despre povesti

probabil ca este normal sa imi placa la nebunie povestile avand in vedere ca imi place si literatura, se completeaza reciproc si natural din punctul meu de vedere. ciudat este ca nu am mai auzit de foarte mult timp o poveste buna. nu am mai auzit pe cineva care sa povesteasca ceva care sa imi atraga atentia si sa ma faca sa ascult pana la final. lumea stie ca eu nu ascult tot pentru ca sunt sigur ca lumea este constienta ca atunci cand povesteste nu este chiar succinta si poate ca lumea isi da seama ca traim in secolul vitezei si nu am cum sa stau sa ascult ce are de zis daca moare cu propozitia in gura. revenind. din cand in cand se mai intampla ca cineva sa imi povesteasca unele lucruri care... bine. e chiar o poveste. in adevaratul sens al cuvantului. desigur, sesizez micile inventii (lumea nu doar ca vorbeste mult, minte la fel de mult) dar strecor continutul de inventie si pana la urma iti dai seama ca ce ai auzit este ceva aparte. asta apreciez eu la oamenii care imi povestesc ceva.huge like pentru povesti.

fan-fic

stiti ce este fan-fic? termenul vine de la fan-fiction. conceptul este foarte simplu (si ilegal spun eu). fanul unei carti scrie la randul sau o poveste cu personajele sau pornind de la actiunea din cartea citita sau indragita. un soi de rescriere a ceea ce un autor consacrat a scris. fan-fic-urile de la The Vampire Chronicles au enervat-o pe Anne Rice care nu este deloc de acord ca personajele ei sa fie preluate de altii. alta scriitoare importanta care se opune acestui tip de literatura este JK Rowling.

personal, cred ca fan-ficul este un soi de plagiat si plagiatul este furt. nu cred ca cineva are dreptul sa se foloseasca de ceea ce o persoana a creat. cum ar fi daca ne-am apuca acum si am scrie cateva volume din Ciresarii? sau am rescrie unele carti importante. din punctul meu de vedere, legea ar trebui sa pedepseasca acest gen de manifestare care a umplut internetul. nu ai dreptul de a te folosi de ceea ce a creat cineva, indiferent daca o sa castigi bani sau nu.

acum cateva minute (deci este un post la cald ceea ce scriu aici) am citit pe net un fan-fic romanesc despre Twilight. pana la urma nu cred ca este importanta cartea in sine cat mai mult intentia celui care a scris pornind de la cartea respectiva. am ramas socat sa vad ca de acolo se poate extrage un adevarat roman. cartea (pentru ca se poate numi si asa) avea aproape 20 de capitole si cred eu ca ar reusi sa faca un volum de 300 de pagini. desigur, nu am citit tot, ci doar un capitol.

am fost foarte mirat sa vad ca cea care a scris are talent.
actiunea curgea, era o atmosfera aparte acolo. era ceva ce merita citit, dar problema era ca nu exista originalitate pentru ca personajele erau preluate (asta ca sa nu zic direct furate) de la o autoare care vanduse milioane de exemplare. am ramas cu un gust amar pentru ca fata respectiva putea sa scrie ceva extrem de bun, dar nu. a preferat sa ia ceva care deja exista pe piata. pe blogul acela am mai observat si alte fan-ficuri la fel de bune. sincer, chiar avea talent.
daca stau bine sa ma gandesc, ei, aceasta manifestare ii face foarte rau. de ce? ii omoara talentul pentru ca nu creaza, ci copiaza, plagiaza. mare pacat.

indiferent cat de bun este produsul final (si la cum este scris Twilight se pot obtine foarte usor produse finale mai bune) lumea trebuie sa invete ca nu asa se procedeaza. talentul nu inseamna doar cateva randuri aruncate pe hartie sau intr-un document in Word (asa as avea si eu talent ca doar scriu pe blogul asta de atatia ani). inseamna tehnica de scriere, tehnica de lectura (Rebreanu spunea ca daca un scriitor este dator sa citeasca literatura pentru ca ea este meseria lui si trebuie sa cunoasca ce se intampla in bransa) si originalitate. orice preluare, repet, nu este decat plagit, copiere, furt.

oamenii care scriu pe net au mult talent (nu ma refer la mine, sincer, eu facand parte din categoria celor care scriu pentru ca le place, dar nu inseamna ca au si chemare sa faca asa ceva) si este pacat sa il irosesti. este chiar o risipa. si cand am vazut acolo cateva romane... nu dau link sau nume. nu trebuie, nu critic o anumita persoana, ci un curent in sine. oamenii trebuie sa inceapa sa incerce sa fie creativi, altfel, nu merge.

Suflete damnate de Yrsa Sigurdardottir

spun din start 10/10.
nota asta mare este ceva aparte pentru ca eu dau foarte greu note mari romanelor politiste. de ce? pentru ca sunt foarte putini scriitorii in stare sa ma faca sa citesc plin de interes cartea pana la ultima pagina  (de exemplu Jeffery Deaver). Yrsa a reusit asta si trebuie sa ii dau cezarului ce-i al cezarului. ca de obice, nu spun nimic despre actiunea romanului, dar precizez pe puncte ce este bun si demn de remarcat, dar si ce nu mi-a placut (nu exista roman perfect, tocmai de aceea, pentru imperfectiuni imi si plac unele romane pe care altii le critica).

PRO

1. Personajul principal. nu este genul acela de personaj anost care isi da sufletul sa gaseasca criminalul si etc. nu. este o femeie divortata care are foarte multe probleme pe cap si care se descurca cum poate cu ele. destul de des apar date despre viata personala a Thorei ceea ce este un plus ca ofera personajului veridicitate, are si ea ea problemele ei care o aduc mai aproape de public. 
2. intoarcerea la trecut. ador povestile vechi care sunt dezgropate. 
3. multe personaje, personaje pe care nu le uiti si care te ajuta sa iti creionezi mai bine tabloul. 
4. scriitura. faci parte din universul despre care vorbeste scriitoarea pentru ca povesteste despre lucruri cu care ne intalnim in fiecare zi si la care scriitoarea face referire cu naturaletea la care si noi ne gandim la ele (nu ca la alti scriitori).
5. povestea in sine. frumos ambalata, alambicata pana la ultima pagina (cand afli cine este, de fapt, criminalul) si bine prezentata. 

Minus

• Epilogul. scurt. nu te lasa sa te gandesti la viitorul personajului. se vede ca intentionat sa faca o serie si asta ma duce cu gandul la marketing and stuff si ma abtin pentru ca altfel ii dau o nota mai mica.

all in all, entertainment si poveste bune=roman de succes.
nota 10.

THE job

hai sa vezi nebunie!
cum sa imi gasesc un job cat timp sunt la facultate si toata lumea vrea sa fiu la cursuri. nu ca asta este ceva rau sau mai stiu eu. eu cred ca studentul trebuie sa se duca la toate cursurile pe care le are pentru ca de aia este la facultate. sa invete, sa aprofundeze. nu zic ca nu este bine sa nu ai un job, dar cum sa il mentii in Romania cand sunt atat de multe cursuri si seminare (seminarii) la care trebuie sa ma duc pentru ca altfel nu ma baga in examen.
o restanta nu este moarte de om, nu este o tragedie. de ce sa am o restanta cand pot sa invat si sa evit asta? asta este o alta regula dupa care ma ghidez.
revenind.
am cautat un job, dar nu am gasit nimic. nu sun pretentios, dar nu cred ca munca de opt ore trebuie rasplatita cu 400 pe luna. prefer somajul care este mai bun, 250 si nu ridici un pai.
nu asta este planul meu.
vreau un loc de munca, dar cum? cum sa imi gasesc un loc de munca cand eu sunt inca la facultate si facultatea nu ma lasa?
asta este to be or not to be al meu de inceput de an universitar.

delete

astazi am avut, la fel cum am avut si acum cativa ani cu hi5, o dorinta nebuna de a sterge facebookul. sincer. am ajuns la concluzia ca nu imi foloseste la nimic. pana acum mai faceam cate ceva cu el, dar acum... a devenit ca hi5ul pe care l-am lasat in urma acum multi ani. poate ca am gresit cand l-am lasat in urma. daca stau sa ma gandesc perioada aia a fost una din cele mai bune perioade din viata mea. ciudat e ca nu ma mai recunosc in pozele alea. as vrea altele, tot dintr-o perioada la fel de extraordinara, dar nu mai vine. deloc. blank. si asa a venit dorinta asta nebuna de a da delete nucleului comunicarii pe net:))=))

dupa aproape doi ani

ciudat cum si dupa doi ani inca imi mai este dor de whistul din Gene. ciudat. foarte ciudat!

succesul in Romania

noi avem o imagine tampita despre succes. tampita si gresita. nu intru in detalii acum, o sa o fac un pic mai incolo cand o sa scriu un post special despre asa ceva, dar nici nu stim sa recunoastem pe cineva care are succes in adevaratul sens al cuvantului. iar Inna are succes, dar nu la romani, ci in Europa.

toata lumea isi da cu parerea despre ea. are sau n-are voce? normal ca n-are. nu canta ca pe CD ca doar nu este robot, dar nu conteaza. n-are voce. de fapt, in Romania, daca nu canti ca pe cd sau "ragaeton tza, tza, tza, harla, barla, tarla" nu ai valoare si nu ai voce.

eu spun ca Inna este o cantareata buna. nu imi place, dar nici nu pot sa nu recunoasc ca ea este unul din cele mai de succes produse romanesti din ultimii ani. ma minunez cum se face ca in strainatate este mai bine primita ca la noi. poate ca Tudor Musatescu avea dreptate cand spunea Nimic nu este mai al dracului ca norocul altuia  si cred ca asta se aplica atat de bine romanilor.

mai este ceva.
suntem recunoscuti ca ne dam cu parerea in cel mai josnic mod. cum am huiduit-o pe Madonna a aflat toata lumea. cum fetele de la Pussycat Dolls gafaie si etc. exemplele sunt nenumarate. singurele care au scapat sunt trupele de rock, mult mai respectate. nici asta nu comentez.

cred ca va veni o vreme cand artistii astia ne vor ocoli. ne vor ocoli pentru ca suntem necivilizati. sa fim seriosi! o face pe Madonna doua milioane de euro? nu. asa ca nu are de ce sa mai vina la noi sa fie huiduita pe nedrept. nimeni nu cred ca s-a gandit ca Madonna poate face si desface in industria muzicala. cred ca deja ni s-a dus renumele ca suntem nemultumiti. 

Inna nu o sa mai cante in Romania asa des. am pierdut? nu stiu.
este trist ca nu suntem in stare sa ne bucuram de un produs romanesc care are foarte mult succes in strainatate. inca ceva. ea nu este singurul exemplu. sunt atat de multi si cred ca va urma o generatie care o sa aduca ceva nou in muzica din Europa.

recitire

astazi m-am apucat sa recitesc (in germana de data asta) Barbati care urasc femeile de Stieg Larsson. o fac doar pentru ca am nevoie de putin exercitiu pentru germana. o nebunie. big like.

nordici

imi plac la nebunie scriitorii nordici de romane politiste. nu stiu cum se face, dar ma fascineaza decorurile alea. imi place la nebunie sa citesc despre zapada si sa imi imaginez cum sunt oamenii acolo. nu cunosc pe nimeni care sa fie suedez sau norvegian sau sa locuiasca acolo, dar am o impresie foarte buna despre ei.
acum citesc Furtuna solara de Asa (cu un cerculet pe A:))) Larsson.

epuizantul televizor

anul acesta cred ca televiziunea a ajuns la cel mai jos nivel la care a fost in scurta si nesemnificativa ei existenta in Romania. stim ca la noi, spre deosebire de tarile civilizate, subiectele care conteaza cu adevarat nu se dezbat. nu ma refer la cele referitoare la cultura. recunosc, cultura nu aduce raiting si un post de nisa este suficient pentru satisfacerea pietei. nu suficient pentru ca o natiune sa aiba pretentii ca face parte din Europa, pamantul care pana la urma a inventat notiunea de cultura in sensul pe care il cunoastem astazi. ma rog. ce vreau sa spun este ca daca esti prost, hot sau curva iti gasesti locul nu doar in politica, ci si in televiziune.
din naivitate si pentru ca nu ma pot abtine, mai fac prostia de a deschide din cand in cand televizorul. nu stiu cum se face, dar subiectele raman mereu aceleasi. nimic nu se schimba. normal, nimic nu se rafineaza, ci se adanceste in ... (am spirit democratic si am sa va las, din nou, sa adaugati voi ce va doriti).
dupa ce m-am uitat aproape o jumatate de ora, m-am plictisit teribil. de ce? pentru ca nu se vorbeste despre nimic. oamenii spun cuvinte in care nu doar ca nu cred, nici nu se regasesc. betia cuvintelor de la Caragiale. m-am simtit aproape epuizat dupa o ora. de ce?
daca nu este Boc, este Basescu, daca nu este Oana, e Varciu, daca nu este Moni, e Truica (noua starleta si starlet - sunt sot si sotie - in peisajul monden, mai bine spus in natura asta moarta), daca nu este divort, e inmormantare sau paranghelie tiganeasca (facuta de tigani sau de romani care nu au auzit de conceptul din ce in ce mai rar intalnit, bunul gust si bunul simt). simt ca ma sufoc.
mi s-a urat.
am mai spus ca nu o sa ma mai uit si la televizor, dar nu am cum. vreau sa fiu informat, dar nu are cine sa ma informeze. jurnalele de stiri nu sunt decat mondenitati de doi lei. natura moarta.
asa se intampla la noi.
o jumatate de ora de uitat la televizor te lasa fara oxigen o saptamana. concluzia este una singura.
natura moarte.

(imaginea este luata de pe wikipedia.org. Natura moarta cu mere si struguri, Claude Monet, 1880, Institutul de Arta din Chicago.)

later edit: niciodata nu va reusi peisajul romanesc sa se inalte la valoarea acestei picturi. el ramane, pe vecie, din pacate, doar o caricatura de Caragiale.

astazi am o dispozitie poetica

Din nou, noi
Nichita Stanescu

 Bun, dar cu noi cum rămâne?
 Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
 Ei au mâncat pâine,
 părinţilor noştri le-au fost părinţi.

 Dar noi, dar cu noi?...
 Lor le-a fost frig, au pătimit,
 au mers prin zăpadă, prin noroi,
 au murit şi s-au nemurit.

 Noi trăim, cu noi cum rămâne?
 S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
 Când anume şi ce anume?
 Suntem, dar ne este urât!

Blaga

cine nu cade, nu se poate inalta.

uneori

sunt zile ca astea cand iti dai seama de o mie de chestii. despre tine. despre lume. despre ceilalti si despre alti o mie de despre. si ce vezi? ce vezi cand iti dai seama?
nu conteaza ce vezi.
adevarul este ca, uneori, in viata, nu conteaza nimic din ceea ce vezi.
si creed ca asta este o bucurie. sa nu vezi. eu vad. si daca vad, ce mare lucru am facut.