şi mie nu mă mai redă-mă!

Dialog cu oda in metru antic
de Nichita Stanescu

Cea mai mare pedeapsă a noastră,
cei care suntem,
e lumina prin care fluieră un răsucit de înger
tulburător,
halucinanta natură,
timpul absorbitor,
mirosul de viaţă pe care-l are secunda,
mâncarea cumplită la Cina cea de taină.

Ah, ce întâmplare şi viaţa noastră!
Ce întâmplare verdele de pe iarbă.
Ce accident de suflet calul alb pe colină.

Supuşi cuvântului, de verb mă rog,
du-mă odată din groaza vieţii,
du-mă, du-mă,
şi nu mă mai pedepsi
şi mie nu mă mai redă-mă!

am facut poezia asta la facultate si mi-a placut foarte mult.

schi

noi murim de foame, dar macar murim de foame cu stil.

dupa sistemul tara moare si pe romani ii doare in paispe, ce imi aud urechile ieri la stiri la pro. cicase a venit zapada, dar dezamagire mare. nu se poate schia si atunci m-a izbit in fata o idee. ca deh, la asemenea stire nu avea cum sa "imi dea in gand", mi-a dat o perversa ce-i drept.
adica lumea moare de foame si foarte multi nu stiu cum vor iesi din iarna si preocuparea unora e ca nu pot schia. si pana la urma, de unde nebunia asta cu schiatul ca din cate imi aduc eu aminte, Romania nu doar ca nu e Austria, ci nu va fi niciodata. am inteles ca la austrieci sa ne ducem la schi, dar in Romania. sa ma duc sa ce? pentru ca in primul rand nu avem o traditie in ceea ce priveste schiatul si nici unde, pentru ca mi se pare foarte penibil sa spun ca schiez pe o partie unde altii se dau cu sania. 

si pana la urma de unde conceptul asta de schi? 
personal mi se pare o mare prostie. de ce? pentru ca nu cred ca am ajuns atat de civilizati incat sa spunem ca schiem. de ce spun asta? pentru ca nu suntem educati si pentru ca intr-un fel schiatul este un sport nobil pe care noi nu suntem in stare sa il practicam tocmai pentru ca ne lipseste nobletea pe care ne-o da educatia. sa ma ierte patriotii, fanii astia ai lui Paunescu, marele patriot si cel de-al doilea poet dupa Eminescu, dar eu nu am cum sa ma bucur de ceva daca in jurul meu totul e ruina. si sa fim seriosi, CHIAR TOTUL e ruina.

de aia pentru mine schiul nu are ce cauta intr-o tara ca Romania si de aia rad de prostii astia care se duc la schi. da, la schi la Sinaia:)) 

devreme

m-am trezit de dimineata si nu mai pot sa mai adorm si ca si cum asta nu ar fi totul in zilele astea in care abia pot sa ma misc, nici nu ma pot concentra. am ajuns sa nu pot sa mai fiu atent si mai ales am ajuns sa ma enervez cand nu stiu cate ceva ceea ce  inseamna ca am o atitudine de prost. oamenii care se enerveaza de la asa ceva sunt prosti.

bine, eu nu sunt prost si nu zic ca sunt prost. vreau doar sa scriu despre o tendinta.

cred ca mai pe seara o sa sterg postul asta. am asa un sentiment nu prea bun fata de el. sigur mai pe seara face ceva si ii dau delete. bine, asta daca pot sa ma concentrez sa fac asta ca daca nu... asa ramane. 

explozie

astazi am fost enervat la culme.
nu cred ca am mai fost atat de enervat de cativa ani. nu pot sa ma suport si imi este frica. imi este frica pentru ca de felul meu sunt o fire cumpatata, dar am de gand sa explodez si nu doresc nimanui sa explodez din cauza lui. 
de ce?
pentru ca tip si nu ma las. 
tip si zic si am sa zic pana ma satur si eu din fire sunt foarte nesatul cand vine vorba de asa ceva. cand ma calci pe nervi, pe mine aceasta persoana atat de calma si care de cele mai multe ori nu face niciun rau. si nu ma las. nu ma las deloc.
nu ma deranjeaza ca lumea e proasta. fiecare poate sa faca ce vrea, dar eu nu am de gand sa suport prostii. deloc. nu ma intereseaza pe mine ce fac si mai ales ce scuze au... 
EU NU SUNT INTERESAT 

reduceri made in Romania

ii plagea de dimineata Iulia Vantur pe editorii de carte din Romania. s-a facut targul kilipirim unde, desi exista reduceri de 80%, nu se cumpara domnule carte, tara de inculti ce suntem. si ce zic eu... sa ma duc sa salvez un pic din onoarea nationala. si m-am dus. 

in acelasi spatiu de anul trecut, cateva edituri isi vindeau marfa. 
(acesta a fost sentimentul pe care l-am avut, nu vreau sa par ironic si gratuit, dar asa a fost.)
am cautat si eu cartile alea de 3 si 5 lei. probabil epuizasera stocul pentru ca eu nu am gasit nimic. bun, zic, n-am gasit, n-am gasit, dar asta e. sa vad ce altceva pot sa cumpar. 

ma duc prima data la editurile alea mari (nu dau nume, dar se stiu) si nu gasesc nimic. ma rog, e mult sa spun asta. am gasit cateva titluri ratacite date cu o suta de mii. nu e mult, dar din pacate, cartea aia chiar atat costa pe vremea cand a aparut si costa 40 de ron. preturile umflate de la inceputul tirajului fac ca cititorul sa piarda legatura cu lumea cartii. nu imi permit, asa ca de ce sa ma mai uit si sa ma mai interesez? sa stau ca un caine in fata vitrinei? sunt umilit zilnic si in alte feluri.

problema asta am gasit-o la toate editurile. carti vechi, rebuturi pe care astazi le dadeau la pret scazut. probabil nu mai aveau loc in depozit asa ca s-au gandit sa le dea prostilor. nu am cumparat nimic. m-am revoltat pentru ca se plang de consumul de carte si se plang de fenomenul cartii de la chiosc, dar ei nu au ce sa ofere la un pret normal pentru ca pana la urma, o suta de mii este pretul unei carti normale. castigul nu trebuie sa fie de sapte ori cat investitia. trebuie sa vanda mai mult cu un pret mai scazut.

am gasit trei carti aruncate pe un raft. ce fel de carti? din alea de prin 2006 si cele mai recente erau de prin 2007, 2008 (erau exceptii bineinteles pentru ca am recunoscut vreo doua carti din 2010, dar nu mai erau). kilipir, chilipir, dar... unde? unde e reducerea de 80 la suta ca eu nu am vazut-o. astea sunt reduceri imaginare marca Romania.

probabil ca am fost si eu de vina ca m-am dus astazi. daca ma duceam de miercuri, poate gaseam si eu carti bune, dar asta nu inseamna ca editorii trebuie sa se planga la tv de cititori. pana la urma vina e doar la cititor, dar  modificari in sistemul editorial din Romania nu se schimba si prin urmare nu se muleaza dupa gustul si cerinta cititorilor. ar trebui sa se tina cont si de aceste aspecte pentru ca pana la urma e pacat sa lasi industria cartii, atat de prospera prin alte parti civilizate, sa moara. si aici trebuie sa se faca o schimbare.

(textul este o parere strict personala ce nu are scopul de a jigni sau acuza direct pe cineva) 

un soi de prost

mai aud unele persoane pe la tv. chiar acum o aud pe una cat e de proasta. 


ea a facut Facultatea de Drept, dar nu a profesat ca si avocat. a cochetat si cu televiziunea, pacat ca nu a ajutat-o fata zic eu, in timp ce ea zice ca nu a putut sa lase copilul. sau ma rog, cei trei pe care ii are. ma uitam la ea si imi dau seama de o categorie de oameni.


cei ambitiosi si degeaba.


ne-a intrat in cap ca noi romanii le facem pe toate. ne-a intrat in cap ca noi suntem mai buni decat oricare alt popor european, dar ca avem ghinion si nu suntem lasati sa   ne exploatam potentialul si sa ajungem unde ne este locul. noi nu am avut noroc si nu am fost lasati ca daca era faceam si dregeam de eram mai ceva ca Germania. 
din mentalitatea asta tampita isi trag radacinile oamenii despre care vorbesc. 
ei sunt cei moderni pana la ultimul fir. nu conteaza ca au greutati si mai stiu eu ce. toata lumea are, dar ei, ei tind spre perfectiune. si sunt asa de ambitiosi (ca fac ambitia de ras) si nu pot face nimic pentru ca nu sunt lasati. nimeni nu ii lasa pentru ca sunt invidiosi. 
in fraza de mai sus am scris prin ce sa caracterizeaza oamenii astia, acum sa dezvolt.


1. sunt moderni. modernitatea a dat peste ei acum jumatate de secol. n-au ei vile si se mai caca in veceul din fundu' gradinii si traiesc ca in evul mediu, dar conteaza doar ca au mentalitatea de oameni moderni. conteaza ca vor si mai ales tin pasul cu vremurile si moda. stiu ca isi deschide Emporio Armani magazin pe Victoriei, chiar daca nu vor avea curajul sa intre acolo. si mai stiu ce fac Bianca si Liviu Varciu in fiecare zi. ei sunt conectati la modernitate si mai ales ei sunt oamenii de maine.


2. intelectuali. ei au facut facultatea, nu conteaza ca la fara frecventa sau la o fabrica de diplome cum sunt toate facultatile private. ei sunt nedreptatiti. nu pot sa razbata pentru ca e lumea rea, nu pentru ca sunt ei prosti. prostia e a altora, nu a lor. ei sunt foarte sensibili si mai ales nu au timp. pentru ei, care urmaresc episod de episod din Rosalinda, timpul este ceva... nu. n-am cum sa spun pentru ca nu exista cuvinte.

3. ambitie. wow. nu exista oameni mai ambitiosi si mai ales, nu exista oameni care sa fi incercat mai multe meserii decat ei. ei sunt asa de polivalenti si mai ales au vocabular. au o spoiala de vocabular si incearca sa gaseasca cuvinte care sa indice o notiune asemanatoare cu ce au incercat ei sa faca. daca au fost la un casting unde au fost respinsi. au incercat o cariera in televiziune. daca au fost la o agentie de modeling, au avut o tentativa in lumea modei.

e ciudat ca oamenii astia sunt din ce in ce mai des intalniti. sunt cei care ne fac de ras. sunt oameni prosti si inculti si mai ales cu figuri. cam atat se poate scrie despre ei. par foarte complecsi, dar nu ai ce sa scrii despre ei. si aici ma opresc si eu.

cata scarba imi e. 

scurt istoric

plictiseala este precum prostia. mare si staruitoare. 

sufar grav de o plictiseala acuta. de asta si ceream mai jos o schimbare. pentru ca ma plictisesc. sau cel putin asa cred pentru ca sunt atat de plictisit si totul mi se pare atat de banal ca nu sunt in stare sa imi mai dau seama cat ma plictisesc si cat nu.

si ceea ce e mai enervant e ca plictiseala asta a cuprins si netul.

sa vezi.
inainte era mereu lume pe mes si aveai cu cine sa pierzi vremea zi si noapte. subiecte daa nu erau se gaseau si daca nu se gaseau... ma rog, mai inventai sau ceva pe acolo. cum era si de asteptat, s-a cam plictisit lumea de mes. si nu prea mai ai cu cine sa stai. si cum eu sunt o persoana foarte trendy de felul meu, m-am plictisit si eu ca doar trebuie sa fim toti la moda. 
apoi ca un trasnet intr-o furtuna (adica romantic si aducator de lumina, dar care te ia pe nepregatite) a aparut marele facebook. imi aduc aminte ce nopti frumoase si mai ales ce zile de vis am petrecut pe facebook. cat de frumos era. cat de multa lume si mai ales... nu. nu mai zic, nu de alta, dar va plictisesc si nu vreau sa risc. stiti si voi cum e cu facebook-ul ca doar oameni sunteti! si acum. sa citez din profa de comunicare scrisa, "s-a rupt lantul de iubire" si "ciao, bambina!" s-a terminat si cu facebook-ul. nu mai e lume pe facebook. 
"s-a stins lumina lumii"

si uite asa a ajuns plictiseala sa cucereasca tehnologia. uite asa am ajuns sa ne plictisim de moarte cu laptopul in fata. cel mai trist e asa. nu te astepti niciodata ca tehnologia sa fie biruita de plictiseala si uite ca este. 

altu'

vreau o schimbare. chiar daca nu imi plac schimbarile, de data asta trebuie sa recunosc ca am nevoie de una ca de aer. m-am plictisit de moarte asa ca nu vreau sa ma gandesc cum o sa mai fie daca nu schimb cate ceva. si acum vreau sa schimbe ceva si daca se poate cat mai repede este mai mult decat perfect...

am multa treaba si am foarte mult de citit. si am si un chef de a ma plimba si de a iesi, iesit din comun. de ce? nu stiu. cand eram la liceu parca eram mai concentrat. acum nimic nu imi mai atrage atentia asa de mult. poate dor germana pe care o invat cu drag si spor si sper sa evoluez mai repede. nu de alta, dar parca vad ca ma plictisesc si pe acolo si nu fac mare lucru, desi am observat ca se prinde ceva de mine. si ma bucur. macar atat...
 

pesimism

am impresia ca scriu dupa un anumit calapod. ca am o idee pe care o repet de o mie de ori. daca recitesc ce am scris, imi dau seama ca de cele mai multe ori ma repet. si nu e bine. bai, ce pesimist sunt :))

cinci mistere

 1. Oare craniul gasit acum o luna este al Elodiei? 
- asta cred ca ar fi cea mai mare bomba ever. nu stiu de ce, dar cred ca gasirea Elodiei va fi un soi de schimbare radicala a Romaniei. parca vad ziarele si pe Diaconescu la OTV. un vis si alta nu:))

2. Ce i-a facut Varciu lu' aia de la Etno? Fu sau nu fu agresiune?

3. Paunescu. Valoare sau stift?

4. Cine are dreptate in scandalul Madalin Ionescu/ Botezatu?

5. Moartea Madalinei Manole.

cam de astfel de griji este lumea frecata in Romania. cam asta ne place si mai ales ne intereseaza. noi trebuie sa multumim lui Dumnezu ca suntem poate cea mai rodnica tara in ceea ce priveste barfa si scandalul. cea mai cea. cu toata economia ei, nu ne ajunge si nu ne bate Germania la lucrurile astea... chit ca sunt ei nemtii buni la toate. aici nu le merge. nu ne bat la asa ceva never ever. le  dam lectii.

asta cu Elodia m-ar soca prea tare. nu vreau sa imi dau cu presupusu' ca nu e bine. de fapt, mai bine nu imi dau cu presupusu' in legatura cu nimic. stau si eu linistit asa. dar asta cu moartea Madalinei... e parfum. si la anu' o sa mai vorbesca lumea despre ea. sa vezi ca tot moartea te face cea mai mare vedeta.

e un soi de filozofie

sunt foarte incurcat.
zilnic.
gasesc cate ceva 
care ma nemultumeste.
imi displace.
si cand imi place. trist.
pot si nu pot avea.

(un soi de poezie, dar nu e buna. nu imi place si am scris asa... usor si simplu sa mai pun si eu cate ceva pe blog. simt nevoia nebuna sa scriu asa cum nu am mai simtit de mai bine de mult timp. simt ca vreau sa scriu. simt cu toti porii. as vrea sa scriu atat de mult si sa umplu pagini si posturi multe care sa ma faca sa mai uit si mai ales sa... sa ceva. nu stiu sa ce, dar vreau o schimbare. vreau si cand vreau, eu nu am niciodata pe moment. acum vreau si ma enerveaza. oricum nu mai sunt in stare nici macar sa mai fiu enervat pe cineva sau pe ceva) 

socant

astazi mi-a fost rusine ca sunt roman. rusine. a fost una din zilele alea in care am fost asaltat de peste tot de romani prosti, cei care se duc peste hotare si ne fac de ras. am auzit cuvinte mari ce sunau penibil din gura unor oameni care nu citesc decat Cancanul (ceea ce nu e o rusine, dar arata o slaba legatura cu literatura). te amuzi, iar apoi te intristezi si ajunge sa iti fie rusine. mare rusine. e trist.

e trist ca in Romania se vorbeste de patriotism cand in Europa conceptul nu e doar depasit, ci si blamat. ne miram ca nu suntem considerati egali in Europa. cum? astazi s-a vazut. nationalismul si gandul ca noi suntem mai buni ca europenii, dar dom'le istoria asta parsiva, ne caracterizeaza. in Europa civilizata astfel de idei exista pe la 1800, dar au fost depasite de mult. lumea incearca sa fie cosmopolita si sa se imbogateasca astfel, in timp ce noi ne hazardam in laude si nostalgii care ne fac penibili si mai ales ne arata locul. aici. cu ceea ce petrecem si ceea ce patimim. 

exista sanse de mai bine? poate. slabe. astazi am fost mai mult decat oripilat. o singura voce clara si sincera a spus ce era de spus. restul... penibilitati. e ciudat cum promotorii libertatii si cei care il critica pe Basescu pentru regimul "despotic" au aratat cat sunt de mici. 

ma incearca un sentiment de scarba. am ajuns sa nu pot sa mai rad de ceea ce vad. inainte era mai usor pentru ca puteam sa fiu ironic. acum nu mai merge asa. deloc. nu mai pot. imi este asa o jena si o scarba. si inchei cu vorbele unui mare conational in viata Romania e cea mai tara proasta! 

adevarul

e ca sunt cam nemultumit eu asa. de mine si mai ales de ceea ce fac. 

de unde si pana unde starea asta tampita avand in vedere ca eu sunt cel mai increzator in fortele proprii specimen de pe Terra? de la un soi de nesiguranta pe care l-am capatat de curand. cum? mai greu de explicat. poate cel mai simplu motiv este shimbarea. am mai spus de o mie  de ori ca mie nu imi prea place schimbarea. eu ma asteptam sa fie un soi de continuitate intre toate, dar s-a rupt lantu' de iubire. ma bucur ca nu a inceput a rugini, dar nu cred ca mai e mult daca mai stau cu mainile in san. trebuie sa intervina o schimbare, ceva care sa ma faca sa imi zic Gata, frate! un fel de Evrika! asa, dar nu cred ca voi fi in stare sa fiu chiar atat de genial. nu am resursele astea deocamdata. de fapt, le-am avut, dar cum s-a rupt lantul... m-am debusolat si eu asa si acum zbor, deasupra unui cuib de cuci sau nu, intr-o lume care nu ma place.
inainte eram si mai simpatic sincer sa fiu. ma alintam eu cateodata ca sunt nesuferit, ma rog mai si eram, dar parca acum lumea nu poate sa ma sufere din oficiu asa, ceea ce face sa tresara un pic pipota in mine (nu prea imi place sa ma placa lumea. imi da un sentiment de Fuego si never nu o sa ajung ca el), dar nu imi place in mod deosebit. adica... cum le vreau eu pe toate si nu le am. nu le am ca nu vreau, nu ca nu pot. ca pot. 

sunt un pic nemultumit si de blog. mi se pare ca nu ma mai ocup de el cu acelasi entuziasm de mai demult. acum mai rar asa cu blogul, desi nu am sa renunt la el niciodata. prea imi place si prea ma reprezinta, de cat sa ii dau delete. nu. mai bine nu. nu mai fac unele comparatii. las asa.
 

wow

niciodata nu as fi crezut ca un scriitor se chinuie atat de mult pentru a scrie o fraza. azi am facut Doamna Dalloway si am ramas masca atunci cand am vazut cat de complexa e si mai ales cum, daca e sa iei un cuvintel, darami o constructie pe care foarte multi ar considera-o indestructibila.

incepe sa mearga.
greu ce-i drept, dar macar merge.

ma enerveaza in ultima vreme ca citesc la comanda. adica nu imi mai aleg eu lecturile. ele vin la pachet cu o mareata si extrem de mare lista de texte  teoretice care sunt mai mult decat nasoale. cred ca daca as vedea tot ce citesc prin prisma teoriei, atunci nu as mai citi deloc pentru ca mi-as pierde interesul.