ma trezesc, primul lucru pe care il fac este sa beau apa pentru ca asa estefirea mea. nu ma trezesc noaptea, dar dimineata beau apa. apoi ca orice om civilizat dau drumul la televizor. si nici nu apuc bine sa deschid ochii sau sa ajung la baie sa ma spal ca si aud ca Boc sau Basescu au mai facut ceva. nu stiu cum fac astia doi, dar zilnic ma trezesc cu ei. am ajuns sa nu o mai vad pe Lady Gaga la tv, mai des ca pe ei. sunt peste tot si ceea ce imi place cel mai mult este ca fac ceva si inca de dimineata este animatie, inca de dimineata televiziunile se agita si mai ales se inatmpla ceva care sa dea  nastere unor dezbateri. de cele mai multe ori ma uit la Realitatea pentru ca desi eram fan al Sintezei, ma cam plictisesc aceleasi persoane mereu si mereu prezente. si ceea ce este mai frumos este ca nici de la televizor nu afli informatia cum trebuie pentru ca trebuie sa mai faci o filtrare sa scoti ceea ce este adevarat din ceea ce este defaimare si mai ales sa vezi printre discutii. ceea ce este bine din puncul meu de vedere pentru ca iti ofera o sansa pe care programele de divertisment nu ti-o ofera si anume, sansa de a gandi. e drept ca politica e ca o curva, dar in Romania ea este omniprezenta. nu stiu daca este bine ca ma intereseaza subiectul pentru ca de cele mai multe ori ma amuz si imi dau seama ca unele posturi sunt asa, aproape de statutul de tabloid, dar imi place pentru ca este animatie si nu ai timp sa te plictisesti. imi dau seama ca politica este in mod clar una din cele mai importante si cele mai pline de resurse modalitati de enterteinment. cam atat, dar am un sentiment ca o sa mai scriu de sapte ori pana diseara, sa reusesc sa fac si eu un record personal. nu ca as avea ce sa va spun de fiecare data, dar asa... sa fie. ca si asa nu am mai scris de foarte mult timp un articol asa de umplutura.

cateva minute mai tarziu

un fel de later edit.
Imi mai place pentru ca am luat o decizie si mi-am facut o promisiune. si am de gand sa ma tin de ea. mie nu imi lipseste decat timpul pentru ca vointa am din plin.

ca ploua

imi place la nebunie ca ploua. imi place pentru ca desi e urat afara si nu poti sa iesi si sa te plimbi, poti sa stai in casa si sa citesti. in fine, motivatia este valabila doar pentru mine. mi-am gasit o carte dragut in care se intampla ceva la fiecare pagina, roman de consum evident, si ma tine in  priza. asta imi place mie la literatura de consum. zilnic o poti folosi pe post de enterteinment.
imi mai place ca ploua pentru ca pot sa lucrez in voie pentru un proiect foarte ambitios si mai ales foarte important pentru mine, un proiest pe care trebuie sa il termin destul de repede. am timp sa ma concentrez asupra lui zilele astea si mai ales sa ma asigur ca va iesi exact cum imi doresc.
si in final, imi mai place ca ploua pentru ca e toamna si asa trebuie sa fie. imi place sa existe o ordine in lucruri si desi nu sunt o persoana foarte ordonata, apreciez ordinea pentru ca arata o mare stapanire de sine si foarte multa concentrare, doua caracteristici pe care nu le gasesc la mine.

pe degete

numar pe degete. numar pe degete cat mai este. am asa o forta in mine. am energie si abia astept sa o folosesc

cenzura

probabil cea mai mare problema din lume este cenzura pe care fiecare dintre noi a experimentat-o macar o data in viata. eu as vrea ca in Romania sa fie mai presus de toate, libertatea de expresie neingradita de cenzura care a facut atat de mult rau in perioada comunista. asta imi doresc cel mai mult. cand a aparut Hustler, celebra revista pornografica, in 1974, toata lumea s-a simtit jignita. toti americanii au fost socati de aceasta revista si au fost intentate chiar procese privind revista, dar Larry Flynt a fost achitat. de ce? pentru ca indiferent daca jignea o intreaga tara, o lume chiar, daca s-ar fi procedat la inchiderea revistei, atunci primul amendament din Constitutie, cel pe care America a fost fondata, ar fi fost nerespectat. indiferent de ce facea Larry, libertatea de expresie era sfanta, Libertatea este si acum sfanta. asa as vrea sa fie si in Romania. sa se poata spune cu adevarat ceea ce crezi si mai ales sa nu patesti nimic. acum daca se spune ceva, imediat apar represiuni. am ramas atat de comunisti... si inca un exemplu, romanesc de data aceasta. Regele Romaniei, Carol I, unul din cei mai importanti monarhi europeni, a fost atat de batjocorit in presa incat in primii ani se gandise sa renunte la tron, dar niciodata nu a facut nimic impotriva celor care il criticau, reusind sa domneasca si sa faca din Romania, un stat de talie europeana. am fi fost in mod clar un stat care ar fi vorbit de la egal la egal cu Germania sau Franta sau Italia, daca nu ar fi aparut nebunia asta de comunism, care desi condamna capitalismul ii invidia pe capitalisti. revenind. indiferent ce ar fi facut presa sau ce s-ar fi spus de opinia publica, un om demn, educat, un adevarat european cum era Carol, nu a luat nicio masura. as vrea ca Romania sa ajunga din nou la aceasta stare. as vrea.
de ce am scris despre asta?
pentru ca am impresia ca lumea nu mai cunoaste ce inseamna libertatea si pentru ca se vinde pentru cativa lei, ca o curva de pe centura. pentru ca as vrea sa fie cu adevarat libertate. eu nu am scris si nici nu am spus ceva despre care sa nu pot sa spun ca este in totalitate ceea ce cred. nu am fost niciodata cenzurat, doar ca am impresia ca atunci cand cresti trebuie sa incepi sa faci compromisuri. nimic rau in asta pentru ca toti facem, iar pentru mine trebuie sa existe un inceput, dar nu as face niciodata un compromis cu cenzura. niciodata. articolul asta e un fel de promisiune pentru mine si pentru cei care isi mai pierd timpul citindu-ma.

sacrificiu

nu stiu cum dar am ajuns sa ma gandesc intr-una din zilele astea la sacrificiu. la orice tip de sacrificiu si mi-am dat seama ca eu nu prea stiu ce este ala un sacrificiu pentru ca nu am facut niciodata unul sau poate ca nu am realizat cand am facut unul, desi imi este foarte greu sa cred ca am facut unul si nu mi-am dat seama mai ales ca sunt de parere ca atunci cand faci un sacrificiu, indiferent din ce motive il faci, este ceva destul de neplacut pentru ca reprezinta un efort. eforturi am facut, dar niciodata nu pot spune ca am facut vreun sacrificiu. probabil ca asta ma face mai imatur in comparatie cu ceilalti, dar ma si bucur pentru ca nu am fost nevoit niciodata sa las ceva de la mine pentru binele cuiva. nu ca daca as face un bine, ar fi de rau, dar mai bine ca nu am facut.

adevarul este ca nici nu sunt  foarte obisnuit sa las de la mine. cum eu nu am frati este foarte usor pentru mine sa nu impart nimic cu nimeni. acum ca am de gand sa mai schimb cate ceva la viata mea si mai ales sa mai las lumea sa ma cunoasca mai bine decat i-am lasat pana acum, am de gand sa fac si eu asa ceva.

nici nu prea stiu ce am vrut sa zic cu nebunia asta cu sacrificiul. am constatat ca nu prea mai sunt in stare sa mai scriu si sincer nici sa mai gandesc asa de bine cum o faceam inainte. sau poate ca este doar stresul de a incepe ceva nou care pana acum nu doar ca nu mi-a fost cunoscut, ci mi-a fost si foarte indiferent pentru ca nu ma gandeam decat generic la facultate. atat. acum fac si sacrificiul de a incepe ceva nou pentru ca pentru mine, orice schimbare mi se pare un sacrificiu foarte mare. mie nu imi plac schimbarile.

niste chestii

iar am fost plecat asa ca am reusit din nou performanta de a nu mai scrie pe blog, dar cum numai maine nu este vineri, nu am de gand sa mai plec nicaieri asa ca raman acasa si o sa am grija de blog. nici nu stiu de ce m-a luat dragul asta asa de mare de blog. cat am fost plecat ma gandeam ce am sa mai scriu si cand ma vad aici in fata tastelor si gata sa ma apuc de treaba, nu stiu de ce imi pierd elanul si gata... am ramas fara cuvinte.

am fost pe la tara unde am mancat struguri si cateva bunatati cum doar la tara se pot manca si mi-a fost atat de dor de oras. nu stiu de ce, dar parca ma sufoc fara oras, abia mai pot sa mai stau fara gloata asta si adunatura asta de tiganie si ma rog cum mai zic ceilalti care vin in Bucuresti si dupa cateva zile in care nu au vazut nimic si nu cunosc nimic isi dau cu parerea de parca ar fi stat aici sute de milioane de ani. lume si lume, nu am ce sa comentez.

ce am mai facut

nu am mai facut foarte multe lucruri in ultima vreme, dar nu stiu de ce am impresia ca am foarte multe te lucruri de spus si mai ales sa tip in gura mare lumii ce am mai facut.
in primul rand nu a fost foarte bine pentru ca nu am avut net, iar pentru mine lumea de pe net este asa... mai mult decat o gura de aer care ma ajuta sa scap de toate cele. dupa ce am suferit foarte mult pentru ca nu am avut acces la net, acum imi dau seama ca nu e chiar asa de usor sa traiesti fara si ca mai ales, am ajuns un fel de gadget addicted. mi-a fost foarte greu fara net si nici nu vreau sa ma mai gandesc cum ar fi sa mai pierd contactul.
pe de alta parte ma omoara putin nerabdarea. abia astept sa vad cum o sa fie la facultate si nu stiu de ce ma gandesc doar la cat de funny si de tare o sa fie. nu prea imi sta gandul la lectii ci mai mult la colege. cred ca e normal, dar parca eu nu eram asa. oricum. nu ma doare prea tare daca ma judecati. oricum nu ma consider si cine ma cunoaste stie ca nu sunt chiar asa de disperat. e normal oricum pentru ca abia astept sa vad ce lume o sa fie si mai ales pentru ca vreau sa cunosc foarte multa lume.  si vreau. e ca o dorinta iesita din comun sa cunosc oameni.

o sa revin cu mai multe despre ceea ce am facut pana acum si mai ales ce am facut in perioada in care nu am avut laptop. vedem. sa va pregatiti pentru o postare foarte mare. am de gand sa scriu o  gramada. nu stiu de ce si mai ales nu stiu ce, dar am de gand sa scriu foarte mult/ am o pofta...

revenire

gata! am revenit. nu am mai putut sa stau fara net asa ca am facut cum am facut si am ajuns sa scriu din nou pe blog. in orice caz. totul este  bine cand se termina cu bine si ma bucur pentru mine. foarte tare. poate ca suna narcisist, dar avand in vedere ca oricum in ziua de astazi nu prea mai exista lume care sa fie in stare sa se bucure pentru tine. macae sa ma bucur eu. si am de  gand sa ma bucur cu varf si indesat. btw. mi-am luat laptop si de  asta ma bucur atat de tare pentru mine.

tv si mai multe chestii

de cand sunt atat de multe televiziuni, orice accident de circulatie devine stire de maxima importanta pentru popor, ceea ce pe de-o parte este enervant, dar de ce cele mai multe ori ne fac sa ne dam seama cata ignoranta exista in tara asta a noastra dusa de foarte mult timp pe apa sambetei. am asa un sentiment de neapartenenta la Romania. nu stiu, cred ca daca o sa plec si vreau sa plec, o sa ajung acolo, oriunde in Europa Occidentala cred ca este mai bine si o sa devin... altceva, dar nu roman. nu e vorba de o fandosire sau mai stiu eu ce, dar parca aici sunt prea putine sanse pentru cei care vor sa traiasca altfel. si eu nu am cum sa nu vreau sa traiesc cum traiesc cei din vest dupa ce am vazut cum este acolo. nu am cum sa nu vreau sa ajung si eu intr-o tara civilizata unde sa duc o viata la fel de civilizata. iar daca singurul mod de a obtine asa ceva este sa plec si din roman sa devin german (un exemplu, doar) atunci asta am de gand sa fac. aseara la stiri era un domn, avea o functie in Polonia, oricum ceva bancar, iar reporterul nu stiu cum a spus cum noi nu putem sa fim ca nemtii, la care domnul explica zambind ca nu e nevoie sa fim ca nemtii, ca putem sa fim romani si asa sa trecem peste criza, in Polonia, criza trecand de foarte mult timp. pai cum? nu suntem romani de doua milenii si uite cum o ducem? daca nu era monarhia sa ne civilizeze cred ca si acum ne duceam cu trasura de la Bucuresti la Sinaia. de doua milenii facem totul romaneste si uite ca nu suntem in stare sa mergem inainte. asa ca sa incercam sa fim macar altfel, sa luam un model de succes european. si din pacate, daca aplicam modelul, tot degeaba, ca la noi totul, dar absolut totul este forma fara fond. si sa vad eu cine lupta cu asta!

cand minti...

minte cu originalitate. asa de penibili sunt cei care nu stiu sa minta, iar eu sunt unul din acei oameni care prefera sa fie mintiti cu originalitate. minte-ma frumos macar. asa cer. asta cer. bine, e si riscul ca eu sa ma prind. si sa te tii atunci...

ciudatenii

s-a cam dus si facebookul asta. era asa o nebunie cu el. bine, pentru cei care vor sa fie rautaciosi, va anunt ca eu am profilul pe facebook de mult mai mult timp. are aproape un an jumatate, iar moda asta este de vreo jumatate de an. oricum, mi se pare ca s-a cam terminat cu ea. nu stiu de ce pentru ca era foarte tare facebookul. imi aduc aminte ca erau zile cand stateam doar pe facebook pentru ca messul nu mai era asa de interesant.
mi se intampla de la o vreme sa nu mai intereseze nici mesul si nici alta nebunie din asta care inainte era la foarte mare moda. ma rog, trebuie sa recunosc ca mesul este si foarte util, dar de cele mai multe ori nu este decat o simpla si totodata complexa pierdere de timp. am vazut ca am inceput sa nu mai stau chiar atat de mult timp pe mes. de altfel sunt seri in care nu intru deloc pe mes. prefer sa mai citesc cate ceva sau sa ma uit la cate un film. e in fiecare seara Anatomia lui Grey pe tvr. de luni pana vineri. chiar daca am mai vazut sezonul al doilea inca ma mai uit pentru ca incepe de la 00.20, ceea ce e un avantaj pentru ca la ora aia cu greu gasesti ceva de facut fie pe net, fie in viata normala (ma rog, cum eu nu sunt combinat imi permit sa fac o astfel de afirmatie), fie la tv care de cele mai multe ori la ora aia este bombardat de reluari.
imi pierd rabdarea cand vine vorba de stat asa. nu stiu de ce. am ajuns in unele seri sa stau si sa ascult mixurile de la radio care de cele mai multe ori sunt transmisii live din club. n-am mai fost de foarte mult timp intr-un club, dar parca nici nu as vrea. am asa o sila fata de toate si aproape ca nu sunt lucruri care sa ma faca sa ... vreau sa fac ceva. nu gasesc asa ceva. nici carti care sa imi placa nu am mai gasit si am ciudata senzatie ca ma repet de fiecare data cand scriu ceva sau cand vreau sa spun ceva. am impresia ca ma repet si cand vine vorba de vocabular. am impresia ca traiesc asa intr-o repetie enervanta care ma face sa imi ies din sarite. nu stiu de ce. daca imi aduc bine aminte, cu ceva timp in urma nu eram chiar asa de recalcitrant. acum ma enervez asa de repede si ceea ce e mai rau ajuns sa ripostez.
poate ca blogul acesta are cumva vreun efect terapeutic pentru mine. il am si de foarte mult timp si e si foarte important pentru mine. am scris atat de mult pe el si am de gand sa il mai pastrez foarte mult timp. poate ani de acum incolo. inca ceva. repet si de data aceasta. miroase asa de tare a liceu. e o melancolie din asta pe care nu sunt in stare sa mi-o explic. nu am cum si nici nu as vrea.
:)

politica

si s-au remaniat astia. nu stiu ce sa zic, dar noi nici macar politica nu avem, atat de praf suntem. nimic nu avem sau daca avem este doar o caricatura a ceea ce exista in afara si care ne place atat de mult incat facem ce facem si adoptam si noi, nu de alta, dar asa da bine. asa se face ca noi nu avem politica. nici macar balci nu il putem numi. e ca un tabloid, plin de curve si scursuri. cam asa as caracteriza asa-zisa viata politica romaneasca, sublima, dar lipsita de substanta cu desavarsire. si daca ma deranjeaza ceva in mod deosebit, atunci prostia lor e aia. ma enerveaza ca isi dau aere si fite si au impresia ca fac ceva, desi statul asta al nostru se conduce singur. si nu ma refer doar la guvernarea actuala pe care nu o vad nici mai buna si nici mai slaba fata de ceea ce a fost pana acum. vorbesc de tot ceea ce am vazut si ce am trait pana acum. foarte multa lume care nu are ce cauta acolo. e ciudat cum prostii sunt asa de dezinvolti. ajungi sa te intrebi daca nu esti prost pentru ca esti o fire mai deschisa si mai agitata. eu am ajuns sa ma intreb. astept sa vad ce va mai fi. am un sentiment ca nu va fi mai bine. nu stiu de ce sunt atat de pesimist cand vorbesc de Romania. parca nu am nicio asteptare de la tara in care traiesc si in care m-am nascut. adevarul e ca nici nu ai prea avea ce sa ceri de un stat ca al nostru. un stat peticit. pentru ca asta facem mereu. peticim. si de aia nu avem. zic eu.

statitici

nu stiu de unde a aparu si asta pe blogul meu, dar ma rog, atat timp cat nu imi face nimic e perfect. vad ca blogger pune din ce in ce mai multe aplicatii si face siteul din ce in ce mai complet si complex.

euforie...

nu cred ca asta e cuvantul potrivit, dar pana ma gandesc ce sa pun il las asa. constat ca am ajuns sa ma incante cate ceva care apoi, chiar a doua zi, sa ma faca sa imi dau seama ca nu e chiar asa. am ajuns sa ridic stacheta atat de sus incat nu mai gasesc ceva care sa ma incante atat de des. asa am inceput sa fac cu unele carti. imi plac la nebunie cand ma apuc de ele, promit si sunt foarte interesante, apoi, a doua zi totul merge mai greu. mult mai greu pentru ca nu imi mai place. si imi dau seama ca la inceput ma incanta, devin euforic, dar apoi dau peste ... ceva. si gata. nu m-am gandit la alt titlu. las asa ca n-are nimic. pana la urma e blogul meu si cum vreau eu asa raman lucrurile. :))

intai

s-a facut si intai septembrie. miroase a scoala si mai e pana incepe scoala la mine. vedem.