solemn

de astazi nu ma mai uit niciodata la stiri si o sa reduc la cinci minute pe zi uitatul la televizor.

promit!

stiri

in tara noastra nu exista stiri. cred ca suntem una din putinele tari din Europa unde nu exista stiri de calitate. nu stiu cum sunt altii dar pe mine nu ma intereseaza multe lucruri. dau exemple.

1. nu ma intereseaza ce face Basescu. sincer. chiar nu cred ca face lucruri interesante plus ca de la tatal Ebei... nu mai zic nimic pentru ca sunt rautacios cu saraca fata. lumea are impresia ca Base e ca Lady GaGa adica trebuie sa fie mereu urmarit si imediat sa comentam ce face el. ce sa comentez? ca a sarbatorit in casa de la Neptun cu unii dintre colegii lui de facultate? nu am ce sa comentez. sfidarile de gen ma lasa rece.

2. nu ma intereseaza nunta lui Borcea cu Alina ("Cristi Borcea, viata mea!" replica asta nu am cum sa o uit)

3. nu ma intereseaza cum este singurul drum care exista pana la mare sau la munte.

4. nu ma intereseaza cand ploua in Bucuresti si nici stirile de gen:  "Pe strada Teilor a cazut un plop peste masinile din parcare". asta nu este stire.

5. nu ma intereseaza ce face, zice sau cum se manifesta Gigi.

6. nu ma intereseaza ce fac curvele in club. sincer.

jurnalismul in Romania nu exista. cred ca poti sa ii numeri pe degete pe cei care sunt in stare sa iti spuna ceva interesant care sa te ajute cu adevarat. eu ma uit la un singur astfel de program. se numeste "Ora de business". este o emisiune bazata mai mult pe economie si tendintele vremii. asta trebuie sa stie lumea. sa se orienteze. pentru prosti exista stirile care dezbat ce am scris mai sus.

Sfat de la Carcotasi (bun de pus in practica)

fate

Whatever limits us, we call Fate

Ralph Waldo Emerson

oare?

Wo ein Wille ist, gibt es auch ein Weg.
(Unde exista dorinta/ambitie, exista si un drum)

discretie

faceam o referire aici despre discretie. ma rog.
spuneam ca eu cred ca lumea nu mai stie ce este aia discretie sau intimitate. am observat ca oamenii isi pun viata pe taraba si o sa vand, daca nu cu un pret mare care sa le asigure traiul imbelsugat, cu 3 la 10.000 (sau trei la un ron, dar eu inca mai folosesc vechea exprimare). niciodata nu am inteles motivele. nu cred ca as putea vreodata sa primesc atat de multi bani incat sa ma faca sa spun ceva despre viata mea. poate ca este de vina educatia sau cine stie, dar eu nu pot sa ma vand asa de usor. este foarte la moda.
tin minte ca si la liceu era asa si un pic si la facultate vad, desi aici oamenii sunt mai retinuti, dar nu din mare discretie, ci din frica de a nu putea sa vanda ei primii, oricum, un soi de prostie. la liceu a inceput chestia asta. fiecare incerca sa iasa in evidenta si facea asta prin ce mijloace avea si sincer nu erau prea multe. ma enervau foarte mult astia destepti care incercau sa fie prosti pentru ca era trendy. mi se parea o risipa de potential si eu, cu o imagine de tocilar poate, niciodata nu am fost rusinat de ceea ce stiam pentru ca eram convins ca nu o sa pot sa fac ceva doar cu ceea ce stiu si oricum, asta nu ma reprezenta in totalitate. altii vindeau asa. altii povesteau despre sex. nimic nu mi se pare mai banal decat sa povesteti despre sex. pana la urma, sex poate sa faca oricine si nu vad de ce trebuie sa faci din asta un eveniment.
interesant este ca aceste doua tipuri sunt prezente acum aproape peste tot la televizor. prostul sau proasta si c**va sau macho (cu diferente de gen aici). se pare ca imaginea asta pe care o vand acum are radacini vechi. desigur, vanzarea imaginii inseamna datul afara din casa, lipsa decentei de a fi discret si vad ca asta vine inca din liceu. sa nu imi spuneti ca nu exista asa ceva la liceu pentru ca nu cred. exista. sunt aia care se descurcau indiferent de ocazie, care reuseau sa treaca cu note ok, dar fara efort si care acum au devenit vedete si spun lumii cat de ok este sa te certi la televizor si cat de ok este sa povestesti ce faci cu nevasta in pat. astia sunt oamenii din ziua de astazi. trist si ciudat.

povesti

ma uitam la blogul meu acum si ma gandeam cat de buna este imaginea de fundal. pana la urma, lumea este un vraf de carti. nu conteaza coperta, titlul sau autorul. toate sunt aici. amestecate. in lumea asta in care fiecare poate sa iti spuna o poveste astfel incat sa poti face o carte (spun sa faci pentru ca e o diferenta intre a scrie o carte si a o face, iar in cazul de fata doar a face merge) si sa o expui lumii (din nou, spun expun si nu vinde. oamenii au uitat ca vietile lor nu se vad, au uitat de discretie). ciudata chestia asta! ce legatura are lumea cu imaginea mea de fundal? nu stiu. poate sunt oamenii care citesc sau poate ca ... eu cred ca, de fapt, cartile alea sunt exact ceea ce scriu eu aici. povesti - superb termen care sugereaza cel mai bine ce fac eu aici. sunt o minune si cuvintele astea. chiar sunt. sunt povesti pentru ca sunt despre oameni si sunt povesti pentru ca nu sunt date toate detaliile. cuvant mai bun nu cred ca exista. si nici sens mai bun pentru ca fac eu cu blogul asta.

guilty

sunt vinovat.
imi plac unele chestii superficiale, ar spune unii.
imi plac chestiile la moda.
guilty.

Pumpin'

nu ma pot abtine sa nu pun melodia asta. poate ca o sa ma criticati, dar mie imi place. 

(41. pe lista mea. nu ma mai intereseaza ce zic oamenii despre mine. sincer, iar asta chiar nu ma asteptam sa se intample)

invataturi din ultimul an

fac aici o mica lista cu ce am invatat eu in ultimul an.

1. rabdarea este un dar divin de care nu toti ne bucuram. 
2. la fel si inteligenta. (nici eu nu stiu daca ma bucur neaparat de ea, dar cum sunt pe linia de plutire, tind sa cred ca sunt cel putin istet)
3. happy endings are boring.
4. germana este tare.
5. ca inca mai pot invata, desi am crezut ca asta se poate face doar pana la o anumita varsta.
6. am invatat ca nu tot ce vreau se implineste, desi asa am fost invatat.
7. people always leave (din OTH, dar si acum o mai tin minte si inca mai dau dreptate acestul dicton)
8. un proverb nemtesc zice ca unde este vointa, exista si un drum. nu degeaba suntem atat de departe de Germania. la noi este: unde este un drum, este noroc chior ca vointa oricum nu prea mai avem noi.
9. cartile se citesc si pentru ca trebuie, nu doar din placere.
10. prietenii se schimba.
11. lumea nu inceteaza sa te uimeasca. probabil si la 100 de ani o sa ma mai uimeasca ceva.
12. morfologia si fonetica nu sunt asa de grele. 
13. morfologia si fonetica germana este chiar usoara daca iti propui sa inveti limba.
14. Odobescu chiar a fost tare.
15. facultatea m-a schimbat total (am devenit un obsedat care doar despre asa ceva vorbeste).
16. age is just a number.
17. daca e ca ceva sa mearga prost, atunci sa te astepti la asta (cum zicea si Murphy).
18. nu exista modele. 
19. e greu sa iti gasesti un job.
20. studiile chiar conteaza.
21. facultatea face diferenta. 
22. internetul chiar schimba vieti.
23. blogul nu trebuie abandonat.
24. dar serialele da. unii oameni trebuie sa mai si creasca. eu ma numar printre ei si, PERSONAL, daca las serialele cred ca o sa mai cresc.
25. schimbarea este de dorit, dar mai greu de obtinut.
26. politica e ca un serial tv prost.
27. vedetele apar si dispar. pitipoancele raman.
28. razboiul dintre sexe are doar victime, nu si invingatori.
29. in micile razboaie, rusinea este a invingatorului care a sacrificat mai mult. el este cel mai lovit de victorie. 
30. siturile de recrutare chiar merg.
31. ciocolata ramane cea mai tare chestie ever.
32. mai un pic si reusesc sa invat germana. 
33. cred ca o sa vorbesc germana fluent.
34. obictivitatea este necesara.
35. lumea nu se schimba dupa tine. 
36. Tom si Jerry sunt mereu tari. 
37. stirile in Romania nu sunt stiri.
38. punctuatia trebuie respectata, dar nu pe blogul acesta al meu. in texte scrise pe hartie poate, dar in rest nu. 
39. durerea de masea este nasoala. 
40. final. ar mai fi multe, poate la fel de superficiale, dar multe.

rabdare

nu mai am rabdare. abia astept sa inceapa facultatea!!!

licenta

cineva imi zicea ca trebuie sa ma apuc si sa ma gandesc la lucrarea de licenta. sincer, imi surade ideea, desi mai este atat de mult timp pana cand o sa dau licenta. mai este atat de mult. aproape ca nu imi vine sa cred, dar... ma amageam ca este o idee. o sa fie ceva si cu licenta asta, dar abia astept. abia astept ceva care sa ma puna in priza. vacanta asta m-a chinuit mai mult decat orice.

greu

nu stiu cum se face, dar lucrurile devin din ce in ce mai grele. ma asteptam ca daca e sa ne marim lucrurile sa se complice, nu sa devina in halul asta de grele. poate sunt si eu mult prea sensibil (ma mir!!!) dar parca te simti coplesit de ce se intampla uneori. parca nu mai ai nicio speranta.

sa ne gandim.
in primul rand suntem mari (dah!, ce ma enerveaza exprimarea asta, dar nu am ce sa fac) si ne trebuie bani. rezultat=> ne angajam. adevarul este ca povestea americana este foarte la moda si unde mai pui ca lumea ne-o arunca in fata. cam asa trebuie sa procedam si noi, sa ne angajam. desigur, incerc. faza este ca doar incerc. de ce? pentru ca nu te angajeaza nimeni sezonier. ce vor angajatorii de la studenti? sa fie sclavi. sclavi care sa le aduca bani si sa munceasca mult si sa nu ceara socoteala nimanui. si inca ceva. cum sa lucrez cand am zile in care stau opt ore la facultate? in strainatate, stundetii au doua cursuri maximum pe zi si normal ca au timp sa le faca pe toate.

in al doilea rand. life unexpected. era un serial cu numele asta, dar nu mai e. l-au cancelled. in orice caz, se mai intampla si chestia asta. nu zic ca nu ma astept pentru ca ma astept si nu cred ca asta este marea mea problema. nu este asta. problema mea este alta.

problema mea este ca este prea greu. problema mea este ca vreau prea mult, prea repede.

Eu, tu, el si ea

Recomand serialul asta. Nu cred ca in momentul asta, in Romania, exista un serial mai bun.

nesimtire

eu nu sunt fan Vadim Tudor. sa fie clar. omul are problemele lui si nu am de gand sa le comentez eu aici, dar astazi a spus ceva foarte inteligent. infractorii au mai multe drepturi decat noi, iar asta trebuie sa recunoastem cu totii ca asa este. toata lumea pare sa aiba mai multe drepturi in Romania decat oamenii de rand. toti. numai noi, romanii care mai muncim si mai platim niste impozite pentru ca unii si altii sa traiasca bine, nu insemnam nimic pentru statul asta care pare sa se ingrijeasca doar de scursuri. sincer. daca nu esti ... si aici completeaza fiecare cu ce defect vrea, atunci inseamna ca nu ai drepturi. cred ca de foarte multe ori ne-am simtit asa si dupa cum stau lucrurile vor mai urma inca multi ani in care vom pati la fel. la fel. o sa fim discriminati. asa se face ca cei care fac rau au mai multe drepturi. nu-i asa?

obiectivitate

astazi m-am hotarat sa fiu mai obiectiv. am zis ca nu se mai poate sa mai scriu asa... despre nemurirea sufletului si de cele mai multe ori, posturi care nu sunt usor de inteles daca nu cunosti situatia despre care vorbesc. unde mai pui ca sunt si unii care desi ma cunosc si poate au un pic de habar despre ce vorbesc... tot nu le iese. nu le iese sa isi dea seama despre ce vorbesc pentru ca eu am prostul asta obicei... nu mai zic nimic. iar o dau in altele.

revenind. de astazi, am ajuns sa imi dau seama ca e mai bine sa fiu mai obiectiv si o sa fiu. obiectiv cu viata mea adica. sau mai bine zis cu ce scriu.

pauza

iar am luat pauza.
iar nu am mai scris o mie de ani.
ma gandesc chiar sa ma apuc si sa imi fac un nou blog, dar nu ma lasa sufletul. chiar nu ma lasa sa sterg sa sa fac altceva... anyway. ciudat.