...better

Ar fi foarte frumos daca as putea sa fac si eu acum o retrospectiva pentru ca am vazut ca e la moda (nu ma intereseaza sa nu fiu ca turma pentru ca si asa suntem atat de diferiti si ne dorim sa fim atat de diferiti incat ajungem sa nu mai fim in stare sa comunicam unii cu altii). Nu pot. Cred ca este primul an in care nu pot sa fac asa ceva. De ce? Pentru ca au fost atat de multe lucruri si sunt atat de multe si se vor mai petrece atat de multe incat imi e greu sa aleg si sa scriu despre. Probabil ca anul acesta a fost cel mai important an si probabil ca cel mai tare din cati am trait pana acum. E ciudat cum scriu asta pentru ca eu sunt multumit de cum este viata in fiecare an. Imi place si sunt mandru de ea pentru ca asa vreau sa traiesc si asa traiesc fara sa imi pese. Poti sa imi spui ce vrei, dar niciodata nu o sa fac ceva care sa imi schimbe modul de viata doar pentru ca nu convine cuiva. Revenind. Nu pot sa fac o retrospectiva. Faza si mai tare este ca nici nu mai tin minte daca inainte faceam retrospective. As putea sa dau un search, dar imi e lene si chiar daca am mai facut retrospective nu conteaza. Astazi nu pot sa fac asa ceva. Nu am de ce. Tin minte ca cineva mi-a zis „Best is yet to come”, nu asta o stiu dintr-un film. Cineva, o profa pe care sincer nu am prea iubit-o, o profa de la generala (e ciudat cum de nu am uitat clipele alea) a zis „next is better” si de multi ani cred asta. Si asa e.

NEXT IS BETTER!

need

I need some chef si daca se poate un pic mai repede este fascinant...

inca unul de gen...

am nevoie de concentrare.
am nevoie ca de aer pentru ca am atat de mult de invatat si sunt unele chestii la care sunt mai mult decat paralel asa ca inca o data spun ca am nevoie de concentrare.
se pare ca ceva nu ma lasa sa ma concentrez.
ce?
nu stiu. am o stare de agitatie iesita din comun si as face orice doar sa invat nu.
nu imi place chestia asta pentru ca de felul meu sunt foarte constiincios, dar acum am ajuns sa ma plang de lipsa asta de concentrare care ma rupe de cateva luni.
e nasol ca la facultate nu poti sa inveti mereu si lasi totul pe ultima suta de metri pentru ca iti pierzi exercitiul de a gandi si mai ales de a te implica.
eu cel putin asa am patit si nu stiu ce sa fac sa imi revin pentru ca ma asteapta 11 chinuitoare examene. de fapt zece pentru ca la una trebuie sa scriu o lucrare, eu cu mintea mea si sa mai fac in asa fel incat sa fie si ceva foarte inteligent. si cat de mult poate sa fie de invatat. nu am vazut asa ceva... ma chinuie grav de tot.

seriozitate

m-am hotarat sa devin serios.
1. pentru ca am vazut eu ca nu prea le mai am cu seriozitatea si nu mai sunt chiar asa de mic, iar atunci era funny si cute (zic si eu sa ma laud, dar nu stiu sigur daca este asa). acum nu cred ca mai e cazul. nu ma mai prinde asemenea atitudine.
2. am vazut intr-un film ca tipii seriosi agata mai usor... asa ca am zis si eu sa give it a try, desi nu cred ca va merge.
poti sa devii serios?
desigur. eu pot sa ma fac ceea ce vreau sau cum vreau. am o personalitate cameleonica asa ca imi este foarte usor sa ma schimb.
de ce sa devin serios?
pai am zis mai sus, dar mai bine repet pentru ca asa e mai usor de inteles. am mai zis ca nu imi place schimbarea, dar asta nu e neaparat o schimbare, cat mai mult o rebranduire. mai bine asa. suna mai frumos. rebranduire.

cinci

mai sunt cinci zile pana la revelion. anul acesta sunt destul de multumit de cum o sa iasa, nu ca anul trecut nu as fi fost, dar mereu ma gandesc o gramada referitor la revelion. cred ca am mai spus ca pe mine anul trecut, mai mult ma stresa revelionul decat bacul. si uite ca am trecut peste toate cu bine. poate si anul asta trec cu bine si sper sa imi mearga bine in noul an pentru ca am nevoie. ma gandesc deja la cum va fi. va fi bine, dar eu trebuie sa ma stresez putin. e perfect cand depui un pic de efort, iar pentru mine, streaul inseamna un pic de efort. bine, efortul asta se refera cel mai mult la facultate care imi absoarbe aproape fiecare secunda. nu as fi crezut ca o sa fiu chiar asa de marcat, dar se pare ca pana si eu ma mai insel cateodata.

revenind la revelion.
anul acesta o sa il fac acasa la cineva (nu ca anul trecut nu tot acasa la cineva l-as fi facut, dar zic si eu asa) si abia astept sa vad cum o sa fie. sunt foarte incantat, iar eu in ultima vreme sunt din ce in ce mai putin incantat de ceea ce se petrece in jurul meu. imi place si in mod clar se va intampla ceva care sa ma faca sa imi aduc aminte de revelionul asta...

nu prea mi-am facut planuri anul asta. m-am gandit la ce si cum, dar nu cum am facut anul trecut. si sigur nu o sa imi fac planuri pentru ca am vazut ca si cu si fara cam la fel este. anul asta m-am gandit sa ii las pe altii sa isi faca planuri si sa se preocupe (sunt foarte curios ce va zice persoana la care fac revelionul cand va citi randurile astea, desi nu cred ca vor avea alt efect decat amuzamentul). ma spal pe maini... si bine fac... nu pentru ca ar fi foarte multe de pus la punct da'... am cam uitat despre ce scriam asa ca decat sa dau in altele (si asa am scris un post kilometric) ma opresc aici. cam sec. fara concluzie...

... cu soare

si a venit si Craciunul. 
cu soare. cam mood killer soarele asta, dar nu ai ce sa faci. ma bucur ca este frumos, desi de Craciun frumos este daca ai zapada. si daca e  zapada trebuie sa fie si miros de portocale. portocalele au gust bun doar iarna. e o concluzie la care am ajuns eu dupa douazeci de ani de studiu al fenomenului... niciodata nu pot sa mananc portocale vara. nu au gust sau sunt acre sau sunt aiurea. nu imi plac. niciodata nu trebuie sa mancam portocale vara.
m-am uitat pe programul televiziunilor si ma bucur ca nu dau Dansez pentru tine. asa m-am plictisit de emisiunea aia ca daca era sa o mai dea si astazi, in mod clar scoteam protveul de pe lista mea de favoriti, dar anul acesta directorul lor de programe, sa ii dea Dumnezeu sanatate, a scos Dansez si dau cateva filme si pe Maruta, ca vorba aia nu toate pot fi numai lapte si miere. all in all, great! imi aduc aminte, si cred ca am mai povestit despre asta, ca atunci cand eram mai mic, in ziua de Craciun ma uitam la filme. si ce filme cretine erau pe vremuri, dar niste filme atat de tari... nu conta ca erau clisee. pana la urma, noi nu avem cliseul nostru asa ca nu inteleg de ce ne plangem de cliseul american. oricum... desi nu credeam, Craciunul asta se aseamana cu cele de mai demult. si asta ma bucura nespus... 

noi si schengen

scandal mare saptamana asta. cica nu ne vor francezii si germanii si din cauza lor nu intram noi in spatiul Schengen. nu stiu de ce am eu un feeling asa ca nici altii nu ne vor, nu de alta, dar dispunem de tot ce ingrozeste Europa asa ca nu vad de ce ne-ar primi. eu sa fiu in locul lor si nu as primi un stat ca al nostru. de ce? in primul rand pentru securitate si in al doilea rand pentru ca mai mult ca sigur din Romania nu vor pleca cei mai buni, ci aceste vedete cu fuste colorate si staruri cu mustata. 
si sa vezi faza, cica e discriminare! discrimination, zici? pai de ce e discriminare ca doar oamenii au dreptate. nu vad de ce ne cerem anumite drepturi cand nu suntem in stare sa ne schimbam. pana la urma, nu asta asteptam cu toti? sa intram in UE si sa ne schimbam? eu cel putin asa asteptam... si sincer sa fiu inca mai astept. si cred ca ceea ce e mai rau e ca nu ne putem schimba, chiar daca vrem pentru ca suntem inconjurati de oameni care inca mai au mentalitati comuniste si sunt prea romani.
referitor la faza cu Schengenul. de intrat oricum nu intram. nu suntem noi in stare sa ne punem cu Franta si Germania (mai ales cu Germania care e cea mai mare putere economica a Europei si fara ea, cred ca s-ar destrama UE), iar daca statele astea au spus ca nu, atunci nu ramane. 
frumos este ca desi suntem in aceiasi oala cu bulgarii, nu am auzit sa comenteze cineva din tabara lor. doar noi ca vorba aia, avem si cu ce.
stiu ca nu am facut un comentariu cum trebuie al problemei si sincer nici macar nu intentionam. nu cred ca subiectul merita. in plus, de oportunitati de plecare avem noi nevoie, un popor care si asa e pe cale sa se destrame, un popor pentru care unitatea de neam nu mai exista...

5 pentru 2011

nu e an sa nu imi fac o lista de dorinte. si anul asta imi fac o lista si mai mult, fac aroganta suprema si o mai si postez.
1. vreau sa citesc peste doua sute de carti in 2011. nu stiu de ce, dar am asa o ambitie in mine.
2. vreau sa fiu mai silitor.
3. vreau sa fiu mai milos.
4. vreau sa ma rebranduiesc. sa imi creez un nou brand Claudiu.
5. vreau sa am mai mult timo si sa ies mai des in oras cu prietenii. am cam chiulit lately de la intalnirile de grup si din pacate pentru mine si cred ca si pentru ei, nu stiu cat de rau imi pare.

neCraciunul

anul asta cred ca va fi un neCraciun. nu stiu de ce si sunt sigur ca am mai scris despre asta, nu mai e Craciunul din anii trecuti. nici macar nu am avut puterea sau mai bine zis cheful de a impodobi bradul. de ce? pentru ca nu ma simt in stare si nici nu vreau. nu vad rostul. am ajuns sa nu mai vad rostul asa ca mai bine lipsa anul acesta.
e trist.

the 20th

fuse si se duse...HB!

dorinte aiurite

m-am hotarat ca anul acesta sa imi fac o lista de dorinte pentru revelion. Nu prea cred eu foarte tare in chestiile astea, dar sa vedem daca merge pentru ca daca e sa mearga logic si normal, imi mai fac o lista si la anu’. Sa vad ce as vrea de la 2011.

1. sa ajung sa vorbesc germana cat de cat corect si mai ales sa am un pic de fluenta. Vreau asta pentru ca dintre toate materiile de la facultate, cel mai mult imi plac orele de germana. Tot ce tine de germana. Nu stiu de unde dragostea asta subita, poate si pentru ca inteleg ceea ce invat si mai ales invat sistematic (si spun asta pentru ca am mai facut germana si la liceu si nu eram chiar asa de placut impresionat).

2. sa ajung in anul al doilea. Da! Asta da provocare avand in vedere ca este atat de greu si asta doar dupa un semestru. Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie in sesiune mai ales ca am examene in fiecare zi a saptamanii. O bucurie si un extaz si alta nu!

3. sa ma de-plictisesc. Asta cred ca e cea mai mare dorinta a mea. Sa fac ceva si sa nu mai fiu asa de plictisit.

4. sa ies mai mult in oras. Mi se pare ca ies prea putin.

5. sa o gaseasca pe Elodia. Asta ar fi bomba bombelor si tare as vrea sa vad un interviu un exclusivitate cu ea.

6. sa se intample ceva. Ce? Nu stiu si nici nu conteaza, dar sa se  intample.

PS. Am scris asa de dimineata pentru ca nu aveam somn.

anu' asta de Craciun.

anul asta e tare nasol.
nu stiu de ce, dar parca nici nu simt ca a venit Craciunul. daca stau bine sa ma gandesc, cel mai mult am vorbit despre Craciun la germana unde am invatat mai multe despre urarile specifice and so on. asa ca germana a devenit pana la urma legatura mea cu o realitate destul de romaneasca cum este Craciunul ( eu numesc Craciunul realitate romaneasca pentru ca noi sarbatorim intr-un fel si fiecare popor se deosebeste prin asta asa ca daca am de gand sa ma plang, ma voi plange de aceasta realitate romaneasca pentru ca pe cea de afara nu o cunosc aproape deloc sau doar din filme, ia asta nu se pune).
cum asa?
simplu. printre mii de fise de lecturat, mii de definitii si Aristoteli si Platoni, aproape ca nu iti mai vine sa te mai gandesti la ceea ce urmeaza. sincer, am ajuns sa traiesc mult prea mult in prezent din cauza asta. abia astept  sa se termine si sesiunea care nici macar nu a inceput si sa ma apuc de lucruri lumesti, cum ar fi sa citesc o carte de consum. tin minte ca inainte (cand romanele erau mai scumpe) citeam mereu Stapanul Inelelor. acum ca romanul este mai ieftin, se pare ca nu mai am timp pentru ca Miron Costin are mari planuri cu mine. eu cu el mai deloc, dar el ma vrea salbatic se pare. si sincer am chef sa te terfelesc putin. sa ma lupt cu el si sa ies de acolo cu fruntea sus. imi place ca macar am ajuns sa fiu mai ambitios.

trei

am blogul asta de aproape trei ani. acum fac trei ani. nici nu imi vine sa cred, dar uite ca fac trei ani. trei.

85%

Cat de fericit/fericita esti?

Asta e intrebarea, nu vrajelile lu’ Hamlet. Astazi ma gandeam la asta si culmea! intr-un moment in care eu chiar eram foarte bine. Mi se intampla foarte des sa ma gandesc la nebunii din astea cand sunt sau cel putin am impresia ca sunt si eu fericit.

Si sa aplic intrebarea pentru mine.

sunt fericit in sensul ca lucrurile vazute din afara si jumatate din interior sunt bune. Sau chiar foarte bune. Nu am de ce sa ma plang. Nu am de ce, dar ma plang si nu doar pentru ca asa e trendy si pentru ca sunt roman si noi ne pricem cel mai bine la a ne plange de tot, toti si toate. Nu. E ciudat, dar am asa un sentiment ca nu e bine si ca nu mi-am gasit locul desi cine ma vede isi da seama ca locul meu este aproape peste tot si ca sunt genul de persoana care si in Babuinezia sau alta tara cu asa denumire, si-ar gasi un loc. Ma bucur ca sunt in stare sa imi gasesc mereu un loc, dar am asa. Nemultumitului i se ia darul. Pai ce dar sa mi se ia cand eu mai am cate ceva de care sa nu fiu multumit. La o adica sunt pentru ca in mare am ce vreau si tot nu sunt pentru ca nu neaparat ca nu am tot, ci pentru ca vreau ceva aparte si o sa gasesc si o sa imi iau, dar nu acum. Si eu vreau acum. Pentru ca eu nu am rabdare. Si e ciudat ca eu gasesc si am mereu cand vreau cate ceva. Eu mereu am. Mereu fac pentru mine.

sunt 85% fericit.

the S

urmeaza prima sesiune si ma rog sa nu fie si ultima. sincer sunt un pic stresat. tin minte ca la bac nu eram chiar asa, desi imi acaparase toate gandurile si daca e sa dau un search prin ce am scris in cel putin 75% din postarile mele am scris despre bac. dar de data asta e ceva aparte. nu stiu de ce am un sentiment de frica, desi tin minte ca la liceu spuneam ca abia astept sa dau examene semestru de semestru pentru ca ma tine in priza. acum ce-i drept, doar sesiunea mai e in stare sa ma tina in priza si sa ma mai scoata din starea asta de ... moleseala. nu stiu cum am reusit, dar cred ca am devenit in mod clar cea mai boring persoana si asta cred ca e cea mai plictisitoare perioada din viata mea. 
sunt curios ce o sa fac la unele materii. sunt foarte curios ce note o sa iau. o sa le postez aici daca e sa fie bune sau macar bunicele. sa dati si voi 12 examene si sa vedeti daca se pot lua note mari si foarte mari, cum eram invatati la liceu. nu stiu inca pentru ca nu am dat niciun examen. o sa vad.  

1.dec

nu stiu cum se face, dar anul acesta nu mi-a placut ziua nationala. adevarul e ca am ajuns intr-un punct in care nu mai stim daca sarbatorim ziua Romaniei sau ziua protv. nu stiu de ce, dar am avut sentimentul ca ziua protv si cine va castiga la dansez pentru tine sunt cele mai importante lucruri de pe 1 decembrie.


am fost un pic dezamagit de programul de la tv. imi aduc aminte cum pe vremuri, Teo si Tanta faceau emisiuni maraton cu fasole si ciolan si cantau trupe romanesti si apoi cantareti de muzica populara. nu era cine stie ce, dar era al nostru si intr-un fel in amintirea mea, ziua Romaniei inseamna fasole cu ciolan si muzica populara. de mic am impresia asta.


tin minte ca inainte erau mai multe filme si ma uitam toata ziua la filme destul de bune pentru ca era ziua proului. tin minte ca vedeam lumea pe strada cu stegulete. tin minte ca pe vremuri lumea era mai mandra ca suntem romani. mai slab acum...

oricum. parca inainte era un pic altfel. imi placea mai mult. tot ce era pe vremuri era mai bun... 

şi mie nu mă mai redă-mă!

Dialog cu oda in metru antic
de Nichita Stanescu

Cea mai mare pedeapsă a noastră,
cei care suntem,
e lumina prin care fluieră un răsucit de înger
tulburător,
halucinanta natură,
timpul absorbitor,
mirosul de viaţă pe care-l are secunda,
mâncarea cumplită la Cina cea de taină.

Ah, ce întâmplare şi viaţa noastră!
Ce întâmplare verdele de pe iarbă.
Ce accident de suflet calul alb pe colină.

Supuşi cuvântului, de verb mă rog,
du-mă odată din groaza vieţii,
du-mă, du-mă,
şi nu mă mai pedepsi
şi mie nu mă mai redă-mă!

am facut poezia asta la facultate si mi-a placut foarte mult.

schi

noi murim de foame, dar macar murim de foame cu stil.

dupa sistemul tara moare si pe romani ii doare in paispe, ce imi aud urechile ieri la stiri la pro. cicase a venit zapada, dar dezamagire mare. nu se poate schia si atunci m-a izbit in fata o idee. ca deh, la asemenea stire nu avea cum sa "imi dea in gand", mi-a dat o perversa ce-i drept.
adica lumea moare de foame si foarte multi nu stiu cum vor iesi din iarna si preocuparea unora e ca nu pot schia. si pana la urma, de unde nebunia asta cu schiatul ca din cate imi aduc eu aminte, Romania nu doar ca nu e Austria, ci nu va fi niciodata. am inteles ca la austrieci sa ne ducem la schi, dar in Romania. sa ma duc sa ce? pentru ca in primul rand nu avem o traditie in ceea ce priveste schiatul si nici unde, pentru ca mi se pare foarte penibil sa spun ca schiez pe o partie unde altii se dau cu sania. 

si pana la urma de unde conceptul asta de schi? 
personal mi se pare o mare prostie. de ce? pentru ca nu cred ca am ajuns atat de civilizati incat sa spunem ca schiem. de ce spun asta? pentru ca nu suntem educati si pentru ca intr-un fel schiatul este un sport nobil pe care noi nu suntem in stare sa il practicam tocmai pentru ca ne lipseste nobletea pe care ne-o da educatia. sa ma ierte patriotii, fanii astia ai lui Paunescu, marele patriot si cel de-al doilea poet dupa Eminescu, dar eu nu am cum sa ma bucur de ceva daca in jurul meu totul e ruina. si sa fim seriosi, CHIAR TOTUL e ruina.

de aia pentru mine schiul nu are ce cauta intr-o tara ca Romania si de aia rad de prostii astia care se duc la schi. da, la schi la Sinaia:)) 

devreme

m-am trezit de dimineata si nu mai pot sa mai adorm si ca si cum asta nu ar fi totul in zilele astea in care abia pot sa ma misc, nici nu ma pot concentra. am ajuns sa nu pot sa mai fiu atent si mai ales am ajuns sa ma enervez cand nu stiu cate ceva ceea ce  inseamna ca am o atitudine de prost. oamenii care se enerveaza de la asa ceva sunt prosti.

bine, eu nu sunt prost si nu zic ca sunt prost. vreau doar sa scriu despre o tendinta.

cred ca mai pe seara o sa sterg postul asta. am asa un sentiment nu prea bun fata de el. sigur mai pe seara face ceva si ii dau delete. bine, asta daca pot sa ma concentrez sa fac asta ca daca nu... asa ramane. 

explozie

astazi am fost enervat la culme.
nu cred ca am mai fost atat de enervat de cativa ani. nu pot sa ma suport si imi este frica. imi este frica pentru ca de felul meu sunt o fire cumpatata, dar am de gand sa explodez si nu doresc nimanui sa explodez din cauza lui. 
de ce?
pentru ca tip si nu ma las. 
tip si zic si am sa zic pana ma satur si eu din fire sunt foarte nesatul cand vine vorba de asa ceva. cand ma calci pe nervi, pe mine aceasta persoana atat de calma si care de cele mai multe ori nu face niciun rau. si nu ma las. nu ma las deloc.
nu ma deranjeaza ca lumea e proasta. fiecare poate sa faca ce vrea, dar eu nu am de gand sa suport prostii. deloc. nu ma intereseaza pe mine ce fac si mai ales ce scuze au... 
EU NU SUNT INTERESAT 

reduceri made in Romania

ii plagea de dimineata Iulia Vantur pe editorii de carte din Romania. s-a facut targul kilipirim unde, desi exista reduceri de 80%, nu se cumpara domnule carte, tara de inculti ce suntem. si ce zic eu... sa ma duc sa salvez un pic din onoarea nationala. si m-am dus. 

in acelasi spatiu de anul trecut, cateva edituri isi vindeau marfa. 
(acesta a fost sentimentul pe care l-am avut, nu vreau sa par ironic si gratuit, dar asa a fost.)
am cautat si eu cartile alea de 3 si 5 lei. probabil epuizasera stocul pentru ca eu nu am gasit nimic. bun, zic, n-am gasit, n-am gasit, dar asta e. sa vad ce altceva pot sa cumpar. 

ma duc prima data la editurile alea mari (nu dau nume, dar se stiu) si nu gasesc nimic. ma rog, e mult sa spun asta. am gasit cateva titluri ratacite date cu o suta de mii. nu e mult, dar din pacate, cartea aia chiar atat costa pe vremea cand a aparut si costa 40 de ron. preturile umflate de la inceputul tirajului fac ca cititorul sa piarda legatura cu lumea cartii. nu imi permit, asa ca de ce sa ma mai uit si sa ma mai interesez? sa stau ca un caine in fata vitrinei? sunt umilit zilnic si in alte feluri.

problema asta am gasit-o la toate editurile. carti vechi, rebuturi pe care astazi le dadeau la pret scazut. probabil nu mai aveau loc in depozit asa ca s-au gandit sa le dea prostilor. nu am cumparat nimic. m-am revoltat pentru ca se plang de consumul de carte si se plang de fenomenul cartii de la chiosc, dar ei nu au ce sa ofere la un pret normal pentru ca pana la urma, o suta de mii este pretul unei carti normale. castigul nu trebuie sa fie de sapte ori cat investitia. trebuie sa vanda mai mult cu un pret mai scazut.

am gasit trei carti aruncate pe un raft. ce fel de carti? din alea de prin 2006 si cele mai recente erau de prin 2007, 2008 (erau exceptii bineinteles pentru ca am recunoscut vreo doua carti din 2010, dar nu mai erau). kilipir, chilipir, dar... unde? unde e reducerea de 80 la suta ca eu nu am vazut-o. astea sunt reduceri imaginare marca Romania.

probabil ca am fost si eu de vina ca m-am dus astazi. daca ma duceam de miercuri, poate gaseam si eu carti bune, dar asta nu inseamna ca editorii trebuie sa se planga la tv de cititori. pana la urma vina e doar la cititor, dar  modificari in sistemul editorial din Romania nu se schimba si prin urmare nu se muleaza dupa gustul si cerinta cititorilor. ar trebui sa se tina cont si de aceste aspecte pentru ca pana la urma e pacat sa lasi industria cartii, atat de prospera prin alte parti civilizate, sa moara. si aici trebuie sa se faca o schimbare.

(textul este o parere strict personala ce nu are scopul de a jigni sau acuza direct pe cineva) 

un soi de prost

mai aud unele persoane pe la tv. chiar acum o aud pe una cat e de proasta. 


ea a facut Facultatea de Drept, dar nu a profesat ca si avocat. a cochetat si cu televiziunea, pacat ca nu a ajutat-o fata zic eu, in timp ce ea zice ca nu a putut sa lase copilul. sau ma rog, cei trei pe care ii are. ma uitam la ea si imi dau seama de o categorie de oameni.


cei ambitiosi si degeaba.


ne-a intrat in cap ca noi romanii le facem pe toate. ne-a intrat in cap ca noi suntem mai buni decat oricare alt popor european, dar ca avem ghinion si nu suntem lasati sa   ne exploatam potentialul si sa ajungem unde ne este locul. noi nu am avut noroc si nu am fost lasati ca daca era faceam si dregeam de eram mai ceva ca Germania. 
din mentalitatea asta tampita isi trag radacinile oamenii despre care vorbesc. 
ei sunt cei moderni pana la ultimul fir. nu conteaza ca au greutati si mai stiu eu ce. toata lumea are, dar ei, ei tind spre perfectiune. si sunt asa de ambitiosi (ca fac ambitia de ras) si nu pot face nimic pentru ca nu sunt lasati. nimeni nu ii lasa pentru ca sunt invidiosi. 
in fraza de mai sus am scris prin ce sa caracterizeaza oamenii astia, acum sa dezvolt.


1. sunt moderni. modernitatea a dat peste ei acum jumatate de secol. n-au ei vile si se mai caca in veceul din fundu' gradinii si traiesc ca in evul mediu, dar conteaza doar ca au mentalitatea de oameni moderni. conteaza ca vor si mai ales tin pasul cu vremurile si moda. stiu ca isi deschide Emporio Armani magazin pe Victoriei, chiar daca nu vor avea curajul sa intre acolo. si mai stiu ce fac Bianca si Liviu Varciu in fiecare zi. ei sunt conectati la modernitate si mai ales ei sunt oamenii de maine.


2. intelectuali. ei au facut facultatea, nu conteaza ca la fara frecventa sau la o fabrica de diplome cum sunt toate facultatile private. ei sunt nedreptatiti. nu pot sa razbata pentru ca e lumea rea, nu pentru ca sunt ei prosti. prostia e a altora, nu a lor. ei sunt foarte sensibili si mai ales nu au timp. pentru ei, care urmaresc episod de episod din Rosalinda, timpul este ceva... nu. n-am cum sa spun pentru ca nu exista cuvinte.

3. ambitie. wow. nu exista oameni mai ambitiosi si mai ales, nu exista oameni care sa fi incercat mai multe meserii decat ei. ei sunt asa de polivalenti si mai ales au vocabular. au o spoiala de vocabular si incearca sa gaseasca cuvinte care sa indice o notiune asemanatoare cu ce au incercat ei sa faca. daca au fost la un casting unde au fost respinsi. au incercat o cariera in televiziune. daca au fost la o agentie de modeling, au avut o tentativa in lumea modei.

e ciudat ca oamenii astia sunt din ce in ce mai des intalniti. sunt cei care ne fac de ras. sunt oameni prosti si inculti si mai ales cu figuri. cam atat se poate scrie despre ei. par foarte complecsi, dar nu ai ce sa scrii despre ei. si aici ma opresc si eu.

cata scarba imi e. 

scurt istoric

plictiseala este precum prostia. mare si staruitoare. 

sufar grav de o plictiseala acuta. de asta si ceream mai jos o schimbare. pentru ca ma plictisesc. sau cel putin asa cred pentru ca sunt atat de plictisit si totul mi se pare atat de banal ca nu sunt in stare sa imi mai dau seama cat ma plictisesc si cat nu.

si ceea ce e mai enervant e ca plictiseala asta a cuprins si netul.

sa vezi.
inainte era mereu lume pe mes si aveai cu cine sa pierzi vremea zi si noapte. subiecte daa nu erau se gaseau si daca nu se gaseau... ma rog, mai inventai sau ceva pe acolo. cum era si de asteptat, s-a cam plictisit lumea de mes. si nu prea mai ai cu cine sa stai. si cum eu sunt o persoana foarte trendy de felul meu, m-am plictisit si eu ca doar trebuie sa fim toti la moda. 
apoi ca un trasnet intr-o furtuna (adica romantic si aducator de lumina, dar care te ia pe nepregatite) a aparut marele facebook. imi aduc aminte ce nopti frumoase si mai ales ce zile de vis am petrecut pe facebook. cat de frumos era. cat de multa lume si mai ales... nu. nu mai zic, nu de alta, dar va plictisesc si nu vreau sa risc. stiti si voi cum e cu facebook-ul ca doar oameni sunteti! si acum. sa citez din profa de comunicare scrisa, "s-a rupt lantul de iubire" si "ciao, bambina!" s-a terminat si cu facebook-ul. nu mai e lume pe facebook. 
"s-a stins lumina lumii"

si uite asa a ajuns plictiseala sa cucereasca tehnologia. uite asa am ajuns sa ne plictisim de moarte cu laptopul in fata. cel mai trist e asa. nu te astepti niciodata ca tehnologia sa fie biruita de plictiseala si uite ca este. 

altu'

vreau o schimbare. chiar daca nu imi plac schimbarile, de data asta trebuie sa recunosc ca am nevoie de una ca de aer. m-am plictisit de moarte asa ca nu vreau sa ma gandesc cum o sa mai fie daca nu schimb cate ceva. si acum vreau sa schimbe ceva si daca se poate cat mai repede este mai mult decat perfect...

am multa treaba si am foarte mult de citit. si am si un chef de a ma plimba si de a iesi, iesit din comun. de ce? nu stiu. cand eram la liceu parca eram mai concentrat. acum nimic nu imi mai atrage atentia asa de mult. poate dor germana pe care o invat cu drag si spor si sper sa evoluez mai repede. nu de alta, dar parca vad ca ma plictisesc si pe acolo si nu fac mare lucru, desi am observat ca se prinde ceva de mine. si ma bucur. macar atat...
 

pesimism

am impresia ca scriu dupa un anumit calapod. ca am o idee pe care o repet de o mie de ori. daca recitesc ce am scris, imi dau seama ca de cele mai multe ori ma repet. si nu e bine. bai, ce pesimist sunt :))

cinci mistere

 1. Oare craniul gasit acum o luna este al Elodiei? 
- asta cred ca ar fi cea mai mare bomba ever. nu stiu de ce, dar cred ca gasirea Elodiei va fi un soi de schimbare radicala a Romaniei. parca vad ziarele si pe Diaconescu la OTV. un vis si alta nu:))

2. Ce i-a facut Varciu lu' aia de la Etno? Fu sau nu fu agresiune?

3. Paunescu. Valoare sau stift?

4. Cine are dreptate in scandalul Madalin Ionescu/ Botezatu?

5. Moartea Madalinei Manole.

cam de astfel de griji este lumea frecata in Romania. cam asta ne place si mai ales ne intereseaza. noi trebuie sa multumim lui Dumnezu ca suntem poate cea mai rodnica tara in ceea ce priveste barfa si scandalul. cea mai cea. cu toata economia ei, nu ne ajunge si nu ne bate Germania la lucrurile astea... chit ca sunt ei nemtii buni la toate. aici nu le merge. nu ne bat la asa ceva never ever. le  dam lectii.

asta cu Elodia m-ar soca prea tare. nu vreau sa imi dau cu presupusu' ca nu e bine. de fapt, mai bine nu imi dau cu presupusu' in legatura cu nimic. stau si eu linistit asa. dar asta cu moartea Madalinei... e parfum. si la anu' o sa mai vorbesca lumea despre ea. sa vezi ca tot moartea te face cea mai mare vedeta.

e un soi de filozofie

sunt foarte incurcat.
zilnic.
gasesc cate ceva 
care ma nemultumeste.
imi displace.
si cand imi place. trist.
pot si nu pot avea.

(un soi de poezie, dar nu e buna. nu imi place si am scris asa... usor si simplu sa mai pun si eu cate ceva pe blog. simt nevoia nebuna sa scriu asa cum nu am mai simtit de mai bine de mult timp. simt ca vreau sa scriu. simt cu toti porii. as vrea sa scriu atat de mult si sa umplu pagini si posturi multe care sa ma faca sa mai uit si mai ales sa... sa ceva. nu stiu sa ce, dar vreau o schimbare. vreau si cand vreau, eu nu am niciodata pe moment. acum vreau si ma enerveaza. oricum nu mai sunt in stare nici macar sa mai fiu enervat pe cineva sau pe ceva) 

socant

astazi mi-a fost rusine ca sunt roman. rusine. a fost una din zilele alea in care am fost asaltat de peste tot de romani prosti, cei care se duc peste hotare si ne fac de ras. am auzit cuvinte mari ce sunau penibil din gura unor oameni care nu citesc decat Cancanul (ceea ce nu e o rusine, dar arata o slaba legatura cu literatura). te amuzi, iar apoi te intristezi si ajunge sa iti fie rusine. mare rusine. e trist.

e trist ca in Romania se vorbeste de patriotism cand in Europa conceptul nu e doar depasit, ci si blamat. ne miram ca nu suntem considerati egali in Europa. cum? astazi s-a vazut. nationalismul si gandul ca noi suntem mai buni ca europenii, dar dom'le istoria asta parsiva, ne caracterizeaza. in Europa civilizata astfel de idei exista pe la 1800, dar au fost depasite de mult. lumea incearca sa fie cosmopolita si sa se imbogateasca astfel, in timp ce noi ne hazardam in laude si nostalgii care ne fac penibili si mai ales ne arata locul. aici. cu ceea ce petrecem si ceea ce patimim. 

exista sanse de mai bine? poate. slabe. astazi am fost mai mult decat oripilat. o singura voce clara si sincera a spus ce era de spus. restul... penibilitati. e ciudat cum promotorii libertatii si cei care il critica pe Basescu pentru regimul "despotic" au aratat cat sunt de mici. 

ma incearca un sentiment de scarba. am ajuns sa nu pot sa mai rad de ceea ce vad. inainte era mai usor pentru ca puteam sa fiu ironic. acum nu mai merge asa. deloc. nu mai pot. imi este asa o jena si o scarba. si inchei cu vorbele unui mare conational in viata Romania e cea mai tara proasta! 

adevarul

e ca sunt cam nemultumit eu asa. de mine si mai ales de ceea ce fac. 

de unde si pana unde starea asta tampita avand in vedere ca eu sunt cel mai increzator in fortele proprii specimen de pe Terra? de la un soi de nesiguranta pe care l-am capatat de curand. cum? mai greu de explicat. poate cel mai simplu motiv este shimbarea. am mai spus de o mie  de ori ca mie nu imi prea place schimbarea. eu ma asteptam sa fie un soi de continuitate intre toate, dar s-a rupt lantu' de iubire. ma bucur ca nu a inceput a rugini, dar nu cred ca mai e mult daca mai stau cu mainile in san. trebuie sa intervina o schimbare, ceva care sa ma faca sa imi zic Gata, frate! un fel de Evrika! asa, dar nu cred ca voi fi in stare sa fiu chiar atat de genial. nu am resursele astea deocamdata. de fapt, le-am avut, dar cum s-a rupt lantul... m-am debusolat si eu asa si acum zbor, deasupra unui cuib de cuci sau nu, intr-o lume care nu ma place.
inainte eram si mai simpatic sincer sa fiu. ma alintam eu cateodata ca sunt nesuferit, ma rog mai si eram, dar parca acum lumea nu poate sa ma sufere din oficiu asa, ceea ce face sa tresara un pic pipota in mine (nu prea imi place sa ma placa lumea. imi da un sentiment de Fuego si never nu o sa ajung ca el), dar nu imi place in mod deosebit. adica... cum le vreau eu pe toate si nu le am. nu le am ca nu vreau, nu ca nu pot. ca pot. 

sunt un pic nemultumit si de blog. mi se pare ca nu ma mai ocup de el cu acelasi entuziasm de mai demult. acum mai rar asa cu blogul, desi nu am sa renunt la el niciodata. prea imi place si prea ma reprezinta, de cat sa ii dau delete. nu. mai bine nu. nu mai fac unele comparatii. las asa.
 

wow

niciodata nu as fi crezut ca un scriitor se chinuie atat de mult pentru a scrie o fraza. azi am facut Doamna Dalloway si am ramas masca atunci cand am vazut cat de complexa e si mai ales cum, daca e sa iei un cuvintel, darami o constructie pe care foarte multi ar considera-o indestructibila.

incepe sa mearga.
greu ce-i drept, dar macar merge.

ma enerveaza in ultima vreme ca citesc la comanda. adica nu imi mai aleg eu lecturile. ele vin la pachet cu o mareata si extrem de mare lista de texte  teoretice care sunt mai mult decat nasoale. cred ca daca as vedea tot ce citesc prin prisma teoriei, atunci nu as mai citi deloc pentru ca mi-as pierde interesul.

delete

uneori nici nu imi dau seama de cat de repede a trecut timpul.
ma uitam la tabul in care am hi5ul pe care nu l-am sters si nici nu cred ca o sa il sterg curand. nici nu mai tin minte cand l-am facut si daca ar fi sa ma gandesc la asta nu mi-ar face placere pentru ca stiu ca perioada in care l-am facut era cea mai fericita din viata mea. sau cel putin asa aveam impresia.
ma gandesc eu asa... de ce ni se pare mereu ca ceea ce a fost a fost mai tare? (exprimare intentionata) nu am inteles niciodata. eu de felul meu nu credeam ca sunt asa nostalgic, dar iata ca sunt. nu stiu de ce si de unde, dar am ajuns la concluzia ca sunt.
si asa cu profilul de hi5. nici nu mai tin minte cand l-am facut. tin minte ca eram foarte incantat. incantarea aia am cam pierdut-o. nu stiu de ce. (sa nu aud vreun raspuns de genul maturizare ca nu imi place nici cuvantul, nici conceptul).
parca era mai bine inainte.
scriam si mai bine. aveam si timp, dar oricum. tind sa cred ca aveam un vocabular mai dezvoltat. acum mi se pare ca ma invart in jurul a doua cuvinte pe care eu le consider pline de sens si mai ales cel mai bine ales. vazute din afara probabil par penibile.
repetitii fara rost.
asta e.
ma omoara nostalgia asta. si inca nu am aflat adica nu mi-am adus aminte de ziua in care am facut hi5ul. s-a sters din memorie. si-a dat DELETE.

schimbare de atitudine

inca nu imi vine sa cred ca in mai putin de doua luni voi da examenele. adica... nici macar nu m-am obisnuit prea bine cu facultatea si cu oamenii de la facultate, nici macar nu am primit legitimatia pentru transport redus ca am dat de greu. si hai sa nu zic de greu, dar de examene care mai mult ca sigur vor fi niste mood killere iesit din comun de puternice. asa se intampla. parca vad ca avea decanul dreptate. o sa imi para rau dupa trei ani ca prea au trecut repede.

proteste

cica s-a protestat astazi in Bucuresti. aiurea! a venit lumea sa vada Bucurestiul si daca mai aveau noroc se mai vedeau si pe la tv. unde mai pui ca au blocat circulatia pentru ca au facut un tur de la Gurvern pana la Parlament (scriu cu litere mari pentru ca respect ortografia) de la Victoriei, la Romana, apoi la Universitate, la Unirii unde am mai dat si de pelerini si au mai mancat ceva de la Patriarhie si in sfarsit au ajuns in Piata Constitutiei.

probabil ca ar fi fost mai frumos daca era primavara, nu de alta, dar azi a fost cam frig si a mai si plouat asa ca nu s-au putut simti foarte bine si nici nu au putut sa vada cu adevarat orasul. bine, ei au venit cica cu alte planuri, dar eu nu le-am vazut.

de frig, oamenii au luat cateva garduri si s-au impins un pic cu jandarmii. mare fas! cica "violente"! nuuuaaa! sa mori tu?! de unde? sa se mai incalzeasca un pic s-au apucat de treaba. romaneste asa. un cameraman filma, iar interesant era ca putea sa filmeze nestingherit si unde mai pui ca i se facuse si loc sa se vada si la televizor violentele.

un mare fas. o mare rusine. nici sa protestam nu suntem in stare. nici nu vreau sa mai dau exemple.

raceala

a dat peste mine o raceala. urat din partea ei si abia astept sa imi treaca pentru ca eu nu stiu sa fiu bolnav si mai ales nici nu vreau sa fiu. (ma amuza propozitia pe care am scris-o, desi e fraza, si tocmai pentru ca este atat de cretina o las acolo). si ma chinui.

adevarul e ca de cand am inceput facultatea o duc cam greu. m-am lovit la picior intr-un cui, apoi mi s-a facut rau la o petrecere, acum raceala. nu e bine deloc. trebuie sa fac ceva. nu de alta, dar nu cred ca mai ies de acolo viu. si am asa o lipsa de inspiratie... ma uitam la ce am scris zilele astea. si ma bate asa o lipsa de inspiratie...

grav de tot...

zwei

nu stiu cum sa spun, dar am impresia ca trec printr-o criza, dar nu sunt in stare sa spun ce fel de criza. si nici nu stiu daca este cu adevarat o criza, desi eu o numesc asa. imi dau seama ca sunt din ce in ce mai nehotarat si mai ales sunt destul de nemultumit de imaginea pe care o vand cum s-ar zice. pentru ca pana la urma, toti avem o imagine pe care o aratam, adica o vindem. asa imi place mie sa zic, chiar daca suna a la Bianca.

in primul rand nu prea stiu ce vreau pentru ca tot ce fac, fac in urma impulsului de moment, fara sa ma gandesc la ce se va intampla in viitor. asta ma deranjeaza pentru ca eu de felul meu sunt foarte grijuliu cad vine vorba de anumite decizii pe care le iau pe viitor.

si nu imi place pentru ca am impresia ca am trecut printr-o rebranduire si cred ca mi-am pierdut farmecul sau ma rog, mi-am pierdut acea parte care ma facea sa par aparte si mai ales care ma individualizase atat de mult timp. nu stiu de unde a venit schimbarea asta, dar nu imi place pentru ca am impresia ca nu ma reprezinta cu adevarat. o sa am timp sa mai schimb cate ceva, dar pana atunci mai e. si mai e cam mult pentru ca nu imi place sa sochez, desi am fost sfatuit sa fac asa...

vreau

vreau sa citesc o carte de consum. vreau sa citesc ceva care sa ma tina in priza si sa mai las la o parte toate nebuniile astea cu Aristotel si ceilalti filozofi. btw, nu vreau sa ma gandesc ce se face la facultatea de filozofie daca eu care sunt la Litere sunt socat de cat de multa filozofie se face. poate ca acum sunt de un umor involuntar pe care cineva care ma citeste, il percepe drept prostie. nu ma intereseaza. am observat asta la mine, ca nu ma mai intereseaza chiar toate nebuniile astea pe care inainte... inainte duceam razboaie pentru ca cineva a zambit ironic. acum am ajuns sa mai las de la mine si ma uimesc. cum de... ?! imi dau seama ca nu trebuie sa mai fac comparatie cu cea mai frumoasa perioada din viata si anume liceul, dar nu am cum. cum sa fac sa nu ma mai gandesc la binele pe care l-am trait timp de patru ani. imi vine greu si asa, dar azi am avut o sclipire de geniu. nu zic ce pentru ca s-ar putea sa nu fie asa si nu risc. am ajuns sa fiu foarte stresat de cum scriu. ma uit de o mie de ori cand scriu cate ceva. am ajuns paranoic. in orice caz, se anunta o saptamana foarte interesanta si am de gand sa profit de un sfat pe care il consider genial.
:)
wish me luck ca am mare nevoie.
PS/ inca nu imi dau seama ca trebuie sa invat pentru foarte multe examene. nu constientizez asta si incerc sa ma trezesc. abia astept sa ma trezesc. ca am nevoie. lately... sunt cam nevoias asa.

unu' mai filozofic asa

adevarata maturizare apare atunci cand iti dai seama ca visurile nu sunt chiar ce par a fi si unele nu pot fi duse la indeplinire.
maturizare (cat nu pot sa sufar cuvantul) = stare de spirit rezultata din dezamagire.

ce inseamna civilizatia

ma gandeam ce inseamna civilizatia.
in Franta, pentru doi ani in plus la varsta de pensionare, lumea a iesit in  strada si au vandalizat juma de stat si sa nu mai vorbim despre ce pierderi ... in Romania... canci. nimic, nada.
nu stiu cine se asteapta sa prostesteze si sincer... eu nu as protesta pentru ca daca e ceva plec. si asa pentru mine sentimentul national este low... cat mai low. si nu mai vin niciodata inapoi. nu de alta, dar daca e sa plec, plec de tot si las tot romanismul asta in urma. si asa... vai de capul nostru!

mult

nu stiu cand ma plangeam ca eu nu citesc. gresit. acum am ajuns sa citesc din ce in ce mai mult pentru ca am nevoie pentru facultate. adevarul este ca imi place sa citesc si mai ales ce opere citesc. azi am citit Poe. stau mai greu cu cititul eseurilor pentru ca nu sunt obisnuit.
eu nu am citit pana acum carti despre teoria literaturii si trebuie sa spun ca e destul de greu.
nu doar pentru ca nu am exercitiu, ci si pentru ca sunt destul de greu de citit. cuvinte grele (poate suna jenat, dar nu sunt dex si nu stiu toate conceptele mai ales ca sunt unele sintagme care au alte intelesuri) si foarte multe concepte de care pana acum nu am auzit. incerc sa fac fata si mai ales am de gand sa fac fata.
si totusi este mult. foarte mult de citit. poate mult prea mult, dar nu ma plang. pe bune, doar va zic. si atat.

intelepciune populara

la pomul laudat sa nu te duci cu sacu'... dar eu ca un destept ce sunt, m-am dus direct cu camionul sau cu ceva mai mare ca sacul. de ce? nu stiu. nu e chiar ce mi-am imaginat si imi dau seama ca este neutru totul si tocmai asta ma enerveaza ca nu sunt nuante deloc. deloc. astept sa apara nuantele si mai ales sa mai treaca un pic timpul sa inceapa ceea ce eu as numi distractia. dar sa vinaaa... vorba lui d. Goe... De ce nu vine? eu vreau sa vie!! si inca ceva. intelepciunea populara  trebuie sa devina imn pentru mine. sau ca un imn. ca multa dreptate au mai avut cei care au facut proverbele astea...
De ce nu vine?
Eu vreau sa vie!!!

ce se mai zice...

Later edit. Nu stiu ce a fost in capul meu cand am scris postul asta. a fost o mare prostie din partea mea mai ales ca nu simteam asa. asta e! 

saptamana

daca Fat Frumos crestea intr-o saptamana cat altii intr-un an, asa au fost si responsabilitatile din prima saptamana, care au crescut si au crescut si au crescut si faza e ca nu am avut inca unele materii asa ca nu am aflat chiar tot ce trebuie sa fac. ce-i drept, nu ma gandeam ca vor fi atat de multe, dar sincer sa fiu nimic nu a fost cum am crezut pana acum. nu e nici de bine si nici de rau pentru ca nu am tras pana acum vreo concluzie si nici nu am de gand sa trag una pentru ca am observat ca daca faci asa ceva te lasi prada suferintei care in mod clar va sosi imediat. imi place pentru ca zilnic se intampla ceva si imi place pentru ca este asa alandala astfel incat ma bucura nespus ca nu stie nimeni nimic pentru ca totul este mai palpitant. mult mai palpitant. inca ceva. am aflat ca am 12 examene, o bucurie si un extaz si alta nu. ma gandeam ca va fi greu la facultate, dar nu am crezut niciodata ca va fi chiar in halul asta. nu doar ca este greu, este si foarte solicitant astfel incat nu pot sa imi iau si eu un job.

chefless

A inceput anul si imi place atat de mult ca sunt oameni noi pe care acum am ocazia sa ii descopar incat nu ma mai gandesc la invatat. Deloc. Ma gandesc doar la cat de tare o sa fie si cum o sa ma duc eu pe valea regilor si o sa stam toti acolo la o cafea si o sa have fun si toate nebuniile astea. Adevarul este ca m-am molipsit de la liceu cu faze dastea. Acolo asa a fost si de aia il regret si acum. Chiar ziceam ca decat inceputul asta de facultate mai bine mai dadeam bacul de sapte ori. Nu imi plac de nicio culoare inceputurile. Eu sunt omul ala… al mijlocurilor si sfarsiturilor. Nu de alta, dar la inceput fac o impresie foarte proasta si nu doar asta, dar nu imi place mie sa ma bag in seama… n-am chef de invatat. Cam asta e idea postului asta.

day three

Day 3 a fost mai tare ca day 2. Mi-a placut mai mult pentru ca am cunoscut mai multa lume de calitate si mai ales pentru ca am vazut si eu cu cine fac unele materii. Normal, i-am si catalogat, dar in mare parte sunt oameni foarte de treaba (pot sa zic asa chiar daca sunt ei profi universitari). Am vazut asta din atitudinea pe care au avut-o si mai ales din relaxarea lor. Nu stiu de unde mi-a venit ca profii astia sunt asa… mai scortosi. De data asta mi-am dat seama ca nu e asa. Mai gresesc si eu ca nu am ce sa fac. Mi se mai intampla, chiar daca pare asa… aproape de imposibil.

Imi plac colegii, dar nu ii cunosc inca pe cei din grupa, ci pe cei de la germana si cei pe care i-am cunoscut si sunt de la alte grupe. O sa vad maine ce o sa fac, pentru ca maine am primele cursuri cu cei de la mine din grupa. O sa imi placa sunt sigur. Am o stare de incantare pe care nu mi-o explic.

day two

Revin cu partea a doua. Am fost astazi pentru a doua oara la facultate unde de data asta chiar am stat de vorba cu lumea si mi-a placut. Mi s-a parut foarte ok si cred ca va fi bine pana la urma, am eu asa un sentiment destul de bun, dar nu stiu de ce am ajuns sa imi pun cateva semen de intrebare. Sunt cateva si in timp o sa imi raspuns si inca ceva. Ziua asta am ajuns plin de ganduri. Stiu ca exprimarea lasa de dorit, dar nu am alta asa ca se accepta si asta. E bine, oricum in mare. Zic doar atat si astept ziua de maine unde va fi si mai bine ca pana acum.

day one

am fost astazi sa imi iau si carnetul de student. toate bune si frumoase si am mai si vazut ce colegi am pe acolo. la o prima vedere totul pare bine. nu am prea vorbit cu lumea (am zis ca am schimbat si eu doua cuvinte cu cineva, dar nu s-a lasat cu numere de telefon ca la liceu, desi am vazut o domnisoara foarte draguta al carei numar de telefon ar fi fost foarte interesant de stiut) dar cred eu ca o sa fie bine pana la urma. nu par foarte incantat, desi sunt, dar sincer sa fiu nici foarte coerent nu prea sunt in exprimare asa ca nu cred ca cineva imi poate reprosa ceva. de luni ramane de vazut si abia astept sa  inceapa pe bune facultatea pentru ca tare ma mai plictiseam. nu aveam ocupatie

astazi

m-am intalnit astazi cu niste colegi din generala si cu diriga. a fost o experienta draguta si mai ales plina de surprize pentru ca lumea s-a schimbat foarte mult si trebuie sa recunosc ca s-a schimbat in bine. imi place de ei la nebunie pentru ca par altfel, dar sunt atat de cunoscuti pentru ca pana la urma ii cunosteam foarte bine pana acum patru ani cand s-a cam spart gasca. bun. nu despre asta vreau sa scriu desi daca stau bine sa ma gandesc si asta merita un post. diriga ne vorbea despre cum ar trebui sa plecam si noi din tara, macar ca experienta, iar atunci cnad aici va fi mai bine sa ne intoarcem pentru ca aici ne este locul. in aparenta pare foarte bine, dar nu cred ca noi, ca oameni sau ca popor suntem in stare sa ne adaptam in strainatate. cred ca avem foarte multe romanisme in noi si fara sa vreum suntem mult prea legati de tara noastra si mai ales de obiceiurile ei, bune sau rele, obiceiuri care ne plac, dar despre care nu ezitam sa spunem ca sunt proaste. noi ca popor nu prea putem fi civilizat pentru ca daca vrem sa ajungem ca cei din afara este nevoie de foarte multi ani de munca, ani pe care noi de cand ne stim vrem sa ii transformam in minute sau in cel mai rau caz zile. nu o sa fim niciodata ca ei pentru ca nu putem si pentru ca nu este posibil din cauza structurii noastre genetice care ne face prea romani pentru Europa asta. si eu vreau sa plec, dar imi dau seama ca nu cred ca ma voi acomoda prea  bine pentru ca desi sunt tanar, cu greu pot sa las in urma ceea ce am invatat aici si mai ales, cu greu pot sa las in urma, ceea ce societatea mi-a impus in mentalitate, dar si in formarea individualitatii. cred ca asta ne face sa nu fim in stare sa ajungem cetateni europeni. cred ca asta ne face sa fim  atat de  criticati, suntem plini de romanisme, romanisme care nu plac celor din afara decat pentru timp scurt, ca amuzament joasa speta.r

ia ghici!

maine frate!
nu am astampar si mai ales ca am inceput sa vorbesc cu lumea de la litere, e foarte tare si sunt mai mult decat entuziasmat.
astept,
ma gandesc cum o sa fie maine, desi nu de maine incepe. adevarul e ca incepusem sa ruginesc aici acasa asa ca inceputul asta de facultate este perfect,
ma pune in miscare.
macar o sa am si eu o ocupatie. ca prea era plictiseala.

sa fie ... politica

nu stiu cum se face, dar in tara asta a noastra zilnic se intampla cate ceva care sa te faca sa stai cu ochii atintiti pe televizor. bine, mai este si caracterul romanesc, romanii se pricep la toate si mai ales la politica si la fotbal nu ne intrece nimeni. dimineata cand ma trezesc, intr-o mica paranteza spun ca mi-am facut program, ma culc la 11.30 pentru ca dimineata la 8 sa pot sa ma trezesc, primul lucru pe care il fac este sa beau apa pentru ca asa estefirea mea. nu ma trezesc noaptea, dar dimineata beau apa. apoi ca orice om civilizat dau drumul la televizor. si nici nu apuc bine sa deschid ochii sau sa ajung la baie sa ma spal ca si aud ca Boc sau Basescu au mai facut ceva. nu stiu cum fac astia doi, dar zilnic ma trezesc cu ei. am ajuns sa nu o mai vad pe Lady Gaga la tv, mai des ca pe ei. sunt peste tot si ceea ce imi place cel mai mult este ca fac ceva si inca de dimineata este animatie, inca de dimineata televiziunile se agita si mai ales se inatmpla ceva care sa dea  nastere unor dezbateri. de cele mai multe ori ma uit la Realitatea pentru ca desi eram fan al Sintezei, ma cam plictisesc aceleasi persoane mereu si mereu prezente. si ceea ce este mai frumos este ca nici de la televizor nu afli informatia cum trebuie pentru ca trebuie sa mai faci o filtrare sa scoti ceea ce este adevarat din ceea ce este defaimare si mai ales sa vezi printre discutii. ceea ce este bine din puncul meu de vedere pentru ca iti ofera o sansa pe care programele de divertisment nu ti-o ofera si anume, sansa de a gandi. e drept ca politica e ca o curva, dar in Romania ea este omniprezenta. nu stiu daca este bine ca ma intereseaza subiectul pentru ca de cele mai multe ori ma amuz si imi dau seama ca unele posturi sunt asa, aproape de statutul de tabloid, dar imi place pentru ca este animatie si nu ai timp sa te plictisesti. imi dau seama ca politica este in mod clar una din cele mai importante si cele mai pline de resurse modalitati de enterteinment. cam atat, dar am un sentiment ca o sa mai scriu de sapte ori pana diseara, sa reusesc sa fac si eu un record personal. nu ca as avea ce sa va spun de fiecare data, dar asa... sa fie. ca si asa nu am mai scris de foarte mult timp un articol asa de umplutura.

cateva minute mai tarziu

un fel de later edit.
Imi mai place pentru ca am luat o decizie si mi-am facut o promisiune. si am de gand sa ma tin de ea. mie nu imi lipseste decat timpul pentru ca vointa am din plin.

ca ploua

imi place la nebunie ca ploua. imi place pentru ca desi e urat afara si nu poti sa iesi si sa te plimbi, poti sa stai in casa si sa citesti. in fine, motivatia este valabila doar pentru mine. mi-am gasit o carte dragut in care se intampla ceva la fiecare pagina, roman de consum evident, si ma tine in  priza. asta imi place mie la literatura de consum. zilnic o poti folosi pe post de enterteinment.
imi mai place ca ploua pentru ca pot sa lucrez in voie pentru un proiect foarte ambitios si mai ales foarte important pentru mine, un proiest pe care trebuie sa il termin destul de repede. am timp sa ma concentrez asupra lui zilele astea si mai ales sa ma asigur ca va iesi exact cum imi doresc.
si in final, imi mai place ca ploua pentru ca e toamna si asa trebuie sa fie. imi place sa existe o ordine in lucruri si desi nu sunt o persoana foarte ordonata, apreciez ordinea pentru ca arata o mare stapanire de sine si foarte multa concentrare, doua caracteristici pe care nu le gasesc la mine.

pe degete

numar pe degete. numar pe degete cat mai este. am asa o forta in mine. am energie si abia astept sa o folosesc

cenzura

probabil cea mai mare problema din lume este cenzura pe care fiecare dintre noi a experimentat-o macar o data in viata. eu as vrea ca in Romania sa fie mai presus de toate, libertatea de expresie neingradita de cenzura care a facut atat de mult rau in perioada comunista. asta imi doresc cel mai mult. cand a aparut Hustler, celebra revista pornografica, in 1974, toata lumea s-a simtit jignita. toti americanii au fost socati de aceasta revista si au fost intentate chiar procese privind revista, dar Larry Flynt a fost achitat. de ce? pentru ca indiferent daca jignea o intreaga tara, o lume chiar, daca s-ar fi procedat la inchiderea revistei, atunci primul amendament din Constitutie, cel pe care America a fost fondata, ar fi fost nerespectat. indiferent de ce facea Larry, libertatea de expresie era sfanta, Libertatea este si acum sfanta. asa as vrea sa fie si in Romania. sa se poata spune cu adevarat ceea ce crezi si mai ales sa nu patesti nimic. acum daca se spune ceva, imediat apar represiuni. am ramas atat de comunisti... si inca un exemplu, romanesc de data aceasta. Regele Romaniei, Carol I, unul din cei mai importanti monarhi europeni, a fost atat de batjocorit in presa incat in primii ani se gandise sa renunte la tron, dar niciodata nu a facut nimic impotriva celor care il criticau, reusind sa domneasca si sa faca din Romania, un stat de talie europeana. am fi fost in mod clar un stat care ar fi vorbit de la egal la egal cu Germania sau Franta sau Italia, daca nu ar fi aparut nebunia asta de comunism, care desi condamna capitalismul ii invidia pe capitalisti. revenind. indiferent ce ar fi facut presa sau ce s-ar fi spus de opinia publica, un om demn, educat, un adevarat european cum era Carol, nu a luat nicio masura. as vrea ca Romania sa ajunga din nou la aceasta stare. as vrea.
de ce am scris despre asta?
pentru ca am impresia ca lumea nu mai cunoaste ce inseamna libertatea si pentru ca se vinde pentru cativa lei, ca o curva de pe centura. pentru ca as vrea sa fie cu adevarat libertate. eu nu am scris si nici nu am spus ceva despre care sa nu pot sa spun ca este in totalitate ceea ce cred. nu am fost niciodata cenzurat, doar ca am impresia ca atunci cand cresti trebuie sa incepi sa faci compromisuri. nimic rau in asta pentru ca toti facem, iar pentru mine trebuie sa existe un inceput, dar nu as face niciodata un compromis cu cenzura. niciodata. articolul asta e un fel de promisiune pentru mine si pentru cei care isi mai pierd timpul citindu-ma.

sacrificiu

nu stiu cum dar am ajuns sa ma gandesc intr-una din zilele astea la sacrificiu. la orice tip de sacrificiu si mi-am dat seama ca eu nu prea stiu ce este ala un sacrificiu pentru ca nu am facut niciodata unul sau poate ca nu am realizat cand am facut unul, desi imi este foarte greu sa cred ca am facut unul si nu mi-am dat seama mai ales ca sunt de parere ca atunci cand faci un sacrificiu, indiferent din ce motive il faci, este ceva destul de neplacut pentru ca reprezinta un efort. eforturi am facut, dar niciodata nu pot spune ca am facut vreun sacrificiu. probabil ca asta ma face mai imatur in comparatie cu ceilalti, dar ma si bucur pentru ca nu am fost nevoit niciodata sa las ceva de la mine pentru binele cuiva. nu ca daca as face un bine, ar fi de rau, dar mai bine ca nu am facut.

adevarul este ca nici nu sunt  foarte obisnuit sa las de la mine. cum eu nu am frati este foarte usor pentru mine sa nu impart nimic cu nimeni. acum ca am de gand sa mai schimb cate ceva la viata mea si mai ales sa mai las lumea sa ma cunoasca mai bine decat i-am lasat pana acum, am de gand sa fac si eu asa ceva.

nici nu prea stiu ce am vrut sa zic cu nebunia asta cu sacrificiul. am constatat ca nu prea mai sunt in stare sa mai scriu si sincer nici sa mai gandesc asa de bine cum o faceam inainte. sau poate ca este doar stresul de a incepe ceva nou care pana acum nu doar ca nu mi-a fost cunoscut, ci mi-a fost si foarte indiferent pentru ca nu ma gandeam decat generic la facultate. atat. acum fac si sacrificiul de a incepe ceva nou pentru ca pentru mine, orice schimbare mi se pare un sacrificiu foarte mare. mie nu imi plac schimbarile.

niste chestii

iar am fost plecat asa ca am reusit din nou performanta de a nu mai scrie pe blog, dar cum numai maine nu este vineri, nu am de gand sa mai plec nicaieri asa ca raman acasa si o sa am grija de blog. nici nu stiu de ce m-a luat dragul asta asa de mare de blog. cat am fost plecat ma gandeam ce am sa mai scriu si cand ma vad aici in fata tastelor si gata sa ma apuc de treaba, nu stiu de ce imi pierd elanul si gata... am ramas fara cuvinte.

am fost pe la tara unde am mancat struguri si cateva bunatati cum doar la tara se pot manca si mi-a fost atat de dor de oras. nu stiu de ce, dar parca ma sufoc fara oras, abia mai pot sa mai stau fara gloata asta si adunatura asta de tiganie si ma rog cum mai zic ceilalti care vin in Bucuresti si dupa cateva zile in care nu au vazut nimic si nu cunosc nimic isi dau cu parerea de parca ar fi stat aici sute de milioane de ani. lume si lume, nu am ce sa comentez.

ce am mai facut

nu am mai facut foarte multe lucruri in ultima vreme, dar nu stiu de ce am impresia ca am foarte multe te lucruri de spus si mai ales sa tip in gura mare lumii ce am mai facut.
in primul rand nu a fost foarte bine pentru ca nu am avut net, iar pentru mine lumea de pe net este asa... mai mult decat o gura de aer care ma ajuta sa scap de toate cele. dupa ce am suferit foarte mult pentru ca nu am avut acces la net, acum imi dau seama ca nu e chiar asa de usor sa traiesti fara si ca mai ales, am ajuns un fel de gadget addicted. mi-a fost foarte greu fara net si nici nu vreau sa ma mai gandesc cum ar fi sa mai pierd contactul.
pe de alta parte ma omoara putin nerabdarea. abia astept sa vad cum o sa fie la facultate si nu stiu de ce ma gandesc doar la cat de funny si de tare o sa fie. nu prea imi sta gandul la lectii ci mai mult la colege. cred ca e normal, dar parca eu nu eram asa. oricum. nu ma doare prea tare daca ma judecati. oricum nu ma consider si cine ma cunoaste stie ca nu sunt chiar asa de disperat. e normal oricum pentru ca abia astept sa vad ce lume o sa fie si mai ales pentru ca vreau sa cunosc foarte multa lume.  si vreau. e ca o dorinta iesita din comun sa cunosc oameni.

o sa revin cu mai multe despre ceea ce am facut pana acum si mai ales ce am facut in perioada in care nu am avut laptop. vedem. sa va pregatiti pentru o postare foarte mare. am de gand sa scriu o  gramada. nu stiu de ce si mai ales nu stiu ce, dar am de gand sa scriu foarte mult/ am o pofta...

revenire

gata! am revenit. nu am mai putut sa stau fara net asa ca am facut cum am facut si am ajuns sa scriu din nou pe blog. in orice caz. totul este  bine cand se termina cu bine si ma bucur pentru mine. foarte tare. poate ca suna narcisist, dar avand in vedere ca oricum in ziua de astazi nu prea mai exista lume care sa fie in stare sa se bucure pentru tine. macae sa ma bucur eu. si am de  gand sa ma bucur cu varf si indesat. btw. mi-am luat laptop si de  asta ma bucur atat de tare pentru mine.

tv si mai multe chestii

de cand sunt atat de multe televiziuni, orice accident de circulatie devine stire de maxima importanta pentru popor, ceea ce pe de-o parte este enervant, dar de ce cele mai multe ori ne fac sa ne dam seama cata ignoranta exista in tara asta a noastra dusa de foarte mult timp pe apa sambetei. am asa un sentiment de neapartenenta la Romania. nu stiu, cred ca daca o sa plec si vreau sa plec, o sa ajung acolo, oriunde in Europa Occidentala cred ca este mai bine si o sa devin... altceva, dar nu roman. nu e vorba de o fandosire sau mai stiu eu ce, dar parca aici sunt prea putine sanse pentru cei care vor sa traiasca altfel. si eu nu am cum sa nu vreau sa traiesc cum traiesc cei din vest dupa ce am vazut cum este acolo. nu am cum sa nu vreau sa ajung si eu intr-o tara civilizata unde sa duc o viata la fel de civilizata. iar daca singurul mod de a obtine asa ceva este sa plec si din roman sa devin german (un exemplu, doar) atunci asta am de gand sa fac. aseara la stiri era un domn, avea o functie in Polonia, oricum ceva bancar, iar reporterul nu stiu cum a spus cum noi nu putem sa fim ca nemtii, la care domnul explica zambind ca nu e nevoie sa fim ca nemtii, ca putem sa fim romani si asa sa trecem peste criza, in Polonia, criza trecand de foarte mult timp. pai cum? nu suntem romani de doua milenii si uite cum o ducem? daca nu era monarhia sa ne civilizeze cred ca si acum ne duceam cu trasura de la Bucuresti la Sinaia. de doua milenii facem totul romaneste si uite ca nu suntem in stare sa mergem inainte. asa ca sa incercam sa fim macar altfel, sa luam un model de succes european. si din pacate, daca aplicam modelul, tot degeaba, ca la noi totul, dar absolut totul este forma fara fond. si sa vad eu cine lupta cu asta!

cand minti...

minte cu originalitate. asa de penibili sunt cei care nu stiu sa minta, iar eu sunt unul din acei oameni care prefera sa fie mintiti cu originalitate. minte-ma frumos macar. asa cer. asta cer. bine, e si riscul ca eu sa ma prind. si sa te tii atunci...

ciudatenii

s-a cam dus si facebookul asta. era asa o nebunie cu el. bine, pentru cei care vor sa fie rautaciosi, va anunt ca eu am profilul pe facebook de mult mai mult timp. are aproape un an jumatate, iar moda asta este de vreo jumatate de an. oricum, mi se pare ca s-a cam terminat cu ea. nu stiu de ce pentru ca era foarte tare facebookul. imi aduc aminte ca erau zile cand stateam doar pe facebook pentru ca messul nu mai era asa de interesant.
mi se intampla de la o vreme sa nu mai intereseze nici mesul si nici alta nebunie din asta care inainte era la foarte mare moda. ma rog, trebuie sa recunosc ca mesul este si foarte util, dar de cele mai multe ori nu este decat o simpla si totodata complexa pierdere de timp. am vazut ca am inceput sa nu mai stau chiar atat de mult timp pe mes. de altfel sunt seri in care nu intru deloc pe mes. prefer sa mai citesc cate ceva sau sa ma uit la cate un film. e in fiecare seara Anatomia lui Grey pe tvr. de luni pana vineri. chiar daca am mai vazut sezonul al doilea inca ma mai uit pentru ca incepe de la 00.20, ceea ce e un avantaj pentru ca la ora aia cu greu gasesti ceva de facut fie pe net, fie in viata normala (ma rog, cum eu nu sunt combinat imi permit sa fac o astfel de afirmatie), fie la tv care de cele mai multe ori la ora aia este bombardat de reluari.
imi pierd rabdarea cand vine vorba de stat asa. nu stiu de ce. am ajuns in unele seri sa stau si sa ascult mixurile de la radio care de cele mai multe ori sunt transmisii live din club. n-am mai fost de foarte mult timp intr-un club, dar parca nici nu as vrea. am asa o sila fata de toate si aproape ca nu sunt lucruri care sa ma faca sa ... vreau sa fac ceva. nu gasesc asa ceva. nici carti care sa imi placa nu am mai gasit si am ciudata senzatie ca ma repet de fiecare data cand scriu ceva sau cand vreau sa spun ceva. am impresia ca ma repet si cand vine vorba de vocabular. am impresia ca traiesc asa intr-o repetie enervanta care ma face sa imi ies din sarite. nu stiu de ce. daca imi aduc bine aminte, cu ceva timp in urma nu eram chiar asa de recalcitrant. acum ma enervez asa de repede si ceea ce e mai rau ajuns sa ripostez.
poate ca blogul acesta are cumva vreun efect terapeutic pentru mine. il am si de foarte mult timp si e si foarte important pentru mine. am scris atat de mult pe el si am de gand sa il mai pastrez foarte mult timp. poate ani de acum incolo. inca ceva. repet si de data aceasta. miroase asa de tare a liceu. e o melancolie din asta pe care nu sunt in stare sa mi-o explic. nu am cum si nici nu as vrea.
:)

politica

si s-au remaniat astia. nu stiu ce sa zic, dar noi nici macar politica nu avem, atat de praf suntem. nimic nu avem sau daca avem este doar o caricatura a ceea ce exista in afara si care ne place atat de mult incat facem ce facem si adoptam si noi, nu de alta, dar asa da bine. asa se face ca noi nu avem politica. nici macar balci nu il putem numi. e ca un tabloid, plin de curve si scursuri. cam asa as caracteriza asa-zisa viata politica romaneasca, sublima, dar lipsita de substanta cu desavarsire. si daca ma deranjeaza ceva in mod deosebit, atunci prostia lor e aia. ma enerveaza ca isi dau aere si fite si au impresia ca fac ceva, desi statul asta al nostru se conduce singur. si nu ma refer doar la guvernarea actuala pe care nu o vad nici mai buna si nici mai slaba fata de ceea ce a fost pana acum. vorbesc de tot ceea ce am vazut si ce am trait pana acum. foarte multa lume care nu are ce cauta acolo. e ciudat cum prostii sunt asa de dezinvolti. ajungi sa te intrebi daca nu esti prost pentru ca esti o fire mai deschisa si mai agitata. eu am ajuns sa ma intreb. astept sa vad ce va mai fi. am un sentiment ca nu va fi mai bine. nu stiu de ce sunt atat de pesimist cand vorbesc de Romania. parca nu am nicio asteptare de la tara in care traiesc si in care m-am nascut. adevarul e ca nici nu ai prea avea ce sa ceri de un stat ca al nostru. un stat peticit. pentru ca asta facem mereu. peticim. si de aia nu avem. zic eu.

statitici

nu stiu de unde a aparu si asta pe blogul meu, dar ma rog, atat timp cat nu imi face nimic e perfect. vad ca blogger pune din ce in ce mai multe aplicatii si face siteul din ce in ce mai complet si complex.

euforie...

nu cred ca asta e cuvantul potrivit, dar pana ma gandesc ce sa pun il las asa. constat ca am ajuns sa ma incante cate ceva care apoi, chiar a doua zi, sa ma faca sa imi dau seama ca nu e chiar asa. am ajuns sa ridic stacheta atat de sus incat nu mai gasesc ceva care sa ma incante atat de des. asa am inceput sa fac cu unele carti. imi plac la nebunie cand ma apuc de ele, promit si sunt foarte interesante, apoi, a doua zi totul merge mai greu. mult mai greu pentru ca nu imi mai place. si imi dau seama ca la inceput ma incanta, devin euforic, dar apoi dau peste ... ceva. si gata. nu m-am gandit la alt titlu. las asa ca n-are nimic. pana la urma e blogul meu si cum vreau eu asa raman lucrurile. :))

intai

s-a facut si intai septembrie. miroase a scoala si mai e pana incepe scoala la mine. vedem.

altu'

ma apucat asa o curatenie...
    nu stiu cum fac, dar doar in zile ca astea ma apuca si pe mine. imi place ca macar fac ceva sa mai scap de plictiseala asta moleitoare. ar fi foarte tare daca as face un fel de blog doar despre ce fac zilnic. un jurnal asa, nu de alta, dar am observat ca de fiecare data cand ma plictisesc sau ceva ma apuc si scriu pe blog cu un avant iesit din comun. oricum imi place ca fac asa, dar parca nu ar trebuie sa fac din blogul asta ceva atat de personal.
daca o sa dau si celor de la facultate sa citeasca ce am scris si vad si se amuza. nu ca m-ar deranja pentru ca pe mine nu ma deranjeaza cei care nu sunt undeva mai sus decat mine si nu stiu de ce, dar  cred ca la facultate, vor fi     doar oameni care imi vor fi egali.
    cred ca am gandurile astea din cauza ca eu nu am un model. si cred ca e foarte multa lume care nu are un model in zilele noastre. oare? cel putin asa cred eu. asa am crezut mereu. nu stiu daca e adevarat. probabil ca e, doar ca acum nu imi mai aduc aminte ce gandeam cand am ajuns la concluzia asta. poate parea ciudat, dar mi se intampla. ma gandesc la foarte multe lucruri pentru ca eu daca nu am probleme imi fac, iar la fel fac si cand stau. ma gandesc.
asta este un articol incomplet si despre nimic.

promisiune

nimic nu mi se pare mai greu de tinut decat o promisiune. daca spun ceva sau daca imi fac planuri. eu nu pot sa imi fac planuri pentru ca in mare parte nu pot sa ma tin de cuvant si sa le respect. nu am cum si nici nu vreau macar. vreau sa fie asa. simplu. nu stiu de ce, dar am o frica de ceea ce va fi. nu stiu de ce sau de unde, dar e acolo si cum zice Stephen King, sta la panda. si sta. asteptand sa iasa, sa rabufneasca. da. prea multe romane horror nu fac bine. imi influenteaza vocabularul vad. in orice caz. e afara vremea asta care are miros de liceu. ma duce cu gandul acolo, la ceea ce nu va mai fi. e trist. si asta nu pentru ca e toamna.

ne-eu

nu stiu cum se face, dar cred ca am ajuns la o criza de personalitate prin care pana acum nu am mai trecut. nu ca as fi trecut vreodata printr-o criza de personalitate, dar am mai avut cateva ocazii in care mi-am dat seama ca de fapt nu sunt eu. cum? nu stiu. a venit asa din senin.

in primul rand am impresia ca nu imi mai gasesc locul. am impresia ca am prea multe locuri.

in al doilea rand, nu exista nicio provocare. si ma deranjeaza asta din cale afara pentru ca nimic nu este mai mood killer decat lipsa asta de ceva anume. ma deranjeaza la culme existenta nimicului.

in al treilea rand este plictiseala care pare ca a pus stapanire pe mine. nu e vorba ca nu am ce sa fac, e vorba ca exista o repetitie in ceea ce ma priveste si asta ma omora pentru ca nu imi place sa fac acelasi lucru sau variatiuni ale aceluiasi lucru in fiecare zi.

de asta cred eu ca am ajuns un fel de ne-eu. nici nu mai tin minte de cand nu am mai zis ceva care sa ma caracterizeze in proportie de suta la suta cuiva, de cand nu am mai sos eu o maxima a la claudiu, de cand nu am mai facut eu ceva de in ce mod normal faceam doar eu.

am impresia ca m-am schimbat si asta din cauza celor trei motive de mai sus care ma fac sa fiu un fel de ne-eu. si nu stiu de ce, dar imi este un pic frica. sa nu se duca motivele de mai sus si sa raman ca acum. sa fiu asa schimbat.

cat de tare pot sa urasc schimbarea.

reteta

sunt foarte curios daca are cineva o reteta care sa te ajute sa treci peste dezamagire? adica sa faci ceva acolo sa mai treaca. nu ca as muri de atata dezamagire, dar am asa un sentiment ca mai am foarte putin si ma indrept spre asa ceva. e aproape inevitabil, cred eu.

neseptembrie

constat pe zi ce trece ca am din ce in ce mai putine lucruri comune cu cei din jurul meu, iar asta nu din cauza vreunei atitudini sau mai stiu eu ce, ci asa, pur si simplu. e ciudat sa nu mai ai atat de multe lucruri comune cu cei din jurul tau. as cauta sa gasesc o scuza sau macar o explicatie pentru asta. cred ca trebuie spus ca din cauza timpului in care traim. adica din cauza individualitatii promovate peste tot. e foarte simplu. lumea are impresia ca trebuie sa fie cat mai diferita si incearca sa faca asta din rasputeri. si asa se ajunge intr-un punct in care nu mai ai nimic in comun cu cei din jur. sau din ce in ce mai putin. cam asa as explica totul. oricum, urmeaza asa cunosc acum foarte multi oameni, iar asta ma incanta pentru ca nu am mai cunoscut pe cineva de cateva luni bune. si imi plac oamenii astia noi. sunt proaspeti asa... sau proaspete:)). ma rog. ma lupt cu plictiseala asta estivala care se va mai prelungi cu o luna in plus. o sa fie un septembrie urat. foarte urat. aproape un neseptembrie.

(boala) Cronica de Familie

citeam si inca mai citesc (am ajuns la jumatatea primului volum) din Cronica de Familie. romanul imi place pentru ca nu este exagerat din niciun punct de vedere si nici nu se ascunde.

nu este exagerat.
povestea incepe prin 1860 si ceva si prezinta viata unei familii de boieri, Cozianu. toate bune si frumoase. nu este un roman exagerat deoarece prezinta foarte realist cum era viata atunci. adica, pe langa romanismele pe care le vedem si acum in societate, observam si cateva diferente, cele mai multe in ceea ce priveste educatia si mai ales maniera de  a privi viata.

nu se ascunde.
exista o scena din dormitorul personajelor. mi-a placut (nu pentru ca avea legatura cu sexul) pentru ca era foarte naturala si pentru ca nu inchisteaza lumea din acea perioada intr-o aura a pudibonderiei care nu exista, dar despre care credem ca exista. imi pareau foarte deschisi si mai ales foarte naturali, asemanatori noua. bineinteles, exista cateva diferente de abordare si mai ales de comportament, dar schema de baza este aceiasi.

ceea ce m-a marcat asa, profund, a fost faptul ca si atunci romanii erau rai unii cu altii. ca neam avem un comportament foarte tampit unul fata de celalalt. ne place sa ne umilim, ne bucuram cand unul din noi face ceva care il aduce pe marginea disperarii si mai ales ne place suferinta celuilalt fara sa ne dam seama ca suntem un neam crestin in care iubirea fata de aproape trebuie sa existe ca principiu primordial al socitetatii. se pare ca la noi nu e asa si ma gandeam ca in situatia asta e foarte usor de inteles de ce suntem perceputi si tratati uneori ca niste fraieri. pentru ca asa ne vedem si noi. pana nu ne schimbam atitudinea asta... greu. greu, monser, mai trecem peste poleiala in care traim.

si bine zicea Caragiale.
Bravos, natiune, halal sa iti fie!
daca noi nu facem si nu ne asumam raspunderea, atunci cine sa faca? problema si vina pentru starea in care suntem este in exclusivitate a romanilor.

games over

cand eram mai mic ma jucam o gramada la calculator. tin minte ca stateam si cateva ore la un sims, iar cand a aparut sims doi, mai aveam un pic si muream  langa calculator acolo. zile frumoase. nu jucam NFS sau ceva de action pentru ca de cele mai multe ori ma ofticam cand ma omorau sau cand ma intreceau. preferam ceva mai soft asa, sa nu imi creez probleme. in a zecea mi-am pus net si atunci a aparut problema sau mai bine zis ruptura. de atunci nu m-am mai jucat niciun joc, adica sa il termin sau ceva. nu am mai avut rabdare, timp si nici nu am vrut sa las la o parte marea descoperire care era pentru mine internetul. cam asa am abandonat eu jocurile pe calculator. am mai jucat putin conquiztador, dar nu se compara cu un joc din ala in care iti dai sufletul sa castigi. nu am mai jucat asa ceva de ani buni. si nu stiu cum in minte mi-a venit chiar asta. ca nu am mai jucat nimic adica. e trist intr-un fel, dar imi dau seama ca sunt unele lucruri care s-au schimbat la mine si ceea ce ma deranjeaza este ca nu s-au schimbat cele care nu imi placeau si cele care ma lasau indiferent. s-au schimbat astea mai bunicele, cele pe care acum ajung sa le regret, bineinteles, nu in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult asa in gluma, in virtutea a ceva ce a fost acum o mie de ani, dar care mi-a lasat asa un gust placut. ma gandeam sa mai joc ceva, dar acum imi dau seama ca nu am ce pentru ca nu am deloc jocuri si nici nu cred ca as mai fi in stare sa mai gasesc vreun joc care sa ma faca sa explodez de bucurie si care sa ma prinda in ghearele lui.

ce.2

o sa imi mai lipseasca:

• mirosul de scoala
• lipsa orarului si a ordinii in primele zile de scoala. 
• tezele si semestrele.
• oamenii pe care ii cunosteam. acum nu mai stiu pe nimeni, ma duc asa singur.
• curiozitatea de la inceput de an
• 15 septembrie.
• caldura din septembrie.
• lumea din curtea scolii
• lumea vazuta de la etajul doi
• intrazierile de dimineata
• saluturile Scamei :)) (trebuie sa le vedeti sa intelegeti ce vreau sa spun)
• 18 si 19 ani.
• prima banca.
• chiar si aia de germana.
• scaunul meu. jiltul, de fapt :))
• saluturile dese
• cafeaua de la Gogoasa
• apa Cristinei
• rasul de la prima ora
• oboseala
• somnul de dimineata
• sa vad lumea in fiecare dimineata cum face ceea ce stiu eu ca face. micile lor obiceiuri.
• ticurile profilor
• ticurile colegilor/ colegelor

adevarul e ca astea sunt un pic cam sentimentale asa, dar ce sa faci. :)). m-am gandit din nou la scoala si ca nu o sa mai fie anul acesta.

asa...

Dupa cum am spus, m-am apucat de Cronica de Familie a lui Petru Dumitriu. Pare foarte tare, desi nu am citit decat vreo 100 de pagini, dar are ceva in ea care imi place. Aproape ca nu imi vine sa cred ca si la noi exista lume ...speciala, ca aveam si noi aristocratie. Normal ca si aristocratia asta avea o tusa de romanism in ea, dar ce mai conteaza, bine ca eram si noi in randul lumii si oricum nu erau mai parveniti decat parvenitii din zilele noastre. Cartea e foarte interesanta si cred ca o sa o citesc pe toata desi e cam mare. O sa mai scriu despre ea. Se spune ca ar fi un fel de Un veac de singuratate de GGMarquez, dar nu prea pare. poate doar tema familiei.. si timpul.

Weekendul asta m-am gandit sa raman acasa, sa nu ies nicaieri. Mai e pana diseara si sigur apare ceva care sa ma scoata din casa. Cand eram mai mic, aveam cate un weekend in care nu ieseam deloc. Nu ieseam pentru ca voiam sa citesc sau sa mai stau si eu sa ma odihnesc, nu de alta, dar ajunge cat stau prin oras si cat umblu.

Nu prea am mai facut planuri. Nu am mai avut timp. Ma enerveaza cand zic ca nu am mai avut timp pentru ca am timp, dar nu stiu ce fac cu el. Trece asa pe langa mine, iar eu nu fac nimic. Doar citesc. Si dorm. Si cateodata mai ies in oras si stau la o masa cu mai multe persoane vorbind despre anumite lucruri. Si vorbesc. E bine macar ca am cu cine si ce sa vorbesc. In orice caz...

altu'

Am terminat si cu Teodosie, ceea ce ma bucura intr-un fel, dar imi si pare rau pentru ca nu stiu de ce carte sa ma mai apuc. Am mai multe, dar nu prea pot sa ma concentrez asupra lor. D-asta nu imi place mie de nicio culoare weekendul pentru ca nu am chef de nimic. Cand se face vineri, ma ia asa o lipsa de chef cum nu s-a mai vazut si nici nu s-a mai pomenit. Nu as manca, nu as iesi, nu as nimic. As sta asa... nu stiu. Aiurea.

Cred ca ma apuc de Cronica de Familie. M-am gandit eu asa, acum ca asta ar fi cel mai bine sa citesc.

Si tot acum ma gandeam ca nu mai am nicio legatura cu blogul meu. Am impresia ca nu ma mai reprezinta la fel de bine cum o facea inainte. Nu stiu de unde gandul acesta, dar ... am asa senzatia asta. Ca nu mai e asa de eu cum era inainte. Parca avea ceva de spiritul meu. Cred ca e mai curand o nemultumire de moment. Mai mult ca sigur o sa imi revin. Si o sa ma ocup cat mai mult de el. E asa o hotarare de-a mea. Si asta nu e de moment sau la plictiseala.

aniversare

pentru ca postul trecut am scris despre Herta Muller sau mai bine zis am pus un filmulet de pe YouTube in care ea ne arata cum trebuie sa gandeasca si sa se comporte un om civilizat, mi-am dat seama ca se fac in curand, aproape trei ani de cand a disparut Elodia, in mod clar cea mai mare vedeta de televiziune din toate timpurile. mi-am adus aminte acum cateva zile.

abia astept sa vad daca o sa o gaseasca pana la urma. sa vad daca cel mai mare mister al societatii romanesti va fi dezlegat pentru ca in mod clar este cel mai mare si cel mai mediatizat caz de disparitie si nu numai din Romania. daca eram in America, mai mult ca sigur ca se faceau deja cateva filme despre viata si despre disparitia ei.

:))

omul civilizat

am ramas impresionat.
ea vorbeste aici despre civilizatie.
ce inseamna pana la urma omul civilizat!

teodosie si mai multe

m-am apucat de romanul lui Razvan Radulescu, Teodosie cel Mic, un roman foarte dragut pe care nu ma asteptam sa il citesc cu atat de multa placere, mai ales ca eu nu prea citesc romane fantasy pentru ca indraznesc sa spun ca este un roman fantasy dupa umila mea parere. scris foarte bine, foarte atractiv, usor cinematografic ( nu ca Supleantul care pe alocuri era expeditiv ), un stil aparte si foarte usor, dar foarte ... amplu. ma rog. nu mai zic nimic pentru ca nu am invatat inca sa scriu recenzii.

va gandeati ca cineva o sa plateasca pentru ceea ce s-a petrecut la Maternitatea Giulesti? sigur ca vor plati cu o mustrare si vreo cinci la suta taiati din salariu... sa se scada mai mult sau sa faca cineva inchisoare? da' un' te crezi, nene? in Germania?

Glee este genial!
imi place la nebunie si imi mai place si de Dianna Agron care e una din cele mai bune blonde pe care le-am vazut eu ever... si desi zice lumea ca blondele sunt proaste si asa si pe dincolo... tot mai repede intorci capul dupa o blonda decat dupa o bruneta... si totusi o bruneta frumoasa face cat sapte blonde frumoase. ma rog, prea multa teorie, ideea e ca e buna si ca e unul din motivele pentru care ma uit la serial care e foarte tare. superficiala marturisire, dar sa o vedeti pe tipa si o sa va dati seama ca nu sunt neaparat superficial.

cinci

mai sunt cinci saptamani.
ma rog.
anul trecut ma gandeam ca asta e ultimul an si asa mai departe. nu imi parea rau. si acum imi pare un pic, dar doar un pic.
ma cam plictisesc zilele astea. nu stiu de ce. incerc si nu doar incerc, chiar fac foarte multe lucruri care sa imi tina atentia treaza si uite ca pana la urma tot la plictiseala si la oboseala ajung. nu stiu cum se face.
imi dau seama ca am un vocabular minim. sau mai bine zis, doar de cateva expresii si cuvinte.

zilnic

a devenit asa un obicei sa nu treaca o zi fara sa aud fara sa vreau o melodie a lui Lady Gaga. nu e zi de la Dumnezeu fara ea. Alejandro sau Bad Romance, sunt doua imnuri aproape. le stiu mai bine ca pe Desteapta-te romane!

8

s-a facut deja opt august, iar eu parca nu am avut vacanta. deloc. parca nici nu am simtit cum a trecut timpul. mi-am dat seama ca trece timpul asta prea repede si ceea ce e mai rau, trece pe neobservate. astept sa se faca intai octombrie. vorbeam cu Alina si imi povestea cum are de facut nu stiu ce pentru scoala si cum etc. vorbeam de scoala. ma gandeam ca pentru mine, astea nu mai exista. cuvinte ca semestru, teza, ora, etc. gata, dispar, se duc, nu stiu unde. incepe ceva, ok, desi nu imi prea plac schimbarile sunt foarte incantat. e foarte trist, cand te gandesti ca lasi atatea in urma. ma gandeam ca lumea pe care o cunosc acum, ale caror gesturi le cunosteam asa... din reflex si care devenisera rutina, nu mai sunt sau daca sunt, sunt pentru alti care poate le vor descoperi, sau nu. asa se va intampla si cu mine. ma duc undeva unde o sa cunosc oameni noi si care fara sa vreau ma vor modela, in fel si fel de chipuri. o sa imi pierd gesturile si unele obiceiuri care ma reprezentau. nu stiu sigur daca se va intampla asa, dar am un sentiment nu prea bun in ceea ce priveste aceasta poveste. e aproape sigura schimbarea. nu zic in rau sau in bine si imi vine foarte greu pentru ca m-am obisnuit cu mine cel din liceu. si cand te mai gandesti ca as vrea sa plec din tara, as vrea sa invat germana si apoi sa ma duc in Germania sau in Austria si sa stau acolo toata viata. ma incanta ideea asa pentru ca sunt foarte adaptabil, dar am asa... o teama. sa nu ma schimb prea mult. social vorbind. si nu numai.
nici eu nu am inteles sau inteleg de ce am scris acest post.
C>

din ce in ce

se face din ce in ce mai cald. e prea cald. prea cald. am ajuns sa ma topesc, sa nu pot sa mai stau noaptea pe mes, nu de alta, dar carcasa calculatorului meu este de metal, iar cand se incinge este un fel de calorifer. prea multa caldura, mult prea multa. am ajuns sa fiu invidios pe cei din vest unde ploua. am ajuns sa regret frigurile de asta iarna, cand abia puteam sa merg pe strada de frig.

ca un facut, zilele astea a mai fost si explozia aia solara care a bagat lumea in sperieti. am auzit ca e ceva normal si chiar daca nu ar fi ce sa facem? adica se poate face ceva sa nu murim in secunda doi cnad are loc un fenomen natural extrem? si nici nu cred ca se va ajunge foarte curand la asa ceva. nu cred ca vine in 2012. prostii.

trecand peste caldura si peste prostia cronica a unora, ma bucur ca Basescu ne invita sa plecam ca si asa suntem prea multi. adevarul cam asta e. ca prea e mare Romania asta si sunt mult prea multi prosti prin ea. nu de alta, dar daca nu ar fi prostii care pentru o galeata si o cutie de chibrituri sa fii votat cu astia care ne conduc...

n-am de gand sa ma plang. sunt prostii nostri si trebuie sa ii acceptam. faza nasoala e ca si francezii s-au saturat de tigani si o sa ii trimita in Romania. inapoi. de parca nu am avea sa dam pe afara. ma rog. poate avem noroc si ii luam in seama sfatul lui Base si plecam. ca uite EBA. ce bine ii e. a plecat pe la ... pe unde e ea dusa si ne-a scapat de fata si de inteligenta ei...

maine, poimaine mutam Romania in vest :)) ca daca avem ceva noi romanii, atunci putere de colonizare e aia. nu cred ca e loc pe glob unde sa nu fie un roman. tara adica. pana si in Australia suntem. poate am scapat insulele, dar in rest... peste tot suntem.

peste ani

Ma gandeam sau mai bine zis ma gandesc pentru ca deja gandurile astea sunt vechi, le am de cateva luni, la ce va fi viata mea peste cativa ani. Mai exact trei pentru ca atunci se termina facultatea. Normal, eu vreau sa plec undeva in strainatate si o sa imi dau tot interesul in acest sens, dar nu la viitorul asta asa-zis profesional mai gandeam. Ma gandeam ca lumea se asteapta ca in zece ani eu sa am un copil. Oare? Adica cine ma cunoaste stie ca de felul meu sunt destul de responsabil, dar parca nici chiar atat de responsabil nu vreau sa fiu. Si daca o sa am un copil trebuie sa fiu insurat. Si ma gandeam la asta. Eu sunt cam speriat asa de perspectiva asta. Intr-un fel, si paradoxal, eu sunt foarte nesigur cateodata de mine, dar cred ca in momentul in care trebuie sa ma decid cu cine ma insor...

Nici nu stiu de ce scriu asta si de ce am ajuns la un subiect atat de sensibil pana la urma.:)). Sincer sa fiu, astea sunt mai mult parerile celor din jurul meu si eu nu fac decat sa ma gandes acum in scris ce as face. Nu cred ca in postul asta voi fi prea in stare sa imi concentrez ideile, dar ma rog.

Asa.

Cum sa ma insor? Cu nunta normal, ca doar asta vrea lumea de la mine, nunta mare la care toata lumea sa imi zica Cand dansam si la botez? Ok. Lasand la o parte asta, faza e ca nu stiu sigur nimic. Ca nu am planuri atat de avansate. Adica eu doar astept sa vina octombrie sa ma duc si eu pe la facultate sa vad cu e si apoi sa incerc sa am si eu o viata pe acolo, ceea ce din punctul meu de vedere nu va fi cine stie ce greu pentru ca cine ma cunoaste, stie ca asta e cel mai usor.

Cum sa imi fac eu planuri pentru un timp atat de ... incert ? nici nu vreau sa ma gandesc si nici nu o sa ma mai gandesc pentru ca nu pot. Si nu vreau. Sa ma lase lumea asta. Nu imi zice chiar in fata, dar parca vad in felul lor de a fi ca isi doresc sa ma vada cu o viata normala. Iar pe mine normalitatea asta a lor nu ma prea atrage.

n-am de gand sa mai citesc ce am scris. Nu. Las asa. Public, dar habar nu am ce public. Si cica sa ma mai gandesc eu in viitor ! peste zece ani !