genial sau ce?

libraria de la taraba

niciodata nu am crezut ca voi vedea o taraba de ziare, stiti cum aratau pe vremuri, cu afise multe, ruginite etc, o taraba care sa aiba mai multe carti decat ziare.

trebuie sa spun ca m-am bucurat cand am vazut ca cele mai multe dintre ziare s-au gandit sa scoata colectii de carti. e un soi de a populariza cultura (desi in Romania se mai citeste, dar nu le fel ca inainte si inca ceva, oricum se citeste literatura mai de calitate decat in strainatate unde microbul si fascinanta globalizare a facut ca literatura sa devina bun de consum pentru masele care de cele mai multe ori abia silabisesc) si asta trebuie sa ne bucure. in plus, am observat ca titlurile sunt alese in asa fel incat sa corespunda asteptarilor publicului. ceea ce este de bine pentru ca am observat ca publicul nu are gusturi chiar foarte proaste. ma astetam la mai rau. sincer.

revenind la aceasta imagine a cartii vanduta langa fundul celulitic si imens al unei dive producatoare (de bani si placeri pentru populatia onanista care considera o astfel de femeie, in primul rand femeie si in al doilea rand, femeie). initial m-a socat. sunt un pudic cand vine vorba de carti si mereu am fost aproape de lesin cand am vazut cum unii rup cartile (exagerare tipic romantica pe capul meu). cu timpul m-am obisnuit cu imaginea asta. si este de bine.

este de bine pentru ca oamenii mai cumpara carti. este bine pentru ca oamenii mai aud de un autor sau mai vad o carte. nu cred ca este vorba despre consum in ceea ce priveste piata romaneasca de carte si aici ma refer la consum in sensul literaturii de consum. eu cred ca in Romania inca nu a fost descoperit consumul de literatura. si cred ca nu va mai trece mult timp pana se va ajunge si la asa ceva. in curand, izvorul nesecat care erau cartile de afara, importurile, nu va mai interesa. oamenii vor vrea si altceva si cred ca atunci cei care au stiu si stiu sa scrie vor ajunge milionari. sunt sigur ca asa ceva se va petrece. sunt sigur.

pana atunci, ne bucuram de cartile de la taraba. sunt multe, sunt unele de calitate si ar fi pacat sa strambam din nas, arogant, doar pentru ca ele stau langa ... ma rog. langa cine se nimereste din pacate. zic si eu o prostie (nu imi place zicerea asta pentru ca partea care tine de material din mine nu se poate abtine) nu cum arata conteaza, ci continutul.
(primeaza continutul, dar atunci cand vrei sa citesti ceva si cartea este prost legata sau mai stiu eu ce, placerea si comoditatea lecturii se termina)

doi ani

acum ca a trecut primul an de facultate am inceput sa ma gandesc mai serios la ce se intampla in viitorii doi ani. ma rog. mi-am facut eu unele planuri. de felul meu sunt foarte ambitios asa ca nu ma "indoi" ca o sa si reusesc sa duc la capat ceea ce imi doresc.

acum.
ma gandesc ce o sa fac cand o sa termin facultatea. ce o sa lucrez? (stiu ca nu ma mai exprim la fel de bine cum o faceam pe vremuri, dar acum scriu asa... cum gandesc. am mai spus intr-un articol mai vechi ca se poate considera un flux al constiintei). in Romania jobul inseamna mai mult decat ne dam seama.
un job inseamna viitorul din punct de vedere material. si sa nu ma ia lumea cu prostiile alea cu banii si fericirea...(sunt sigur ca nu cei saraci au zic chestia asta, desi nu pot zice ca sunt muritor de foamne sau mai stiu eu ce. cred si sunt recunoscator pentru ceea ce am. multi nu cred ca am avut nici macar jumatate din ce am eu, dar ma simt nemultumit intr-un fel. acum astept sa fac si eu ceva. sa castig si eu niste bani, pe cont propriu)

sa revin la job si la viitor. oare ce o sa fac eu peste astia doi ani? oare ce o sa... ? si punctele astea de suspensie pot sa le completez cu orice afirmatie. poate ca imi e intr-un fel frica de ceea ce o sa vina. nu am castigat pana acum bani deloc pe cont propriu si cred ca subiectul asta al primului job incepe sa ma framante. oricum fetele isi gasesc mai repede joburi decat baietii, desi noi aspiram la lucruri mai serioase (misogin sau nu, am dreptate. de fel, nu sunt misogin, din contra. femeile daca ar fi mai puternice ar muta lumea din loc). nu vreau sa ma angajez. nu vreau pentru ca inca nu am terminat de invatat si pentru ca am imi doresc sa investesc o gramada in educatia mea. vreau sa ajung la un nivel. nivelul inca nu l-am stabilit nici macar eu. nici eu nu am reusit (intr-un fel) sa imi dau seama cat de multe vreau.

Targ

nu ma pot abtine sa nu postez asa ceva. nu ma pot abtine!!! un deliciu in ceea ce priveste logica si limba romana! serios! jos palaria!

udrea

nu am nimic cu saraca. pe bune ca nu am nimic cu ea, dar apare atat de des la tv ca e mai ceva ca Monica Columbeanu sau ca Oana Zavoranu... prea mult. daca as fi PRul ei, i-am recomanda sa mai stea linistita. overexposed.
e prea expusa!
 

Yeah! I'm back!

ma intorc la ce stiam sa fac cel mai bine. si ma apuc serios. Seriously!

ma repet, dar de data asta sa se inteleaga

ma repet, dar de data asta sa se inteleaga bine. schimbam placa. si sa vezi atunci. de data asta nu zic... doar scriu aici [=)))] si acum o sa pun in practica...

alambicat

imi citeam postarile trecute si trebuie sa recunosc ca imi face o deosebita placere pentru ca ma redescopar. am zis foarte des chestia asta si am impresia ca ma repet, dar cum o fac aici, in spatiul meu de pe net, spatiul meu propriu si personal... ma rog. nu continui ca va prindeti si voi ce vreau sa zic. acum sa revin la ceea ce am vrut sa spun initial. citeam si am descoperit ca eu sunt foarte optimist in toate postarile astea. sincer sa fiu asta ma bucura destul de mult pentru ca imi dau seama ca mesajul se transmite bine. imi dau seama ca postarile in care sunt mai suparat asa, mai nervos, mai intrigat, se delimiteaza de cele in care sunt happy. si sunt happy destul de des, desi in ultima vreme am inceput sa nu mai arat asta pe blog. ma gandesc ca de cand sunt la facultate am facut o atat de mare drama din asta si am scris atat de mult incat am de gand sa ma opresc sa mai folosesc acest cuvintel peste vara. nu ma pot abtine sa nu zic ceva de germana care intr-un fel asa... vorba clasicilor in viata... e sufletul meu. de germana trebuie sa mai zic cate ceva. asa. sa amintesc. macar o micuta nota de subsol. am de gand sa ma distantez. am impresia ca am cam stricat frumusete de blog din cauza ei. pe bune. era asa de tare inainte, desi aveam si pe atunci unele obsesii, dar am de gand sa ii ofer stralucirea de alta data. si nu doar promit. chiar am de gand. imi zicea cineva (daca o sa citeasca o sa isi dea seama cine) ca sunt unii angajatori care se uita pe bloguri sa vada ce fel de oameni sunt cei pe care ii angajeaza. la mine nu as vrea sa se uite. de ce? pentru ca sunt prea sincer. prea sincer si asta e de rau. in contextul asta adica pentru ca in general e bine sa existe sinceritate. in tine ca om. haide ca e usor de inteles. inca o data precizez. nu tin cont de sintaxa sau de alta reguli pentru ca am impresia ca ma limiteaza si nu mai sunt atat de expresiv pe cat imi doresc. stiu. o nenorocire de teorie, dar ea a mea si nu va las sa va bagati.
(si asa am mai scrie eu un post lung, alambicat si poate, intr-un fel aiurea desigur, chiar degeaba. zic asta asa sa ma flatez pentru ca stiu ca nu este unul degeaba. doar unul fara un subiect anume:)))

mult

vara asta vreau sa ma ocup de blog si vreau sa fie ceva serios, cum nu am mai facut-o de cand eram mic si ma entuziasma la culme sa scriu pe blogul asta. si acum imi place. si acum sunt mandru de el, desi sunt sigur ca daca e sa privesc in urma, am de ce sa rad si de ce sa ma enervez si de ce sa ma rusinez.

sunt sigur ca am scris o mie de cuvinte aiurea. sunt sigur ca unii zic ca sunt analfabet. stiu asta. si poate ca unii zic ca nu e ceva normal ca cineva care este la Litere sa nu stie sa scrie.

tin sa mentionez. PE ATUNCI NU ERAM STUDENT.

anul I

poate ca a fost mai mult decat o experienta de viata.
si intr-un fel ciudat chiar a fost mai mult. acum stau sa ma gandesc la asta. nu de alta, dar am descoperit ca sunt o mie de chestii pe care ar fi trebuit sa le fac si pe care nu le-am facut. sunt o mie de chestii si totusi... nu am dobandit dupa primul an de facultate acel sentiment de "I did that". ma asteptam sa il capat, dar nu a fost asa si intr-un fel a fost mai bine ca nu am facut asa. inca ceva. cine crede ca anul intai e misto, se insala. grav de tot.

Leidenschaft

... sau pasiune.
cred ca mi-am descoperit o pasiune. si asta este germana. sa fie pasiune prea mult? este poate prea mult. sa zicem hobby, dar la titlul asta de Leidenschaft nu renunt.

un post de ... revenire

Greu cu sesiunea.

Greu cu viata asta lately.

Cred ca este prima vara care ma prinde fara sa imi fac deloc planuri. Eu in general ma gandesc si pun la cale cate ceva, dar anul acesta nu. Si poate ca ceea ce e mai trist e ca intre cele doua-trei dorinte de vara asta se regasesc, de fapt, cateva chestii care sa ma ajute mai apoi la facultate. E cam mult utilitarism pentru mine. Sincer. Ma cam streseaza gandul la fel cum ma streseaza gandul la examenul de folclor. Cred ca a fost cel mai greu examen din toata existenta mea. Nici licenta nu cred ca o sa fie asa de grea.