bucuria normalitatii

am ajuns sa fim atat de unici, de deosebiti ( stiu ca nu au grad de comparatie, dar cum Eminescu are voie cu sintagma cobori in jos si nu e greseala, ci din contra subliniaza ideea, asa o sa folosesc si eu, sa adancesc ideea) incat cel mai greu lucru zilele astea este sa fim pur si simplu normali. a fost atat de la moda sa fii diferit, sa fii altfel incat am ajuns in prezent sa nu fim in stare sa mai fim normali. iar asta este o trasatura generala a generatiei tinere. ne trezim debusolati si nu stim ce sa facem in situatii pe care in mod normal le-am grestiona cu mare usurinta. acum pare o intraga tragedie, o mare nebunie sa spui un simplu Buna sau Ce faci?.  sau  nu stiu ce. ne-a placut si am vrut sa fim diferiti, sa nu fim cum sunt ceilati si tocmai de aceea am uitat sa fim normali, sa ne comportam ca oameni normali. si daca pana acum ne chinuiam sa fim altfel sa vezi ce tragedie, ce proces complex si nenorocit o sa fie pentru a deveni oameni normali.

viitoare carte

si pentru ca nu am mai scris demult despre o carte si pentru ca nu vreau sa cad din nou in subiecte de doi lei, promit solemn ca dupa ce termin Cel mai iubit dintre pamanteni  de Marin Preda, o sa fac si o scurta recenzie. promit solemn.

 

gata!

gata! s-a dus un an! de scoala, cel putin si e mai mult decat ok. am tras cateva concluzii despre care sper sa ma insel si sa nu fie adevarate, nu de alta, dar nu as vrea sa traiesc dupa aceste nebunii. am ajuns la concluzia ca nu e neaparata nevoie sa te spetesti muncind sau sa iti dai sufletul pentru ceva ca totul sa fie absolut minunat si mirific. uneori este foarte bine sa nu te intereseze, dar eu cel putin cred ca este nevoie macar de o constientizare a ceea ce faci, sa stii dom`le macar in mare. nu e nevoie sa stii toate detaliile si sa discuti toate subtitlitatile alea, dar ideea in mare trebuie sa o stii, sa nu fii chiar prost si pe langa. si atat. si asa ies lucrurile perfect. putina vointa si aproape deloc munca :)

Aguilera zice DA

Canta la Mondenii :))

chefless

in ultima vreme nu am chef sa scriu. deloc. bine, aproape deloc. ma uit la seriale. oricum nu cred ca voi mai scrie atat de des. sper sa treaca si sa imi revin sa mai scriu. si nu stiu ce mi-a venit in ultima vreme de am ideea asta nebuneasca de a sterge hi5ul. bine, amenint de foarte mult timp ca il sterg, dar...parca nu ma lasa sufletul:))

momentul adevarului

" Asta e tot ce imi rezerva viitoarul? Corpul femeii atunci cand vreau? Ce sa fac cu el, fara celelalte bucurii? Cand stiam ca nici el nu este pefect. La un milion de femei abia e una pe intreg frumoasa. Restul au nevoie de indulgenta, de intelegere. Numai sufletul poate inlocui lipsurile.." ( Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi)

as vrea sa pornesc de la acest citat ce din punctul meu de vedere spune ceea ce se chinuie toata lumea sa inteleaga. lumea, omul, cum este si firesc este atras de frumos. de frumos si punct. nu conteaza ce fel, daca este vorba de un frumos fizic sau unul sufletesc, in orice caz este pur si simplu frumos. dar cum se intampla, perfectiunea nu exista, deci... asadar frumosul fizic e completat pana la perfectiune de frumosul sufletesc. si invers. si atat. si uite ca asa am rezolvat, cel putin din punctul meu de vedere, o problema mai veche.

btw. a must read este romanul de mai sus, o carte cu adevarat inteligenta si plina de invataminte, fara sa dea impresia ca este un ghid sau ceva. e pur si simplu, cea mai reala carte despre dragoste si despre sufletul, psihologia si filozofia umana.

end of season

s-a dus sezonul cu seriale. gata. s-au terminat mai toate, iar acum nu ne mai ramane decat sa ne uitam la reluari sau sa cautam altele noi pe care sa le vedem cap coada. oricum este mai bine, decat sa astepti atat de mult pentru un episod.

Germania la Eurovizion

ca de obicei Eurovizionul...mare fass! adica acelasi melodii prea saltarete cu versuri de cea mai proasta calitate in limba engleza bineinteles si ca de obicei un anonim sau cineva la care nu se astepta nimeni sa castige. an de an Eurovizionul este la fel, aceeasi reteta ce ma enerveaza si ma enerveaza, dar vad ca cel putin are succes. oricum, postez aici o singura melodie ce merita bagata in seama, cea a Germaniei.

e probabil cea mai originala melodie, singura care suna altfel si mai ales mai era si bunaciunea aia de Dita von Teese care te facea sa pui mana pe telefon si sa votezi. as fi facut si eu la fel daca nu era un euro sms, asa ca doar mi-am clatit ochii pe Dita si m-am abtinut.

Alex Swings Oscar Sings - Miss Kiss Kiss Bang
Asculta mai multe audio Muzica »

oo

vecinii mei nu stiu sa gateasca decat oua. nu conteaza de ce fel, ideea e sa fie oua. si zilnic miroase atat de tare a oua astfel incat de fiecare data cand simt mirosul, dar si cand face mama, imi vine pur si simplu sa vomit.

zilnic vad la tv o reclama in care se spune ceva despre cei care imi fac ziua mai buna. si eu am o lista, dar astazi, intr-un post special o sa o precizez doar pe Maria si pe mama ei care face cele mai bune sandwichuri :)) Imi faceti dimineata mai buna si mai delicioasa:))=)):P

exceptiile fac regula, nu o intaresc

asta am descoperit in ultima vreme si sincer sa fiu am fost putin socat. adica preluasem gandirea aia proverbiala exceptia intareste regula si mi-am dat seama brusc si usor dureros de afirmatia din titlu. nu o sa povestesc cum pentru ca nu are rost si nici nu ma cred in stare sa spun ceva personal. mi-am dat seama ca si proverble astea nu sunt decat prejudecati frumos imbracate. suna asa ca din popor si toata lumea se ghideaza dupa acea intelepciune populara, dar nu sunt decat prejudecati. prejudecati. prejudecati. ma gandeam de ce ne luam dupa exceptii si de ce ele fac regula. si am gasit un raspuns. pentru ca exceptiile reprezinta noul, iar noi suntem mai mult decat innebuniti dupa tot ceea ce inseamna nou pentru ca in conceptie universala, noul inseamna progres. si uite asa exceptia devine regula.

amestecat

nu stiu de unde ideea asta, dar in fine ma bucur ca au adoptat-o. astia de pe hi5 au introdus jocuri, jocuri foarte marfa, in special, Mahjong. si uite asa ma joc in prostie pe hi5. cred ca asta a fost cea mai tare chestie pe care puteau sa o faca astia de la hi5. sincer, in ultima vreme ma gandeam sa fac disperatul gest de a sterge hi5ul, dar ma bucur ca nu am facut-o. aaaaaaa. si inca ceva. alt joc foarte marfa este si Sudoku. sunt mare fan :X.

in alta ordine de idei, maine iar dau teza. pe mine ma enerveaza tezele astea pentru ca ma usor streseaza, dar ma si lasa indiferent. adica ma gandesc ca am teza si stiu cat de important este pentru media mea sa am o nota mare si mai stiu si ca nu am chef sa invat sau mai bine sa zic am cam uitat cum sa invat. nu cred ca am uitat sa invat, ci mai rau, cred ca am pierdut capacitatea aia de a invata. oricum nu imi fac eu griji si sper sa nu fie nevoie sa imi fac. 

cat de aiurea articolul asta. adica pe de o parte vorbesc despre ceva foarte tare cum sunt jocurile si mai apoi trec la detalii nesemnificative cum sunt tezele.

the end- ziua scolii

trecu, fuse si se duse si ziua scolii, zi ce ne-a mancat o gramada de timp si de efort dupa cum cred ca stiti sau macar ati citit postul de mai jos. ce sa mai spun despre ziua scolii decat ca a fost foarte marfa si ca proiectul nostru, adica filmul de la franceza, a fost vedeta zilei. toata lumea a ras de nu a mai putut la filmulet si culmea, cica l-as fi interpretat chiar foarte bine pe Marica care ( cacofonia asta se accepta, ca la Monica Columbeanu) nu a vazut filmuletul, dar cred ca zilele astea, mai precis, joi o sa-l vada. oricum am facut o figura foarte frumoasa, cred eu si asta ne-au zis si persoanele care au participat. special thanks clasei a 11-a H care ne-a dat cateva prajituri pentru ca ele au facut concurs culinar. foarte bun. multumim!

si uite asa...

this week we were all about to die

zilele astea au fost mai mult decat epuizante. nu ca am fi fost prea stresati de scoala, desi am dat doua teze, la latina unde am avut toate resursele si toate sursele de inspiratie la dispozitie si tot nu am reusit sa facem mare chestie. si am mai dat teza si la istorie, dar nu e mare chestie. oricum, ideea este ca am innebunit de atata alergatura pentru ziua scolii. personal, sper sa merite, dar .... cine stie!

asa. am filmat o gramada zilele astea. cred ca diCaprio nu a tras atat de multe  duble pentru o scena cum am tras eu ieri pentru o chestie de la scoala. au fost vreo 12-13 cred, oricum foarte mult. mult prea mult si foarte obositor, deci diCaprio isi merita ceva 10 milioane de dolari pe care le cere pentru fiecare film pe care il face. grea viata asta de actor si unde mai pui ca nici nu era cine stie ce. eu sper ca am intrat in pielea personajului ( foarte complex si de mare rafinament :)) ca sa dau dovada de pupincurism).

acum asteptam montajul si mai ales sa vedem ce parere au spectatorii.

:)

2

mereu avem nevoie de doua lucruri. mereu. unul nu este niciodata destul. niciodata. mereu trebuie sa existe doua lucruri sau doua persoane ca totul sa mearga perfect.

doi foarte buni prieteni.

doua telefoane.

doua note.

doua zile.

unu nu mai este destul pentru ca nu a fost niciodata. niciodata. dar ceea ce este paradoxal este ca mereu unul face totul. daca vrei ceva trebuie sa faci singur pentru ca ai nevoie de satisfactia lucrului facut singur.

si sincer sa fiu, eu sunt cam ambitios asa ca am nevoie de trei lucruri. asa. ca asa vreau eu

nimic

nu stiu ce am in ultimul timp, dar am o stare de ma doare fix in pix si nici acolo. e...asa. nu stiu. am unele clipe in care stau. si stau si nu fac nimic, nimic. blank. asa. adica am mai avut perioade din astea in care sa nu fac nimic si sa stau, dar foarte scurte. oricum aiurea. incerc sa citesc si nu pot, vreau sa ma uit la un film si nu am rabdare, ma si enervez la o adica. maine dau teza. n-am niciun stres. am mai scris despre asta, despre lipsa de chef, dar nu conteaza ca e blogul meu si daca vreau pot sa scriu un articol  de o mie de ori. am observat ceva la mine, la felul in care scriu mai exact. am inceput sa folosesc propozitii foarte scurte, desi nu sunt genul de om care sa vorbeasca atat de scurt. din contra eu sunt genul de vorbitor care de cele mai multe ori se pierde in fraze si in paranteze, care decat sa puna punctunei propozitii mai bine nu scrie sau nu spune nimic. nu stiu de unde se trage si boala aceasta a scrisului in propozitii scurte si sincer sa fiu ma si enerveaza cand scriu asa pentru ca imi da impresia ca este ceva schematic. si am mai observat ca am un tic verbal sau ceva de gen, o afinitate pentru cuvantul aiurea  pe care il folosesc foarte des, cum foloseam pe vremuri celebrul si nemuritorul trist. as vrea sa scriu ceva interesant pe blog sau ceva care sa ma faca sa ies din starea asta. nici macar nu stiu cum sa numesc starea pentru ca nu este nici deprimare, nici..., nici..... vorba lui Eminescu Nu e nimic si totusi e. uite ca am ajuns si la vorba lui Eminescu. :)). tocmai eu care ...ma abtin mai bine. imi vine mereu in minte teza de maine. si de faptul ca nu am invatat nimic, si nu spun asta ca sa ma dau mare cum fac toti ratatii care cred ca daca habar nu au pe ce pamant traiesc sunt mai interesanti, e un adevar. e ceva neutru si simplu si concis ca un adevar. si nu imi fac griji deloc. am ajuns sa fiu atat de detasat de tot ceea ce inseamna scoala incat nici nu ma mai intereseaza. adica ma intereseaza, dar mai putin. cred ca am reusit sa scriu ceva plin de antiteze ( ma feresc sa scriu post sau articol asa ca folosesc mare si insemnatul cuvant ceva). e asa.

Nu e nimic si totusi e....

Nu e nimic si totusi e...

Nu e nimic si totusi e...

daca am invatat ceva de la Cosmote e sa vorbesc la telefon. mult. foarte mult. extrem de mult. adica atunci cand am de vorbit in jur de 16 ore gratuit pe luna si alte doua care se adauga, ore in alte retele, nu ma lasa sufletul sa le irosesc si sa le dau companiei.  nu stiu cum se face, dar in Cosmote, o convorbire banala de genul Ce mai faci? dureaza mai bine de 10 minute, iar asta daca sunt laconic. sau daca am ceva si nu pot sa vorbesc calumea. e teribil sa pierzi atat de mult timp la telefon. 

cele mai lungi carti scrise vreodata

exista persoane care spun ca atunci cand se apuca de citit o carte este atat de rau incat pare ca acel volum nu se mai termina niciodata ca sa poata reveni la preocuparile cotidiene. sincer, am cautat pe net si am gasit unele carti ce par sa nu se mai termine niciodata. mai jos aveti lista celor mai lungi 5 carti scrise vreodata.

1. Marienbad, my love de Mark Leach
aceasta pare sa fie cea mai lunga carte din lume. are in jur de 17 milioane de cuvinte ( nu stiu cat inseamna in pagini, dar daca 100.000 de cuvinte inseamna 300 de pagini cu aproximatie, inseamna ca are peste 50.000 de pagini daca nu chiar mai mult). pana acum nu este trecuta in cartea recordurilor si nici nu exista vreo recenzie a cartii ( nu ca ar citi cineva o carte atat de lunga si mai ales ar fi atat de lipsit de bun simt incat sa recomanzi o carte ce se citeste in mai bine de doi ani). se presupune ca in carte este formulat si cel mai lung cuvant in limba engleza. romanul este disponibil doar online.

2.The Blah Story de Nigel Tomm
11.3 milioane de cuvinte, roman in 23 de volume.

3.The Story of the Vivian Girls de Henry Darger
are 9 milioane de cuvinte.

4. The Wheel of Time de Robert Jordan
roman fantasy ce are 3,430,682 de cuvinte, 528 de capitole si 9685 de pagini

5. Artamene de Madeleine and Georges de Scudéry
roman frantuzesc ce are in jur de 2.1 milioane de cuvinte. are 10 volume

acestea sunt cele mai lungi 5 carti scrise vreodata. de mentionat mai sunt si cateva opere cunoscute ca Razboi si pace, In cautarea timpului pierdut si Vincontele de Bragelonne. Roata timpului, romanul de pe locul al 4 lea a inceput sa apara si in limba romana de la editura Rao si daca nu ma insel sunt 4 volume existente pe piata din Romania.

nu stiu daca cineva ar avea puterea de a citi atat de multe pagini dintr-o singura carte si mai ales daca ar merita sa iti irosesti ( cred eu) un an din viata pentru un astfel de record, caci este un record. am mai scris despre recordurile in ceea ce priveste cartile si am mai vorbit despre cele peste 700 de romane pe care le-a scris Barbara Cartland, dar niciodata nu am crezut ca se scrie pentru a se stabili un record.

za farst of mei

mie gratarul mi se pare o chestie vulgara. pe bune. nu vad nimic special in a face mici si friptura in aer liber. din contra, cred ca faci un mare rau naturii pentru ca noi nu suntem in stare sa facem un gratar fara sa lasam jeg in urma si fara sa ne asiguram ca am contribuit la incalzirea globala si poluare, iar doi-trei pinguini au murit in Antarctica din cauza noastra. si toate aceste barbarii in spiritul sarbatorii muncitoresti 1 mai, o sarbatoare comunista, dar asta nu cred ca este de rau, ca daca stam sa ne gandim, nu tot ce au facut comunistii a fost de rau.

1 mai se sarbatoreste prosteste cred eu. unii se duc in parc la Izvor unde Vanghelie face ca babele sa se calce in picioare pentru doi sau trei mici pe care ii ofera pe gratis lumii ( iar asta doar cand este Geoana sau el, ca vorba aia, sa se vada ca ei fac). lumea, in prostia ei, crede ca daca Geoana o sa dea mici gratis asta va face si atunci cand va deveni presedinte. nimic mai fals, ca doar presedintele oricum nu sta sa numere mici ( poate doar oua sau oo) si sa ii dea poporului. oricum. in parcul Izvor se face mare concert. maaare. adica vin cativa anonimi si cativa interpreti de muzica populara prinsi intre doua nunti si trei taieri de mot, si canta, iar lumea danseaza sau bea ca vaca/ boul si rage cum se cuvine in spiritul zilei aceasta. tineretul se distreaza relativ bine. adica fetele ( o mare de roz, alb, argintiu si auriu) vin in grupe si se striga cum nu se poate mai frumos, adica  haidiii faaa . se poarta paiete de culori vii si saritoare in ochi ( ca vorba aia e sarbatoare). baietii, uimiti se $HuK@riM3@ fetelor, dau drumul la o manea din aia borata ( nu ca as avea ceva cu manele, dar unele sunt prea de tot) si asculta un live bengos. din cand in cand mai arunca un coawe  sau ceva asa sa atraga atentia, apoi cu un  Ce face fetele ( linge inghetati) se baga in seama. divele se prefac ca nu le place ( dupa sistemul lui Eminescu "Mai nu vrea/ Mai se lasa") dar sunt incantate, isi dau id si numar de telefon. asa se distreaza tineretul. babele danseaza, mosii se fac muci. 

apoi mai e categoria care se duce la mare. de ce? pe bune, de ce se duce lumea la mare de 1 mai, ca eu personal, nu ma duc la mare daca nu pot sa intru in apa. oricum. se duc la mare unde nu stau decat doua zile. doua zile in care beau de nu se vad si dorm ca animalele pe plaja sau mai stiu eu unde. astia care vin la mare sunt mai excentrici si care au aere de superioritate ( unii chiar sunt oameni de calitate, dar o mare parte sunt doar ingamfati cu ifose de intelectuali si rebeli). nu vad de ce este nevoie sa te duci la mare sa te imbeti. inteleg ca ai cateva zile libere si ca vrei sa te relaxezi, dar daca te relaxezi asta inseamna ca trebuie sa bei tot timpul si mereu? trebuie sa bagi in tine? oare? nu spun sa nu bei, dar nu tot timpul si apoi sa ragi ca animalul. oricum astea sunt cazurile care ma enerveaza. mai sunt oameni care stiu ca poti sa bei si sa te si simti bine si sa te si relaxezi.

oricum. 

sincer, nu ma deranjeaza 1 mai, din contra, as putea spune ca ma ajuta sa imi dau seama ce fel de oameni suntem si mai ales cum stim noi sa ne distram si uneori imi pare rau, ca desi avem un spirit aparte si un simt al umorului deosebit, nu suntem in stare sa ne distram sau sa ne simtim bine.