duminică, 30 august 2009

nu cred

Poate ca sunt eu nebun, iar asta nu ar trebui sa fie ceva nou pentru multi dintre voi, dar eu inca nu am intalnit aceea persoana despre care sa pot spune ca mi-a schimbat viata. Adica nu am intalnit pe cineva sau ceva care sa produca un efect nemaipomenit asupra mea. Ma uitam ca lumea isi permite sa spuna cu nonsalanta ca MJ le-a schimbat viata prin muzica lui. Adica? Vin eu si intreb. Cum adica? Nu inteleg cum o melodie sau un artist/ muzician iti poate schimba viata. Eu citesc foarte mult si nu am intalnit inca acel roman sau acea carte care sa ma schimbe in asa fel incat sa spun ca aceasta este cartea care mi-a schimbat viata. Nu inca! Sau poate ca nici nu exista asa ceva. Cred ca faza cu schimbatul vietii e ceva iesit din exagerarile pe care le avem mereu. Hiperbolizarea dupa moartea cuiva mi se pare penibila pentru ca adevarata valoare se vede inca din timpul vietii. Spun asta pentru a nu cadea in penibilul romanesc. Am observat ca dupa moartea cuiva acea persoana parca se transforma, parca devine cineva sau ceva (pentru ca de cele mai multe ori devine o institutie persoana decedata) cu mult peste ceea ce este. Eminescu cel mai bun exemplu. El e cel mai cel, the one si the only...deci, o exagerare penibila pornita de la romani. Asa cred ca este si faza cu schimbatul vietii. Nu cred ca ceva sau cineva iti poate schimba viata, chiar atat de profund. Nu cred. Omul nu se poate schimba decat pe sine insusi. Si atat. 

joi, 27 august 2009

M, seriale si THE LAST ONE

de luni in doua saptamani incepem scoala. un lucru bun cred eu, desi nu stim inca nimic de Bac, dar sa scap de detaliile acestea nesimnificative. in alta ordine de idei, abia astept sa plece Madonna din tara! frate a stat trei zile si zici ca inviase MJ asa de innebuniti au fost romanii. am mai scris despre asta, dar ma repet pentru ca nu stiu cum, dar au ajuns sa ma aduca la un stadiu....gata! no more M! nici nu ii mai scriu numele intreg. am mai si ras cand am auzit ca lumea a dat opt milioane sa o vada cantand, dar cand colo au stat in praf si s-au batut pe toalete ( adica no offence, te duci la concert sa vizitezi toaleta!? frate erau doua ore in care te puteai tine, cred eu. doar nu ai vezica cat aluna ). asta sa nu uite niciodata ca organizarea a fost romaneasca. plus ca am mai si huiduit diva ca a luat apararea tiganilor. deci, concert european pe taram romanesc. in plus, M d-a fatait pe scena si a dansat in prostie, dar de cantat ...pauza...ciuca...none...nada....tzeapa. atat despre asta, pe bune, asta chiar va ultimul post despre asa ceva.

ca tot ziceam ca urmeaza sa inceapa scoala, iar o data cu scoala mai incep si serialele. parca pe 7 septembrie va incepe One tree hill iar de pe 28 Desperate Housewives. deci incepe sezonul. am spus ca dupa ce termin superbitatea asta de Friends  o sa ma apuc sa ma uit si la House din care am vazut primul sezon si imi place foarte tare. cred ca si inceputul serialelor este ok si face scoala mai bine vazuta. adica, in timpul scolii te uiti la serialele astea. ma cam enerveaza ca nu exista promouri pe YouTube. exista spoilere, dar nu se compara.

din nou am inceput sa am atitudinea aceea de nepasare fata de scoala. adica ce daca incepe si dam Bacu` si apoi o sa facem la sfarsit o mare petrecere si apoi o sa isi vada fiecare de viata lui si doar cativa vom ramane prieteni pentru ca altfel nu se poate. am descoperit ca omul nu vrea foarte multa lume in jurul sau, ci din contra de cele mai multe ori se vrea singur. se vrea singur. meditativi? nu cred, dar trec peste. nu cred ca voi ramane prieten sau macar ma voi suna, decat cu foarte putine persoane. cam 10 cred, iar asta reprezinta maximumul maximumului.

deci, doar doua si the end. THE LAST ONE. 

marți, 25 august 2009

disperarea romanilor

Nu stiu de ce dar am o parere foarte proasta despre organizarea concertului Madonnei in Romania, Parcul Izvor. In primul rand, pentru ca marele eveniment va avea loc intr-un parc. Repet, parc. Iar in Bucuresti dupa cum stie foarte multa lume, parcurile sunt raritati. Deci, de ce era nevoie ca un parc sa fie distrus ca Madonna sa cante. Adica daca Michael Jackson, care sa recunoastem este mult mai mare decat Madonna, nu a cantat intr-un parc, de ce sa cante ea? Parcul Izvor este un parc si asa distrus, iar cine s-a dus vreodata pe acolo a vazut. Pe o suprafata foarte mare sunt doar 20 de copaci si 20 de boscheti. Atat. Practic un desert ce va deveni un si mai mare desert dupa cataclismul romanesc. Nu pot si nici nu vreau sa inteleg de ce era neaparata nevoie ca acest concert sa aiba loc intr-un parc. Sa se duca pe stadion ca si asa sunt nefolositoare sau intr-o piata. Daca la Revolutie au incaput atat de multi oameni, de ce nu ar incapea acum. Nu inteleg de ce trebuie sa ne ghidam dupa sistemul sa murim cu totii din cauza poluarii, dar macar ne-a cantat Madonna. De ce sa nu avem si noi un pic de demnitate si sa spunem ca nu este ok ca diva sa concerteze intr-un parc. Poate in alte tari se poate asa ceva, dar la noi nu. Nu suntem atat de educati. In rest, cred ca totul este ok. Foarte bine ca un mare artist a venit sa cante si la noi, sa devenim si noi un punct pe harta lumii, macar in felul acesta daca nu altfel. Cred ca va un show calumea avand in vedere desfasurarea de forte. Si inca ceva ce am vazut la tv. Am tabloidizat mai ceva ca in America venirea aceasta a divei. Paparazzi care au coborat sa faca poze camionetei ( titicarului ), disperati alergand dupa ea pe acolo. Prea americaneste. Cred ca am si speriat-o pe saraca femeie. Prea disperati suntem si nu cred ca toti suntem fani, ci mai mult extaziati de ideea de superstar. Cred ca daca mai venea o data la noi MJ era crima. Crima si alta nu! Pana la urma Madonna nu are nicio vina. De vina suntem tot noi, romanii, atat pentru faza cu parcul (organizatorii sunt romani, deci se intelege) cat si pentru disperare. Slow down! O gura de aer si asteptati concertul. Oricum va spun eu ca n-o sa faca ea ceva special si sincer la noi in tara! Pe bune, cred ca va cat se poate de normala!

sâmbătă, 22 august 2009

Deepside Deejays - Hold You (Extended Edit)


Deepside Deejays - Hold You (Extended Edit) EXCLUSIV!!!
Asculta mai multe audio Muzica

despre calendar, friends si eliade

Astazi am rupt o pagina din calendar si am profitat de situatie si m-am si uitat prin el. Trei saptamani pana incepe scoala. Atat de..... nu siu daca putin sau mult. Pe de o parte mult. Si totusi putin. Parca totul merge cu viteza luminii. Ceea ce imi place. Cred, adica sigur ca imi place. Mereu mi-a placut sa fie asa. Eu si rabadarea suntem diametral opusi. Nu ne intelegem. Nu ne vrem. Nu ne-am vrut niciodata. Ok. Si mai sunt trei saptamani. Trei. Trei. Trei.

Cum spuneam si in postul de mai jos, am inceput sa ma uit la FRIENDS. Doamne si ce ma mai amuza serialul asta. E foarte tare. Mult prea tare. Cred ca mai are putin si o sa imi placa mai mult decat serialele pe care le urmaresc acum. 

Trebuie sa citesc pentru la scoala Nunta in cer de Mircea Eliade. Am observat ca desi am citit doar doua carti scrise de el, Domnisoara Christina si Maitreyi, e foarte greu sa te lasi de o carte de-a lui. Adica e genul de autor pe care il citesti cuvant cu cuvant ( mi se iarta exprimarea pentru ca sunt la filo) . Pe Eliade si pe Rebreanu ii citesti asa. Sunt foarte putini cei care au marele talent de a te face sa le citesti fiecare cuvant si fiecare idee. Sunt foarte putini cei cu adevarat talentati si cei care stiu cu adevarat sa scrie. Sunt scriitori foarte importanti, dar care nu prea stiu sa scrie. Nu le iese. Nu iese ideea prea bine. Nu stiu de ce, dar nu le iese. Lui Eliade ii iese din plin, iar acum ma pregatesc sa termin cartea lui si poate o sa ma apuc din nou de Cel mai iubit dintre pamanteni. Ma chinui sa citesc cartea asta de la inceputul vacantei si abia sunt la cel de-al doilea volum. Mereu gasesc cate o carte mai interesanta si las la o parte romanul lui Preda.



Friends


am inceput sa ma uit la Friends care e mai mult decat genial. super serial. eu prea rad la filme, nici la comedii, nici la horroruri, decat foarte rar, dar la serialul asta am ras si cred ca o sa rad o gramada. :))). recomandat!


The Rembrandts - Friends
Asculta mai multe audio Muzica

So no one told you life was gonna be this way
Your jobs a joke, you're broke, your love life's D.O.A.

It's like you're always stuck in second gear
And it hasn't been your day, your week, your month,
or even your year
but..

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Like I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

You're still in bed at ten
And work began at eight
You've burned your breakfast
So far... things are goin' great

Your mother warned you there'd be days like these
Oh but she didn't tell you when the world has brought
You down to your knees that...

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Like I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

No one could ever know me
No one could ever see me
Seems you're the only one who knows
What it's like to be me
Someone to face the day with
Make it through all the rest with
Someone I'll always laugh with
Even at my worst I'm best with you, yeah

It's like you're always stuck in second gear
And it hasn't been your day, your week, your month,
or even your year...

I'll be there for you
When the rain starts to pour
I'll be there for you
Lïke I've been there before
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

I'll be there for you
I'll be there for you
I'll be there for you
'Cuz you're there for me too...

joi, 20 august 2009

twitter

am vrut sa imi fac cont pe twitter sa vad si eu cum este ca si asa are toata lumea si este mai mult decat la moda sa ai asa ceva. asadar, am facut pustiul de bine si am facut un cont pe care l-am sters. am mai facut un cont pe care inca o data l-am sters. de ce? pentru ca am avut impresia ca nu as avea o viata daca as informa din cinci in cinci minute lumea ce fac eu in momentul respectiv sau daca as scris doar un rand. eu nu as putea sa scriu doar un rand cand sunt atat de multe randuri de scris. ma bucur ca macar pentru asta am blogul acesta pe care il apreciez pe zi ce trece mai mult. este si foarte vechi si sper sa il mai am macar zece ani de acum in colo. vise! oricum, in ziua in care voi lua cea mai aiurea decizie din viata mea 9 cea mai aiurea de pana acum ) iar aceasta ar fi sa imi steg blogul, atunci cred ca voi tine doliu. pe bune! revenind la twitter acum. am vazut ca foarte multa lume are, dar mie nu mi s-a parut cine stie ce. adica nu prea i-am inteles rostul. daca am asa ceva si scriu cate un rand zilnic sau din cinci minute cu breaking news ca ma duc la mamaie, vecinul de vis-a-vis fumeaza si asa mai departe inseamna nu numai ca nu as avea o viata, dar nu as avea niciun pic de demnitate, iar de o astfel de stare as vrea sa ma feresc. pare foarte tare twitter, dar pe mine nu m-a incoltit si nici nu m-a prins in ghearele sale. sau poate nu gheare, in aripile sale de porumble. ce de metafore pe mine. claaar! ma plictisesc de moarte daca am ajuns sa scriu atat de mult si atat de repede. ehh! lasa ca pana la urma de asta mi-am facut blog. sa scriu. si ma bucur totusi ca ma citeste lumea caci altfel ar fi fost foarte aiurea. gata! inchei. prea m-am abatut de la subiect. twitterul nu imi place, dar poate ca pe altii i-a fascinat. asa ca good luck with your tweets

in ultima vreme.

Am o stare foarte proasta in ultima vreme. Bine, nu in sensul ca sunt suparat sau ceva, iar cine ma cunoaste stie ca sunt suparat doar cateva minute pentru ca apoi sa imi revin si sa ma comport ca si cum nimic rau nu ar fi pe lume. Am o stare proasta in sensul ca nu prea mai imi place sa fac ceea ce inainte imi placea. Nu este vorba de schimbare pentru ca obiceiurile mele nu se vor schimba niciodata. Sunt niste tipare comportamentale si psihologice (mama ce pompos si aiurea poate sa mai sune si asta, dar asta e) din care niciodata nu cred ca voi mai iesi. Imi placea sa citesc mai mult, iar acum nu imi mai place cum se intampla inainte. Adica mai citesc , dar parca nu exista acea imensa bucurie a lecturii pe care o aveam si pe care sper sa o regasesc. Poate pentru ca m-am obisnuit sa citesc numai literatura de doi lei, pe care acum nu o mai gasesc asa usor pentru ca bibliotecile publice sunt inchise pentru ca vor sa implementeze nu stiu ce sistem informatic. Da. Nici eu nu am inteles prea bine ce si cum, dar trecem peste. Asadar. Nu stiu ce am, dar parca nu imi mai place sa citesc asa cum o faceam inainte. Bine, poate pentru ca este vara si am cateva carti grele de citit pentru ca ma asteapta Bacul si vreau neaparat sa le citesc pentru ca am nevoie de o nota mare la examen. Multe mai am de facut. Oricum, cam greu, iar asta ma face sa ma gandesc ca poate nu imi mai place sa mai citesc cum imi placea inainte. Desi am mari dubii. Mie imi va placea mereu sa citesc. MEREU.

miercuri, 19 august 2009

When a Stranger Calls


...sau mama cat de tare este tipa care are rolul principal. cam asa as cataloga filmul acesta ce nu mi-a lasat o prea buna impresie, dar nu am putut sa ma dezlipesc timp de o ora si 25 de minute de ecran pentru ca tipa, Cammille Belle, era atat de buna si mai ales nu era o secventa din film in care ea sa nu apara. deci, un festin vizual, ca de la un film horror american nu prea te astepti la un festin intelectual si vizual. 

povestea era oricum mai mult decat fumata, plus ca era un remake dupa un film horror din anii `70. o tipa ( buna/superba) face pe dadaca, iar un criminal in serie o tot suna si nu spune nimic, dar o sperie pe bunaciune si e saraca devine irascibila si asa mai departe. in film este prezentata si o super casa futurista. o casa in stil cubist, plina de opere de arta, dar foarte practica. ceva din viitor, ceva ce toata lumea vrea, ceva ce poate o sa avem si noi intr-o zi.

despre partile bune am scris. partile rele. filmul nu avea logica. adica nu afli cine este criminalul, nu afli nimic despre el si mai ales nu afli nimic despre ratiunea crimei. adica o terorizeaza pe sarmana fata, apoi nici nu ii spune de ce face asta. bine, ea reuseste sa scape cu viata si sa mai si salveze copii de care avea grija, deci mare eroina ( frumoasa si curajoasa). 

la noi a fost tradus cu titlul de Apel misterios . cam atat despre filmul asta. adica, nici nu prea ai ce sa comentezi ( mai mult decat am comentat) despre un film in care nu afli nimic si mai ales nu are o poveste pusa la punct. sfarsitul mai mult decat abrupt, mai ceva ca cel din Awake nu face decat sa iti lase un gust amar ( bine, usor indulcit) . recomad totusi. si nu spun de ce pentru ca oricum lumea a aflat de ce. am spus deja. 

sâmbătă, 15 august 2009

in CE se pierd cele mai multe

am inceput sa scriu cate putin si foarte prost. am uitat multe si parca pe zi ce trece uit si mai multe si uneori devine frustrant. am uitat sa mai vreau sa citesc la fel de mult. am uitat aproape sa scriu. am uitat atat de multe. am uitat pana si ce am vrut sa scriu pentru ca nu pot sau nu vreau sau nu am exercitiul. oare? nu cred. sau poate. ramane sa ma decid daca da si daca da, da ce? intrebarea ce omoara nu este de ce? ci ce?. in CE se pierd cele mai multe.

vineri, 14 august 2009

detoatedespretoate

Imi doresc si nu imi doresc sa inceapa scoala. Pentru mine a devenit o obinuinta sa ma duc la scoala. E ca un fel de activitate zilnica de care nu cred ca voi reusi sa scap niciodata. Ceea ce este mai interesant este ca nici nu vreau sa scap pentru ca imi place. Adica am impresia ca imi place sau ca este doar un fel de activitate pe care o am zilnic. Placere ( nu neaparat cel mai potrivit termen, dar merge) sau obisnuinta. Cred ca este ceva din amandoua. Oricum. Acum sunt ocupat sa aflu cat mai multe despre Bac ca vad ca astia inca nu s-au hotarat ce si cum si tare as vrea sa am marele noroc sa dau Bacul in formula lui Andronescu, formula ce ma avantajeaza din toate punctele de vedere.

{ am venit de la mare unde a fost foarte tare, desi am cam racit si etc}

{ citesc Stephen King acum si inca ma mai chinui sa revin la Cel mai iubit dintre pamanteni pe care sunt nevoit sa il citesc pentru la scoala}

marți, 4 august 2009

multe

{ eu nu dau bani cersetorilor pe strada. Niciodata. Mereu cand vad cate un cersetor nu fac decat sa ma gandesc ca este un sarlatan care mimeaza suferinta. Probabil sunt un om fara suflet, desi nu cred. Iar pe cei tineri nu ii inteleg de ce se apuca de cersit. Am vazut studenti in pasaj la Obor, studenti care cantau la chitara si asteptau ca oamenii sa le dea bani. Un proverb foarte interesant si adevarat spune “ la munca nu la intins mana”. Si tot la capitolul cersetorie intra si astia gen rebel care vin sa iti ceara cinci mii. Pentru toata lumea NU AM }

{ MJ si acum este subiect de stire. Uneori subiect de prima pagina. Ma asteptam, dar parca e prea de tot. Ocupati-va de muzica lui nu de subiecte gen tabloid. Oricum fac astia un mare tamtam. A mai ramas Madonna ca sa zic si eu cum zicea cineva pe un alt blog, pentru ca sunt sigur ca si atunci vor face un mare circ }

{ am vazut la tv iar proaste. Adica a trecut foarte mult timp decand nu am mai vazut fufe si iata! Ca nu ma lasa proastele in pace si iar intra cu picioarele in viata mea si dau de ele peste tot. Am mai scris despre ele. Alea care se cred frumoase. Alea care au ca hobbyuri muzica, dansul si calatoriile. Alea maneCHINUITE de viata si care vor sa ne chinuie si pe noi. O reporterita a intrebat cine plateste nota din club, la care ea, diva, ( zambind ca nu putea sa rada ca se decojea tencuiala ca de pe cladirile de pe Lipscani ) VAI! Dar ce intrebari imi pui si tu! }

{ azi n-am avut apa. Sunt pe cale sa explodez }

{ ma enerveaza teribil in ultima vreme subiectul de stiri, intitulat Canicula, Aglomeratie pe autostrada soarelui, inghesuiala pe litoral. Bine, acum se poarta, ca e cald, etc. La iarna or sa treaca pe subiecte gen Aglomeratie pe DN1, Lumea s-a mutat la munte. Total neinteresant }

{ ah! Am auzit o melodie marfa, dar nu am retinut nici versurile, nici cine o canta, nici cum se numeste. Deci, trebuie sa astept sa o mai dea o data ca sa aflu cine, cum si cand} 

[ maine plec]


duminică, 2 august 2009

mare:)

mai este foarte putin si ajung la mare. prima data anul acesta. sunt superincantat. :). abia astept. miercuri. miercuri. miercuri. 

sâmbătă, 1 august 2009

cum am descoperit literatura de consum

Cand am inceput sa citesc literature de consum mi-am zis ca nu fac decat sa imi umplu timpul cu cateva carti foarte usoare, numai bune pentru vacanta sau pentru zilele in care ploua sau in care sunt plictisit. Am inceput deci cu o conceptie gresita, ca acest tip de literatura este varza si este doar asa... pentru amuzament. Si in timp am descoperit ca nu este chiar asa, ba chiar deloc. Am inceput cu Grisham pentru ca gasisem o carte de la rao cu un copil pe coperta, iar ceea ce am citit pe spate, ca un copil este urmarit de Mafie mi s-a parut extraordinar. Si am inceput sa citesc, iar dupa primul capitol eram tot acolo. Iar CLIENTUL l-am citit in trei zile, cate 150 de pagini pe zi, ceea ce la vremea respectiva insemna mult pentru ca nu eram obisnuit sa citesc chiar atat de mult, adica nu aparuse HARRY POTTER care sa ne faca sa citim 500 de pagini pe zi. Apoi am gasit pe la biblioteca pe John Saul. Am luat o carte de curiozitate pentru ca erau cam multe pe acolo si pentru ca erau si un pic folosite, deci cineva le citea. Plus ca dispareau foarte repede. Se dadeau foarte repede. Si am devenit un mare fan al lui Saul. Cu timpul l-am descoperit pe Stephen King, apoi Anne Rice, apoi Jeffery Deaver pe care il citesc cu cea mai mare placere din lume. Practic, am descoperit ca nu este luna in care sa nu citesc ceva de consum si in mare parte cam asta a devenit lectura mea. Acum ca bibliotecile sunt inchise si nu prea mai pot sa citesc atat de multe lucruri de consum, mi-am dat seama cat de addicted sunt de tipul asta de literatura. E ca o boala, o manie. Iar acum dupa ce am citit carti de literatura “adevarata” , imi vine atat de greu si imi este atat de dor de un complot mafiot sau de un criminal in serie pe care il gasesti in cate o carte de consum, o aventura fantezista, dar ce ma face sa imi petrec cateva ore pe zi citind. Plus ca aceste carti apar in format de buzunar ( paperback ) deci pot fi foarte usor ascunse pe sub banca, mai ales in orele interminabile si plictisitoare de chimie, mate sau fizica :)