marketingul poate ajuta cultura

am citit un foarte bun articol pe Bookblog

se vorbea despre cultura si marketing si despre cat de nociv poate fi cateodata marketingul pentru cultura, mai ales ca acest demon tine cont mai mult de cerintele plebei, decat adevarata valoare a artei. se mai vorbea si despre faptul ca marketingul nu trebuie sa se alature culturii intr-o incercare de revigorare a acesteia din urma pentru ca mai mult ca sigur va pierde.

personal, eu nu sunt de acord ca prin marketing pervertim cultura. in primul rand, sa lamurim ceea ce inseamna marketingul. la scoala am invatat ca inseamna arta de a vinde un produs. deci, marketingul tine de promovarea unui produs, practic de bani.inca de la inceput trebuie sa intelegem ca de ceea ce are nevoie cultura romana in aceste moment este de marketing si mai ales de strategii de popularizare a culturii in randul maselor, iar asta este considerata o alta problema, pentru ca nu ar trebui sa percem astfel cultura, mai pe scurt ca nu aceasta cultura nu este pentru toata lumea, ceea ce nu este adevarat pentru ca avem garantat dreptul la informatie si uneori informatia mai poate fi si cultura.

eu nu cred ca ar trebui sa restrangem atat de mult cercul celor care au dreptul sa citeasca si sa devina oameni inteligenti cu o cultura solida. masele au dreptul sa cunoasca si mai ales sa aleaga, dar cum sa alegi cand habar nu ai despre ce este vorba. asa ca trebuie sa se deschida portile multimii, celor prosti care vorba aia prosti, dar multi  si de foarte multe ori tocmai de la ei se porneste miscarea. in plus, initial omul are nevoie de un imbold de a descoperi cultura despre care se stie ca este acolo, dar daca e sa o cauti nu o gasesti si foarte usor te poti scufunda in haosul nonvalorii. uneori, chiar daca te apuci sa cauti nu este neaparat valabil sa si gasesti. si de ce sa lasam lumea sa rataceasca, cand ii putem arata calea cea dreapta astfel incat sa numai existe debusolarea care exista astazi. suna urat, dar multimii trebuie sa i se spuna ce si cum. este foarte important. problema se pune ca cine face aceasta indrumare, oare mai exista si astazi un Titu Maiorescu care sa scoata cultura din anonimat. trebuie!

apoi, consider ca o persona talentata, nepromovata este din start un esec cultural. sa nu privim arta atat de boem, ca geniul trebuie sa sufere, ca este nevoie de neintelegere. asa era pe timpuri.un om talentat trebuie scos in fata, sa educe si sa influenteze omul de rand. de asta este nevoie. poate ca arta este un dialog tainic intre arist si spirit sau divinitate, dar daca stiu ca sunt talentat, de ce sa ma mai arat lumii, de ce nu traiesc doar cu gandul? cum ar fi fost daca DaVinci s-ar fi gandit ca este talentat si ca nu este nevoie ca lumea sa stie asta? in mod normal, arta este facuta de dragul artei, dar popularizarea artei ar trebui sa se faca pentru progres pentru ca nu avem cu sa ne dezvoltam daca o se scufundam in snobism si mai ales daca nu intelegem ca markentingul, pe care in cel mai rau caz il putem numi compromis, ne poate ajuta sa revigoram cultura. oare nu tot de marketing s-a folosit si Titu Maiorescu cand a reusit sa ghideze cultura romana de la sfarsitul secolului al XIX-lea? ba da, doar ca atunci nu exista notiunea, dar era ceva asemanator.

noi mai avem si un pacat, acela de a percepe tot ceea ce este nou si modern, drept ceva prost, facut doar in scopul de a castiga bani. nu neaparat. ce? in zilele noastre, oare numai exista artisti? ba da. si ce daca se promoveaza si fac bani, pana la urma trebuie sa intelegem ca si oamenii de cultura au obiceiuri proaste, cum ar fi cel de a manca, a bea, a trai decent. prostituarea artei si a culturii nu se face prin markenting, ci prin ignoranta si nonvaloare si daca ar fi folosit cirect, marketingul ar fi chiar de foarte mare ajutor culturii, dar cu aceasta il respinge se scufunda cat mai adanc, spre a pieri nu uitata, ci NEGASITA de nimeni.

nesimtirea nu are varsta

si sa nu se mai spuna ca doar generatia tanara este nesimtita si rea cu oamenii in varsta. nu este asa. sa vedeti rautate pe babele si mosii care circula cu masina sau care pur si simplu merg pe strada. cred ca persoanele astea in varsta sunt cele mai periculoase fiinte din lume pentru ca ele ma enerveaza intr-un hal fara de hal si asta foarte des. uite niste exemple. eram o data cu cristina prin centru, pe la Teatrul National. si erau doua masini, foarte aproape parcate (alt exemplu de mare nesimtire). prima a intrat cristina si imediat dupa ea, eu. in fata noastra o baba a asteptat sa iasa cristina si in loc sa astepte sa trec, pentru ca intrasem pe acel stramt coridor, inainte ca ea sa ajunga macar langa masina. si cand sa ies, se pune namila de baba in fata mea si plina de spume incepe sa tipe la mine, ca sa ma duc inapoi ca ea nu poate sa treaca. pai, mai mamaie, eu aproape ca am iesit si cum ai asteptat ca fata sa treaca, cum era si normal pentru ca deja intrasem pe acel coridor si era si normal sa astepti sa treaca.in plus, in spatele meu, mai erau doua persone, care au facut cum am facut si eu, stanga imprejur, nu de alta, dar pe doamna baba, o apucasera crizele sau dorul de cimitir si de aceea voia sa treaca si a trecut pentru ca am zis sa ma abtin. vorba aia, doamna avea dreptate! daca ai trait in perioada comunismului ai voie sa faci ce vrei si mai ales, ceilalti sunt niste lichele ca vorba aia, TU, BABA ai muncit la viata ta, de parca ceilalti ar avea vreo vina pentru cum ai trait tu. si uite asa, trei persoane au fost facute sa se intoarca din drum, pentru ca o baba voia sa faca ea circulatia pe strazi. 

apoi sunt clasicele exemple din autobuz, in care o astfel de cucoana, este revoltata ca cei tineri o inghesuie, ca vorba aia, ea nu are dom`le aer si moare axfisiata sau mai stiu eu ce alta problema are. dupa ce ca statul isi face pomana pe banii nostri de ei si au voie sa se plimbe toata ziua cu RATB pentru ca au gratuitate mai fac si figuri. in loc sa se dea elevilor si studentilor care oricum se duc spre scoala, se dau babelor care se plimba de frica ca le asteapta moartea acasa. in plus, sunt vesnic nesimtie si nemultumite de cei din jurul lor pe care ii considera ultimii oameni. urat, foarte urat. nu spun ca noi generatia tanara  cum suntem numiti, nu avem nicio vina, dar parca si babele o cauta cu lumanarea. prea tare. si cum sa nu te superi cand se ia de tine, doar pentru ca stai si tu in jurul ei si pentru ca ai nesimtirea de a merge cu autobuzul.

mancare cu scandal

ma enerveaza astia care au dat legea asta tampita prin care numai este nevoie sa se comercializeze cipsuri, cola, ciocolata. acum se cere sa mancam cicase natural, fructe sau legume(!?) si sa bem apa minerala sau plata. personal cred ca asta este o cretinitate. decizia asta se motiveaza prin faptul ca a inceput lumea sa se ingrase. da. si? care-i faza? crezi ca o creatura de 7 pe 15 va slabi? crezi ca o sunculoasa sau un sunculos se va lasa de mancat produse care ingrasa, daca asa s-a obisnuit? nu cred. fie ca mananc din scoala sau din afara scolii de unde imi pot lua produse "nocive" tot aia e, mai ales ca pot foarte usor sa trec strada si cu aceiasi bani pe care ii dau pe o portocala, imi cumpar pateuri cu telemea sau mai stiu eu ce. nu cred ca aceasta decizie isi are fundament. plus ca este vina individului ca este cat boul /vaca. daca vrei sa faci ceva, faci tu pentru tine si sanatatea ta, nu pentru ca te pune lumea. de la individ porneste totul. in rest este doar ...fum. in plus, noi ce slabi si mari mancatori de fast-food, nu vad de ce suntem discriminati pentru ca unii nu sunt in stare sa aiba grija cat mananca si mai ales pentru ca nu sunt in stare sa se controleze si sa fie mai moderati? am eu vreo vina ca sunt slab si imi place fast-food? nu. are cel gras? da, pentru ca daca vrea sa arate normal trebuie sa faca sacrificii si cum unii dintre noi putem manca orice fara sa ne ingrasam, asta nu este problema noastra, este ceva ce avem de la natura si cum altul a fost inzestrat cu talentul de a canta, eu sunt inzestrat cu talentul de a fi slab. deci! nu este nevoie de astfel de legi. si pana la urma, sa traiasca cei care au propus legea cu o banana si doua prune si sa va vad atunci daca va mai arde de scoala dupa ce ati mancat doar atat.

prostesc de prost...si totusi adevarat!

este atat de tragic ca imi place.

e aiurea ca sunt de acord cu asa ceva. poate este un alt argument prin care mi se arata ca sunt prostesc de prost. atat de prost incat pare deja prostesc. ati inteles voi despre ce este vorba. acum sa revin.

tragicul place.

mereu place si va placea intotdeauna. e ca un fel de placere masochista pe care o avem pentru ca desi negam ne place suferinta. in sinea noastra, ne hranim cu suferinta si nefericire si asta fara sa ne dam seama. este atat de adanc patruns in fiinta noastra acest sentiment incat nici nu mai suntem in stare sa il vedem sau sa ne dam seama ca exista.

recitesc.

mi se pare ca ceea ce am scris este asa....parca al unui om frustrat sau suparat pe viata si pe tot  ce vede in jurul sau. nu este asa. sunt cat se poate de senin si de realist atunci cand spun asta. eu nu am acesta nebunie de a scrie ceea ce simt. nu. la mine este mai rau, eu scriu ceea ce cred, si acum spun cu mana pe inima ca oamenilor le place suferinta. este deja un mod de viata.

Mondenii sezon 6

hi5 part...n!?

am o dorinta ascunsa, parsiva, ce ma macina, nerusinata, atragatoare, josnica, senzuala si neastamparata, exotica, unica, patimasa si instinctuala, usor intelectuala si motivata astfel, plina de rautate si aroganta, meschina si malitioasa de a sterge hi5ul. 

libera exprimare

libertatea exprimarii nu este doar asa, libertatea de a spune ce crezi si atat, iar in caz ca cineva iti cere argumente sa inchei spunand simplu Asta e parerea mea!. nu acesta este scopul liberei exprimari. nu se rezolva nimic daca spui asa ceva si mai ales cred ca este o mare prostie sa te scufunzi in astfel de idee. 

dupa umila mea parere, scopul liberei exprimari si mai ales al comunicarii in sine este acela de  a face schimb de pareri, idei, etc si asta pentru a evolua. lumea vad ca nu se prinde de asa ceva si vad ca nu este in stare sa gaseasca argumente solide pentru ceea ce zis. m-am gandit sa scriu despre asta din doua motive

• cineva mi-a lasat un comment in care ma facea prost ca am zis, cica, lucruri urate despre filmul twilight de care am scris undeva la inceputul lunii. nu mi-a spus de ce sunt atat de prost si mi-am dat seama ca nu am de ce sa ma supar pentru ca ma considera astfel, plus ca nu a spus de ce crede asta. de precizat, nu am lasat commentul pentru ca nu vreau sa se ajunga la jigniri pe blogul meu. in plus, la aceeasi recenzie a lasat comment si o fana a filmului, cineva care a lasat un comment civilizat si de foarte mult bun simt. nu spun ca nu pot sa ma contrazici, dar daca o faci, ai grija sa fie ceva de civilizat si sa mai lasi si cateva argumente.

• pentru ca am observat ca lumea se ghideaza dupa principiul: am dreptul sa spun si asa mai departe, dar sunt prea destept, asezat in sfere inalte sa mai spun si de ce, mai ales ca este o chestie de profunzime. si ma enerveaza ca lumea se crede atat de inteligenta incat sa nu ne lumineze si pe noi cu raspuns sau cu o explicatie. eu sunt de parere ca o persoana cu adevarat inteligenta trebuie sa incerce pe cat ii sta in putinta sa spuna si celorlati. este enervanta atitudinea superioara nefondata si mai ales este foarte aiurea sa spui lucruri urate sau ma rog, lucruri pe care le spui doar asa, sa fie si mai ales pentru ca par vorbe de duh, pline de seva si mai ales se opun conceptului de turma

cam astea sunt motivele si ceea ce vreau sa spun este ca daca nu ajungi la un dialog civilizat, degeaba iti spui parerea pentru ca este nevoie sa mai fie cineva cu care sa dezbati pe tema respectiva. asa, sa spui.... si cam atat, pare si este foarte sec si nu iti produce nicio bucurie si mai ales te face sa te simti si inutil. fie ca spun, fie ca nu, cam tot aia ar fi, dar daca discuti despre lucrul respectiv parca inca din start esti castigat, parca merita sa lupti pentru ceea ce crezi. parca mai este speranta, de aceea vorbesc. eu de aceea vorbesc. si spun, si spun. libera exprima este pentru dialog si largirea orizontului.

am ales!

am dreptul sa aleg si in felul meu am ales. asa ca nu vad care e problema. ce? nu ati ales? ba da. fiecare alege. bine sau rau. si totusi nu vad de ce comentam alegerea altora. aiurea. asa ca sa o lasam balta. ce daca nu iti place alegerea mea. treaba ta! problema ta! de la facerea lumii si a omului avem dreptul asta. si e bine. asa aleg eu sa cred....si asa cred!

Criza

este criza economica...

ete fass! nu pe bune? chiar?! 

toata lumea zice ca este criza. poate o fi. eu nu o vad si cum sunt si cam nesimtit, nici nu o simt. dar chiar deloc. si ma gandesc eu ca poate este vina mea asa ca m-am apucat sa mai intreb lumea de criza sa isi mai dea cu parerea si daca se poate sa ma ajute si pe mine sa inteleg acest proces catastrofal prin care trecem. si ghici ce? nu simtea nimeni criza.

aud ca prin afara le merge prost si etc. la noi, nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca este profund marcat de criza. si asta ma face sa  ma bucur ca suntem un popor aparte. sa moara lumea de stres si de etc, noi sa fim sanatosi si sa traim macar la fel de bine ca pana acum.

imi place....

Inna - Love
Asculta mai multe audio Muzica »

sa ma mai lase!

am intentionat sa citesc Twilight.  nu voi mai citi. deloc. niciodata. inca o data surplusul de publicitate ma indeparteaza de o carte. parca e prea de tot. sa ma mai lase. ii vad pe actori zilnic si ca si cum nu ar fi de ajun, jumatate din lista are la avatar o poza cu ei. prea de tot.m-am saturat prea tare de film ca sa mai am rabdarea sa mai citesc si cartea. plus ca ma enerveaza ca o sa fac parte din turma si voi citi si eu cartea in timp ce o face toata lumea.  e prea de tot. filmul asta e peste tot. si cartea. si asa in semn de protest fata de ceva ce a devenit deja cliseu, nu mai citesc. sa ma mai lase!

Angels and Demons

daca vreti sa cititi o carte cu adevarat tare atunci cititi Ingeri si demoni ( Angels and Demons)  de Dan Brown. nu va luati dupa toti cretinii care spun ca  The DaVinci Code este cel mai bun roman al sau si care prin faptul ca face asa-zise dezvaluri senzationale despre originea religiei noastre se face mai interesant, in rest, in ceea ce priveste actiunea este un 0 barat. din punctul meu de vedere nu se compara nici pe jumatate cu acest roman. extraordinar, o carte pe care mai mult ca sigur o citesti cu sufletul la gura. fac si film ( am gasit trailer, probabil ca este mai de demult pe net, dar eu abia acum l-am vazut, oricum trecem peste). nu stiu cum va fi, dar sper sa fie macar la fel ca The DaVinci Code, film care a ridicat nivelul scazut al romanului. am aflat ca au avut probleme si ca scenele de exterior le-au filmat undeva intr-un platou in care reconstruisera Vaticanul, pentru ca nu au primit acordul de a filma in statul papal.

compromisul inseamna sa pierzi cu gratie

compromisul este doar o forma in care nu pierzi in totalitate, dar idee este ca de cele mai multe ori, tot pierzi. si este totusi o arta sa stii cum sa pierzi.  dar cred ca daca te hotaresti sa faci un compromis este ca si cum ai recunoaste ca te lasi batut si ca ai pierdut asa ca este mare nevoie sa faci ceva cu ceea ce ai crezut ca este bine pentru a te pune pe picioare. apoi ne pare rau si mai apoi regretam amarnic. este prima lectie pe care o invatam de la viata, prima lectie cu adevarat dura. compromisul inseamna sa pierzi cu gratie si oricum este mai bine asa decat umilinta de a fi la pamant si asa mai departe. dar oare este asa? oare cazi la pamant atat de des? nu cred asa ca nu prea este nevoie sa faci un compromis zilnic. sau lunar. nici o data pe an. nu stiu daca e neaparat rau sa faci asa ceva, dar oricum nu este vorba de decizia ta in totalitate, este vorba de decizia ta influentata de cineva sau de ceva. compromisul nu apare neaparat in raport cu cineva, ci chiar si cu ceva. sunt multe tipuri de compromis si trebuie sa avem discermanat si in plus sa ne dam seama ca lucrurile mari, lucrurile cu adevarat importante sunt cele care ar trebui sa ne ghideze viata si mai ales ca sunt lucrurile pe care ar trebui sa le respectam mai mult decat orice. mai multe decat orice pentru ca ele reprezinta o parte importanta din tine si pentru ca inseamna ceva pentru tine. suna sentimental si aiurea, dar daca stai sa te gandesti asa este. si cum ar fi sa imparti ceva atat de important cu cineva sau ceva. cum? egoismul si chiar natura noastra umana nu ne lasa sa facem asta. si nici nu cred ca este nevoie. dar oricum...daca vrei sa pierzi cu gratie, incearca sa faci un compromis, dar daca ai ambitie si vrei sa faci totul de capul tau si mai ales pentru ca simti ca asa este, fa-o in felul tau. si sa nu uiti sa iti folosesti cel mai ascutit simt al realitatii pe care il ai.

despre divertisment, bani, trendul sau curentul. articol critic

dupa cum am mai spus moda este cea mai mare prostie. si nu numai moda care se refera la zdrente, ci trendul sau hai sa ii zic pe romaneste curentul. si in zilele noastre cred ca exista cate un curent in toate. in tot si toate. si in toti, in ultima vreme. am vazut ca este o intreaga moda sa faci ceva , sa citesti ceva, sa vezi un film etc.

inca de la inceput vreau sa spun ca tipul asta de oameni nu sunt neaparat ahtiati dupa a fi cool. unii se identifica 100% in acest proces de autodistrugere. se complac? nu. va spun sincer ca nu. asa sunt. nu cred ca sunt trendy, desi ei se cred. nu sunt nici varza. sunt mai rau. sunt ceea ce eu numesc neagra mediocritate. si nu cred ca as putea gasi un cuvant care sa se potriveasca mai mult. sunt pur si simplu mediocri ceea ce este atat de rau...atat de rau...incat nici macar nu isi poate inchipui cineva abisul in care o astfel de persoana care cade prin repetare.

exemple. in literatura. e la moda sa citesti Codul lui daVinci  si a fost la moda si anul trecut si chiar si dupa ce a aparut si un film, se pare ca inca este la moda sa citesti cartea asta. nu neaparat pentru ca ar fi fost prea bine scrisa sau mai stiu eu ce, ci doar pentru ca intr-un moment de nebunie, Biserica Catolica a inceput sa comenteze despre roman. mare greseala pentru ca a facut o publicitate enorma cartii. apoi marele si inegalabilul Coelho. doamne, dar cata lume nu a simtit ca moare si reinvie citind din opera, mult prea comercialului sus-numit. cine nu  A sezut la raul Piedra si a plans  , cine nu a luat lectii din Manualul razboinicului luminii,  cine nu a trait intens cele 11 minute ? cine? apoi cine nu a fost incantat de The Lord of the Rings  dupa ce a vazut filmul, desi cartea era pe piata din 1955!? se creeaza trenduri sau curente pana si in aceste domenii ale culturii. pana si cultura incepe se semene cu un imens glob inchinat zeului ban si semizeului divertisment.

apoi film. primul exemplu ce imi vine in minte este Titanic. asta cred ca a fost filmul cel mai cliseu sau cel putin facut cliseu prin repetitia aceasta enervanta. apoi Twilight.  asta chiar ca e cel mai mediatizat film al anului, dupa cum am mai scris un film mediocru despre nimic. daca nu ai vazut filmul esti cam pe dinafara pentru ca toata lumea l-a vazut.

cred ca si asta e un motiv pentru care omul este atat de atras de astfel de lucruri. sa faca si el parte din ceva, din grup, din categorie, sa nu se simta aiurea sau sa se simta inclusi intr-o categorie. oare chiar ar trebui sa dispretuim astfel de persoane? oare chiar ar trebui sa ii condamnam pentru ceea ce fac? oare? nu cred. pe bune, nu cred. nu cred pentru ca ei sunt si deja condamnati sa traiasca in mocirla neputintei lor intelectuale. 

nu vreau sa par ingamfat. si eu mai ader la turma, dar de cele mai multe sunt dezamagit de ceea ce gasesc acolo. asta cred ca este si un altfel de problema a mea, pentru ca eu de cele mai multe ori am foarte mari asteptari. oricum.  dezamagirea este foarte mare, poate ca prea mare pentru ca publicitatea masiva te face sa te astepti la mai mult. poate ca se va rezolva faza asta nenorocita cu trendul.

pana atunci Slavit sa fii tu, zeule, BAN si fiul tau credincios DIVERTISMENTUL!

sfarsit

te gandesti vreodata la Sfarsitul Lumii sau Apocalipsa? te gandesti vreodata ca ai sa mori ca acest lucru este cat se poate de normal si de natural. cred ca asta ma enerveaza cel mai tare la moarte, faptul ca este ceva cat de cat natural. ma uit ca exista persoane care asteapta moartea cu seninatate si abia asteapta sa moara. nu le este frica. cum nu ii era nici ciobanului din Miorita.  ma enerveaza lumea care gandeste asa. e foarte aiurea. cum sa te bucuri ca mori. moartea nu vine neaparat ca un sfarsit. nu este neaparat o eliberare. 

si ma mai gandesc uneori la apocalipsa si cat de fioros este descrisa in BIBLIE. sper sa nu prind si eu vremurile alea. asta daca se va intampla asa cu adevarat, daca va veni cu adevarat acest sfarsit. oricum. mai vedem. este un subiect destul de controversat si rar se intampla sa ma gandesc la el. si sper sa nu ma mai gandesc foarte des.

imi este usor frica. nu stiu de ce. mie imi este frica, foarte frica de lucrurile care tin astfel de lucruri. nu imi explic cum pot rezista la toate torturile din lume, toate acele nebunii din Saw si Hostel  si cum se face ca ma inspaimanta astfel de lucruri.

am vazut cand eram mai mic si cred ca a fost si singura data cand ma voi uita la asa ceva, Exorcistul un film absolut oribil de horror. si scena care m-a socat cu adevarat a fost cea in care fetita se masturba cu o cruce. :|. atunci mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat frica si mai apoi am vazut transformarea in Satana, care era foarte scary....

oricum...

repetitie

am mai scris despre asta. nu conteaza! mai scriu ceva asemataor nu de alta, dar poate ca nu ati avut timp sa va uitati in arhive sau poate ca pe atunci nu citeati blogul asta. oricum subiectul revine si revine si revine si revine.

cred ca ceea ce urmeaza sa va zic e mai mult o frustrare. o sa inceapa luni scoala si cred ca o sa innebunesc cand o sa ii aud pe toti intreband Ce ai facut in vacanta?. cred ca asta e cea mai stresanta intrebare pe care trebuie sa o indur la fiecare inceput de scoala. nu stiu ce ai putea face atat de interesant incat sa ai ce spune dupa o saptamana pe care ai petrecut-o mai mult dormind pentru ca in timpul scolii trebuie sa te trezesti cu noaptea in cap. ca la uzina sau fabrica. 

nu imi explic de ce intreaba lumea asa ceva. faza naspa e ca nici nu poti sa le raspunzi cum ar merita. adica cu o prostie, pentru ca mai sunt si profi si nu ai cum.

urat!

copiii

imi dau seama ca din jurul meu lipsesc copiii. si se vede pentru ca de cele mai multe ori imi lipseste acea inocenta pe care doar copiii sunt in stare sa ti-o ofere fara sa isi dea seama si fara iti dai seama. avem mare nevoie de copii in jurul nostru.

despre povesti

poate o sa sune aiurea sau nu stiu, dar pe mine unele povesti ma infiorau. acum ma refer la acele povesti pe care le asculti cand esti mic. la basme, desi nu sunt sinonime perfecte. pe mine ma infiorau. adica peste tot, balauri si babe care faceau numai rau. cel putin, baba cloanta sau cum se mai  numeste ea, era ca un fel de Hannibal Lecter sau nebunia aia de Chucky ( asta ca sa fac o legatura cu postul anterior). te infiora. iar povestile fratilor Grimm erau si ele pline de sadism. nu cred ca am fost niciodata un fa al povestilor. nu cred ca am o poveste care sa ma fi influentat foarte mult. poate ca a fost un nenoroc....

dar mai exista un tip de povesti. povestile pe care le traim in fiecare zi, pe care le impartasim alora. poate ca acum vorbesc pentru ca sunt o persoana destul de matura si pentru ca in copilarie nu am avut o poveste preferata. dar am vazut ca in fiecare zi facem parte dintr-o poveste. in sine, viata e ca un fel de poveste. poate mai plina de sadism ca povestile lui Grimm, poate mai violenta, dar oricum este ceva care ne este mai aproape decat fictiunea, este ceva in care ne regasim mult mai mult. eu cred ca povestea noastra este mai interesanta. prefer tipul asta de poveste....

multumesc ca ai inspirat povestea