!!!

am ramas mirat, astazi de sfarsit de an cand am vazut un blog in care se vorbea despre moda. si am zis sa mai las si eu un pic din prejudecatile pe care le am si sa ma uit sa vad ce se mai poarta anul asta. si am ramas mirat ( sa nu zic socat!!!) cand am vazut ca barbatii ar trebui sa poarte botine sau ghete sau ma rog, pantofi cu toc. si am vazut si cateva poze cu niste asa-zise pitzipoance masculine, cu tocuri de un metru si cu o geanta de o tona. sa raman prost si alta nu. eu nu stiu ce este in mintea creatorilor astia de moda,  iar eu mi-am mai dat cu parerea despre moda o data si sincer sa fiu am ramas in acelasi stadiu de gandire. am inteles o mie de "mozi" d-astea tampite, dar sa ma cocoate pe mine pe micute turnuri Effiel sa fiu la moda??? mah, da-va dracu!!!

dorinta

ahh! 

as face eu multe lucruri, dar cum n-am timp, nu le mai fac!!!

oameni

ma cam plictiseam zilele astea pentru ca nu avea la ce sa ma uit. si am incercat sa ma uit la LOST. trebuie sa spun ca am mai scris despre serialul asta si nu intelegeam cum de lumea se uita la el, avand in vedere ca misterul ala era atat de mare si de complex incat dura de mai bine de patru sezoane. se pare ca era si este cu adevarat complicat pentru ca abia acu, la al saselea sezon va fi rezolvat si nu stiu de ce am senzatia ca fanii nu vor afla cam tot ce doreau si ca va mai ramane loc de speculatii. ma rog. am incercat sa ma uit la LOST si trebuie sa spun ca intr-o oarecare masura m-a captivat, numai ca ma enerva. dupa trei, patru episoade ma enerva pentru ca nu gaseam niciun indiciu care sa imi satisfaca minimul acela de curiozitate. si ceea ce era mai frustrant, pentru mine cel putin, era faptul ca se aducea in discutie insula in fiecare dialog. si nu am mai putut sa ma uit. si mi-am dat seama ca eu am nevoie de oameni normali, care sa faca lucruri normale, care sa traiasca experiente normale. in rest, nu ma intereseaza misterul si ceea ce patesc niste personaje exceptionale in situatii exceptionale. din contra, asa ma plictisesc. trebuie sa vad un film cu astfel, de subiect, dar nu un serial. am o mare nevoie de oameni normali. sa ii vad si sa citesc despre ei. nu stiu daca este o dorinta nebuna de a ma identifica in ei, pentru ca nu ma identific, viata mea fiind total diferita si uneori usor mai complicata, dar doar pentru o perioada, apoi revenind la normal. am citit, un roman fantasy foarte bun, URZEALA REGILOR. o carte pe care cu greu o lasi din mana, scrisa cu talent, cu o intriga puternica, pe mai multe nivele si etc. oricum, ceva deosebit. l-am citit si mi-a placut, dar nu stiu de ce nu am avut senzatia aia de multumire pe care o am cand citesc un roman de la Humanitas, din colectia Denisei Comanescu, romane in care se vorbeste in mare parte despre experiente profund umane. si asa am ajuns eu la concluzia ca eu am nevoie de oameni normali in jurul meu. si nu doar in jurul meu, eu am nevoie sa citesc despre oameni. sa vad filme despre oameni si despre viata lor normala.

articolul 400

articolul acesta este unul aniversar. este postul cu numarul 400. si eu ma mir ca am reusit sa scriu atat de multe in atat de mult timp. ma mir ca nu m-am plictisit de blog si asa mai departe. daca fac recapitulare nici nu stiu despre ce am scris pana acum. pentru ca am scris despre multe. sa nu zic ca despre toate. :))

nemultumire porcina

astazi am vazut la stiri ca daca o sa fac gripa porcina o sa imi platesc tratamentul pentru ca am refuzat sa imi fac vaccinul. pai, de ce? eu ma gandesc ca, din moment ce sunt platitor de impozite am dreptul la viata si la asistenta medicala. sau poate ca gresesc eu, poate ca noi, marea majoritate suntem doar platitori de impozite sa isi puna Udrea perdele si EBA sa fie botanista pe la Bruxelles. si sa preintampin o intrebare, va spun din start ca nu am facut vaccinul pentru ca nu se cunosc efectele secundare, iar eu nu am de gand sa mor ca prostu` sa traiasca altii bine. nu vreau sa fiu cobai sa se poata lauda Boc peste un an ca a reusit el sa scape de gripa porcina. daca vrea sa isi faca Eba in buze. ca si asa mare pierdere...ma rog, nu intru in detalii. ideea e ca mi se pare ca imi sunt incalcate unele drepturi. de ce sa platesc pentru niste servicii de care nu ma pot bucura? si daca nu am bani ma lasa sa mor ca un caine? trist este ca asta vor face pentru ca astia nu sunt interesati deloc de noi. asa ca sfatul meu pentru astia: sa va faceti vaccinul in creier!

zdrente!!!

...critica

nu stiu cum faceam inainte de reuseam sa scriu atat de mult. pe blog adica. reuseam sa scriu atat de mult si sa vorbesc despre atat de multe. bine, acum sunt mai multumit de blog si anume de calitatea acestuia, decat ceea ce scriam inainte, dar parca as vrea sa mai am timp si atat de multe de spus, de scris. de comentat. am ajuns sa nu mai am timp sa mai comentez ceea ce vad. nu stiu de ce ca doar am ramas aceiasi persoana critica.

se intampla

zilele astea am completat cererile alea de inscriere pentru bac si pentru prima data anul acesta am avut senzatia ca ceva se schimba cu adevarat...ca ceva se va intampla pana la urma la sfarsitul anului, nu de alta, dar pana acum am trait cu senzatia asta ( impusa sau nu) ca nu o sa fie mare lucru. si in timp ce diriga ne zicea ce si cum sa completam acolo, mi-am dat seama ca pana la urma se schimba ceva. ca pana la urma se intampla.

repede, cat mai repede.

scriam zilele trecute despre faptul ca imi cam scapa anumite lucruri de sub control si Violet mi-a zis ca trebuie sa iau atitudine, iar eu am spus ca am prea multe atitudine si asta este una din problemele mele. ca am prea multa atitudine. si asa e. uneori am impresia ca ma impun doar cand privesc pe cineva, am impresia ca ma bag in mult prea multe lucruri marunte ce nu ar trebui sa ma framante deloc. problema este ca am  atiudine, dar nu prea mai am vointa. urmeaza sa imi dau seama de unde sa fac rost de vointa. repede, cat mai repede.

(replici)

There is nothing special or romantic about death...

Sometimes I think we waste  words.

One Tree Hill

(plumb. bacovia are dreptate)

e nasol rau. foarte nasol. am impresia ca imi scapa totul de sub control si cum eu sunt un fel de control freak, am nevoie de o asigurare ca totul va fi bine si cand zic bine ma gandesc la ceea ce vreau. ma gandesc ca poate pana la urma mi-a venit si mie randul sa pierd. si ceea ce este mai nasol este ca eu nu prea pierd. si imi scapa multe lucruri de sub control ceea ce ma ingrijoreaza si ma face sa ma panichez. eu nu pot altfel...sau trebuie sa ma adaptez si ma adaptez foarte greu. si e greu, si e nasol. 

(plumb. bacovia are dreptate)

seria Milennium de Stieg Larsson

Abia am terminat de citit primul volum din seria Milennium de Stieg Larsson ( Barbati care urasc femeile) si nu m-am putu abtine sa nu scriu cate ceva despre romanul acesta. Imi vine foarte greu sa spun ce parere am pentru ca sunt atat de multe lucruri ce imi vin in minte ca este foarte greu sa le pun in ordine, dar am sa incerc.

Parere de ansamblu: roman bunicel

Nici prea prea, nici foarte foarte. O poveste interesanta, scrisa oricum deosebit. Adica mult mai bine decat ar face-o un american, dar un american cred ca ar fi romantat-o mai mult, iar acesta ar fi fost un punct foarte. In primul rand romanul este foarte mare. Are 678 de pagini, iar celelalte volume sunt si mai mari. Pe mine nu ma deranjeaza sa citesc o carte mare, dar ma deranjeaza cand sunt pagini de umplutura. Si au fost multe astfel de pagini. Un exemplu: toate cele mai bine de 200 de pagini despre viata personajelor, pagini ce nu aveau nicio legatura cu desfasurarea actiunii din carte. Am inteles ca era neaparata nevoie ca personajele principale ( Mikael Blomkvist si Lisabeth Salander ) sa fie foarte bine descrise, dar am avut senzatie de prea mult. Mult prea mult. Si pentru ca s-a bazat foarte mult pe aceasta descriere romanul debuteaza greoi. Ajunge foarte greu la actiune, iar daca stau sa ma gandesc, actiune cu adevarat a fost in ultimele 200 de pagini. Si nici ultimele. Pentru ca ultimele 100 de pagini plictisesc cumplit.

Trebuie sa mai spun ca autorul a fost foarte influentat de Agatha Christie, numai ca el nu i-a preluat modelul, din contra a facut ceva usor original, dar care aduce aminte de Agatha foarte bine. Incepand cu rapirea lui Harriet. Si se ajunge la un mister al camerei inchise in care nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu era acolo. Specific Agathei. Oricum, consider ca romanul putea foarte usor sa aiba cam 300 de pagini. Pentru ca la urma urmei este un roman politist in formula britanica. Deci nu e mare lucru. Nu cred ca voi mai citi si celelalte volume in primul rand pentru ca sunt foarte mari si degeaba. In al doilea rand pentru ca se aseamana ca intriga asa ca...mai bine nu.

Ceea ce este cu adevarat original la Stieg Larsson este modelul de personaj prezentat. Un ziarist cititor avid al romanelor politiste si o tanara cu probleme de comunicare cu cei din jurul ei si care se adapteaza cu greu. Sunt introduse in gen personaje cu probleme, dar cu aptitudini deosebite. Asta este singura parte originala si singura parte care il deosebeste pe autor de Agatha Christie. 

( nu am scris despre actiune si nici nu am vrut sa fac un rezumat pentru ca nu imi place sa rescriu povesti si pentru ca postul acesta va fi citit de cei care au citit romanul si care nu au nevoie de prezentare pentru carte)