linistea si criza

sa fac cateva updateuri.
a inceput deja marea nebunie cu speculatiile. ce ne da dom'le, ce ne da? e foarte interesant pentru ca deja au aparut foarte multe nebunii. se insista pe nuvela istorica, dar din punctul meu de vedere foarte slabe sanse. nu e reprezentativa si nici nu ai cu ce sa scoti de acolo trei pagini si sa iei punctaj mare. ma rog. banuiesc ca si astia care fac subiecte se gandesc ca lumea trebuie sa treaca asa ca... e normal sa dea ceva mai usor.
cineva mi-a zis ca a visat o nunta si sigur la bac ne dau astia ceva legat de o nunta. posibil Ion, dar nunta apare si in Baltagul si in Morometii, dar oricare din astea trei ar fi e perfect pentru ca nimic nu e mai ok decat proza sau dramaturgia, dar de preferabil Caragiale. el sa cada ca daca e sa fie Sorescu, cu Iona lui... nu e de rau, dar e de mediu si asta e si mai nasol. e incert.
alte liste astept.
nu stiu de ce, dar ma amuza teribil toata nebunia asta si cred ca e cel mai bun moment sa vezi cum vor reactiona ceilalti. te gandesti asa la cum ii cunosti si cum reactioneaza ei in astfel de situatii. isteria asta e foarte tare. foarte amuzanta mai ales ca eu nu ma consum asa in vazul lumii, ci in scris aici pe blog. oricum... e tare. probabil ca si voi cei care mai cititi pe aici sa va amuzati, dar faza tare e ca nu ma cunosteti personal unii dintre voi, iar cei care stiti ceva despre mine... parca nu va vine sa credeti ca sunt eu. eu nu ma comport asa in situatii extreme si niciodata nu ati vazut la mine vreo reactie de gen.
acum a inceput sa fie liniste. o liniste din aia apasatoare care nu face decat sa te sperie si sa te enerveze mai tare. pe mine personal, ma enerveaza mai mult cand e asa tacut. pare un complot universal impotriva lumii care in cazul de fata reprezentata de mine. e ciudat asa. foarte ciudat. si nu-mi place pentru ca vorba lu' Blaga adanceste misterul... iar mie nu prea imi place cunoasterea asta luciferica. deloc aproape. poate suna bine pentru ca vorba aia, raul este mai mereu fascinat, dar... cine stie.
cand vine vorba de cate un examen nu imi place sa ma gandesc la nimic rau. la nimic. ma face asa sa ma simt aiurea si mai ales sa ma gandesc la ceea ce e mai rau la examen si nu vreau sa am asemenea ganduri.
am zis ca ar fi foarte tare daca as face si eu o lista dasta faimoasa. dar sa fac asa mai greu... din ce e mai greu adica. Barbu, Arghezi, Lovinescu si Nichita Stanescu. ceva de gen. ma rog, as mai adauga cateva opere mai greute, dar in proza sa fie asa un balans.
nu stiu de ce, dar ma gandesc la Harap Alb. ma gandesc ca daca atunci cand am dat capacitatea am dat din basm ce ar fi ca si acum sa facem o simetrie dasta si sa dam tot din basm. o bucurie si alta nu. sunt ironic pentru ca mie nu imi place de nicio culoare de Creanga, e asa ... cam jeg daca imi permisa exprimarea si cum sunt pe blogul meu imi permit cam orice.
oricum.
eu am incercat aici sa arat cam care este atmosfera inainte de marele taifun. vedem maine.
asta daca nu ma razgandesc si ma apuc sa mai scriu ceva pana maine. saptamana viitoare nu stiu daca o sa mai scris.
never say never.
vedem.
incertitudinea asta dom'le!!!

vreme mohorata

tre sa vina frate si la cum sta treaba, sa vina, fie ce o fi ca nu mai stresez degeaba. nu are rost pentru ca oricum am invatat si asta este. nu am ce sa mai fac si nici nu am de gand sa mai fac ceva. am facut pana acum tot ce a trebuit si gata. nu se mai poate. nu e neaparat o scuza, dar am ajuns sa tampesc de tot. ma enerveaza si vremea asta care e asa mohorata.

I

nu mai pot suferi romanele scrise la persoana intai. nu sunt autentice, ci te limiteaza. cu o singura exceptie, "Ultima noapte..." care te inalta, restul, ce e scris din 1989 doar limiteaza.

comprimate

•  am ajuns sa ma consider obsedat. pe bune. ma obsedeaza atat de tare bacul asta. parca nu pot sa mai am o viata, parca nu pot sa mai respir fara sa ma gandesc la el. e asa... trist daca stau sa ma gandesc, dar asta este. ma bucur macar ca am o ambitie de fier care ma ajuta foarte mult si care ma face sa ma gandesc la prioritatile pe care mi le-am stabilit cu mult timp in urma.
• nu stiu de ce e atat de frig afara. nu ma ajuta deloc. intr-o zi ma gandeam ca daca era sa fie cald afara nu aveam chef sa invat, dar cand este atat de posomorat ma ia cate un chef nebun de citit si cum zilele astea nu pot... ca sa vedeti cum apar la mine frustrarile. as vrea sa fiu in stare sa trec peste si nu pot.
• oare peste cateva saptamani voi fi in stare sa ma uit in urma si sa rad de fiecare gand pe care l-am scris aici? de fiecare fraza care nu face decat sa repete un adevar pe care vi l-am spus pana acum alte nenumarate posturi si pe care din cate vedeti nu fac decat sa il repet de parca altceva nu sunt in stare sa fac... macar de m-ar ajuta.
• sunt socat ca un film ca mult mediatizatul Prince of Persia merge atat de prost la box office. 295 de milioane in patru saptamani la un buget de 200? nu e paguba, dar parca e prea mult. bine, nici nu ne asteptam ca astia sa refaca Piratii din Caraibe si totusii..
•  
•  
• sa trec peste.
• e trist ca spun asta, dar am nevoie de timp. si apoi... o sa am o viata. 

despre libertate si tinerete

nu m-am putut abtine si azi mai scriu ceva desi stiu ca nu e vremea de stat si scris, ci de invatat.

niciodata pana acum nu m-am simtit mai incatusat. e ca o forta asa care ma face sa vreau sa evadez, care ma face sa vreau sa fac lucruri pe care pana acum nu le-am facut si pe care nu am de gand sa le fac vreodata, dar sunt asa momente in care parca uit ca pe lumea aceasta mai sunt si alte lucruri de care trebuie sa tin cont. asa o sete de a face ceva si nu pot. e foarte frustrant pentru ca stiu ce vreau, dar nu vreau sa recunosc ca pana acum am fost dezamgit si ca probabil cea mai mare calitate a omului, libertatea imi este ingradita. sau cel putin asa simt eu. ma simt captiv. am ajuns sa cred ca sufar de claustrofobie.

e ciudata libertatea asta. e cred, singura mare calitate ce mi-a mai ramas si nu e un drept, ci o obligatie sa ma asigur ca pot face ce vreau, ca ma pot bucura de aceasta libertate in adevaratul sens al cuvantului. ma bucur de ea, dar nu pe deplin si cred ca de aici apare aceasta mica frustrare.

trebuie sa spun ca nu ma lipseste nimeni de acest privilegiu. am parinti care ma lasa liber si care au incredere in deciziile mele. sper sa fie bine. nu sper, simt ca va fi bine, dar ... ma rog. nu stiu. alta chestie care imi ingradeste aceasta libertate e aceasta nestiinta. nu mai stiu nimic. am uitat sa stiu ceva cum ar veni. cred ca e cam prea multa presiune asupra mea. poate ca asta e, dar nu stiu nici asta sigur. oricum o sa reiau subiectul.

pregatire de bac

m-am gandit sa mai scriu si eu cate ceva pe aici. am fost foarte mirat si placut surprins cand am vazut ca cei de la blogger au facut un update la sabloane si acum pot sa imi personalizez blogul. asa ca am zis sa fac si eu pustiul de bine si sa schimb cate ceva din designul acela minimalist al blogului.

sase zile. de astazi, adica.
eu de felul meu nu am emotii. nici acum nu as putea sa spun ca am emotii, dar e asa un sentiment foarte tampit de nesiguranta. cu cat invat mai mult, cu atat ma plictisesc mai tare pentru ca imi dau seama ca stiu si cu cat nu invat cu atat devin mai nesigur. e ciudat si de aceea nu imi place deloc ceea ce se intampla. ma rog. de pus pe carte oricum m-am pus si nu stiu ce-o sa ma fac ca am innebunit. plus ca revin la problema de acum doua randuri, ma plictisesc si ma enervez. mare nebunie.

ca si cum nu ar fi totul ... aiurea, m-a mai apucat si o sete de lectura, dom'le ce n-am avut, ce n-am patit. acum m-am uitat de o mie de ori pe siteuri cu carti si am facut o lista pe care o las aici.
ada sau ardoarea de V. Nabokov
trilogia Alexandru cel Mare de V. Massimo Manfredi
Surorile Boleyn si Mostenirea Boleyn de Phillipa G. ( nu stiu numele)
Egipteanul si Etruscul de Mika Waltari.
cam astia sunt.

acum astept sa vad ce se intampla cu bacul. am emotii pentru ca am nevoie de o medie mare la bac care in cazul meu, persoana care vrea sa dea la litere, conteaza in proportie de 50. e cam aiurea si ma gandesc asa cu inima stransa la fericitul eveniment de saptamana viitoare. o sa vedem pana la urma ce se intampla si va rog eu sa imi tineti pumnii. eu am invatat, dar am nevoie asa... de un pic de noroc pentru ca asa e in viata si in Romania. poate ca o sa mai scriu ceva, dar nu prea mai am timp. astazi am luat o pauza, dar nu cred ca va fi foarte mare. vedem.

ma enerveaza ca scriu mereu mereu. si vedem.
aiurea!

intr-un fel... the end

Drumul spre inalta societate

Drumul spre inalta societate de John Braine este un roman usurel, dar foarte simpatic si cred ca astea sunt cele mai bune cuvinte pentru a descrie senzatia pe care am avut-o dupa ce am terminat acest roman.

Este povestea unui tanar inteligent cu origini modeste care incearca sa isi depaseasca conditia si sa urce pe aceasta scara sociala care se afla intr-o continua schimbare. Romanul pare foarte cliseic, dar nu este. Are o mare calitate. Scriitura care este foarte fluenta si care te indeamna sa mai citesti. Cred ca asta m-a facut sa trec cele 285 de pagini care spre sfarsit erau cam greu de indurat.

Nu pot sa spun ca este una din cartile mele preferate, dar a fost o carte pe care am citit-o foarte repede si care mi-a placut. Nu cred ca as putea spune de ce, dar am avut senzatia asta de deja vu si in cazul romanului de fata a fost exact ce trebuia pentru a ma face sa citesc in continuare.

Plus: scriitura foarte buna.

Minus: descrierile detaliate si de cele mai multe ori inutile.

All in all – roman bunicel, cam de duzina, dar citibil.

( stiu ca asta nu este o recenzie, dar am zis ca pana la urma sa ma tin de cuvant si sa scriu cateva randuri, nu de alta, dar am promis si asa e frumos, sa iti tii cuvantul)