retrospectiva 2008

1. ianuarie

in ianuarie tin minte ca eram alarmat si abia asteptam sa vina cei de la RDS sa imi instaleze internetul. eram in pe bara. eram aproape nimeni, nu aveam acces la lume si lumea nu avea acces la mine. aceasta cred ca a fost perioada marelui gol.marele vid, marele intuneric.

2. februarie

in februarie am avut internet. am descoperit pe deplin de aceasta data miracolul suprem al messengerului. acum a avut loc iluminarea mea. tot in luna asta mi-am facut primul blog. pe un site care imi daduse un link aiurea. tin minte ca era si un fel de top al celor mai tari bloguri si reusisem sa am foarte multi vizitatori. asta pana cand au inceput sa lase commentui si altele. atunci s-a stricat totul. si l-am sters. cu mare parere de rau. primul blog, prima mare iubire.

3. martie

am facut blogul asta. la inceput era ceva asa, discret, mai pe ascuns si foarte multa vreme a ramas asa. adica foarte greu l-am mai dat si altora si mai ales foarte tarziu. ma intrebam ca daca lumea nu vede ce am scris eu, ce rost mai are sa mai scriu, ce rost are sa mai umplu pagini, randuri si sa aglomerez blogosfera si asa supraincarcata. nu am stiut, dar nici nu am sters blogul. era asa.... dirty little secret... bine, poate mai curat pentru ca nu era nimic de rau. in luna asta am facut 100 de views pe hi5. party. mare party.

4. aprilie

in aprilie am vazut A Walk to Remember care s-a dovedit a fi un film de neuitat. cred ca asta a fost cel mai tare lucru pe care l-am patit in aprilie. cred ca au fost mai multe, dar am uitat. si acum cand scriu randurile astea imi dau seama ca fac o mare greseala si ca imi scapa cate ceva, dar orium asta e mai mult o retrospectiva a blogului. superb film. am si post despre el. aprilie.

5. mai

in mai am scris cel mai mult, dar cred ca a fost asa, mai mult la misto, mai mult pentru ca imi placea sa ma iau de unele persoane sau sa comentez. am vorbit despre elodia si am scris un post care mie cel putin imi place foarte mult si am devenit maniac mondenii. a fost poate cea mai relaxanta luna, cea in care nu am filozofat nimic. se simtea deja miros de vacanta. sfarsit de sezon la Desperate Housewives. aveam sa astept aproape 6 luni (!!!!) pentru un episod

6. iunie

libertate sau nu. in iunie am fost in excursie, la manastirile din nordul moldovei. a fost marfa, eu cel putin asa am considerat desi daca stau bine sa ma gandesc am avut ceva de comentat la vremea respectiva. nu stiu ce, dar a fost ceva. oricum aia a fost prima si cea mai tare excursie cu diriga. tot in iunie am inceput sa vorbesc pe messenger cu alina. atunci am inceput sa vorbesc cu ea si sa vorbim. mult. foarte mult.

7. iulie

vara

8. august

cald si naspa. am citit foarte mult si am neglijat foarte tare blogul. am scris rar si cred ca si foarte prost. am observat ca am ceva cu a scrie bine si a scrie prost. nu stiu de unde, oricum foarte urat. mie oricum imi plac sau cel putin sunt de acord cu toate articolele mele caci altfel nu le-as fi postat. voiam la scoala. Eveniment!!!!!!!!!! MAGDA CIUMAC. posturi multe despre ea.

9. septembrie

grandios inceput de scoala. oboseala, trezit devreme. oricum, imi place din ce in ce mai mult la scoala plus ca imi face foarte mare placere sa stau la scoala. nu imi place ca este nevoie sa ma scol devreme. oricum a fost tare. marele inceput al sezonului cinci din Desperate Housewives. tin minte si data 28 septembrie. dupa aproape sase luni de asteptare.

10. octombrie

in octombrie nu imi mai amintesc ce am facut. nu stiu de ce, dar am uitat cu desavarsire.aaaaaa. da. am scris cel mai tare articol, Eu si Moda

am ras foarte mult. si ma pregateam de PEEP

11. noiembrie

a fost PEEPul la inceputului lunii si a fost foarte tare. o saptamana intreaga cu alti oameni, veniti din afara, cu alte obiceiuri. frumos. a fost si foarte obositor, dar foarte frumos. poate cel mai tare eveniment al anului. marfa, cel mai marfa.

12. decembrie

ulima luna din an, ziua mea, 18 ani. nu am simtit nicio diferenta, dar trecem cu toata gratia din lume peste.  in luna asta am luat o decizie. anul viitor, adica in clasa a douasprezecea nu o sa chiulesc deloc pentru ca imi va parea foarte rau atunci cand nu ma voi mai duce la scoala si cand totul se va schimba.

CONCLUZIE

poate cel mai frumos an. nu stiu ce imi doresc pentru anul viitor, poate ca ar trebui sa vreau ca totul sa mearga la fel, sa fie la fel de funny si asa mai departe. si sa nu mai folosesc atat de multe englezisme. asa. cam atat.

categoria si grupul

definirea...asta este ceva care ma enerveaza la culmea si mai inainte de toate este nevoie sa precizez ca acesta nu este un post din categoria "ma enerveaza". e ceva care mai mult ma ingrijoareaza si ceva la care ma gandesc de cand scriam postul trecut. atunci am vazut si mi-a venit ideea de a scrie despre asa ceva. adica nu pot sa inteleg de ce are lumea nevoie sa se defineasca, sa se includa intr-o categorie, sa faca parte din ceva. e un pic aiurea sau cel putin asa vad eu sau asa mi se pare mie. de felul meu eu sunt genul de om care nu prea suporta sa fie inclus intr-o categorie ( si ca o paranteza si ca o "aroganta" vorba lui Gigi Becali, va spun ca pentru mine nu s-a inventat inca o categorie si acum puteti sa radeti si toate cele sau sa lasiti un comment de  gen, "modestia asta" sau "lipsit de modestie"). eu nu cred ca poti fi inclus intr-o categorie. adica poti fi inclus, dar nu vad dupa ce criterii esti trecut in acea categorie. oricum. ma mai gandesc ca de cele mai multe ori oamenilor nu le place sa fie inclusi intr-o categorie, dar primul lucru pe care il fac este sa faca parte dintr-un grup care sa le aduca incadrarea intr-o categorie. e asa sau pe dincolo. ne ferim de ceva ce condamnam si mai ales vorbim de originalitatea ce nu poate fi obtinuta daca esti incadrat intr-un sablon bine-determinat. imi dau seama ca acesta este un rau necesar. incadrarea aceasta ne aduce refugiul si confortul de care avem nevoie, pentru ca nu este vorba doar de protectie, este vorba si de confort, e ceva ce intra la categoria  "sa ai spate". si spatele asta este o incadrare si integrarea intr-un grup. si atunci de unde vine razvratirea asta impotriva grupurilor si a catalogarilor si prejudecatilor, cand noi tocmai asta facem si vad ca ne conformam in aceasta situatie? de ce?

cuvantul si cartea

nu cred ca e ceva care sa ma impresioneze mai mult decat o persoana care citeste. nu stiu de ce dar concentrarea aia care se citeste pe fata persoanei respective, dorinta aceea si mai ales relaxarea aceea, nu stiu cum o mai poti vedea pe fata cuiva. e ceva special sa ciesti si nu imi imaginez cum se face ca sunt unii oameni care nu citesc deloc, care nu apreciaza o carte. probabil, nu stiu ce e aia o carte. am mai intalnit si astfel de cazuri, chiar doua. dupa o carte citita de placere, cu drag si mai ales pentru ca simti ca este nevoie sa citesti, va urma cu siguranta si o a doua carte si o treia si asa se face ca te trezesti ca ai citit 50 de carti si apoi si mai mult. eu stiu sigur si va spun ca placerea vine din mers, placerea asta se educa, se controleaza si se slefuieste. poate ca acum nu ne dam seama, dar in timp o sa vedem ca asa este, ca totul vine din mers. aproape totul, dar oricum toata lumea stie ca daca vrei ceva este mare nevoie sa faci si un efort. si uite asa...... nu cred ca este ceva mai frumos si mai placut decat sa citesti. nici messengerul, nici hi5ul, nici nu-stiu-ce. nimic. pentru mine si cred ca si pentru foarte multe alte persoane cititul este o placere. dar cred ca este pentru toata lumea, doar ca nu vrem sa spunem sau ( cazul cel mai probabil ) oameni care nu au descoperit cartea si miracolul acela suprem de care vorbea Arghezi, si anume CUVANTUL.

citat

People always leave.

One Tree Hill

intre Craciun si Revelion

perioada pe care simt ca o pried sau pe care cred ca nu o traiesc este intotdeauna, perioada dintre Craciun si Revelion. acele cateva zile. 4 sau 5. pe alea simt ca le pierd. ca acum. nici nu stiu cand trece ziua, cand se face ora x sau y, cand se intuneca si cand trebuie sa ma duc la culcare; zilele astea e mai mult instinct decat cunoastere.

cel mai cel

in viata ne aducem aminte ce este cel mai bun si cel mai rau. doar atat. oare restul este mediocritate sau este un alt pacat de-al noastru, acela de a alege aiurea lucrurile pe care le tinem minte. oricum un lucru este sigur. in viata preferam extremele, nu de alta, dar ele par singurele ce marita amintite dupa atat timp

despre penibil

omului modern ii este frica de penibil mai mult decat orice. ii este frica sa nu se faca de ras, sa nu cumva sa fie asa si pe dincolo. poate cea mai distrugatoare frica a noastra, o frica ce ne face sa ne pierdem creativitatea si originalitatea este frica de penibil.

si daca ne e frica de penibil, de ce este penibilul in jurul noastru?

Vocile raului de John Saul

"Vocile raului" sau "In the Dark of the Night" a lui John Saul este cartea cu numarul 20 pe care am citit-o din lunga si impresionanta lista de romane pe care acest scriitor o are. si am tras cateva concluzii.iata-le:

eu am citit toate cartile lui Saul in romana. la cateva librarii am intalnit cateva titluri pe care le citisem in limba engleza, dar nu le-am cumparat, desi erau mult mai ieftine decat traducerile noastre. zilele trecute am gasit un e-book cu "When the Wind Blows" si am citit cateva pagini. e cu totul altceva. e mai bun. plus ca am intalnit greseli grosolane ale traducatoarei, al carui nume nu il precizez pentru ca nu merita. ar fi bine, daca ar stii ca nu exista citez "aversa scurta de ploaie", ca aversele sunt doar de ploaie si ca inseamna ploi scurte. daca ar fi zis doar averse ar fi fost mai corect. oricum, calitatea traducerii lasa de dorit. 1000 de cuvinte folosite si rasfolosite cu nerusinare. am inteles ca Saul este un scriitor usurel si ca nu este nevoie de un geniu sa traduca o carte de el, dar sincer, eu cu engleza mea de liceu sunt in stare sa scot ceva mai de bun simt decat a scos aceasta, domnisoara. incepand cu titlul. de la "In intunecimea noptii" la "Vocile raului", desi apar pe acolo vreo doua voci, dar titlul pus de traducatoare sau de cel care se ocupa de cartile lui Saul, e foarte aiurea.

acum sa ma refer la carte, propriu-zis. e bunicica. si cam atat. are unele calitati, cum ar fi stilul si ideea pe care o abordeaza, ideea ce ar fi putut fi fructificata altfel. adica se putea mult mai bine. oricum fanii lui Saul, mai ales cei care ii admira primele romane sunt un pic dezamagiti de aceste declin in care a intrat. eu, personal, ii iert personajele arhicunoscute si toate cliseele pe care le foloseste, dar nu pot sa ii iert ca isi bate joc de o idee atat de buna cum e cea din romanul asta. adica, un doctor specializat in psihologie criminala aduna obiecte pe care criminali in serie le facusera sau le folosisera. doctorul dispare si lasa casa in care statea in paragina, apoi, dupa multi ani, un baiat, Eric si familia sa inchiriaza casa pe durata sezonului estival, iar Eric si doi prieteni, gasesc o camera in care sunt adapostite aceste obiecte, dar sunt dezansamblate, iar de fiecare data cand un obiect e refacut se intampla ceva rau. un subiect foarte bun, dar prost fructificat, aiurea scris si cu un final nu prost, mai rau, mediocru.

o carte a lui Saul ce nu m-a impresionat. o carte mediocra, dar o lectura placuta, o carte scrisa in stiul lui Saul care a ramas acelasi, doar creativitatea scriitorului numai este aceeasi si asta este pacat pentru ca ma astept la cat mai multe romane de John Saul. macar sa 50.

Nikita vs. Mondenii

Bendeac vs Nikita la Rai da Buni
Vezi mai multe video din Divertisment »

aiureala

nu stiu cum au trecut patru luni de scoala. habar nu am ce am facut de s-au dus. ideea e ca a fost foarte marfa la scoala anul asta si nu numai la scoala. in general. cred ca anul acesta a fost cel mai bun pe care l-am avut pana acum. de departe. nu neaparat plin de satisfactii, desi am avut, Slava Domnului cat am putut duce. a fost ceva foarte complex. interesant- sa scot un adejectiv foarte destept si complex.

da.

marfa. 

nu stiu ce m-a apucat de scriu o mie de posturi din astea usor emotionale, despre care nu cred ca pot spune ca sunt specialitatea mea, eu nefiind o persoana care scrie foarte usor despre ceea ce simte si ceea ce gandeste. si asta nu dintr-un soi de neintelegere ( a se citi postul despre neintelesi sa va puteti da seama ce parere am despre ei)  si nici din infatuare. nu. asa sunt eu ca om. mai asa. aiurea.da. nu stiu. ideea e ca poate din toti anii, sau acesta este primul an in care imi dau seama de asa ceva, pot spune ca sunt cu adevarat multumit de ceea ce sunt. nu ca as vrea sa raman la fel, din contra, eu ma schimb atat de repede incat uneori ma mir si eu de mine si de unele reactii pe care le am. asa deci. multumirea asta....multumirea asta nu este deplina, este doar asa, un moment de respiro, de analiza si incurajare.

inca un post fara subiect, fara cap si fara coada. fara nimic.

elogiu

acum stiu sigur ca toata lumea va avea un post ca al meu, dar ce mai conteaza. macar sa fiu primul care sa o sa scrie despre asa ceva. despre noul an, adica...si despre cel care a trecut. eu nu sunt omul care sa faca analize personale, desi fusese o perioada in care analizam la sange ceea ce faceam. acum nu....adios....

asa.

anul trecut. anul trecut a fost foarte tare, poate cel mai reusit an pe care l-am avut pana acum. adica mi-am facut foarte multi prieteni, iar eu nu sunt genul de om care isi faca prieteni foarte des. bine, unii nu imi sunt prieteni, doar i-am cunoascut. Cristina....daca mai e ceva de zis despre ea. pe ea o stiu din clasa a noua, dar suntem foarte buni prieteni de anul acesta. de prin martie, aprilie sau ceva de gen. nu stiu sigur, nu tin minte datele foarte bine. dar ideea e ca suntem cei mai buni prieteni. e ceva anume. nu stiu ce. ideea e ca este. Alina...nu am crezut niciodata ca pot sa vorbesc atat si atatea cu o persoana pe care am cunoscut-o pe internet. eu sunt foarte precaut in astfel de cazuri. cu tine am vorbit despre o mie de chestii, si inca mai vorbim...si cate mai avem de vorbit ( buburuzoo). Smara....pe Smara o stiam de la Maria. era cea care intra in clasa si tipa dupa Maria. abia anul asta am vorbit extrem de mult cu ea. si am vazut cu adevarat cine este. in plus, mi-a facut cunostiinta cu niste super oameni ( Mircea, Simona etc). Crisa, Andreea, Meri si Maria....da. ultimele trei banci de pe randul de la fereasta. fiecare are o porecla. nu spun de ce. eu Clepsidra, Maria Sorbona, Crisa, Arcul de Triumf - asta cred ca este cea mai rea, Andreea- Duda ( sau mai rau Duuuuuuuudaaaaaaaaaaaaaaa). numai Meri n-are. dar lasa ca o sa gasim una si pentru ea. cu ele imi petrec eu pauza si orele si cu ele rad ca disperatul, cu ele mergem sa bem cate ceva prin oras. ok. radem si ne distram. eu, personal, cred ca o persoana se cunoaste la distractie la fel de bine, ca la rau. ( La rascruce de vanturi).

jos palaria, pentru persoanele de mai sus! ati facut anul mai frumos!

despre anul urmator. ca de obicei, vreau foarte multe, sa invat, sa citesc mai mult. si etc. acum nu vreau decat de fie cat mai mult....necunoascut. pentru ca vreau sa lupt mai mult si sa ma bucur mai mult de ceea ce am facut pana acum. voi ce va doriti?

later edit: eu de obicei nu scriu astfel de post-uri. nu imi place, dar cred ca dupa un an ca acesta se merita sa spui Mersi! sau stiu ce ai facut pentru mine. again. 

jos palaria, pentru persoanele de mai sus! voi ati facut anul frumos!

aiurea

ma gandesc cateodata cat de repde trece timpu. si nu ma gandesc noastalgic sau melancolic, din contra, ma gandesc ca la un lucru normal ( cum ma gandesc ca la anul va trebui sa dau Bac-ul) ca la ceva ce se intampla fara sa vrei, fara sa poti face nimic. ma gandeam ca asta e marea neputinta umana. sa nu poti face ceea ce vrei, ceea ce simti. probabil ca pentru multi deja nu mai conteaza daca trece timpul sau nu, ca e ceva la care nu se gandesc niciodata. nici eu nu ma gandesc foarte des la asta, poate ca azi a fost o zi speciala si s-a intamplat sa ma gandesc la asa ceva, a fost ceva ce nu am premeditat. si tot azi mi-am dat seama ca nu putem opri timpul si ca asta este probabil cea mai mare neputinta a omului.

citeam intr-un roman horror ( "Roiul" de John Saul) despre acest nenorocit sentiment de neputinta. personajele erau bolnave, dar nu puteau sa spuna ceea ce simteai cu adevarat. asta era cea mai mare neputinta.

nu stiu de ce am scris postul asta, daca are un inteles sau nu, ideea e ca neputinta nu inseamna neaparat umilinta, ci doar o stare de fapt ce nu poate fi schimbata

HALO

Bethany Joy Lenz-Halo
Asculta mai multe audio Muzica »

Mondenii- Pitzipoance si Cocalari

fascinatia blondului...

am ceva cu blondele....adica blondele ma atrag mai mult ca oricare alt tip de fata. daca as sta sa ma gandesc o blonda este mereu in centrul fanteziilor mele. pana acum a fost Christina Aguilera care a reprezentat pentru o perioada cea mai cea....acum din pacate e inlocuita de Hilarie Burton (Peyton Sawyer din ONE TREE HILL) care e dupa parerea mea cea mai sexy persoana alive. acum, revenind la faza cu blondele....blondele sunt fantezia tuturor ( bine am o singura exceptie, Magda Ciumac). dintre vedete si nu numai m-au fascinat cu adevarat numai blondele....exemple:
1. Christina Aguilera
2. Ashlee Simpson - cand era blonda si buna in 7th Heaven
3. Mandy Moore
4. Marilyn Monroe in Some like it hot
5. Hilarie Burton
astea sunt doar cele cinci exemple de cea mai buna calitate. ele au fost si au ramas cele mai fascinante femei din punctul meu de vedere.

CITAT

Nici un secret nu poate fi pastrat in lumea civilizata....

One Tree Hill

One Tree Hill e noua mea manie. e un serial la care ma uit in fiecare seara. recunosc ca la inceput m-am hotarat sa ma uit pentru ca avea 6 sezoane si aveam o gramda de episoade la care sa ma uit, pentru ca imi place foarte mult sa ma uit la un intreg sezon o data nu cum se intampla cu alte seriale care imi plac GG si DH din care vad cate un episod pe saptamana. e o nebunie sa astepti atata.

acum sa ma refer la OTH. este categorisit teen drama si are un rating de 8.6 pe imdb, mai mult ca DH care au 8.1. audienta serialului nu este foarte mare, in jur de 3 milioane de privitori pe episod, dar este foarte popular. cum erra si 7th Heaven care era o marca a postului. dar asta nu inseamna ca isi pierde din calitate, din contra e din ce in ce mai bun. eu am ajuns la sezonul doi si am si sezonul trei si abia astept sa vad ce se mai intampla. in fiecare zi vad cate un episod, fiind placerea mea de fiecare seara.

ciocu` mic ca,.....sunt uda

am ras foarte tare la faza asta, nu de alta, dar chiar e marfa cand vezi oameni din astia. au iesit astia de la B1 din direct, nu de alta, dar i se scurgea doamnei fondul de ten...:))

the second DOOM

astazi am vorbit la ora de romana despre formele corecte ale unor cuvinte, forme pe care vezi Doamne DOOM2 le accepta. nu ca m-ar fi interesat pe mine cum accepta DOOM cuvintele, ca oricum nu o sa vorbesc eu never ever cum vor astia care scot caramida aia. asa.... si ma bufnea rasul sa vad cu si-au dat seama niste ilustri filologi si diversi indivizi ca unele cuvinte nu ar mai trebui sa se scrie cum se scriu acum, ca ar trebui sa le scriem cum vor ei, cum au zis ei in DOOMul asta al lor. mie personal mi se pare o afacere murdara pe care o fac oamenii astia. prima editie a DOOMului e de prin anii `80 la sfarsit, nu stiu sigur pentru ca am gasit ba in `86, ba `88, trecem cu gratie peste. in 20 de ani limba suporta anumite schimbari, dar nu cred ca este neaparata nevoie sa schimbam cuvintele pe care le avem deja in limba de foarte mult timp si de care vad ca ne batem joc. adica nu cred ca este o mare diferente daca scrii niciun sau nici un, mai ales ca astea sunt cuvinte destul de vechi si nu cred ca ar trebui schimbate ca asa a trecut prin minte unuia care isi zice el filolog si pentru ca are o pozitie in institutul lingvistic, trebuie sa isi puna amprenta pe asa ceva. trebuie sa ne gandim ca si asa foarte multi romani stiu sa scrie corect romaneste dupa vechea forma sau vechiul DOOM, ce sa mai spunem ca acum ii facem si mai prosti, ca se schimba limba. nu prea mai vad necesitatea unui astfel de dictionar....

eu cred ca este vorba mai mult de o afacere, cum numai exista bani, se schimba limba si facem un nou dictionar sa scoatem oamenii din prostie, sa nu mai scrie nu stiu cum anumite cuvinte si sa le aratam calea cea dreapte in ale vorbirii. nu pe bune, mie asa mi se pare. o limba se schimba mereu, dar sunt anumite cuvinte, mai vechi ce nu ai neaparata nevoie de schimbarea pentru ca fac parte din masa vocabularului si sunt forme deja impuse de cateva sute de ani in limba. nu are rost sa corectam unde nu este cazul.

si ma mai gandeam azi, cum o fi sa te trezesti dimineata si sa te duci la serviciu unde sa te certi sau sa dezbati toata ziua problema scrierii corecte a unor cuvinte. pe bune, cat de lipsit de ocupatie trebuie sa fi sa faci asa ceva. mie mi se pare aiurea. adica, inteleg ca mai este nevoie si de cineva care sa se gandeasca la noi, cei prosti si sa incerce sa ne scoata din neagra prostie, dar totusi...

noi nu prea ne pretuim limba. francezii, de exemplu, adapteaza orice cuvant limbii lor. nu conteaza ca e englezism sau de alta natie. adapteaza, ceea ce e intr-un fel bine pentru ca face ca limba sa se pastreze si sa nu se lase influentate in rau de altele, cum ar fi engleza. ar cam trebui sa nu ne mai gandim sa schimbam ce avem deja in limba, ci sa adaptam cuvintele nou-venite, sa putem sa largim vocabularul ce se imbogateste pe zi ce trece.

One Tree Hill Bloopers

intrebare

acum stau si savurez un pahar de suc natural, nu spun numele pentru ca voi face reclama. pe sticla spune

CU GUST DE COACAZE NEGRE

intrebare: EXISTA COACAZE SI DE ALTA CULOARE, ADICA ALBE, VERZI SAU MAI STIU EU CUM???

blog...din nou...nemultumire

ma gandeam ca blogul meu imi placea foarte mult inainte, adica cu o jumatate de an in urma si azi, mi-am dat seama ca am inceput sa il cam neglijez. trist! incep sa cred ca nu prea mai sunt lucruri care sa ma multumeasca, ca nu mai sunt atat de usor de multumit. aproape ajung sa cred ca mi-am rafinat gusturile si ca am devenit o alta persoana. incep sa am impresia ca unele lucruri sunt atat de banale si de superficiale incat....si vreau sa trec peste.

Trecem peste!

totusi

sa dai in cel care este mai slab si in cel care nu poate fi aparat este ceva care intampla foarte des in zilele noastre. cred ca si eu am facut o data sau de mai multe ori asa ceva si faza naspa e ca nu mi-am dat seama de asta sau poate ca nu am facut eu asa ceva? poate ca am fost eu, cel slab, cel foarte slab? oare? si totusi....

La vita e bella!! ( cu doi L cred, dar nu sunt sigur)

ma uitam la ONE TREE HILL, serial foarte la moda in zilele astea, si mi-a atras atentia un citat foarte interesant care m-a si impresionat "Viata este frumoasa, doar noi oamenii vrem sa o facem deosebita si interesanta". nu ca ar fi cine stie ce, dar mi-am dat seama ca la origine, existam pentru ca viata e frumoasa si merita traita. faza si mai interesanta e ca nu stim in ce sens viata e frumoasa si tocmai asta o face si mai atragatoare. nu ma asteptam ca ceva gen teen drama cum este categorisit OTH sa ma faca sa ma gandesc la astfel de lucruri. si totusi...a inceput sa imi placa si acum am vazut un sezon si 8 episoade si este chiar foarte tare. acum imi dau seama de ce are atat de mult succes. asa....sarim ca vad ca incep sa o iau pe aratura si ma pierd in ceea ce vreau sa spun. mi-a placut fraza aceasta pentru ca si eu intru in categoria asta. nu spun ca viata nu este frumoasa sau mai stiu eu cum, eu vad viata obisnuita drept ceva banal, uneori lipsit de importanta. mereu vreau sa o fac mai interesante si mai plina de lucruri care de fapt nu imi plac neaparat dar care intra in categoria de se fac cel putin o data in viata. ma gandesc ca uneori ma straduiesc ca totul sa fie foarte interesant, neaparat pentru ceilalti cat pentru mine care sunt o fire schimbatoare care se plictiseste foarte repede tot ce are in jur, asta mai ales daca lucrul acela se repeta. e o ambitie de-a mea, ca totul sa fie nou si fresh....
recitesc postul asta si imi dau seama ca de fapt, nu am fost in stare sa spun 100% ceea ce cred in ceea ce priveste acest citat, dar oricum este citatul care m-a pus pe ganduri. cine ar fi crezut ca un serial american ar putea face asta???